vineri, martie 29, 2024

Despre ipocrizie, duplicitate si dubla gandire

În romanul „1984”, George Orwell a identificat dubla gândire drept una din trăsăturile definitorii ale mentalităţii totalitare. Era vorba de absorbirea de către individ a minciunii dominante, de transformarea omului într-un instrument al perpetuării unei logici strâmbe în care adevărul şi falsul nu mai puteau fi distinse. Scria Orwell: „Dubla gândire înseamnă capacitatea de a avea simultan două convingeri contradictorii şi de a le accepta pe amândouă. … Să rosteşti minciuni deliberate crezând cu sinceritate în ele, să uiţi orice fapt ce se poate dovedi neconvenabil. … Să ştii şi să nu ştii, să fii conştient de o completă veridicitate în clipa când spui minciuni cu grijă ticluite, să ai simultan două opinii care se anulează reciproc, ştiind că ele sunt contradictorii şi să crezi în amândouă”. Dubla gândire este de fapt abolirea subiectului autonom, a individului capabil de discernamant moral. Dubla gândire perverteste spiritul, ritualizează şi clişeizează realitatea.

Unul dintre doctoranzii mei a scris o teza remarcabilă despre persistenta dublei gândiri în spaţiul post-sovietic, indeosebi in Rusia si Ucraina. Fostele elite s-au convertit la regulile potemkiniadei pseudo-democratice, dar raman fidele dedublarii comuniste. Citind dizertaţia nu m-am putut împiedica să fac comparaţii cu situaţia psihologică, politică şi morală din România. Evident, cadrul democratic este de alta natura, insitutiile statului de drept nu sunt doar vorbe desarte. Cu toate problemele sale, democratia din Romania este una functionala, cata vreme in Rusia si Ucraina avem de-a face mai degraba cu ceea ce politologii Steven Levitisky si Lucan Way au identificat drept regimuri competitiv-autoritare.

In planul mentalului colectiv, insa, ne intalnim cu supravieţuirea duplicităţii, a fariseismului în comportamentele publice, cu dispreţul pentru ceea ce înseamnă norme şi proceduri. Minciuna nu se reduce la delirul propagandistic impus odinioara prin toate canalele controlate de partidul-stat, ci şi la practicile comunicaţionale din viaţa cotidiană. Mint suspuşii, mint şi supuşii. Eroismul mişcărilor disidente a constat tocmai în curajul de a destrăma acest miraj întemeiat pe inavuabile şi perverse complicităţi. Era vorba de apelul la un alt model de politică, una în care viaţa poate fi trăită în adevăr, fără a trebui să spui mereu contrariul a ceea ce gândeşti de fapt. Acesta este sensul profund şi durabil al conceptului de anti-politică.

În lumea post-comunistă, şi Romania nu este o excepţie, metehnele dublei gândiri duc la fluiditatea ataşamentelor, loialităţilor şi angajamentelor politice, la salturi mortale şi navetism ideologic. Trădările devin fireşti, fidelităţile suspecte. Cum altfel putem explica metamorfozele subite ale unor politicieni, disponibilitatea lor aparent infinită pentru aranjamente de culise dictate nu de valori, ci de instincte ariviste şi cupide?

Citeam un interviu recent cu Mihai Răzvan Ungureanu în care fostul premier povestea despre experienţele consternante trăite în momentul înlăturării guvernului său. Roiau in jurul sau pesonaje a caror unica preocupare era legata de avantajele pe care le puteau obtine intr-o formatiune politica sau alta. Într-o democraţie decentă există limite care împiedică fenomenele de dezertare politică în masă. Există responsabilitatea celui ales în faţa celor care l-au ales. Nu poţi să rupi cu formaţiunea pe care o reprezinţi numai pentru că primeşti recompense consistente din partea celei rivale. Ori, dacă o faci, ştii că vei fi privit drept un personaj labil, un poltron, un ins lipsit de credibilitate etică şi politică.

Dubla gândire permite însă astfel de acrobaţii, le justifică şi chiar le asigură acel nimb al inocenţei sincere de care practicanţii au atâta nevoie. Plagiatorul ne anunţă că nu a plagiat, deşi el ştie foarte bine că a comis respectiva fraudă. Se asigură pe el şi ne asigură şi pe noi că este vorba de ceva normal, că, la urma urmei, nimeni nu este perfect. Eroarea celor care continuă să practice dubla gândire este că n-au înţeles că nu toată lumea se lasă prostită, că timpurile înregimentării poliţieneşti au trecut.

PS: Vorbind despre Orwell, putina lume stie ca prefata editiei franceze din “Down and Out in Paris and London”, carte aparuta in 1935 cu titlul “La vache enragee”, a fost scrisa de Panait Istrati, cu putin timp inaintea mortii. Christopher Hitchens (1949-2011) mentioneaza acest lucru in “Why Orwell Matters” (Basic Books, 2002). Cartea lui Hitchens este dedicata (cu permisiune) lui Robert Conquest, “Premature anti-fascist, pre-mature anti-Stalinist, poet and mentor, founder of the united front agains bullshit’”. Hitchens reproduce poemul lui Conquest, “George Orwell” din care reiau aici aceasta strofa: “He shared with a great world, for greater ends,/That honesty, a curious cunning virtue/You share with just a few who don’t destert you./A dozen writers, half-a-dozen friends”.

