joi, martie 28, 2024

Iuliu Maniu şi spiritul de la Bădăcin-despre necesitatea rezistenţei

Iuliu Maniu nu a călătorit niciodată pe ape, tras de jandarmi în barcă pneumatică.Iuliu Maniu nu a sărit cu paraşuta, făcând un breaking news demn de atenţia unei naţiuni. Iuliu Maniu nu a avut un selfie elegant care să îi imortalizeze chipul, urmând a fi distribuit pe facebook, spre deliciul fanilor săi. Iuliu Maniu nu a domnit peste judeţe, înconjurat de adulaţia grotescă a celor care au uitat gustul adevărat al libertăţii. Iuliu Maniu nu a fost nici măcar român, de vreme ce s-a născut şi a murit în sânul Bisericii Române Unite cu Roma, nefiind aşadar trup din trupul comunităţii ortodoxe, care se confundă cu românitatea însăşi, acum şi in veac. Iuliu Maniu nu a avut un palat în umbra căruia camerele de televiziune să se oprească, ci doar o casă părintească, la Bădăcin, acolo unde se întorcea, invariabil, cu fidelitatea unui Ulise care nu a uitat niciodată drumul spre Itaca. O casă peste care astăzi se aşterne uitarea, în clipele în care România întreagă este acoperită de panourile electorale din cadrul cărora politicienii zâmbesc, indicând viitorul luminos spre care ne îndreptăm cu toţii.

Şi dacă este un spirit pe care ar merita să îl invocăm în aceste zile de delir demagogic şi de exaltare a vulgarităţii, dacă este un spirit pe care îl putem contrapune brutalităţii corupţiei care se întinde de la Constanţa până la Ploieşti, ca o cangrenă, aceasta este spiritul de la Bădăcin, spiritul lui Iuliu Maniu şi al refuzului de a ceda în faţa intimidărilor,tentaţiilor şi promisiunilor deşarte. Mândria de a fi român nu poate fi redusă la o mână de fotografii cumpărate de pe internet, asezonate cu simbolurile folclorice ale unei tradiţii de mucava. Mândria de a fi român nu este şi nu poate fi imaginată în vecinătatea promiscuităţilor etice şi a complicităţilor etalate şi proclamate în adunări publice. A rezista înseamnă a spune ” nu” acestei invazii a indecenţei şi obscenităţii, în numele unei alte Românii, fondate pe decenţa pe care social- democraţia mutantă şi populistă din România nu o poate cunoaşte şi nu o poate înţelege.

Căci spiritul lui Iuliu Maniu propune un alt tip de comunitate decât cel modelat de demagogie şi pauperitate- este viziunea unei Românii care se întemeiază pe solidaritate şi pe compasiune, dar nu cultivă omnipotenţa unui stat cleptocrat şi netransparent. Este viziunea unei Românii ce oferă credinţei şi tradiţiei iudeo-creştine poziţia centrală în canonul ei etic, fără a trezi demonii fanatismului, dezunirii şi xenofobiei. Este o viziunea unei Românii a patriotismului constituţional, ţinută impreună, în diversitate, de fidelitate faţă de valorile care trec dincolo de graniţele limbii şi ale religiei. Este viziunea unei Românii care nu poate fi încadrată în posterul mincinos al propagandei electorale, pentru că se întemeiază pe amintirea sacrificiului şi pe soclul libertăţii.

Demagogia, populismul, sărăcia endemică şi dependenţa de statul corupt sunt temeliile viitorului care se înfăţişează în faţa noastră. Anul 2014 este cel în care domnia legii şi egalitatea constituţională pot fi reduse la o simplă proclamaţie formală, iar patronajului politic şi complicităţilor li se poate acorda imunitate, în numele suveranităţii naţionale confiscate electoral. Spiritul lui Maniu de la Bădăcin este unul al încăpăţânării şi speranţei. Să îl urmăm, aşadar. Această Românie a sclaviei nu poate fi niciodată România noastră.

Distribuie acest articol

14 COMENTARII

  1. E bine sa ne reamintim cat mai des cine si cum a fost iuliu Maniu. Dupa cum spunea candva Pr.Alexandru Ratiu, unul dintre ultimii sai tovaras de celula, la Maniu impresiona taria credintei si siguranta ca „va trece tavalugul”(comunismul) si Romania are un viitor in comunitatea natiunilor libere ! Credinta si speranta in viitorul natiei l-au sustinut in cei 60 de ani de lupta politica !
    Sa-i cinstim amintirea, sa-i urmarim cu incredere idealul !

  2. Asa este.

    Doar supusii isi aduleaza stapanii pentru o ciozvârtă mai bună.
    Cetatenii trebuie sa isi respecte reprezentantii pe care ii aleg sa conducă.
    Dar asta este mostenirea epocii comuniste: oamenii au uitat ce inseamna respectul.

    Pentru romanii de azi respectul inseamna acceptarea si aprecierea indiferent de fapte.
    Conteaza doar vorbele si (mai nou) pozele.
    Simplu fapt ca un ministru a putut specula pe piata imobiliara, adica a avut interese directe in cresterea pretului locuintelor, nu a parut nimanui ciudat daca nu chiar imoral.
    Iar gudurelile unora, pe care multi ii numesc intelectuali, pe langa profilul asta de facebook sunt atat de penibile incat te si intrebi ce mai respecta lumea in ziua de azi.

    In ceea ce priveste libertatea, adevarata libertate este asezata pe principii. Esti liber atunci cand poti sa iti urmezi principiile pe care ti le’ai asumat si nu esti liber atunci cand faci ce vrei sau crezi ca faci ce vrei. Dar de unde atatea principii in lumea din jur. Ca sa ai principii trebuie sa ai anumite valori in care sa crezi, si sa ii respecti pe acei oameni care actioneaza in conformitate cu acele valori si ei la randu’le sa te respecte pentru acelasi lucru. Dar care sunt valorile Romaniei de azi? Ce anume trebuie sa faca un tanar pentru a spera ca respectul compatriotilor sai? Sa fie silitor si harnic ? Mira-m’as. Poate sa castige la loto sau sa castige la Romanii au talent, sa se afiseze (pe wall evident) cu cutare pațachina, sau sa isi ia un mega jipan… si mai ales sa fure mai mult ca altii. Urmeaza apoi case, pusti de vanatoare, fular burberry….

    Da… chiar ma intreb daca dom’ profesor isi umple timpul la parnaie predand celorlalti detinuti lectii din domeniul in care zice ca e specialist, asa cum facea cei din anii ’50. Fie ca erau criminali fie ca nu, oamenii aia aveau preocupari intelectuale… si aflati la inchisoare predau adevarate cursuri celorlalti detinuti politici. O fi incercat vre’unul din acesti profesori de moda noua sa predea colegilor de celula ceva? Sunt doar curios.

    PS. As spune in loc de „posterul mincinos al propagandei electorale” as zice „posteriorul mincinos al propagandei electorale”

  3. „Iuliu Maniu mai percepea încã pozitiv Hungaria Neoacquistica, deºi pentru politicienii maghiari ideea Neoacquistica fusese eutanasiatã în Compromisul de la 1867. ‘Elita maghiarã’ luptase din greu pentru acel Ausgleich ucigaº care instaurase regimul ‘K und K’, monarhia dualã pe care scriitorul Robert Musil o numea Kakania. Iuliu Maniu nu dorea Kakania, ci Hungaria Neoacquistica. Dupã 1867, Kakania a înlocuit Hungaria Neoacquistica.” Titus Filipas – Asymetria
    Tot despre spiritul lui Maniu, trebuie mentionata din nou revista Asymetria, in care este evocat episodul (transcris ulterior chiar de catre Maniu) din trenul ce il ducea catre Bucuresti, timp in care inca nu era hotarat daca este buna Unirea, sau nu. Reminescenta „iubirii ascunse, fata de maghiara reformata”, sau pur si simplu porniri launtrice? se intreaba revista electronica.
    Nu stim, insa orice roman ce depseste Viena, in drum catre Salzburg sau Passau, e dator sa intre la castelul – muzeu de la Artstetten si sa vada cine a fost Maniu, cine a fost Vaida Voievod, ce loc ocupau ei in acest aparat imens latifundiar tipic de post ev mediu,si sa traga singur concluziile. Fara ajutor sau influente „stanomiresti” .

    Fara suparare,
    Roland

    • Genial Filipas asta…
      am crezut ca sunt mai multi… dar nu, este unul si inimitabil

      Titus Filipas, De la mitul astral la astrofizica, Craiova, Scrisul Românesc, 1984
      Titus Filipas, Materie şi tehnologie, Bucureşti, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1987
      Titus Filipas, Calatorind prin Univers, Craiova, Scrisul Romanesc, 1989
      Titus Filipas, Dincolo de curcubeul stelar. Bucureşti, Editura Ştiinţifică, 1991
      Titus Filipas, Mediul ambiant şi exergia. Bucureşti, Editura Academiei Române, 2005
      Titus Filipas, „Actriţa Rachel şi Nicolae Bălcescu/ Masoni, agenţi englezi şi revoluţii”, in Oglinda literară. An. 8 (Nr. 85) /ian. 2009. p. 4125
      Titus Filipas, „Superficialitatea lui Soljeniţîn”, in Oglinda literară. An. 6 (Nr. 70) /oct. 2007. p. 2854
      Titus Filipas, „Buldozerul domnului Zub”, in Oglinda literară. An. 6 (Nr. 68) /aug. 2007. p. 2709

      etc…

      M’am bine-dispus. D-l Filipas care este specialist in ascensoare cosmice
      :-o nu glumim aici… e si asta o specializare… a fost referent la o lucrare stiintifica dupa cum el insusi se prezinta: http://blogideologic.wordpress.com/about/
      ei bine dl. Filipas, „razesh” are o opinie despre Iuliu Maniu.

      Am salvat blogul dumnealui… cand voi fi obosit si catranit voi arunca o privire prin randurile pline de atata substanta ale polihistorului „razesh”. Ma intreb daca o fi auzit de Institutul geto-dacic de ortodoxism cuantic… trebuie ca este interesat de acest institut.

      • Daca Iuliu Maniu insusi nu s-a ingrijit sa isi defineasca si sa isi expliciteze conduitele (pline de sensuri si interpretabile, de altfel), ma indoiesc ca cineva ar detine cheia absoluta a descifrarii, cu atat mai mult cu cat aceasta se produce la peste 100 – 120 ani .
        Daca Iuliu Maniu nu a dorit sa se explice, nici „stanomirii” si nici cei ce poarta provocatorul nume de blazon „Razvan”(apropos de de multipersonalitatea Filipas-ului), nu au dreptul sa impuna interpretari sui-generis.
        Cum iti spuneam, ar trebui sa vizitezi castelul Artstetten, iar dupa aceea un anumit loc in Viena, si fiecare om nu are decat sa traga propriile sale concluzii .

        PS Vezi daca te duci in Viena, doar sa iti cumpere mamita Rolex, sa mananci pizza si sa bei un expresso luung !

  4. Raspandacii mai au muuuult pana sa il inteleaga pe Maniu. Si pe milioanele de oameni simplii care l-au inteles pe Maniu.
    Da, e perfect ok ce e la Artstetten. Maniu nu a urat imperiul, nu a vrut sa il nimiceasca, nu a vrut sa are boii pe locul castelelor Vienei, nu a desconsiderat valoarea. Nici unul din cei care au facut Unirea de la 1918 nu urau in mod bolsevic pe unguri, austrieci, imperiul, etc. Nu asa erau oamenii atunci. Voiau Unirea cu Regatul, nu tragerea in teapa a imparatului.
    Maniu a fost si martor al in procesul lui Ion Antonescu. Nu l-a urat pe maresal ca Brucan pe taranisti. Nu l-a porcait ca la Antena 3, desi nu era de acord cu el sau cu politica lui si il considera responsabil o politica foarte nefasta si de moartea a sute de mii de romani si evrei.
    Nu poti sa il judeci pe Maniu daca ai educatia lui Gadea, capul imbacsit de utopii, inima plina de ura proletara, ajutata si influentata de trecut si lecturi securistice.
    Maniu e modelul pentru Romania secolului 21! Orice prost intelege asta!

    • Maniu a dat mâna cu Antonescu în timpul procesului mareșalului. Cred că este o măsură a dimensiunii umane a politicianului. În ce mă privește, pentru mine politicianul favorit rămâne P.P. Carp. Maniu ar fi pe locul secund. Este un produs 100% chezaro-crăiesc, ca formațiune și „ucenicie” politică. A trebuit să facă largi recalibrări din momentul începerii activității în România Mare. Fricțiunile nu au fost puține- cea dintre uniați și ortodocși, a cărei primă efigie a fost Maniu, ar fi un exemplu. În ce privește modul în care liberalii au înțeles să administreze teritoriile nou-întregite, se pot scrie tomuri. Este însă un moment care e ceva mai umbrit- încercarea de colaborare cu Codreanu. Uneori îmi pare că logica manevrării politice la Maniu era oarecum în defazaj cu realitățile românești. Altfel, dincolo de orice alt considerent moral, legionarii erau o forță reprezentativă și populară a epocii. Dar încercarea lui Maniu mi se pare un fel de „riding the tiger”.

  5. Din memorie – discuție la Sighet:
    – Domnule Maniu ! Pe vremea cînd luptați pentru drepturile românilor, v-ați fi închipuit că tocmai compatrioții vă vor întemnița ?
    – Domnule ! Păi acela (Austro-Ungaria) ERA UN STAT DE DREPT !

    Rog cititorii avizați să-mi indice sursa citatului exact.

  6. Desigur, vina pentru neinformare imi apartine.
    Totusi, inafara de legenda cu „coloana vertebrala dreapta” (nu aduc in discutie ce s-a intimplat dupa 23 aug. `44), nu am auzit/aflat ceva despre comportamentul sau politic in guvernarile Romaniei. Stiu, e mai acceptabil sa ramii in opozitie si sa critici, chiar pe drept.
    In plus, paralela dintre Iuliu Maniu si vremile de azi, nu mi-e clara. Pentru ca afirmatia: „Iuliu Maniu nu a avut un palat în umbra căruia camerele de televiziune să se oprească, ” mi se pare nelalocul ei.
    Dar, repet, vina poate sa-mi apartina, poate am prea putine informatii si nu vreau sa dau crezare legendelor.
    (Nu cred ca e productiv sa idealizam perioada dintre cele doua razboaie mondiale.)

  7. un articol frumos, dar pe citi ii misca ? mi ar place sa cred ca lumea evolueaza. dar nu i asa. dimpotriva. Coposu a fost scuipat, iliescu adulat. legile naturii sint implacabile. dainuie cine se inmulteste mai repede. meditati la natiile care se afirma si criteriile care le fac puteri emergente . latinii din jurul romei de acum trei milenii s au diluat. precum vinul bun peste care torni doar apa. spiritul este saminta lumii. dar nimeni nu garanteaza ca pamintul este centrul ei.

  8. maniu cu grupul sau au reushit sa puna Transilvania la picioarele regatzenilor.
    daca regatzenii si cozile lor de topor din Transilvania l au ales de stindard ptr asta,apoi oamenii cinstitzi din Transilvania n au de ce sa i multzumeasca

  9. Oare de ce Iuliu Maniu a favorizat ca prim-ministru înlocuirea de pe tronul tarii a mostenitorului desemnat de catre Regele Ferdinand cu Carol Caraiman, cel care renuntase la tronul Romaniei.

    Cateva ironii amare in aceasta poveste.

    Numele ales de Carol in exil este si cel al varfului din Bucegi pe care s-a ridicat o cruce ce-i comemora pe eroii cazuti in Primul Razboi Mondial. Printul Carol n-a ales sa stea pe front ci sa dezerteze pentru a se casatori la Odessa. Impresionanta carte de vizita pentru cel ales de Iuliu Maniu sa fie garantul stabilitatii tarii.

    Consecinta nebanuita de Maniu a accesului lui Carol pe tron este ca „monarhul” si-a instaurat dictatura pavand drumul pentru cea militara si pentru cea comunista Daca Maniu a schimbat legi cum a vrut pentru a-l impune pe Carol pe tron – l-am putea blama doar pe rege ca si el a facut la fel? Cei ce i-au regizat lui Maniu farsa de la Tamadau, procesul politic si l-au incarcerat la Sighet nu aveau nevoie de lectii de la el pentru a incalca legile. Dar poate ca zece ani de regenta n-ar fi dus Romania mai rau de unde era in 1945

  10. Sfinxul de la Bădăcin!
    din însemnările Episcopului martir greco-catolic Iuliu Hossu
    «În primăvară, prin Februarie (1953 – n.a.), a trecut la veșnicie marele fiu al neamului, Dr. Iuliu Maniu, înțeleptul Patriei (…) a primit binecuvântarea noastră repetată sub fereastra deschisă a celulei sale, și dezlegarea șoptită de preot la ușa celulei unde era izolat; și a murit mângâiat creștinește. “Non omnibus moriar” (lat.: “Nu voi muri pe de-a întregul”», poate spune mai puternic decùt poetul clasic, în credința care îl însuflețea, în viața veacului veșniciei în care intra, în dragostea nepieritoare de care va fi îmbățișat, în dragostea nepieritoare, recunoscătoare, a unui neam întreag, pentru lupta bună pe care a purtat-o până la moarte. Toți episcopii ne-am rugat și înainte de moarte și după trecerea la veșnicie, pentru marele fiu al neamului și al Bisericii sale. Domnul să-l odihnească în pacea împărăției Sale».

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Ioan Stanomir
Ioan Stanomir
Profesor de drept constituţional la Facultatea de Ştiinţe Politice a Universităţii din Bucureşti, specializat în domeniul dreptului constituţional.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro