Home » Politica & Doctrine » Citesti:

Jocul cu sistemul de vot si pericolele lui. (1)

Mihai Damian iunie 9, 2012 Politica & Doctrine
22 comentarii 1,576 Vizualizari

“Nu va jucati cu sistemul de vot ! ” suna avertismentul lansat la sfarsitul anului 2003 de Societatea Academica din Romania sub semnatura Alinei Mungiu-Pippidi. Era prima oara in istoria postdecembrista cand problema schimbarii  sistemului proportional pe liste se punea in mod serios. In cele din urma alegerile din 2004 s-au desfasurat tot dupa vechiul sistem. Poate si din  cauza avertismentului SAR dar mai ales din alte motive despre care voi vorbi ulterior. La mai putin de zece ani dupa aceea jocul cu sistemul de vot este  la moda. S-a schimbat sistemul de alegere a parlamentarilor, a presedintilor de consilii judetene, a primarilor. Cei care tocmai au introdus un nou sistem de vot pentru alegerile parlamentare viitoare declara senin ca il vor schimba din nou dupa scrutin, semn ca jucaria le place grozav. O fi bine, o fi rau, o fi constitutional ? Este tema acestui articol, al carui prim episod este consacrat societatii civile.

1. Societatea civila. Acum vreo cinsprezece ani activam in randul unei organizatii studentesti. La una dintre sedinte o anumita propunere a fost intens dezbatuta. I-am cerut presedintelui (caruia ii impartaseam parerea in discutia respectiva) sa o supuna la vot. Mi-a zis “as supune-o, dar ce facem daca nu iese cum vrem ?”  Dezbaterea din societatea civila despre sistemul de vot seamana oarecum cu povestea de mai sus. Multi dintre protagonisti judeca o eventuala schimbare a sistemului electoral prin prisma rezultatului pe care l-ar obtine partidul pe care il aproba sau pe care il detesta. Argumentul este in general “daca se schimba sistemul, partidul X (pe care il detest) cu doar n% de voturi va obtine N% din mandate ceea ce nu e just.”.  In sprijinul acestui argument se foloseste adesea o simulare bazata pe alegeri trecute sau pe sondaje.  Avertismentul SAR de care vorbeam nu face exceptie. Dna Pippidi se arata ingrijorata de scorul mare pe care l-ar fi obtinut PSD-ul in coditiile unui sistem uninominal admitand in acelasi timp ca schimbarea ar fi avut “singurul avantaj” de-a elimina PRM-ul din Parlament. Putem remarca a posteriori ca simularea folosita pleaca de la niste date care sunt departe de rezultatele alegerilor ce aveau sa urmeze. Dar SAR n-a mai gasit de cuviinta sa  faca o simulare si dupa alegeri, asa ca nu stim daca jocul cu sistemul de vot ar fi fost “periculos” in 2004. Este insa limpede ca aceasta abordare in care argumentele mai mult sau mai putin academice mascheaza anumite optiuni partizane nu face bine dezbaterii. Un aspect merita totusi discutat. Cand procentajul N de mai sus risca sa depaseasca 50 – in ipoteza unui sistem de vot majoritar – multi comentatori vorbesc de dictatura majoritatii, care va schimba Constitutia, va distruge orice forma de opozitie si asa mai departe. Marturisesc ca nu pot intelege acest argument altfel decat ca o teama, explicabila, a unei societati care n-a uitat de traumele provocate de dictatura comunista. Si nu putem condamna societatea civila fiindca e  vigilenta in demascarea derapajelor anti-democratice. Ne paste insa cu adevarat pericolul unei dictaturi ? Pentru a raspunde la aceasta intrebare,  sa ne reamintim ca in legislatura 1992-1996 PSD, numit pe atunci FDSN conducea o majoritate guvernamentala numita “patrulaterul rosu” din motive evidente. Dupa cum o arata numele,  era practic o majoritate monocolora, chiar daca la modul formal era constituita din patru partide. Eram in acea vreme departe de NATO sau de UE, nu existau nici DNA nici ANI si nici alte instrumente care sa impiedice abuzurile puternicilor zilei.  Aveam o televiziune de stat (Paul Everac !!)  si o justitie controlata. Eram asadar mult mai aproape de modelul unei dictaturi de tip Putin decat de cel al unei  societati democratice. Cu toate acestea, in 1996 patrulaterul rosu a pierdut puterea. Patru ani mai tarziu, din patrulaterul rosu nu mai ramanea decat un segment de o culoare similara, format din PSD si PRM. Care insa detinea  circa 70% din mandatele parlamentare ! Ce-i drept iesisem din marasmul de la inceputul anilor 90. Dar presa era controlata prin publicitatea platita de Stat si  justitia era in continuare sub comanda politica (va mai amintiti de “recursurile in anulare” cu care procurorul general Joita casa cu dezinvoltura deciziile judecatoresti defavorabile ?). Iar premierul Adrian Nastase facea vizite de lucru in teritoriu si drumul pe care urma sa-l parcurga era curatat luna de angajatii primariilor respective. Am mai avut si alte senzatii de déjà-vu in perioada respectiva.  Si cu toate acestea, opozitia democratica de atunci nu numai ca n-a fost distrusa ci chiar  a castigat alegerile urmatoare. Celor care cred ca o majoritate larga e sinonima cu o dictatura le-as raspunde deci ca exemplele de mai sus demonstreaza contrariul. Si ca la mai bine de douazeci de ani dupa Revolutie, alegatorul roman a evoluat mult de la “bizonul” care il plebiscita pe Ion Iliescu in 1990.

Alta sursa de dezbateri despre sistemul de vot in societatea civila este constituita de cei care au participat sau au sustinut demersul Asociatiei Pro Democratia in 2008. Fiindca dupa cum bine se stie, sistemul de vot pe liste a sfarsit prin a fi schimbat acum patru ani. Procesul a fost initiat de APD care si-a propus sa pastreze caracterul proportional al scrutinului combinandu-l cu un vot nominal. Un sistem mixt deci. Dar in loc sa sustina unul deja consacrat, precum sistemul german de exemplu, asociatia dlui Pirvulescu a avut pretentia sa creeze unul nou, ceva nemaivazut. Si a reusit propunand un sistem pe care nu ma sfiesc sa-l calific drept aberant. Fara a intra in detalii, faptul ca in  sistemul APD numarul candidatilor unui partid era egal cu jumatate din numarul mandatelor parlamentare ar fi facut ca un partid cu 50% din voturi sa-si vada toti candidatii alesi in Parlament indiferent de scorul obtinut individual de acestia. Toti ! Poate ca aceasta enormitate ar fi trecut neobservata daca n-ar fi fost luata in calcul posibilitatea ca un partid sa obtina peste 50%. Caz in care numarul de candidati  ai partidului respectiv ar fi fost inferior numarului de mandate obtinute,  ca la un concurs pentru un post foarte prost platit.  Acest aspect a obligat initiatorii sa prevada o lista nationala de pe care sa se poata adauga parlamentari in caz de nevoie. Aceasta din urma a fost declarata neconstitutionala si sistemul propus de APD a cazut. In locul sau a fost adoptat tot  cu sustinerea APD un sistem mixt inventat de deputatul Anghel Stanciu si numit de acesta – nu fara o oarecare mandrie –  ”sistem uninominal majoritar cu finalitate proportionala”.  Un sistem care permite dupa cum se stie ca in anumite colegii sa fie ales perdantul, eventual chiar cel de pe locul trei in mod relativ imprevizibil. O denumire mai aproape de realitate ar fi “sistem pe liste cu aparenta uninominala”.  Adica o pacaleala, criticata astazi in mod unanim.

Avem deci  un exemplu in care  jocul iresponsabil cu sistemul de vot are efecte nefaste. Din pacate insa,  APD n-a avut onestitatea intelectuala de-a-si recunoaste greseala. A preferat sa apere sistemul Stanciu atat timp cat s-a putut. Astazi se situeaza in dezbatere de partea adeptilor unui sistem proportional, fara insa a face o propunere concreta, fara a explica macar daca vechiului sistem pe liste ii este preferabil unul nou.

De aceasta dezbatere viciata, de  confuzia pe care ea o induce in randul opiniei publice,  incearca sa profite partidele care au inteles foarte repede ca jocul cu sistemul de vot poate fi foarte profitabil.  Despre cum incearca fiecare sa-i schimbe regulile pentru a obtine  profit electoral va voi povesti in episodul viitor.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "22 comments" on this Article:

  1. George spune:

    “Celor care cred ca o majoritate larga e sinonima cu o dictatura le-as raspunde deci ca exemplele de mai sus demonstreaza contrariul. Si ca la mai bine de douazeci de ani dupa Revolutie, alegatorul roman a evoluat mult de la “bizonul” care il plebiscita pe Ion Iliescu in 1990.”

    Imi place articolul, insa nu pot fi de acord cu aceste doua afirmatii. Castigarea alegerilor de catre opozitie in ’96 si in 2004 au fost mici accidente ale istoriei. Dupa cum s-a vazut, alianta din ’96 (CDR) a fost instabila si principalul partid din coalitie (PNTCD) a platit extrem de scump acea participare la guvernare. In 2004, la scurt timp dupa alegeri unul dintre partide (PNL) a virat puternic catre PSD si a guvernat singur incepand din 2007. Din aceste “succese” ale opozitiei vad pana acum doar o intarire a PSD, care iata, 22 de ani dupa “revolutie” se pregateste sa obtina din nou peste 50% din voturi. Pe cand opozitia sau aproape a disparut (PNTCD), sau s-a aliat cu “dusmanul” (PNL), sau va suferi pierderi importante in alegeri (PDL).

    Din pacate alegatorul roman a ramas tot “bizonul” care il alege pe Ion Iliescu, in 2012 in forma numita Victor Ponta. Ca dovada cititi comentariile la articole pe hotnews.ro, evz.ro si veti avea o imagine a dezvoltarii culturii politice in Romania, dupa parerea mea, foarte scazuta.

    • Hantzy spune:

      Miron Damian spune: “Multi dintre protagonisti judeca o eventuala schimbare a sistemului electoral prin prisma rezultatului pe care l-ar obtine partidul pe care il aproba sau pe care il detesta.”

      Nici dumneavoastra, domnule/doamna George, nu faceti exceptie.

      • George spune:

        Nu neg. Consider ca un sistem de vot ar trebui sa rasplateasca trasaturile pozitive ale alegatorilor si ale partidelor (moderatie, toleranta, deschidere catre nou, etc.) si sa “pedepseasca” trasaturile negative (extremism de dreapta sau de stanga, intoleranta, slabiciunea in fata populismului si a demagogiei).

        • Hantzy spune:

          De acord cu dumneata, George.
          Dar eu sunt convins ca asta se si intampla. Problema e ca noi insine, aflati in suvoi, nu putem privi de sus, pentru a avea o imagine de ansamblu.
          Insa extremismul peremeului a fost amendat, a fost amendata aroganta puternicilor nastasieni, a fost amendata incompetenta taricenista, urmeaza (sa speram!) sa fie amendata demagogia pedelista. Implicit deschiderea spre nou, moderatia si atitudinea pozitiva raman singurele optiuni valabile.

  2. Hantzy spune:

    Din pacate insa, APD n-a avut onestitatea intelectuala de-a-si recunoaste greseala.

    Din explicatiile oferite n-am inteles care ar fi greseala: ca APD a elaborat un nou algoritm, nemaivazut sau ca l-a denumit oarecum impropriu “uninominal”?
    Pai hai sa vedem care e diferenta intre varianta adoptata si cea propusa, sa zicem, de Presedinte la referendumul din 2007, respins de electorat.

    Numarul circumscriptiilor electorale este injumatatit in cazul variantei adoptate, insa din fiecare circumscriptie vor fi alesi cate doi parlamentari. Gradientul mai fin face ca precizia votului sa fie ceva mai mare, insa e anulat de principiul “invingatorul ia tot”. (egalitate)

    Dupa numararea voturilor, se constata care sunt candidatii ce au obtinut peste 50%, acestia devenind parlamentari in ambele variante. (egalitate)

    Diferenta consta in cea de-a treia etapa a algoritmului, care ofera o sansa candidatilor ce n-au reusit o legitimare individuala: in varianta adoptata vor fi selectati candidati legitimati colectiv, pe baza votului acordat unui partid sau altul, rezultand direct din prima optiune exprimata de electorat. IN varianta prezidentiala, se alege compromisul cel mai mic pentru fiecare circumscriptie, oferind primilor doi clasati sansa unui al doilea tur. La prima vedere pare aceasta varianta mai corecta, insa ea are urmatoarele neajunsuri:
    - alegerea se face, asa cum spuneam, in urma unui compromis, in turul al doilea ea bazandu-se pe restrangerea optiunilor electoratului.
    - voturile care s-au dus la primul tur (cel de baza) pentru alti candidati sunt complet ignorate, in marea majoritate a colegiilor uninominale.
    - chiar si voturile in favoarea perdantului de la al doilea tur de scrutin vor fi ignorate.

    Spre deosebire, varianta adoptata retine voturile oferite obtinute de candidatii unui partid si stabileste astfel raportul final de reprezentare ideologica in Parlament, corespunzator PRIMEI OPTIUNI a electoratului.
    Neajunsul acestei variante este ca, izolat, pot apare paradoxuri prin care un candidat mai prost plasat ajunge parlamentar, in vreme ce altul ramane cu buzele umflate. Insa voturile acestuia nu se pierd si ajuta un amic de idei sa ajunga parlamentar intr-o alta circumscriptie. Insa una peste alta, echilibrul parlamentar va corespunde mult mai exact distributiei optiunilor exprimate. (un mic plus pentru varianta adoptata).

    De ce ar trebui APD sa-si recunoasca vreo greseala, daca ea nu exista?

  3. silicon_v spune:

    ” Celor care cred ca o majoritate larga e sinonima cu o dictatura le-as raspunde deci ca exemplele de mai sus demonstreaza contrariul. Si ca la mai bine de douazeci de ani dupa Revolutie, alegatorul roman a evoluat mult de la “bizonul” care il plebiscita pe Ion Iliescu in 1990.”

    Da, dar daca priviti cu atentie “iesirea din tunel” a fost din ce in ce mai dificila: in 1996 schimbarea puterii a fost relativ usoara. Presa scrisa era la putere si acea presa nu era controlata de PDSR. Scria ce vroia. In perioada 2000-2004 PSD-ul a invatat lectia. A spus-o chiar Mitrea: domnilor, sa nu ne imbatam cu apa rece – ca sa avem presa langa noi trebuie sa o cumparam. Si au cumparat-o. Ma rog, cei care nu s-au lasat cumparati, atati cat erau, au fost calcati pe gat. Perioada aia a fost horror din punct de vedere a libertatii de exprimare: isi mai aduce cineva aminte ca nimeni din partea opozitiei nu ajungea la televiziunea publica luni si luni in sir?

    Iar opozitia A PIERDUT alegerile in 2004, nu le-a castigat. Fara “accidentul” Basescu PSD-ul conducea lejer si dupa 2004.

    Ei, daca privesti cu atentie, acum, in 2012, PSD-ul pare ca si-a facut si mai bine lectiile. Chiar stiu ce vor, chiar stiu pe ce butoane sa apese. Priviti la primarii PSD din orasele mari: desi multi au avut prestatii indoielnice si au tot felul de bube, o sa fie votati en-fanfare. De ce? Au avut “presa buna”, de aia. Comparati “presa lui Videanu” cu “presa lui Oprescu”. Incercati sa intelegeti cum un personaj ca Robert Negoita va castiga in fata lui Liviu Negoita. Acolo s-a lucrat absolut profesionist. Si nici nu am pus ghinimele la profesionist, chiar asa a fost in sectorul 3.

    De asta imi e frica, ca sistemul asta electoral care o sa dea USL-ului o majoritate uriasa, cuplat pe ce stie sa faca USL-ul in mass-media acum, cuplat cu faptul ca principalele canalele TV prin care oamenii isi iau informatii sunt deja la USL, o sa ne traga iarasi inapoi in privinta vietii noastre democratice. Va fi ca in bancul ala cu Napoleon, gelos pe presa din Romania: Pai daca aveam eu presa voastra nici pana in ziua de azi nu se afla ca am pierdut batalia de la Waterloo. Si va fi greu sa rupem cercul.

    Atentie: nici nu am vorbit de calitatea guvernarii, daca un guvern PSD, PNL sau PDL e bun sau rau, vorbesc despre calitatea democratiei in Romania. Care a scratait rau de tot in perioada cand PSD a guvernat, asta pentru ca PSD vroia sa controleze tot, inclusiv presa. Comparati cu perioadele CDR sau PDL la guvernare, cand presa a zburdat.

    Dar, cum zicea parca Creanga undeva: acolo unde e cetatea mai tare, acolo bate si dracu mai puternic. E drept ca mediul online se intareste si el. Si e mult mai greu de controlat. E drept ca oamenii s-au schimbat si ei foarte mult in ultimii 20 de ani, sunt mai greu de pacalit.
    Ar fi o lupta de urmarit. Dar din exterior, nu din interior.

    • Hantzy spune:

      Comparati cu perioadele CDR sau PDL la guvernare, cand presa a zburdat.

      Pai presa zburda si acum, cand e USL la guvernare.NU mai are rost sa pui pumnul in gura presei. Am schimbat strategia si am discreditat o parte a ei, care nu ne convine: moguli, oficios, aservita, sinecuristi usw. Efectul e inca mai puternic.

    • luci spune:

      @silicon_v: Absolut de acord cu temerile tale, “and then some”. As mai adauga planul (ma rog, visul) expus de dnul Poc (din duo-ul Pic si Poc), ca, dupa alegerile din toamna, Parlamentul sa contina tot ce trebuie de acum incolo si pentru Putere, si pentru Opozitie (mai in clar, stinga = PSD, dreapta (nu ride, bre) = PNL, iacata, mai trebuie altceva ca democratia adevarata sa fie instaurata? zic, dupa aceasta dictatura odioasa a dictachiorului (cred ca asa i se zice corect, nu?)).

      @hantzy: Comentariile tale (poate fara sa vrei, dar asa au iesit ele) sint tot de soiul declaratiilor pe care le-am primit si le vom primi de la actuala putere (gargara, incercari de aburire, negatii si minciuni una dupa alta; ca daca unele ies la suprafata, ce mare problema, se ia de la capat cu aceleasi ingrediente).
      De exemplu, legat de media care “zburda si acum” cu USL la guvernare: http://economie.hotnews.ro/stiri-media_publicitate-12442516-scurt-usl-dominant-emisiunile-informative-campania-electorala-heineken-romania-isi-muta-contul-media-miliarde-euro-cheltuite-pliante-europa.htm

      • Hantzy spune:

        @luci,
        e weekend, iar asta nu e razboiul meu. Comentez de placere, arunc si eu un varf de cutit de marar in supa, ca s-o-ndesesc putin. Celor mai multi nu le place, dar tocmai asta e farmecul …
        Pe de alta parte, caa sa stiu cum sunt comentariile mele (caci asta pare ca vreti sa-mi aratati), ar trebui sa-mi oferiti si o mostra pentru a definitiva comparatia. Aburirile sunt mai greu de demonstrat, deci nu va cer efortul asta, insa daca sunt minciuni, ati putea sa-mi indicati macar doua dintre ele. Asa ca sa ramanem la plural. Altfel s-ar putea sa cred si eu exact acelasi lucru despre comentariul dumneavoastra: poate ca n-ati dorit, dar asa a iesit!

        • luci spune:

          Ok dle Hantzy (mi se pare un pic pretentios pe forumuri sa folosim “dumneavoastra”, imi place cum in engleza “you” acopera cu succes toate gradele de politete; dar asa e politicos, recunosc). Poate m-am lasat un pic dus de val in ce va priveste, din cauza ca am mai vazut si pe alte forumuri comentarii de-ale unui “Hantzy” pe care le-am perceput agresive la adresa bunului meu simt. (Nu am retinut linkuri, exemple).

          Legat de comentariile din acest forum:

          1. In privinta sistemului de vot care a fost folosit la alegerile parlamentare din 2008, daca am inteles bine dvs ii gasiti parti bune si il aparati. Logica si bunul meu simt nu imi permit sa inteleg cum ar putea cineva sustine acel sistem, in conditiile in care nu discutam de estimari sau simulari ale posibilelor rezultate, ci de rezultatele efective, care evident au distorsionat realitatea democratica. Exemple: http://www.ziare.com/alegeri/alegeri-locale-2012/ipp-schimbati-legea-electorala-vezi-cine-a-intrat-in-parlament-pe-usa-din-dos-1116628 (extras din articol: “principalul beneficiar al sistemului (…) a avut 47% dintre deputati si 56% dintre senatori alesi dintre cei care au iesit pe locurile 2, 3 si 4″). Sau http://www.hotnews.ro/stiri-politic-5206659-marile-aberatii-dupa-uninominal-cine-rateaza-parlamentul-desi-iesit-primul-loc.htm.

          2. Legat de afirmatia: “Pai presa zburda si acum, cand e USL la guvernare.NU mai are rost sa pui pumnul in gura presei. Am schimbat strategia si am discreditat o parte a ei, care nu ne convine: moguli, oficios, aservita, sinecuristi usw.” — am dat link mai sus la un articol care reda statisticile CNA, din care reiese ca reprezentantii USL au dominat “concurenta” in emisiunile informative ale principalelor canale TV centrale participante la campania electorala, in perioada 11-31 mai. Din cifrele prezentate, nu as zice ca rezulta ca USL va impartaseste parerea ca NU are rost sa isi aserveasca (si ca nu a facut-o deja intr-o buna masura) mass media.

          Eu nu am nimic impotriva convingerilor politice ale nimanui. Vreau insa sa nu pierdem nimic din nivelul (deocamdata oricum subred) de democratie pe care l-am cistigat atit de greu.
          Si ma tem (ca si silicon_v), din semnalele pe care le avem deja, ca USL nu va mai face “erori” daca reuseste sa cucereasca puterea. Justitie controlata, mass media controlata, parlament atotputernic si sub control (in noua constitutie pe care USL o planuieste, ei doresc ca presedintele sa fie si el o marioneta a parlamentului – ma rog, ideea e exprimata sub eufemismul de “republica parlamentara”).

          Si daca ar fi sa mai dau un singur argument care arata ca USL NU joaca democratic, pun si eu o intrebare (retorica):
          - Daca presupunem (prin absurd, desigur!) ca USL va suspenda presedintele, si ca referendumul care va urma va confirma aceasta decizie indelung asteptata (n’asha?) de popor, va trebui oare Puterea si Parlamentul sa tina cont de acest referendum? Sau sa se prefaca ca nu a existat, sau ca oamenii au fost manipulati si rezultatele viciate, sau ca trebuie sa asteptam un alt context, dupa alegeri, in care puterea politica sa fie mai legitima si eventual sa facem atunci un referendum… ?
          - Dar daca presupunem (prin absurd?) ca a avut loc deja un referendum, la care muulti romani (sa zicem vreo 8 milioane) au votat ceva acolo (nu conteaza ce), referendumul a fost validat, si majoritatea au votat pentru o anumita schimbare, ei bine, cu acel referendum ce ar trebui sa faca Puterea si Parlamentul? Reiau: “Sa tina cont de acest referendum? Sau sa se prefaca ca nu a existat, sau ca oamenii au fost manipulati si rezultatele viciate, sau ca trebuie sa asteptam un alt context, dupa alegeri, in care puterea politica sa fie mai legitima si eventual sa facem atunci un referendum… ?”
          Raspunsul cred ca e limpede DA. Sau NU. Ma rog, dupa caz.
          (Da, stiu ca in Constitutie cele doua tipuri de referendumuri sint tratate separat si diferit, va sa zica nu pot avea aceleasi pretentii. Oricum, au ignorat total acel referendum).

          • Hantzy spune:

            you luci, pe scurt:
            sunt de acord cu tutiala, mai ales ca virtualul poate sa fie ceva mai putin formalizat decat realul, iar conventiile cotidiene sa le restrangem in acest spatiu.

            Privitor la remarcile mele, care ti-ar fi afectat bunul simt, ma indoiesc ca ai incercat sa le intelegi, o oarecare doza de superficialitate rezultand din largul tau raspuns de azi. Nu cred ca eu sa fi folosit violente verbale sau invective, cel mult ceva ironii, dar mai totdeauna am incercat sa transmit si un mesaj. Iar bunul simt nu are de-a face cu “X e bun si Y e rau”. Bunul simt nu se supune la vot.

            1. in privinta sistemului de vot, am spus deja ce cred, iar argumentul pe care-l reluati l-am dezbatut deja. Din respect mai adaug ca, dupa parerea mea, sistemul “the winner takes all” este perfect pentru functiile executive. Pentru reprezentarea ideilor, varianta proportionala o consider mai buna. In fond nu votam un program individual, ci un program sustinut de partide prin candidatii sai. “milioanele de voturi irosite”, asa cum prost remarca hotnews, nu au fost de fapt irosite, ci au contat pentru scorul total al fiecarui partid. Daca am fi trimis pe cei de pe locul 1 sau 2, fie si in urma unui al doilea tur de scrutin, rezulta ca in fiecare colegiu s-ar fi irosit mai mult de jumatate din voturile primei optiuni.

            2. exemplele oferite sunt irelevante. Fiecare parte isi poate aservi o bucata din presa. Prin manipularea pietei de publicitate, daca avantajezi pe unul, autimat dezavantajezi pe altii, care nu te vor ierta. Si crezi ca fost putere n-a incercat si ea acest lucru: cazul Ridzi.

            3. Garantul democratiei este Parlamentul, nu presedintele. Transformarea Parlamentului intr-o MAN “de trista amintire” a fost modalitatea dictatorului de a conduce, iar nu invers. Un presedinte poate fi mai usor cumparat, santajat, controlat decat un organism eterogen. Iar daca tot nu crezi, atunci afla ca nu exista nici o republica parlamentara, lipsita de democratie. Invers sunt exemple destule.

            4. Privitor la cele doua referendumuri, iti atrag atentia ca primul tau exemplu este un referendum de confirmare, iar al doilea unul de consultare. NU trebuie comparata capra cu varza! In cazul celui de-al doilea exemplu, ala cu aproape 8 milioane, se poate demara schimbarea Constitutiei, insa ulterior tot mai este necesar un refrendum de confirmare. Iar pentru aceasta vor fi necesare peste 9 milioane de DA-uri, astfel ca noua Constitutie sa fie adoptata. Eu ma indoiesc ca s-ar aduna atatea. Lamurit?!

          • luci spune:

            Ok, remarca mea legata de “bunul simt” nu e prea exacta. Nu era in sensul folosirii unui limbaj nepotrivit, ci legat de afirmatii, de pozitionarea pe o problema. Unde eu consider ca exista suficiente si clare argumente pentru ca un om “de bun simt” sa concluzioneze ceva si nu altceva. Evident insa aici e vorba pina la urma de convingeri, si regula pe care am constatat-o eu e ca cei mai multi oameni incearca sa gaseasca argumentele care sa justifice convingerile lor (si sa le minimalizeze sau respinga pe cele contra), decit sa isi construiasca si ajusteze in timp convingerile pe baza argumentelor. (Bineinteles, eu nu fac asa :D ). Oricum, fii linistit, remarcile tale nu mi-au “afectat bunul simt”, care e bine mersi la aceleasi cote :)

            Si acum raspunsuri, incerc, scurte (avind in vedere si regula cu convingerile, de mai sus):

            1. Sistemul de vot din 2008:
            - Daca era vorba sa fie *uninominal*, atunci trebuia sa fie cu cistigarea colegiilor de catre cel de pe locul 1 (eventual dupa 2 tururi) – cu voturi irosite cu tot, asa cum au fost localele de ieri si cum vor fi parlamentarele la toamna.
            - Daca era vorba sa fie *pe liste*, atunci sa fi fost prezentate liste, nu indivizi.
            - Mixt era ok si el, dar trebuia sa fie clar delimitat (acolo unde candidatii sint nominali, votul e pe candidat si nu altfel, iar acolo unde e pe lista, e pe lista), sa fie predictibil si inteligibil pentru votanti. Ca de exemplu sistemul german (care era cit pe ce sa fie adoptat pentru parlamentarele de anul asta, daca nu i se taia filmul guvernului dinainte).
            Si la acest punct precizez: cine nu e de acord ca afirmatiile de mai sus sint de bun simt, imi lezeaza bunul simt. :)

            2. Aici as zice ca e o incercare de divagatie sau chiar abureala (no offense :) ). In statistica CNA era vorba de “emisiuni informative”, pe principalele canale TV (exemple de astfel de emisiuni sint aici: http://www.adevarul.ro/financiar/media/Romania-te_iubesc-cea_mai_urmarita_emisiune_informativa_a_lunii_mai_0_713328970.html ), si nu de publicitate. (Exemplul cu Ridzi era intr-adevar legat de publicitate).

            3. Absolut de acord ca Parlamentul ar trebui sa fie pilonul principal al democratiei. La noi in tara si la momentul actual, din tot ce am vazut pina acum, Parlamentul NU a fost asta. (Si am exemple multe, amintesc doar suspendarea unui presedinte care nu a incalcat Constitutia, protejarea parlamentarilor in fata legii via “imunitate”. Nu imi amintesc in schimb vreo initiativa de reforma).
            DAR eu NU zic ca Presedintele ar trebui sa fie “mai tare” decit Parlamentul. Spun doar ca e bine (macar inca o perioada) ca sa mai fie acolo sus inca un personaj cu legitimitate maxima care POATE sa intervina sau macar sa semnaleze (nu e nici o garantie ca o va face) atunci cind i se pare ca Parlamentul greseste.
            Si eu incerc sa judec la modul general, si nu cu un anumit presedinte in gind (Iliescu, Constantinescu, Basescu… in nici un caz Antonescu… pun intended :D ).

            4. “Da, stiu ca in Constitutie cele doua tipuri de referendumuri sint tratate separat si diferit, va sa zica nu pot avea aceleasi pretentii.” (Asta am spus si in comentariul anterior). Dar repet: “Oricum, au ignorat total acel referendum”. Iar legea electorala adoptata pentru la toamna va *mari* numarul de parlamentari cu ceva. Aici de exemplu ar fi fost o ocazie excelenta ca Parlamentul, “garantul democratiei”, sa se dovedeasca asa – sa ajunga macar sa discute acele cereri (reducerea numarului de parlamentari, trecerea la unicameralism), sa vedem ca le pasa.

          • Hantzy spune:

            Si eu iti spusesem ca nu e de bun-simt ca “X e bun si Y e rau”, de vreme ce e necesar totusi sa supunem la vot.
            zau ca nu trebuie sa lungim pelteaua, insa:
            1. vot uninominal nu inseamna ca trebuie sa castige unul singur (de obicei locul 1, dar nu e implicit) ci ca alegatorul voteaza, la fiecare stampila aplicata, un singur nume. Ceea ce s-a intamplat si la alegerile din 2008 si la alegerile de alaltaieri. Eu nu am zis ca sistemul e perfect, ci doar am combatut argumentul cu voturile irosite. Inteleg ca l-ai acceptat tacit, dar ai fi preferat totusi sa fi fost irosite doar ca sa fie parlamentar cel de pe primul loc. E doar o optiune personala, care permite insa si alternative de bun simt.

            2. Sorry, inseamna ca n-a fost clar. Nici acum nu stiu unde bati. Cert e ca cine voia sa-l critice pe Nastase in 2000-2004 putea sa o faca. Au fost destule ziare care s-au ocupat cu asta, iar editiile online erau pline cu comentarii negative la adresa puterii. ponderea lor era chiar mai mare decat acum. Ca puterea a incercat prin varii mijloace sa-si imbunatateasca imaginea e la fel de adevarat, insa in diverse perioade au fost preferate alte metode, de exemplu acum puterea accepta mai usor sa fie criticata in media decat altadata, dar incercarile de desicreditare a segmentului de presa care face acest lucru sunt evidente.
            http://www.youtube.com/watch?v=te3z4PIqTQk

            3. Iti pot raspunde si eu: absolut de acord ca Parlamentul nu a reactionat in termen rezonabil la cererile populatiei. Majoritatea si sefii camerelor au tergiversat lucrurile. Insa nu arunci babalusul odata cu apa murdara din copaie. Daca esti nemultumit de activitatea parlamentara ultimul lucru pe care trebuie sa-l faci e sa discreditezi parlamentul. Dimpotriva, ar trebui ca acesta sa fi stimulat sa-si indeplineasca rolul, tot asa cum muschii antrenati isi mentin tonusul si nu se atrofiaza. Paralamentul este o institutie eterogena, nu are nevoie de un controlor al parlamentului, asa cum pare ca il intelegi dumneata. Dreptul de veto, prin refuzul promulgarii, exista si e suficient, insa ce initiative legislative doresti sa vezi cand tot ce e important se trece prin asumarea raspunderii?! Executivul a avut un rol legislativ mai pregnant decat parlamentul si stim ca nounascutul cu doua moase ramane cu ombilicul netaiat.

            4. Ai o strategie intersanta: incluzi formulari corecte, insa in melanjul pe care-l creezi, pare ca nu tii cont de ele. Ce relevanta are sa spui ca nu poti compara mere cu pere, daca totusi le compari?!

          • luci spune:

            Ok doar inca citeva precizari:

            “Nici acum nu stiu unde bati. Cert e ca cine voia sa-l critice pe Nastase in 2000-2004 putea sa o faca.”
            Hm… iti dau un exemplu, cum vede cineva din interior (media) perioada aceea:
            http://voxpublica.realitatea.net/politica-societate/ce-mi-doresc-de-la-mos-nicolae-18822.html
            Tipul ala de interventie in media il consider foarte periculos pentru democratie si de aia ma tem. Iar in Justitie au avut ei alte mecanisme (dl sen Catalin Voicu stie mai bine). Subjugarea media si justitiei, de sus din interiorul institutiilor fundamentale ale statului incepind (deci nu vorbesc de cazuri de corupere sau mita “personala”).

            “Daca esti nemultumit de activitatea parlamentara ultimul lucru pe care trebuie sa-l faci e sa discreditezi parlamentul. Dimpotriva, ar trebui ca acesta sa fi stimulat sa-si indeplineasca rolul”
            Eu doar am prezentat niste fapte. Acele actiuni au discreditat Parlamentul, si nu cineva din exteriorul sau.
            Iar pentru a stimula Parlamentul, cu draga inima as incerca sa fac ceva dar am constatat ca nu am nici un mecanism la dispozitie. De exemplu, nu exista posibilitatea ca un referendum sa decida demiterea sau dizolvarea Parlamentului… si de altfel nimeni nu poate face asta decit (go figure) Parlamentul insusi (si o poate face chiar si el foarte greoi, doar acceptind sa joace o scena de teatru in care respinge niste nominalizari intr-un anumit termen). Repet, daca Parlamentul nu vrea, el nu poate fi demis/dizolvat. Presedintele, guvernul, toti sint sub controlul Parlamentului. Va sa zica in conditii de “atotputernicie” (macar 4 ani), Parlamentul are o responsabilitate uriasa, si cum am spus eu nu am vazut din partea lui aceasta responsabilitate, dorinta de progres, ureche aplecata la doleantele poporului (indiferent ce au facut sau nu au facut presedintele sau guvernul).

            Si iar am senzatia ca divaghezi, mentionind “guvernarea prin asumarea raspunderii”, sau melanjul de mere cu pere.
            Orice ar fi facut guvernul, nu a putut impiedica Parlamentul sa actioneze in vreun fel legat de acel Referendum. Si Parlamentul, din pacate, nu a tergiversat, ci nu a facut NIMIC in acea privinta – asta mi se pare foarte grav, si asta vreau sa scot in evidenta. Iar eu ca “pulime” nemultumita (termen decent, folosit de Oprescu, Nastase) nu pot face nimic. De asta ma bucur cind un presedinte alege sa foloseasca prerogativele constitutionale pe care le are ca sa respinga o numire de ministru care i se pare ca e nedemn de acel post, sau sa intoarca o lege care i se pare neconstitutionala, sau doar sa “faca scandal” cind i se pare ca exista lucruri care trebuie spuse. Prin pozitia in stat, are totusi o vizibilitate si acces la informatii pe care, in absenta acestui reprezentant direct, poporul nu vad cum ar putea sa le aiba. Nu cred ca e bine sa renuntam la asta inca, trecind la o hegemonie totala a Parlamentului. Nu sintem inca suficient de “maturi” democratic pentru asta.
            [Oricum, legat de asumarea raspunderii: Desi nu sint adeptul unei astfel de metode (strict constitutionale) folosita des, ea are si partea buna ca e foarte clar a cui e responsabilitatea. (Lucru probat la alegerile de duminica, oamenii se pare ca nu au avut dificultati sa identifice responsabilul :) ). Prin contrast, responsabilitatea colectiva a Parlamentului e un paravan facil dupa care de prea multe ori s-au ascuns onor smecherii].

            In rest, Gesundheit :) si sper doar ca sint eu prea pesimist cu privire la intentiile actualei puteri.
            (E, glumesc si eu, realist vorbind nu am cum sa sper asta :D ).

  4. Sam spune:

    Uitati aici ne-a adus jocul cu sistemele de vot:
    http://cursdeguvernare.ro/moment-istoric-la-alegeri-nasterea-upgradarea-si-manualul-de-folosire-a-noului-mutant-electoral.html

    În cîti ani se mai poate repara ceva? Şi cum, cu un electorat care savurează dezgustul faţă de politică?

  5. Mihai Damian Mihai Damian spune:

    @George : Alegatorul roman a votat schimbarea puterii aproape de fiecare data, nu ii putem reprosa ca a votat in sensul unei dictaturi. Ca partidele anti-PSD au castigat cu majoritati fragile este corect, dar e tot un aspect legat de sistemul de vot pe care te rog sa nu-mi rapesti placerea de-a-l explica in episodul urmator :-) . PSD-ul de astazi nu este nicidecum mai puternic decat cel din 2000 cand CDR a fost maturata de la putere. Pe drept cuvant zic eu fiindca guvernarea lor a fost un esec. Nu contest faptul ca cultura politica a alegatorului roman nu e foarte ridicata. Dar comparand ceea ce e comparabil sa privim si la ce se intampla in Olanda, Grecia, etc.

    @Silicon : Nu cred ca FDSN-ul din 96, cu Cozmanca si Hrebenciuc la “butoane” poate fi calificat drept naiv in materie electorala. Sigur ca intre timp mijloacele de propaganda s-au diversificat. In ceea ce priveste “accidentul” Basescu voi raspunde in episodul urmator.

    @Hantzy Credeam ca am fost clar. Un sistem de vot care ii duce in Parlament pe TOTI candidatii unui partid cu 50% din voturi indiferent ca acestia au obtinut 80% sau 0% in colegiile respective este un sistem aberant. Inca si mai prost decat cel actual. Procesul de votare trebuie sa conduca la o selectie a alesilor de catre alegatori. Sau nu ?

    Btw, Mihai, nu Miron :-)

    • Hantzy spune:

      Pentru confuzie imi cer scuze, mai ales ca nu stiu cum as putea trimite mielul. :-) Cu asta sunt de acord.
      In rest nu am fost de acord cu nimic:
      1) posibilitatea ca toti candidatii unui partid sa ajunga parlamentari exista in orice sistem. Sa ajunga si cu 0% exista doar in cazul cand concurenta e inexistenta, asa cum spuneati, “ca la un concurs pentru un post foarte prost platit.” Orice sistem care nu obliga la “canibalizarea” voturilor poate avea acest defect.
      2) Din cate retin insa, sistemul APD nu ar fi impiedicat ca mai multi candidati ai unui acelasi partid sa concureze pe cele doua locuri disponibile in fiecare circumscriptie. Si chiar sa castige impreuna respectivele mandate. Problema sistemului era, cel mult, ca nu ar fi obligat la acest lucru: cate cel putin un candidat pentru fiecare loc.
      3) Intelesesem insa ca nu acest sistem a fost cel adoptat, din cauza listei suplimentare, declarata neconstitutionala, ci un altul, asemanator, anume cel “pe liste cu aparenta uninominala”, modificat tocmai pentru a ameliora, cat de cat, defectul respectiv.

    • George spune:

      Faptul ca alegatorul roman a votat schimbarea aproape de fiecare data intr-adevar nu i se poate reprosa. Eu insa nu eram de acord cu afirmatia conform careia o majoritate larga nu ar fi un pericol pentru democratie. Alternanta la putere nu a avut un efect pozitiv pentru partidele de dreapta, pe cand influenta PSD ramane oarecum constanta. Ma gandesc aici la influente pe termen lung (ultimii 22 de ani).

      Ce se intampla in Grecia este extrem de grav. Nu s-a invatat nimic de la criza din ’30. Parca am vedea Germania anilor ’30 din nou. Reactiile oamenilor in Romania fata de guvernul Boc, care dupa parerea mea a reusit sa evite o situatie similara in Romania (sa nu uitam scaderea economica din 2009, una din cele mai mari din Europa si faptul ca nu am fi fost luati sub o umbrela Euro de catre Germania intr-o situatie simimlara Greciei), cum spuneam reactile oamenilor din Romania m-a dezamagit. Faptul ca nu se vad si nu se apreciaza realizari evidente ma convinge ca alegatorul roman a ramas “bizon”.

      • Mihai Damian Mihai Damian spune:

        @George Reactiile fata de guvernul Boc sunt cele normale pentru oameni care isi pierd o parte din venituri in vreme de criza. De aceea am facut comparatia cu Grecia. Bineinteles reactia nu e cea mai inteligenta. Dar e normala.

        PSD-ul nu va mai avea niciodata influenta din anii 90, dar ramane un partid mare desigur. In ceea ce ma priveste, prefer o majoritate lazrga PSD unui amalgam PSD+PPCD+PRM

  6. Mihai Damian Mihai Damian spune:

    Iti dau adresa mea di Strasbourg pentru miel. In rest intr-adevar suntem in dezacord pe alocuri.

    1) Eu nu cunosc nici un alt sistem in care un partid cu 50% din voturi isi trimite toti candidatii in parlament. Si nu cunosc nici un alt sistem in care un candidat impotirva caruia au votat toti electorii poate ajunge in parlament. Daca ai contra-exemple voi admite ca m-am inselat.

    2) Sistemul ApD in forma care a fost respinsa de CCR prevedea un singur candidat pentru fiecare partid si in fiecare colegiu. Poate ca unele versiuni intermediare aveau mai multi (dar impartirea voturilor le-ar fi fost prejudiciabila fiecaruia nu ?)

    3) da, sistemul ApD a fost inlocuit de sistemul Stanciu, prost si el, renegat astazi si de unii care l-au sustinut din ApD.

    • Hantzy spune:

      Cu 50% partidul isi trimite toti candidatii, insa pe cel mult 50% dintre locuri din intregul Parlament. Exista insa posibilitati si mai nostime: sa zicem ca un partid nu sustine decat 10 candidati in 10 colegii diferite. Si toti ajung parlamentari, indiferent care ar fi sistemul de vot. Scorul pe tara al formatiunii ar fi infim, dar procentul de “promovabilitate” ar fi maxim.
      Aberant mi se pare altceva: in formula initiala APD, cu un candidat pe colegiu si per partid, chiar daca acestia ar fi obtinut, sa zicem, 100% sufragii, partidul tot cel mult jumatate din locurile in parlament ar fi obtinut. Din acest motiv inclin sa-ti dau dreptate si-mi revizuiesc opinia.

      Insa sistemul proportional are si o parte buna, el reflectand un raport general, o fotografie a ansamblului, iar nu o suma de pixeli. El e invariabil la strategii conexe, cum ar fi gerrymandering, si ofera chiar o translatare a proportiei la votul reprezentantilor in Parlament. Daca candidatul X obtine dupa primul tur 100.000 voturi, iar Y doar 10.000, ultimul ajungand parlamentar dupa turul doi, votul lor in parlament este totusi egal, ceea ce pare la fel de incorect ca si reusita celui de pe locul trei in fata celui de pe locul doi. Insa, in varianta proportionala, cele 100.000 de voturi obtinute de X se socotesc la scorul pe tara, ajutand sa acceada in Parlament si alti amici de idei, care vor vota cel mai probabil, exact la fel ca X. Nu asta vrem de fapt?!



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Mihai Damian


Mihai Damian

Conferentiar la Facultatea de Matematica din Strasbourg, colaboreaza cu analize la doc.hotnews.ro. Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)