Distribuie acest articol

48 COMENTARII

  1. „Dubla gândire înseamnă capacitatea de a avea simultan două convingeri contradictorii şi de a le accepta pe amândouă. … Să rosteşti minciuni deliberate crezând cu sinceritate în ele, să uiţi orice fapt ce se poate dovedi neconvenabil. … Să ştii şi să nu ştii, să fii conştient de o completă veridicitate în clipa când spui minciuni cu grijă ticluite, să ai simultan două opinii care se anulează reciproc, ştiind că ele sunt contradictorii şi să crezi în amândouă”.

    Asta e definitia teologiei.

    Atata timp cat va exista credinta religioasa, discursul teologic, care legitimeaza disonantele cognitive, vor exista si ideologii politice de inspiratie religioasa.

    • Nu ca ar avea vreo legatura cu articolul, dar perfect de acord.

      Carlin a descris foarte bine acest fenomen:

      „Religion has actually convinced people that there’s an invisible man, living in the sky, who watches everything you do, everything minute of every day.

      And the invisible man has a special list of 10 things he doesn’t want you to do. And, if you do any of those 10 things, he has a special place full of fire, and smoke, and burning, and torture, and anguish where he will send you to live, and suffer, and burn, and choke, and scream, and cry, forever and ever ‘till the end of time…

      …But he loves you!”

      http://www.youtube.com/watch?v=D7JscsZ-52o pentru clipul complet.

      Ideea este ca, pe la 25 de ani, n-am mai reusit sa reconciliez toate contradictiile dintre religie si realitate (nu mai vorbim de auto-contradictiile religiei), si am ajuns la concluzia ca e foarte improbabil ca un Dumnezeu asa cum a fost descris de Biblie si de Biserica sa existe.

      10 ani mai tarziu, nu am gasit nimic care sa-mi schimbe parerea, ci din contra. Se pare ca nu sunt foarte bun la „double-think”.

      • daca logica este modul in care vreti sa abordati credinta, atunci incercati un exercitiu logic in care ati alege sa traiti intr-una din 2 societati:
        1. o societate care sa traiasca conform normelor Decalogului
        2. o societate care sa ingnore cele 10 legi.
        ce va spune logica in legatura cu asta?

      • d-le Vlad, confundaţi principiile religioase cu doctrina religioasă… doctrinele religioase pot fi la fel de multe ca şi cele politice, principiile sunt unice. Spre informarea d-vs creştinii au două principii obligatorii de respectat, nu 10 legi… În plus, nici o lege nu există fără legiuitor, ştiinţa doar a fomulat în termeni exacti legile care există(fizice, chimice, cuantice, biologice) în vigoare…

    • spuneti cumva ca comunismul desi a condamnat si prigonit sistematic Biserica, totusi ca si ideologie politica a avut inspiratie religioasa?…
      data viitoare cand postati va rog obtineti mai intai avizul departamentului de logica al sectiei de propaganda, acum nu faceti decat sa confirmati ceea ce expune acest frumos articol

    • @logos: deci afirmati ca regimul totalitar comunist s-a inspirat din religie atunci cand a prigonit si distrus sistematic religia

  2. Interesant articolul, domnule profesor, mai ales din partea cuiva care traieste intr-o tara care exalta virtutile ipocriziei numite „political correctness”! ;)

      • Aveti perfecta dreptate!

        Cu toate acestea, gandeam ca daca tot doriti sa „combateti” poate n-ar strica sa incepeti mai aproape de casa?!

          • Si cum ramine cu „Vede paiul de pe nasul altora, dar nu vede birna de pe nasul lui”? Se transforma in „Scrie despre paiul …………………..?:)

            Sau cu datoria de journalist/cercetator de a trata subiectele egal si echidistant?
            Pesemne, ca in articolul de mai sus atzi fost doar un pamfletar.

            Nu de alta, dar articolul este intitulat ” Despre ipocrizie, duplicitate …..”

            Citesc cu interes articolele dumneavoastra de pe Contributors, fie pentru atmosfera anilor trecutzi, fie pentru polemica. Deoarece va consider un ” om de buna creadintza” ( nu la mina „Aginturilor Straine”:)) imi permit un mic „feedback”. Sintetzi un pic „biased”/partinitor. Odata ce propriul „bias” intra la socoteala, multe articole pot fi considerate manipulative, daca nu chiar ipocrite/duplicitare.

            Sa auzim numai de bine ( daca se poate asa ceva de la un critic).

    • @iosiP. Fapt: romanii emigreaza (masiv daca ar putea) spre USA si nu invers. Opinie: politically corectness e altceva decat un limbaj civilizat, sau preferinta dvs. e spre injuraturi colorate? Semnalez ca limbajul e si mai polizat in UK decat in USA.
      Oricum ipocrizia in exprimare nu e geamana cu dubla gandire. Apropos cand la Bruxelles spui invers decat la Bucuresti e ipocrizie sau dubla gandire?

      • 1. Romanii emigreaza masiv spre USA din ratiuni economice, nu pentru a se bucura de libertate de exprimare.

        2. Opinia dumneavoastra pe tema „political correctness” este discutabila iar refuzul acestui concept nu este in niciun caz echivalent preferintei pentru injuraturi (colorate sau alb-negru).
        Este vorba de faptul ca nu mai poti rosti adevaruri „neconvenabile”, sau chiar sa te bucuri in liniste de sarbatori (nu, nu glumesc) pentru ca – vezi Doamne – unii s-ar putea simti ofensati!
        Cateva exemple simple:
        – agentiile de publicitate imobiliara nu mai au dreptul sa mentioneze ca locuinta se afla la mica distanta (within walking distance) de o sinagoga: va poate explica domnul Tismaneanu de ce acest aspect este important pentru evrei;
        – nu pot fi mentionate statisticile (oficiale) privind raspandirea diferentiata a maladiilor cu transmitere sexuala in randul comunitatilor LGBT fata de populatia heterosexuala (si implicit costurile sociale asociate acestei orientari sexuale);
        – se discuta (si inca in mod serios) despre faptul ca modelele fotografiate in Victoria’s Secret sau Swimsuit International reprezinta o amenintare la adresa adolescentelor americane, care devin anorexice incercand sa ajunga la masurile „ideale”, omitand faptul ca fiecare individ se bucura de liber arbitru (si cel putin teoretic de cativa neuroni functionali).
        Sa adaug ca un german a fost batut crunt de musulmani pentru „vina” de a fi consumat bauturi alcoolice la o terasa in timpul Ramadanului? Sau ca exista legi care interzic negarea Holocaustului, incalcand astfel dreptul la opinie (inclusiv in USA, unde dreptul la libera exprimare este inscris in Constitutie)?

        Cat despre opiniile diferite exprimate la Bruxelles vs. Bucuresti, va asigur ca sunt la fel de revoltat/consternat ca si dumneavoastra… doar ca nu acesta a fost sensul interventiei mele, deci nu vad relevanta argumentului.

        • Se pare ca de fapt apreciati esenta articolului cu conditia ca aceste pareri sa fie extinse asupra Americii. Evident cred ca sunteti de acord ca locul acestor practici este intr-o fosa septica! Altfel, puteti fi suspectat ca sunteti tot un postac (e drept, cultivat, ceea ce presupune cheltuieli semnificative pt eventualul sponsor)!

          • Desigur ca apreciez esenta articolului!

            Ceea ce nu apreciez este limitarea criticii la cazuri situate la o distanta convenabila, insotita de tacerea prudenta in fata cazurilor similare intalnite la tot pasul in tara de adoptie.

            Desigur, poate ma insel si domnul Tismaneanu este un aprig luptator impotriva ipocriziei endemice in SUA, caz in care sunt dispus sa-mi cer sincere scuze… Dupa parcurgerea textelor incriminatoare produse de catre domnia sa la adresa miscarii PC, a discriminarii pozitive, a conceptului de „preemptive strike” si a altora asemenea, desigur.

            Cat despre sponsorizare, va asigur ca nu este cazul: sunt perfect capabil sa-mi „sponsorizez” singur pasiunea pentru logica si legitimitate, fara a apela la surse externe de finantare.

        • @IosiP [probabil ca nu traiti in USA, asa ca aveti circumstante atenuante]. Faceti o grava confuzie: corectness nu are aspecte legale. Puteti spune ce vreti despre walking distance fara vreo consecinta din partea statului, dar va puteti trezi intr-un proces contra organizatiei „anti-walking distance..”. Asa ca, din considerente practice, nu se mai vorbeste despre… Alt exemplu: din traditia britanica a ajuns in USA „foreman”, „chairman”etc. Organizatiile feministe au facut scandal si procese asa ca am ajuns la „foreperson” si „chairperson”. E vreo lege care a facut asta ? nici pe departe… Asa cum nu se mai spune colored sau black ci afro-american sau in RO rromul l-a inlocuit pe tzigan. Deci nu vorbim de LIBERTATEA DE EXPPRIMARE, concept esential legal de lege. PS. In Brazilia nimeni nu vorbeste de rasa, caci se pare ca nimeni nu se poate lauda a fi pure caucasian, dar nu e legea ci cutuma.

          • @cinic-si-rau

            Daca legile ar permite folosirea fara restrictie a termenilor nu vad ce sanse de succes ar avea actiunile intentate de catre diverse organizatii: astfel de actiuni ar fi refuzate pe motiv de frivolitate (adica, pe romaneste, hartuire legala). Prin urmare, nu ar exista „considerente practice” care sa ma impiedice sa spun ceea ce doresc.

            Recunosc, distinctia pe care o faceti intre „bagatul pumnului in gura” prin legi specifice sau in mod insidioas (dar la fel de eficace) prin amenintari cu initierea unei actiuni legale este ciudata, in contextul in care absenta legilor incriminatorii ar trebui sa ma puna la adapost de astfel de actiuni.

            De curiozitate, dumneavoastra (ca traitor in SUA, presupun) puteti folosi termenul „black” atunci cand va referiti la un „afro-american”? Pentru ca daca raspundeti negativ inseamna ca distinctia pe care o faceti intre ingradirea libertatii de exprimare de jure si cea realiza de facto este un sofism… Si asta ca sa n-o numesc ipocrizie, pentru a ma inscrie in litera articolului!

            P.S. Cum stam cu libertatea de exprimare in cazul negarii Holocaustului? Chiar doriti sa va ofer trimiteri la legile care o incrimineaza?

            • @iosiP. Aceleasi confuzii: Constitutia interzice discriminarea pe motiv de.. si de…. Deci daca judecatorul X considera ca a spune chiarman este discriminant fata de femei (plangerea unei roganizatii feministe de ex.) asta este. Nu va place, puteti depune contra-plangere, cu remarca ca a „carai” contra justitiei este o petrecere a timpului specific damboviteana iar in USA nu e. Frivolitatea o apreciaza judecatorul nu presa si nu chibitzii (no offense intended). In privinta holocaustului, fiind singurul (?) caz de genocid, legiuitorii din mai toate tzarile interzic NEGAREA. Nu va place? atunci emigrati acolo unde a nega Holocaustul e considerata de dvs. libertate de exprimare. PS. Imi permit sa va atrag atentia ca libertatea Dvs de exprimare in a ma insulta pe mine (exemplu ipotetic) nu inseamna obligatia mea de a rabda asta fara reactiune. Sper ca am fost clar in diferenta intre dreptul cuiva care nu creaza automat obligatia altcuiva.

            • „Cum stam cu libertatea de exprimare in cazul negarii Holocaustului? Chiar doriti sa va ofer trimiteri la legile care o incrimineaza?”

              Va referiti la USA ? A fost testata la Supreme Court vs. Constitutie si amendamente ? E civil sau penal (Criminal Code) ?

  3. Buna seara!
    Adaugati, va rog, la ingredientele retetei descrise in acest articol (o reteta de succes, dealtminteri, in tarile-locurile in care se aplica) si un condiment pe care romanii stiu sa-l foloseasca din plin (fara sa-l dozeze vreodata): relativizarea; relativizarea a orice; re-relativizarea; relativizarea relativizarii relativizarea absoluta, daca-mi este ingaduita o asemnea alaturare. Reteta devine „mai de succes” in acest fel. Si e si cu specific national. Si nici nu trece, nic nu se vindeca, nici nu dispare. Imi pare rau.
    Toata stima!
    PS:
    1. Nu am mai mentionat cazul (nu asa de rar) in care relativizatorul (ca sa-l numesc cumva) are si cateva convingeri de neclintit (nu conteaza de ce fel): religioase, politice, estetice, economice etc. Eh, abia combinatia asta e Raiul pe Pamant pentru un observator, domnule Profesor; dar si Iadul, intelegeti dumneavoastra…
    2. Nici in Orientul din care, cica, am fi luatara noi atare obicei, anume acela de a le relativiza pe toate, nu avem rivali pe masura; niste ageamii!
    3. Nu cred ca e cazul sa dau exemple, exista cu ghiotura. La rigoare, insa, puteti incerca o discutie cu d-l dr. Peter Manu, asa, ca intre prieteni.

  4. D-le Tismaneanu, dubla gandire este la fel de prezenta in Occidentul capitalist, doar ca minciunile sunt altele. Asa cum nu existau vinovati pentru dezastrul economic socialist, tot asa nu exista acum vinovati pentru dezastrul economic actual, iar simplii cetateni sunt cei care trebuie sa plateasca. Nimeni din cei vinovati nu a fost nici macar deranjat, ce sa mai vorbim de vreo condamnare. Va recomand calduros articolul „Why Isn’t Wall Street in Jail?” si cartea „The Great American Bubble Machine: How Goldman-Sachs Blew up the Economy”, ale lui Matt Taibbi. Asa cum comunistii refuzau sa vada problemele fundamentale ale sistemului si le considerau mici neplaceri temporare, tot asa oamenii „de dreapta” din ziua de azi ignora problemele fundamentale ale sistemului actual si cred ca „piata” o sa le rezolve de la sine pe toate. Atat timp cat o sa refuzam sa vedem realitatea si o sa ne ascundem dupa deget, o sa continuam sa avem exact aceleasi probleme.

    • N-ati inteles bine articolul.

      Dubla gindire persistenta si minciuna sint aspecte diferite. Mincinosul simplu stie ca minte si este consecvent cu minciunile sale. El nu incearca sa se contrazica singur, simte jena sa-si schimbe opiniile la fel de des ca lenjeria. O comunitate normala ar respinge rapid un mincinos inrait, care minte des, cu nerusinare, fara logica.

      Sint necesari multi ani de totalitarism si minciuna institutionalizata pentru a perverti mintea umana la dubla gindire persistenta descrisa in articol. De data asta mincinosul nu se mai auto-cenzureaza caci nu mai e nevoie. Vina dedublarii nu-I mai apartine in totalitate, iar comunitatea il accepta bine-merci. Minciuna fara limita, propaganda nerusinata e un fenomen de masa, endemic. Asa ceva nu se poate dezvolta in lumea libera.

      Mai cititi o data articolul. Merita.

      • Eu cred ca l-am inteles foarte bine. „Dubla gandire persistenta” este exact cea la care ma refer. Luptam declarativ impotriva coruptiei, pentru democratie, pentru libertate, etc, dar nu ne intereseaza existenta paradisurilor fiscale, monopolurile/oligopolurile care distorsioneaza piata, finanta economica mondiala care eludeaza orice control democratic, in loc sa fie un instrument economic, justitia care (nu) se aplica diferit pentru oameni normali versus corporatii, sistemul abuziv de patente si DRM, acumularea si acapararea resurselor mondiale de catre un mic grup de oameni (ca sa dau doar cateva exemple, pentru ca sunt nenumarate). Ne facem ca nu vedem acesti elefanti din camera si discutam senini despre ce au zis Hayek sau Adam Smith. Aplicam arbitrar si selectiv criteriile morale, asa cum ne convine noua, adica doar atunci cand ne confirma teoriile si ideologiile preferate – in cazul de fata, cele „de dreapta”. Asta este dubla gandire de care vorbim, asa cum o descrie si Orwell, citat de d-l Tismaneanu.

        • Cei ca dumneavoastra vind seducatoarea ideologie comunista. Cica ne „ajutati” sa identificam coruptia, rautatile si pacatele cu bogatia. S-a fumat asta domnule! Au murit multi oameni in numele unor astfel de idei criminale. Iar supravietuitorii nu s-au imbogatit. Dimpotriva, comunismul a dat faliment peste tot, la toate neamurile si natiunile, pe toate continentele. „Dreptatea” celor ca dumneavoastra este frustrata, lipsita de sinceritate, caci visati sa va imbogatiti si vindeti vise de imbogatire prin furt si tilharie la nivel de gloate nationale. Au reusit altii inaintea dumneavoastra, iar scenariul groazei comuniste nu mai este atit de atragator ca odinioara.

          Din ideologia dumneavoastra agresiva lipseste competitia intre oameni, comunitati, afaceri, politici si idei. V-ati gindit vreodata sa militati simplu in favoarea principiilor normale, recunoscute, impotriva coruptiei si a hotiei?! V-a trecut vreodata prin minte ca cei bogati, cei puternici, cei talentati, cei harnici, cei norocosi, inteligenti sau intelepti sint si ei tot oameni, au parinti, au copii, prieteni, ginduri si amintiri? Ce-aveti cu ei domnule? Ce-aveti impotriva noastra, a tuturor domnule?!

          • Draga domnule, eu NU vand nimic aici, ca nu sunt vanzator ambulant, cu atat mai putin ideologii comuniste. Va atrag doar atentia asupra unor probleme majore ale sistemului capitalist real, in forma lui actuala, probleme concrete, care sunt pe cale sa-l scufunde. Sunt lucruri reale, exista dovezile si sunt cunoscute. E normal sa treceti la un atac la persoana, pentru ca nu aveti argumente, iar realitatea va contrazice, in mod evident. E uimitor cum inghititi galusca discursului oficial si confundati bogatia clasei de mijloc, cea pe care o dorim (cel putin cei ce facem parte din ea) cu „bogatia” celor 1%, care detin mai mult de 50% din resurse. Un sistem in care oamenii sunt dati afara din case dupa procese sumare, pentru ca nu mai au bani pentru rate, iar resposabilii de criza actuala pastreaza banii furati, nu este o lume justa. Sunt convins ca o sa ajungem iar la un soi de socialism sau de comunism, dar nu din cauza celor ca mine, care atrag atentia asupra problemelor reale, ci din cauza celor ca dumneavoastra, care prefera sa le ignore. Intr-o buna zi, oamenii se vor satura, vor alege niste demagogi comunisti si vom ajunge inapoi exact de unde am plecat.

            • cui si de ce ii e frica de meritocratie? poate exista o clasa de mijloc solida fara meritocratie? poate capitalismul exista fara meritocratie?
              sfarsitul oricarui sistem este acceptarea/savarsirea crimei
              de ce modelul partidului unic este auto-destructiv? de ce coruptia asigura ca orice sistem in care este prezenta va avea de suferit in mod proportional?

            • Ati asezat scopurile dumneavoastra onorabile in buza prapastiei pe care doriti sa o evitam. Evident ca golanii si grupurile de golani de peste tot cauta dintotdeauna sa detina resursele, sa acapereze, sa pastreze si sa multiplice puterea si dominatia. Evident ca exista imoralitate in lume si nu stiu cum va imaginati ca ne spuneti o mare noutate.

              Linia dreapta catre o lume mai buna, prin actiunea directa si rapida, electorala sau violenta, este o linie IMAGINARA. Trebuie sa intelegeti ca linia aceasta NU EXISTA in realitate, ca sa o putem urmari. Asa cum maimutele nu vor construi in mileniul asta nici o comunitate care sa rivalizeze in civilizatie cu cele umane, tot asa nici societatea umana actuala nu va ajunge acolo unde v-ati propus dumneavoastra (onorabil dealtfel), prin metode rapide, urmarind linia dreapta imaginara. Dumneavoastra ignorati principiile si conceptele, cele vechi si recunoscute, dar si pe cele noi, despre care inca nu sintem siguri daca-s functionale sau nu.

              Va propun sa sustinem principii, si sa nu combatem clase sociale sau bresle. Daca stilul de viata se schimba mereu, daca dispar natural clase sociale si meserii, e si asa destul de greu pentru oameni. N-are rost sa ne mai si dam in cap unii altora.

            • @habar n-am. A treia cale (ce mi se pare a fi propavaduita de dvs) exista? ca inafara de ceva dezbateri academice eu n-am vazut ceva palpabil (vreo zona guvernata astfel?). Cum zicea Churchill „democratia are defecte, dar celelalte sunt mai rele”. Intre comunismul [„intinat” de Causescu, Stalin, Gomulka, Kadar, Castro etc) si „racilele” USA eu am o preferinta clara. Dvs????

    • Acest „Occident capitalist” trece printr-o perioada de decadere, dupa parerea mea. Ca sa ne comparam pe „noi” cu „ei”, insa, scotand in evidenta defectele „lor” pentru a le justifica pe ale „noastre” este o eroare de logica. Scopul „nostru” nu este sa ne cosmetizam imaginea pe care o avem despre noi vorbind despre paie si barne, ci sa ne raportam la un sistem de valori spre care vrem sa tindem.
      Vesticii insisi se raporteaza la un sistem de valori spre care tind. Civilizatia construita de ei este doar o implementare imperfecta a acelui ideal. Civilizatia pe care vrem sa o reconstruim noi inca isi cauta un ideal, dupa ce am renuntat la idealul comunist a carui implementare s-a dovedit dezastruoasa.

      Revenind la articol, pot spune ca am observat in discutiile cu oamenii de pe strada aceasta acceptare simultana a unor „adevaruri” care se contrazic. Nu este bine ca se fura, dar este acceptabil sa furi „ca sa le arati tu lor” sau „pentru ca asa fac toti”. Mai mult, „se fura” este o actiune complet depersonalizata in mintea omului obisnuit – atunci cand hotul devine o persoana apar dubii in privinta pedepsirii, se cauta explicatii. La fel se intampla cu spaga, cu pilele etc.

  5. Faptul că MRU îşi aduce aminte de experimentele consternante dar nu-i pute deloc alăturarea cu un traseist precum Pavelescu tot din logica asta a limbajului dublu face parte, nu credeţi?

    Frumos articol, chiar ieri am avut o discuţie mai elaborată cu un prieten, psiholog, exact pe tema asta.

  6. Toti politicienii mai mint, mai ocolesc adevarul, dar cine ar fi avut curajul sa aiba doua mesaje, unul pentru romani, altul in strainatate?! Nerusinarea plagiatorului a fost geniala. Usl-istul anonim intelege minciuna plagiatorului, dar o accepta ca pe o actiune patriotica. Pentru usl-isti, cei care nu accepta minciuna in numele cauzei, sint tradatori. Curat murdar!

    Pacatele dedublarii usl-iste isi au radacinile in comunism. Trebuie sa recunoastem ca liderii usl-isti actuali au intuit si exploatat curajos perversitatile generatiilor vechi, otravite in comunism. Vezi perversitatea fostilor presedinti ai tarii, Iliescu si Constantinescu, care se solidarizeaza rapid cu masele populare. Lovitura de constitutie din vara 2012 n-ar fi fost posibila fara conspiratia tacita a generatiei in virsta, stilpi ai societatii de la care te-ai fi asteptat sa aiba simtul masurii si al echilibrului. Vezi Mircea Dinescu, Razvan Teodorescu, Cristian Tudor Popescu, Cristian Topescu si multi, multi altii. S-a consumat un scenariu incredibil, iar mentionarea romanului „1984” e binevenita la inceputul articolului. Credeam ca ranile comunismului sint aproape vindecate, ce s-a intimplat? Asta-i uimirea mea. Cum au putut atitia oameni sa se injoseasca atit de mult? Cum s-au acceptat pe ei insisi? Explicatia dublei gindiri nu este suficienta in cazul multor intelectuali usl-isti. Sau poate ca eu sint inca naiv.

  7. Dintr-o perspectiva functionalista, minciuna si implicit gandirea dubla, tripla etc. sunt la baza existentei noastre ca grup, mai mare sau mai mic. Nu o spun eu, ci psihologii sociali. Trebuie sa existe printre cartile dvs. o psihologie a mincinosului ca sa va convingeti. Ca sa nu spunem minciuni, ar trebui sa traim singuri, ascusi prin cine stie ce paduri. Un studiu american recent spunea ca fiecare dintre noi spune minimum doua minciuni pe zi.

  8. Ceeea ce se intimpla in mintea omului de rind este determinat de instinctul de supravietuire.
    Pentru a supravietui omul trebuie sa se adapteze.Omul incearca sa nu intre in comflict cu minciuna si de aceea vrea sa se convinga sigur ca nu este minciuna ca este adevar si ca autoimpunerea minciunii ii poate aduce beneficiul supravietuirii.
    Deci accept minciuna pentru a incerca sa ma salvez, sa obtin beneficii din propagarea miciunii.ma conving de justetea miciunii si conving pe alti si astfel este in beneficiul meu.
    Nimeni nu isi inchipuie ca in acest mod omul se schimba si schimba societatea iar dezavantajele acestei atitudinii sunt mai mari ca rezinstenta.

    Din pacate in societatea moderna asa zis democratica observam propagarea miciunii, cultul ascendent al inselaciunii si hotiei.

    Democratia este un sistem depasit.
    Automobilul este mult mai inteligent decit democratia care nu are ABS si de fiecare data esueaza.
    Astfel votul este acordarea unei imputerniciri in alb.
    Alesul nu are nici o obligatie si poate face ce vrea fara sa fie tras la raspundere.
    Alesul nu isi exercita mandatul pe baza unui antecotract prin care sa se oblige ce sa faca si ce sa nu faca.
    Alesul are o atitudine si actiune discretionala.
    Partidele nu au o structura democratica ci sunt bazate pe vechiul centralism democratic.

    Succes in democratie…caci totalitarismul exemplu cel chinez sau korean distruge tot.

    • In prima parte dvs. vorbiti de autosugestie . Cred ca dr. Zen are expertiza pt. asta, dar e tacut de o vreme… In Biblia domniei sale (DSM 5 plus anexe si updates) asta intra la capitolul illusion and/or delusion

      Dar nu cred ca este exclusiv pt. supravietuire .
      Am observat autosugestie in lectura unor lucrari de memorialistica , aparute recent :wink:

  9. Cred ca exista mai multe(macar 2!) interpretari ale duplicitatii naturii umane,asa cum exista mai multe lecturi ale lui Orwell,eu preferand totusi satira si auto-deriziunea…care mi se par deseori mai eficiente decat un lung discurs moralizator!

    Identificam mai usor manipulatorii de constiinte atunci cand ii detectam „singuri”,pentru ca am inteles pe propria piele cum functioneaza duplicitatea cu care avem de coexistat,pentru ca aici cred ca e cheia:a nega utilitatea propriei duplicitatii,de teama schizofreniei,este drumul direct catre paranoïa schizofrena!
    Dubla gandire nu este apanajul politicienilor sau a vreunei alte elite + sau – controversate de istorie,este ceea ce ne caracterizeaza pe fiecare dintre noi!Functionam si evoluam prin comparatii,dualitati si alte manifestari complexe ale constiintei,unii stiind sa faca din asta o forta,altii lasandu-se furati de peisaj…
    „Una gandim si alta spunem”,e normal,e uman si toti facem asta in fiecare zi,din diverse motive:politete,civism,dragoste sau slabiciune,nu doar din ipocrizie!

    Problema romanului,in acest context,este ca se lasa „infierbatat” repede de discursuri care diabolizeaza reusita de orice fel,dupa care se consuma in vanatoarea vrajitoarelor si evident ca in final,el e epuizat,frustrat si la fel de sarac,in timp ce detestabilii ipocriti isi continua linistiti opera detestabila,dar lucrativa…

    Paradoxul face ca,idei salvatoare pot veni tocmai de la cei care manipuleaza in scopul dominarii:ei promit fara sa creada o clipa ce spun,noi ne facem ca-i credem,le promitem adeziunea,dupa care facem tot ce vrem noi!
    Nu e educativ,dar e util,si,daca inr-o faza imediata nu produce rezultate spectaculoase,raspunzand la ipocrizie cu ipocrizie este….mai sanatos!
    E ceea ce au facut ,africanii adusi cu forta in Brazilia de catre portughezi…dupa ce au inteles ca vor fi sclavii albilor,in ciuda promisiunilor de libertate si prosperitate,au renuntat la revolte care tot pe ei ii decimau,si au devenit la randul lor,”ipocriti”.Un singur exemplu:li s-a impus crestinismul,au zis ok,dar au continuat riturile lor paiene,si nu in clandestinitate,ci chiar in catedrale,transformand(mascand) cu ingeniozitate icoanele si statuile catolice,au manipulat manipulatorul servindu-se de armele lui!

    Nimeni nu e destinat sa suporte nedreptati,sau sa fie victima cuiva,dar oricine accepta asta cu resemnare,fara sa lupte cu ce are ,e sclav inainte sa aiba stapan!

    • Doamna Ela, va urmaresc de ceva vreme si observ cum va place sa nivelati totul cu relativismul dumneavoastra (obositor pentru cei carora le plac ideile/valorile inalte) . Aveti, as spune, intelepciunea banalitatii (si de aceea, multi colegi de forum care va aplauda).

      • @ALX

        Poate ca ce scriu acum ar fi trebuit spuse de moderator , si nu intentionez sa ma substitui d-lui profesor. Dar vedeti dvs. , parca intr-un comentariu mai sus ,prof. VT scria : ” Vad ca va ocupati de autor, nu de subiect. Este si acesta un bias, n’est-ce pas? ” Cred ca asta e valabil si atunci cind facem replica la alte comentarii, nu credeti ?

        Vedeti , scriem (majoritatea) sub pseudonim, nickname,etc. Cine stie, sint oameni din generatii diferite , cu experiente si lecturi diferite , ba chiar cu circumstante diferite in momentul citirii articolului si formularii comentariului (chiar ieri cineva marturisea ca a scris dupa un chef de pomina , si poate asta a influentat comentariul). Eu unul observ ca de o vreme comentariile au crescut sub aspect cantitativ si sa lasam gazda sa aprecieze daca si calitativ. Daca nu sint atacuri ad hominem sau expresii triviale , e pacat sa descurajam un comentator sau altul de a se manifesta .

        E doar o parere personala , re. comentariul dvs. de mai sus. No bad feelings !

        • @Hannibal Lecter
          Mesajul meu pentru Ela nu este intamplator si nu este un capriciu, dorimta gratuita de a fi in raspar cu cineva. Nu persoana Ela este ceea ce ma preocupa (cum s-ar putea intelege din faptul ca am spus ca o observ de ceva vreme) ci fenomenul pe care ea iil reprezinta si ma intriga de cate ori il intalnesc,: relativizarea si banalizarea ideilor, sentimentelor, valorilor inaltte. Pe Ela nu doar ca nu o preocupa adevarul dar simte mereu nevoia sa riposteze atunci cand cineva exprima o pasiune pentru adevar. Sigur, nu o face violent, dar este evident cum opune mereu ceva caldicel cand simte ceva fierbinte. Apoi, Ela e satula de mersul la radacina problemei, in timp ce eu am nevoie ca de aer de acest lucru. Pot sa mai dezvolt, dar nu cred ca e cazul, mai ales ca Ela nu pare a fi dornica de dialog cu mine :). Deci, nu e vorba de „atac” la persoana Ela despre care, evident, nu stiu nimic si nici nu doresc sa stiu, ci despre ideile pe care a decis sa ni le impartaseasca.

          • Daca Orwell a detestat ceva, a fost relativismul moral, adeseori prezentat sub forma unei neutralitati condescendente. Pentru Orwell era limpede ca pluralismul valoric nu inseamna sa renuntam la distinctiile dintre adevar si minciuna, ba chiar dimpotriva. Acesta era reprosul sau principal adus liberalilor dispusi sa vada in utopia sovietica expresia progresului istoric, indiferent de costurile umane imense ale „marelui experiment”.

    • deci ipocrizia si minciuna se combate cu mai multa ipocrizie si minciuna….un teatru al absurdului daca suntem politicosi (sau o indemnare de a face pe plac manipulatorilor daca gandim subversiv)

  10. Dublei gîndiri i se alătură, necesarmente, dubla realitate. Subiectului benevol schizoid îi corespunde o ontologie socială așijderea. Jocul de măști și cameleonismul au nevoie de o ambianță pe măsură, în care ornamentica pompoasă, ideologizarea agresivă a suprafețelor, carnavalescul, butaforia grea, glazura festivă sunt mobilizate pentru a camufla indigența, urîtul, spectralitatea peisajului totalitar. Debușeul ipocriziei e, idealmente, scena, lumea ca spectacol. (Nu e de mirare că în romanul lui Bulgakov, teatrul obscen al Moscovei staliniste e zădărnicit printr-o replică supranaturală ce păstrează forma punerii de sine în scenă : Satana e misteriosul profesor Woland, iar anturajul lui – o pestriță colecție de dramatis personae… Dublei gîndiri și dublei realități moscovite i se opun aventura vrăjitorească a Margaretei și prestația ludică a Diavolului.)

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Vladimir Tismaneanu
Vladimir Tismaneanuhttp://tismaneanu.wordpress.com/
Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism, Fascism, and Some Lessons of the Twentieth Century" (University of California Press, 2012), "Lumea secreta a nomenclaturii" (Humanitas, 2012), "Despre comunism. Destinul unei religii politice", "Arheologia terorii", "Irepetabilul trecut", "Naufragiul Utopiei", "Stalinism pentru eternitate. O istorie politica a comunismului romanesc", "Fantasmele salvarii", "Fantoma lui Gheorghiu-Dej", "Democratie si memorie" si "Reinventarea politicului. Europa de Est de la Stalin la Havel". Este editor a numeroase volume intre care "Stalinism Revisited", "The Promises of 1968", "Revolutiile din 1989" si "Anatomia resentimentului". Coordonator al colectiilor "Zeitgeist" (Humanitas) si "Constelatii" (Curtea Veche). Co-editor, impreuna cu Dorin Dobrincu si Cristian Vasile, al "Raportului Final al Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturiii comuniste din Romania" (Humanitas, 2007). Co-editor, impreuna cu Bogdan Cristian Iacob, al volumului "The End and the Beginning: The Revolutions of 1989 and the Resurgence of History" (Central European University Press, 2012). Co-autor, impreuna cu Mircea Mihaies, al volumelor "Vecinii lui Franz Kafka", "Balul mascat", "Incet, spre Europa", "Schelete in dulap", "Cortina de ceata" si "O tranzitie mai lunga decat veacul. Romania dupa Ceausescu". Editor, intre 1998 si 2004, al trimestrialului "East European Politics and Societies" (in prezent membru al Comitetului Editorial). Articolele si studiile sale au aparut in "International Affairs" (Chatham House), "Wall Street Journal", "Wolrld Affairs", "Society", "Orbis", "Telos", "Partisan Review", "Agora", "East European Reporter", "Kontinent", "The New Republic", "New York Times", "Times Literary Supplement", "Philadelphia Inquirer", "Gazeta Wyborcza", "Rzeczpospolita", "Contemporary European History", "Dilema Veche", "Orizont", "Apostrof", "Idei in Dialog" , "22", "Washington Post", "Verso", "Journal of Democracy", "Human Rights Review", "Kritika", "Village Literary Supplement" etc. Din 2006, detine o rubrica saptamanala in cadrul Senatului "Evenimentului Zilei". Colaborator permanent, incepand din 1983, al postului de radio "Europa Libera" si al altor radiouri occidentale. Director al Centrului pentru Studierea Societatilor Post-comuniste la Universitatea Maryland. In 2006 a fost presedintele Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. Intre februarie 2010 si mai 2012, Presedinte al Consiliului Stiintific al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER). Doctor Honoris Causa al Universitatii de Vest din Timisoara si al SNSPA. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Universitatii Maryland.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro