vineri, martie 29, 2024

La vache sacrée Ion Iliescu, plagiatorul Ponta și cangrena PSD (un articol de Vladimir Tismaneanu si Marius Stan)

Impenitentul octogenar bolșevic, Ion Iliescu, a stârnit din nou valuri în politica românească. A tăcut în momentul când plagiatorul din fruntea partidului pe care el l-a zămislit se scălda într-o baie de mulțime care i-ar fi făcut invidioși pe Ceaușescu, Mobutu Sese Seko, Mengistu Haile Mariam și pe cei trei Kim (Il-sung, Jong-il, Jong-un). A scos din debara iataganul după ce plagiatorul a pierdut jalnic alegerile pentru funcția supremă în stat. Ponta avusese o misiune, a ratat-o. Asemeni mult-iubitului Kremlin, partidul nu iartă.

Este ceasul răfuielilor istorice și isterice în PSD. Panicat, anxios, terifiat, Victor Ponta aplică măsuri drastice de epurare a „deviatorilor”. Cad capete unul după altul. Sunt excluși din partid Mircea Geoană, Marean Vanghelie, ba chiar și Dan Șova, principalul complice al plagiatorului. Părăsește corabia pontocratică și „amigo Sebi” Ghiță, devenit subit „anticomunist” și doritor de schimbări la vârf, inclusiv de despărțire de lampa lui Ilici.

În realitate, PSD nu se poate reforma dacă nu se deziliescieanizează, mai precis, dacă nu se denomenclaturizează. Este partidul succesor al comuniștilor, moștenitorul formei mentale de tip leninist. Ponta, Iliescu, Dragnea sunt, cum se spunea pe vremea realismului socialist, personaje tipice în împrejurări tipice. Sunt experții dublei contabilități morale, ai gândirii dedublate, ai fariseismului devenit a doua natură (ba chiar prima).

Parafrazând un poem celebru al lui Maiakovski despre Lenin: „PSD de spunem, Iliescu gândim/Iliescu de spunem, PSD numim”. Dacă PSD vrea să abolească păcatul său originar, ereditatea comunistoidă, trebuie să se debaraseze nu doar de Ponta, ci și de Iliescu. Cu cât mai curând, cu atât mai sănătos pentru corpul său politic altminteri amenințat de o ireversibilă și, probabil, incurabilă cangrenă. Întrebarea care plutește, până una alta, în aer este cum poate trece acest partid compulsiv de la zoolatrie la democrație? Cum poate această armată de tovarăși să se debaraseze, pentru început, de vaca sacră a imaginarului lor politic comun, Ilici, cel de la București, discipolul celui din Mausoleu? Cu alte cuvinte, cum se trece de la sacru la profan în PSD? Desigur, este strict treaba lor să o facă sau să poată să o facă. Dar câtă vreme figura lui Ion Iliescu va atârna de pereții mentali ai acestor asociați, viesparul pesedist rămâne perfect nefrecventabil. Social-democrația română de după 1989 este o carte de ficțiune cu multe personaje inadvertente și un singur autor: Ion Iliescu!

A sosit momentul ca personajele să reclame dreptul de a-și „jertfi” autorul. Desigur, pe motiv că scriitura e de proastă factură. Moment sacrificial, cu Ponta și Ilici ieșind din scenă, indispensabil pentru o operă de refondare…

Distribuie acest articol

46 COMENTARII

  1. In textul recent al lui Ion Iliescu, el acuza PSD ca si-a pierdut atat identitatea cat si vocatia unui partid de stanga si ca ar trebui sa le redobandeasca. O pozitie pe care multi dintre cunoscutii mei din Romania, toti votanti ai Monicai Macovei in turul intai si ai lui Klaus Johannis in al doilea, o considera cat se poate de rezonabila.

    • Stimate domnule profesor Manu, Ne intrebam, autorii acestui articol, daca acesti cunoscuti ai Dvs, votanti in turul 1 ai Monicai Macovei si, in turul 2, ai lui Klaus Iohannis, pot sa ne comunice cand a fost PSD un partid veritabil de stanga? Era de stanga in decembrie 2006, cand a refuzat sa omagieze martirii social-democrati ai dictaturii comuniste? Era de stanga in 1994, cand a format Patrulaterul Rosu cu Vadim Tudor, Ungheanu si ceilalti trambitasi ai national-stalinismului? Ori poate ca era de stanga in noiembrie 1996 cand, la Alba Iulia, Ion Iliescu a tinut discursul de pomina despre pericolul maghiar in Romania? Este oare nevoie de o scurta istorie a FSN-PDSR-PSD spre a ne debarasa de clisee, poncife si iluzii? Este Victor Ponta un om de stanga in sensul, sa zicem, al unui Hollande? Este Adrian Nastase un om de stanga in sens european? Este Hrebenciuc un social-democrat sincer si credibil? Evident, nu vorbim aici despre radicalismele de o culoare sau alta, ci de stanga mainstream, cu o identitate doctrinara inradacinata in traditia social-democrata reala. In plus, poate ca acesti cunoscuti ai dvs. au uitat faptul ca nu este deloc prima oara cand Ion Iliescu intervine cu asemenea mesaje, plasandu-se in postura de aparator al „puritatii doctrinare” a PSD. In acest sens, el nu face decat sa reitereze pozitii similare sustinute in anii ’90 de vechiul sau prieten, secretarul primului consiliu al FSN, fostul profesor de socialism stiintific, raposatul Dan Martian. Va stam la dispozitie cu citate pilduitoare din gandirea martiana si va multumim pentru comentariu.

      • De acord, si atunci ma intreb de ce opozantii PSD creioneaza obsesiv disputa politica in termeni de stanga-dreapta cand in fond PSD este o grupare lispsita de scrupule, cameleonica, corupta, mafiota, nationalista? Acuza „pardid de stanga” dau PSD-ului o nota de onorabilitate, cand de fapt, mai in gluma mai in serios, acest partid „a intinat doar valorile de stanga”.

        • Cum, de ce pretinde PSD-ul ca e partid de stinga? Pentru a dobindi o legitimitate internationala, pentru a „imprumuta” ceva din respectabilitatea partidelor de stinga din, sa zicem, germania, uk sau franta, care, exact cum se spune in articol, nu sint gasti de interese economice ci partide ancorate in traditia social democrata, in care liderii politici nu sint oameni de afaceri extrem de prosperi, patroni ai unor multiple intreprinderi specializate in afaceri cu statul.
          Se pretinde partid de stinga pentru a putea fi admis in grupurile politice europene, pentru a putea sustine, de exemplu, ca criticile din 2012 ale comisarului Redding erau motivate de culoarea politica diferita a acesteia, iar nu de abuzurile antidemocratice comise de ei.
          Trebuie spus insa si ca intrarea in internationala socialista s-a facut cam in paralel cu tumba PD-ului domnului Basescu, transformat brusc din socialist in „popular”. Ca sa nu mai vorbim de trecerea recenta a PNL-ului de la ALDE la PPE. Deci incoerenta doctrinara nu e doar apanajul PSD-ului, ci o problema a intregii clase politice romanesti, care are mai degraba etichete cu un adeziv refolosibil decit convingeri doctrinare. Vorba lui Maiorescu, forme fara fond…

          • Eu am intrebat altceva: de ce principala tema de atac a opozitiei este „PSD e rau pt ca e de stanga” ceea ce nu e nici adevarat nici convingator.

            • Da, comentariul meu nu era un raspuns la intrebarea dumneavoastra. Si eu ma intreb de ce strategia asta a psd-ului e incurajata si de unii dintre cei din tabara cealalta.
              Poate ca cei care fac asta mizeaza pe o eventuala perceptie ca „de stinga” trimite la comunism, ceausescu, etc (cam pe ideea asta a mers si Sebastian Ghita cind l-a atacat pe Ion Iliescu). Poate ca problema e ca la noi nici o buna parte din „dreapta” nu e neaparat ancorata intr-o traditie crestin conservatoare sau intr-una liberala.
              Pur si simplu destui politicieni din ambele tabere au preluat, din mimetism si pe baza unor ratiuni de conjunctura, o distinctie care exista in afara dar care nu e (inca?) interiorizata in Romania. De-aia si pot migra atit de usor dintr-o parte in alta.

          • De acord. Exista o obsesie a definirii doctrinare mai ales pe partea „dreapta”, in fond niste etichete cu lipici prost pe care unii le schimba fara jena cum ati remarcat. M-as bucura sa vad partide noi, bazate pe principii si valori universale, fara o coloratura anume.

    • Domnului P Manu . Si eu am citit scrisoarea lui Ion Iliescu pe care o consider un document surprinzator de logic si de coerent , căruia , in lipsa de contra-argumente reale , adversarii ii pot cel mult lipi niscai etichete, de care si articolul si replicile date Dvs abunda. Probabil ca si lipsa unui link spre scrisoarea lui Iliescu are semnificatia ei. Intradevar mi se pare cu totul REZONABILA ideea principala lansata de Iliescu in sensul ca – dupa epuizarea ideii USL – partidul sa se afirme mai limpede si mai coerent DE STANGA. Nu ma pricep , nu cunosc – dar probabil ca si reprosurile referitoare la RUPEREA CONDUCERII DE BAZA PARTIDULUI oricat de amuzant retro ar suna prin prisma parfumului anilor CINCIZECI cred ca sunt justificate. Nu mai spun de stralucita sintagmă PARTID SPECTACOL pentru care multi scribi anti PSD au de ce sa-l invidieze pe ILICI . In rest nu am vazut nici o dojana ci mai degraba afirmatii de genul ”Important este să fim solidari, să înțelegem de ce am pierdut, unde am greșit, și să luăm decizii în consecință” sau ”inainte de a căuta vinovați, avem de căutat soluții pentru problemele cu care ne confruntăm” sau ”am votat împotriva excluderii celor trei colegi: Mircea Geoană, Marian Vanghelie și Dan Șova …nu cred că delictul de opinie are ce căuta printre valorile unui partid democratic”
      Asa incat nu vad de loc IATAGANUL care ar fi fost scos de Iliescu – cu atat mai mult cu cat – reamintesc – scrisoarea despre care vorbim – a fost postata cumva in legitima aparare , dupa ce expeditorul a fost atacat personal de numitul GHIȚĂ.
      Precizez domnule Manu ca eu am votat in primu tur cu Elena Udrea – deoarece am considerat ca Traian Basescu merita mai multa pretuire decat doamna Macovei. In turul 2 am votat cu Plagiatorul , asa incat postarea mea nu merita a fi luata in cosiderare , mai ales ca eu cer argumente in vremea etichetelor.

    • Spuneti ca „PSD ca si-a pierdut atat identitatea cat si vocatia unui partid de stanga”. Ciudat „socialism” a implementat PSD-ul in Romania! In anul 2013, Romania a avut un coeficient de inegalitate sociala cu 40% mai mare decat media europeana (la fel ca si in anul 2008) si dublu fata de Norvegia. Din cei 25 de ani care au trecut de la Revolutie, PSD-ul (FSN, PDSR) a fost la guvernare 15 ani (din care 1,5 ani guvernul Tariceanu II – sustinut in Parlament de PSD, care avea majoritatea). Rezulta un raport de 15/10 „guvernare stanga”/”guvernare dreapta”. Daca tinem cont de faptul ca 2,5 ani din cei 10 de „guvernare de dreapta” apartin guvernului Tariceanu I (care a fost in conflict permanent cu PDL si Basescu si s-a aliat cu PSD), raportul devine 17,5/7,5.

      http://tinyurl.com/od73h9t

      Daca tinem cont si de faptul ca in anul 2008 (inainte de instalarea guvernului Boc) coeficientul de inegalitate sociala era tot de 40%, putem sa afirmam fara sa gresim ca PSD nu este (nu a fost) un partid de stanga, ci o „haita de pradatori” in care s-au adunat (de la inceput) fostii nomenclaturisti comunisti si fostii securisti, care si-au aparat astfel privilegiile din timpul comunismului (suferind o metamorfoza spectaculoasa, transformandu-se peste noapte din comunisti „de frunte” – care „infierau cu manie socialista capitalismul decadent” – in capitalisti „de frunte”).

      Romania chiar are nevoie urgenta de un partid autentic, modern, de (centru) stanga, deoarece multi dintre cei care au votat „dreapta” (in Transilvania in special) au facut acest lucru doar pentru ca nu au avut o alternativa de (centru) stanga care sa apere valorile democratice si ale statului de drept. Fara o alternativa reala de (centru) stanga exista riscul ca PSD sa revina la putere (sa ia toata puterea – majoritate absoluta in Parlament + Presedinte), punand in pericol democratia si statul de drept din Romania.

      P.S. Iata, intr-o lista a tarilor din Europa, cat este raportul inegalitatii veniturilor (S80/S20) in anul 2013:

      Norway 3,3
      Czech Republic 3,4
      Iceland 3,4
      Finland 3,6
      Netherlands 3,6
      Slovakia 3,6
      Slovenia 3,6
      Sweden 3,7
      Belgium 3,8
      Austria 4,1
      Malta 4,1
      Hungary 4,2
      Switzerland 4,2
      Denmark 4,3
      France 4,5
      Germany 4,6
      Luxembourg 4,6
      United Kingdom 4,6
      Ireland 4,7

      Media Europeana 4.7

      Cyprus 4,9
      Poland 4,9
      Croatia 5,3
      Estonia 5,5
      Italy 5,7
      Portugal 6,0
      Lithuania 6,1
      Latvia 6,3
      Spain 6,3
      Bulgaria 6,6
      Greece 6,6
      Romania 6,6

      http://tinyurl.com/nhmx5w3

      „Cert este ca avem un coeficient de inegalitate cu peste 40 la suta mai mare fata de media europeana, ceea ce ar impune o dezbatere nationala pentru adoptarea de masuri care sa atenueze inegalitatea, in conformitate atat cu interesul national de coeziune sociala, cat si cu recomandarile UE”… „(datele prezentate au fost colectate in 2008, prelucrate si date publicitatii la finele lui 2010)”.

      Jose Manuel Barroso:

      „Una din tintele principale ale strategiei Europa 2020 pentru slujbe si dezvoltare este promovarea incluziunii sociale…2010 a fost anul european al combaterii saraciei si a excluderii sociale. Trebuie sa ne asiguram ca cei mai vulnerabili nu vor fi lasati in urma.”

      http://tinyurl.com/c45vl4x

  2. Corporatizarea si dezideologizarea sunt cele care au pierdut stanga social-democrata. Tot mutandu-se spre dreapta, PSD si-a pierdut pe drum ideologia economiei sociale de piata, democratiei sociale, statului social. Acum, acest lucru nu se poate contesta, sub aspectul orgoliilor si fragmentarii stanga seamana cu dreapta, ceea ce nu este deloc bine pentru echilibrul esichierului.

  3. Daca inteleg bine sensul mesajului dumneavoastra, rezulta ca PSD (si partidele din filiera care l-a produs) nu au fost niciodata de stanga. Rezulta si ca Ion Iliescu nu a fost vreodata un reprezentant al stangii politice. Nu am nici un argument contrar.

    Un partid de stanga este necesar vietii politice din Romania. Poate PSD sa devina un astfel de partid? Si daca nu, poate fi coagulat un asemena partid cu persoane care acum nu fac politica?

    • „Un partid de stanga este necesar vietii politice din Romania. Poate PSD sa devina un astfel de partid? Si daca nu, poate fi coagulat un asemena partid cu persoane care acum nu fac politica?”

      O Intrebare.
      Un raspuns: Nu cred ca PSD poate fi un partid de stanga. De ce? Pentru a fi de stanga implica sa sustii o politica inechivoc de stanga, pentru protectia paturii defavorizate a societatii. Ori, acest partid – PSD – sustine baronii, pe cei imbogatiti prin devalizarea proprietatii statului. Asta in paralel cu protejarea unui aparat birocratic, bugetar cu salariile cele mai mari pe economie, avantaje si drepturi pe care cei ce muncesc din greu in sectorul privat nici nu viseaza.
      Invatamantul, serviciile medicale, asigurarile sociale, cultura, tot ceea ce ar trebui sa apartina sectorului public, sunt de proasta calitate, insuficient finantate, prost sau insuficient dotate, folosite doar pentru plasarea unui personal incapabil dar relationat.
      Cand acest partid devine simbolul coruptiei, al hotilor, incapabililor, cand cei cel conduc isi permit sa incalce legile fara rusine si frica de a fi pedepsiti, cum poti spera ca acesti conducatori corupti pot ingadui, cat de cat, ascederea la conducerea partidului a unor oameni de buna credinta, profesionisti, oameni care prin insasi structura lor nu ar putea accepta practicile veroase ale PSD-ului?!

    • Tema este vasta, nu se preteaza la o simpla discutie pe forum. Sa spunem doar ca, in faza sa finala, comunismul romanesc s-a fascizat. Subiectul a fost examinat, cu maxima acuratete, de Monica Lovinescu. Daca aveti timp, poate cititi antologia „Etica neuitarii” aparuta la Humanitas. Este vorba, de fapt, de ideea bolsevismului de extrema dreapta dezvoltata de Robert C. Tucker in volumul al doilea al biografiei lui Stalin. Speram ca aceste elemente reuiesc sa intregeasca un virtual tablou explicativ.

      • Nu i-am cititi niciodata pe Lovinescu sau Tucker si nici nu am timp sa incep acum. Dar as citi cu interes un articol al dumneavostra despre aceasta tema.

        • Este vorba de doamna Monica Lovinescu, nu de un Lovinescu generic. Nu era nevoie sa o cititi, multi dintre noi, poate si Dvs, stimate domnule profesor, o ascultati la Europa Libera. Nu toti am uitat ce-au reprezentat acele emisiuni, lupta Monicai Lovinescu si a lui Virgil Ierunca impotriva pestilentiului ceausist. Tema barocului stalino-fascist am dezvoltat-o (VT) in numeroase carti, inclusiv cele de dialoguri cu dl Mircea Mihaies. De asemenea, in capitolul despre stalinismul national din „The Oxford Handbook of Postwar European History”. Ea apare si in cartea „Dosar Stalin” de VT si Marius Stan. Despre marele politolog Robert C. Tucker am scris aici:

          http://www.contributors.ro/global-europa/exerci%C8%9Biu-de-recunostin%C8%9Ba-robert-c-tucker-mentor-model-prieten/

          Chiar ieri, „The New York Times Book Review” a publicat o recenzie la volumul 1 din noua biografie a lui Stalin de Stephen Kotkin. Abordarea lui Kotkin continua si actualizeaza directia interpretativa a lui Tucker. Poate cititi macar aceasta recenzie :)

          • Intrebarile care ma preocupa se refera la Romania acestui decembrie 2014. Credeti ca PSD se poate re-inventa ca un partid autentic de stanga? Daca poate, o va face? Daca nu, exista oameni in Romania care ar putea infiinta un asemenea partid?

            • Nu stim (autorii articolului de mai sus), poate incercati sa vedeti ce apare pe platforma „CriticAtac” ori ce mai publica „think tankul” PSD (Institutul „Ovidiu Sincai”) :)

          • In absenta unui partid autentic de stanga, exista doua alternative, amandoua indezirabile: a) PSD-ul actual continua sa ocupe un loc proeminent in politica din Romania sau b) aspiratia ‘stangii” va fi actualizata in miscari extremiste.

            Reforma „stangii” ar trebui sa fie o preocupare majora si a „dreptei” din Romania.

    • Domnule Manu, nu sunteti primul si nici ultimul din pacate care sustine sus si tare necesitatea unui partid de stanga in Romania. Lasand la o parte profunda confuzie stanga/dreapta, nu inteleg de ce liberalismul nu e considerat de centru-stanga. Asta ar fi o problema. A doua se refera la faptul ca e bine ca politicul sa aiba un efect terapeutic asupra unei comunitati externate violent din balamucul comunist si care manifesta serioase sechele melancolic schizoide. Ori in acest caz nu vad de ce trebuie sa avem musai un partid de stanga atat timp cat centru stanga e deja acoperit. In al treilea rand, este evident ca PSD nu se poate reforma pt. simplul motiv ca e parazitat complet de fosti comunisti si securisti sau de odraslele acestora. Recunosc ca avem probleme similare si in PDL-PNL. Un simplu exercitiu imaginativ e necesar. Cade guvernul mafiot al lui Ponta si vin PDL-PNL-UDMR-si-cine-o-mai-fi. Ce ministrii vom avea? Blaga, Videanu, Cezar Preda, Hasoti, Hellvig, Orban cu chitara, Crin Antonescu? Acum, ca sa pastrez logica dvs., eu spun ca in Romania e necesar un partid de dreapta. Si uite asa ajungem tot la Macovei sau, ma rog, la principiile promovate de aceasta. In concluzie, avem nevoie de partide politice ce neaparat trebuie sa nege vehement regimul comunist asa cum germanii au negat nazismul dupa razboi, sa promulge legea lustratiei si sa intareasca si mai mult statul de drept.

      • Si asta este nimic. Numele pe care le citati sunt doar cei ce zboara deasupra plafonului radar. Sunt curios in ce partid vor fi peste doi ani Catalin Chereches, Gheorghe Ciobanu, Sorin Frunzaverde si, in general, norul de asteroizi din judete, fiecare cu orbita lui si forta lui de gravitatie.

        Nu vreau sa fiu inteles gresit, si eu am votat Iohannis, dar euforia in conditiile date e o prostie.

    • cand PSD va fi capabil sa tine un congres ca cel avut in 1949 [cam PATRUZECI SI CINCI de ani] la Bad Godesberg al SPD vom putea discuta despre posibile similitudini.
      La acel congres SPD s-a lepadat -intre altele- de mostenirea lui Ernst Thaelmann etc si a lamurit -inprimul rand- relatia munca-capital. A se compara aceo congres cu circul bolsevic facut de Vadim si sustinut copios de Iliescu si ai lui la citirea raportului pirvind comunismul in Parlament.

  4. D-le Profesor Tismaneanu,
    Cei ca mine, care stiu istoria nefericirii noastre cu PSD inca de la temutul FSN care a anuntat brusc ca se face partid si noi am iesit, tot brusc, in strada, credem ca sunt lucruri muuuuult mai prozaice decat descrieti dvs. Intai, am sperat ca aceste lupte intestine sa subrezeasca nemernicul colos (ca de la opozitie, sa ma scuzati, nu e nimic de asteptat…”Ai nostri”, mult timp, in loc sa se lupte cu monstruosul colos, s-au luptat intre ei…Iar lui Basescu nu-i face DELOC cinste ca a fost parte din aceste lupte…Poate nu mai tremura sufletul in noi de groaza, pe strazi, in 16 nov, daca o dreapta unita, puternica, lucid si realist condusa, ar fi facut din timp ce-a trebuit sa facem noi, manati de lumea tanara si exasperata, in seara de neuitat a turului doi…)
    Iertati-ma, revin: inlaturarea lui Iliescu nu e nicio asanare, n-are simbol de innoire a partidului, bla bla bla…Pur si simplu Ponta si ai lui isi pregatesc congresul: cum vedeti ii inlatura pe opozanti, pe cei care nu l-ar vota. Prin inlaturarea cam stigmatizanta a lui Ilici, il blocheaza la mantinela pe copilul lui de suflet, mereu propulsat si sustinut, parca si medic curant uneori, Oprescu. Distinsul domn dr. Oprescu, cu care prietenii mei medici, multi reputati specialisti si oameni totalmente frecventabili, se jeneaza…Oprescu ar putea sa mai ridice pretentie la sefia PSD, ca, nu-i asa, e om cu meserie, a fost multi ani primar, il simpatizeaza pensionarii bucuresteni, etc., si propus si sustinut de Iliescu, ar avea sanse. Fara Iliescu, mai deloc.
    Asa ca nu sperati in valoarea simbolica a debolsevizarii prin gonirea unui simplu om…Debolsevizarea nu-l Preocupa pe Ponta, ci doar scoaterea din cursa a potentialilior contracandidati.
    In rest, aveti dreptate in toate, si mai ales in raspunsul dat d-lui Manu. Stranii interventii posteaza numitul domn…
    O iarna blanda si multumesc pt curajul pe care ati incercat sa-l aprindeti /mentineti in noi, in toamna asta greu de descris…

  5. Realitatea crudă este că păturile cele mai sărace din România au devenit și mai sărace în perioadele când PSD nu s-a aflat la guvernare. Putem să considerăm politicile PSD ca fiind de ”stânga” sau nu, însă nu le putem cere oamenilor săraci să pretindă că trăiau mai bine în perioada 1997-1999 sau în perioada 2010-2011.

    Cred că a da cu pietre în PSD (chiar dacă le merită) nu poate compensa inepțiile ”dreptei”, atunci când s-a aflat la guvernare.

    În rest, după părerea mea, nu generația lui Ion Iliescu este problema astăzi. Ci generația lui Ponta și Ghiță.

    • Realitatea crudă este că păturile cele mai sărace din România au devenit și mai sărace în perioadele când PSD nu s-a aflat la guvernare.

      Sunteți nostim… au fost întotdeauna sărace, indiferent cine s-a rotit pe la Cotroceni și Victoriei. Dezastrul guvernărilor Năstase, Tăriceanu, Băsescu-Boc (i-am pus la pachet pe cei doi pentru că au guvernat împreună), Ponta stau mărturie. Numai cine nu vrea să vadă nu înțelege.

      Schimbările care s-au produs au fost generate sub presiunea vestului. Pur și simplu conjunctura internațională a fost favorabilă României și nimic mai mult. Nimic original din partea cartelurilor politice de la București, fie că unii se consideră de stânga sau alții de dreapta.

      • @Bogdan Brebenel – ar fi de apreciat dacă v-ați abține de la comentarii la adresa interlocutorului, ele nu aduc nimic util în discuție. Se presupune că e o dezbatere de idei, iar încercarea de discreditare a interlocutorului prin referiri la acesta (chiar și benign-ul ”sunteți nostim”) face parte din ”arsenalul” grădiniței și claselor primare.

        Revenind la problema păturilor sărace, pentru o familie care trăiește cu 300 – 400 de euro pe lună nu e nimic nostim când aceștia se reduc cu 10-20% în urma unei guvernări ”de dreapta”. Și nici detașarea elitistă cu care îi numim pe aceștia ”proști” fiindcă votează PSD-ul nu aduce nici schimbarea votului lor, nici schimbarea situației lor materiale.

        Ion Iliescu știe să vorbească pe înțelesul lor, să le lase impresia că îi pasă de ei, fie și doar atunci când vrea de la ei voturi pentru PSD. Iar ”dreapta” nu face nimic pentru a le îmbunătăți situația materială, astfel încât data viitoare ei tot cu PSD-ul votează.

        • @Harald: N-a fost nicio încercare de discreditare a interlocutorului. „Benign” înseamnă fără gravitate (e un termen medical) dar se pare că la dvs. atinge o coardă sensibilă, trece mai degrabă de „malign”. Iar de păturile sărace nu am spus sub niciun fel că ceva ar fi „nostim”. Îmi pare rău că ați perceput așa… nu voi mai reveni. Promit!!!

        • dleHarald in ce tara si pe ce lume traiti?
          A. salariul mediu in RO este de 2100 ron. Unde sunt cohortele de familii cu 300 euro lunar?
          B. la 96% proprietari de locuinte [cifre oficiale, nu va obositi sa le combateti, ca nu tine] chiria incide practic cu ZERO pe oricare familie. Cat e chiria in orice sat periferic si sarac din UE?
          C. impozit pe un apartament de 80 mp in Buc sub UNA SUTA euro. Cat o fi la Manchester, Dresda, Lille, Siena, Eindhoven?
          D. pretul alimentelor cam 30% fata de media europeana.
          Unde e saracia manifesta la majoritatea populatiei?
          PS. Iar reducerea de care vorbesti s-a aplicat doar la bugetari cu alternativa de a CONCEDIA 25%.

          • Revista Capital (august 2014):

            „Mai mult de jumatate dintre romanii care lucreaza legal au venituri nete din contractele munca de cel mult 1.000 lei pe luna. Concluzia se desprinde din analiza datelor publicate de Ministerul Muncii. Potrivit acestora, o treime dintre salariati obtine cel mult 850 lei net”.

            http://tinyurl.com/krcxpg2

          • cinic,
            A. Salariul mediu nu e totuna cu venitul mediu. Salariul mediu are ca baza de calcul doar matricea celor care sunt angajati, adi´ca vreo patru milioane de Romani. Pana la 18 milioane e inca destul pentru a conchide ca sunt multe familii care se multumesc inca cu si mai Putin de 300 euro lunar.
            B.+C. La un venit ca cel de mai sus, ar fi aproape imposibil sa mai poti plati o chirie sau un impozit comparabil cu cel din partile enumerate.
            D.Pretul alimentelor de baza e cam cu 30% mai redus decat in EU. Dar, raportat la venituri, ele sunt de vreo 2 ori mai scumpe pentru romani.

            • @cetatean + hantzy + harald.
              Imagine RAI 1 la TV: o pensionara ” ce sa fac cu 660 E lunar? Platesc chirie 300 E!!”
              De aici incolo va lasa sa faceti orice comentariu.

            • @cinic

              Si eu pot sa iti relatez cazuri dramatice din Romania. Discutia pe cazuri punctuale nu este relevanta pentru analiza.

              Eu am prieteni si cunostinte (plecati din Romania, inainte sau imediat dupa Revolutie) in Germania, Elvetia si SUA. Toti o duc bine si nici unul dintre ei nu s-a intors in Romania, cu toate ca vin anual in vizita (cei din Europa), ne-renuntand nici la concedii in Italia, Spania, Grecia, etc. Acestia cunosc bine atat Romania cat si tarile in care s-au stabilit, asa ca pot sa faca comparatii, pot sa vorbeasca in cunostinta de cauza. Parerea unanima este ca romanii mai au un drum lung de parcurs pana sa ajunga la nivelul de trai al cetatenilor din tarile respective.

              P.S. Ca fapt divers, nici prietenii plecati in Ungaria nu s-au mai intors in Romania. Asta ca sa nu ne mai facem nici un fel de iluzii cu privire la „bunastarea” din Romania.

  6. He, he! Am spus doar că Ponta este cel mai silitor discipol al lui Băsescu. Își elimină fără menajamente opozanții interni. Era evident încă de la retragerea sprijinului pentru Geoana, ca șef al Senatului, că pentru Ponta nu mai contează părerea președintelui de onoare al PSD, iar pedeapsa lui Năstase îi dădea posibilitatea de a se impune în partid. Devenea, așa cum păruse că erau și Iliescu și Băsescu, singurul „necorupt” al partidului, singurul care ar fi putut, prin imaginea sa, recupera pentru PSD funcția publică cea mai înaltă. Baronii l-au împins, poate, să candideze, dar și dumnealui s-a îngrijit ca aceștia să nu aibă o altă alegere. Nu i-a mers și, probabil, nu-i va merge nici în demersul pe care-l pregătește.

  7. Cred cu convingere ca Ion Iliescu ar trebui sa sfarseasca ostracizat si blamat public pentru crearea acestei tagme de netrebnici. Ar fi o reparatie morala pentru 25 de ani de dezbinare si oroare.
    Este de departe cel mai toxic personaj in istoria acestui popor si cred ca ar fi nevoie de un proces pentru a judeca aceasta influenra nefasta in viata multor milioane de oameni

  8. Exista o singura solutie: Pct. 8 de la Timisoara pt exorcizarea sobolanilor rosii care polueaza PSD !
    Vrem o Romanie al REVOLUTIILOR BINE FACUTE ! Asa sa ne ajute Dzeu !

  9. Mi se pare foarte hazardata ideea ca P$D se poate curata prin eliminarea batranului criminal Iliescu. Grupul infractional organizat (conform Rus Ioan) este compus aproape exclusiv din indivizi de talia lui Nicusor Constantinescu, Adrian Duicu, Mazare, Oprisan, Ponta, Dragnea si nu pot insira mai multi pentru ca mi se face greata.
    A astepta mantuirea P$D-ului este ca si cand ai astepta ca familia Gambino sa se transforme intr-o onorabila firma de securitate. Nu se va intampla niciodata. Poate se va schimba numele, precum si P$D care vine de la partidul cumparat de la Sergiu Cunescu, dar esenta va fi aceeasi.

  10. Articolul si comentariile (dar nu numai) reflecta un interes comun pentru soarta stangii, nimeni nu poate fi indiferent fata de calea pe care o va apuca, PSD este totusi cel mai mare partid, care, intr-un fel sau altul, le influenteaza sau le poate influenta pe toate celelalte.

    Deja o prima idee a devenit preocupanta, daca PSD este sau nu un partid de stanga, cu corolarul ce ar trebui sa faca pentru a deveni de stanga sau, daca este de stanga, pentru a se reforma. Cred ca, aici, ar trebui sa fie cat mai multe comentarii.

    Ar mai fi insa si o a doua idee, in ipoteza ca vom concede ca PSD este un partid de stanga, si anume cat de actuala sau nu mai este asumptia lui Ion Iliescu, din 1990, ca a fi de stanga ar insemna sa fii „sarac si cinstit”. Oare nu a venit timpul ca stanga sa insemne „bogat si cinstit”? Dreapta ar trebui sa fie prima interesata pentru ca si stanga sa fie la fel de bogata, ar fi o garantie de stabilitate, cred, in alternantele la putere.

  11. Trimiteti la surse partizane, faptul ca va exprimati atat de frecvent si de intens pe tema trebuie sa aiba la origine si un punct de vedere diferit, a carui cunoastere ar fi de interes romanesc general. Cine crede ca poate da sfaturi de reforma a PSD, sa o faca acum, altfel, “sa taca pe vecie”, cum suna un cunoscut indemn, rostit inaintea incheierii unui contract de stare civila.

    • Nimeni nu trebuie „sa taca pe vecie”. Este loc, aici cel putin, pentru diversitatea opiniilor, atata vreme cat sunt exprimate decent, nu sub forma de atacuri pamfletare. Va multumim pentru comentarii. VT si MS

      • Sigur ca aveti dreptate, este doar o referire la un sfat post-factum, care nu mai valoreaza nimic sau care nu mai poate schimba nimic. Si eu va multumesc pentru articol, nu oricui ii este la indemana sa surprinda fatete mai putin vizibile ale temei.

        • Nu era neaparat o referinta tongue-in-cheek. Pe platforma CriticAtac apar si texte interesante (nu e o judecata de valoare, ci una strict factuala). De pilda, contributiile semnate de Ovidiu Tichindeleanu si de fostul meu doctorand, care scrie si aici, pe Contributors, Cornel Ban. Teza de doctorat a lui Cornel Ban este, cred, un reper pentru regandirea sanselor stangii democratice in Romania. O stanga despartita irevocabil si definitiv de iluziile bolsevice. Profesorul Ban tocmai a publicat o carte la editura Tact. In volumul pe care l-am coordonat impreuna cu Bogdan C. Iacob despre revolutiile din 1989, aparut la CEU press, Cornel Ban are o contributie densa si meritorie.

      • :-) Rămâne întrebarea de ce anumite comentarii și trimiteri sunt cenzurate de moderatorul ‘Contributors’.

        În fine, schimbările dvs. de opinie de la decadă la decadă sunt radicale, asta incluzând și cele ce îl privesc pe Ion Iliescu. E distanță mare intre poziția de la lansarea ‘Marelui Șoc’ (2004) și articolul de față. De la „personalitate de vârf a procesului democratic” la „vacă sacră” e distanță mare.

        http://www.revista22.ro/vladimir-tismaneanu-in-dialog-cu-ion-iliescu-867.html

        • Ion Iliescu si discipolii sai (03.01.2007, Revista 22)

          „Marturisesc ca socul meu suprem in aceste zile nu vine din experienta absolut dezgustatoare a intalnirii cu fasciile peremiste in parlament. De la Vadim Tudor, cel care a cantat-o pe „savanta” care era de fapt o Mesalina ce se credea Newton („femeie, om politic si stralucit savant”) nu ne puteam astepta la altceva. Un personaj care a maculat sistematic tot ce inseamna valoare in aceasta cultura, un sicofant al dictaturii in faza ei de sinistra degringolada, antisemit notoriu (cititi referintele maniacale la circumcizie din textele lui Alcibiade) si fals patriot, Vadim Tudor nu merita, vorba lui N. Manolescu in Dreptul la normalitate, nici macar o secunda de dispret.

          Lucrurile stau altfel cu PSD, condus, macar in teorie, de Mircea Geoana si presupus reformat. Raspunzand obedient poruncii lui Ion Iliescu, liderul de facto al partidului succesor al PCR, cel care a fost instrumentul politicii PMR/PCR de aservire a tineretului romanesc unei ideologii inumane, conducerea PSD i-a batjocorit pe militantii istorici care, la ceasul infruntarii cu bolsevismul, au avut demnitatea si curajul de a spune nu. Este socant pentru oricine a citit cartea lui Vladimir Krasnosselski (cel care a fost secretarul lui Constantin Titel Petrescu) despre istoria social-democratiei romane, sa asiste la complicitatea pesedistilor in parlament (dar si in afara lui) cu urmasii celor care au distrus acea formatiune politica legata de numele si opera unor Jumanca si Flueras, ucisi in temnitele comuniste. Prea putin le pasa social-democratilor de ultim ceas de cei morti in inchisori. Habar nu au ca, la doar doi ani dupa sfarsitul celui de-al treilea Reich, Walter Ulbricht si ceilalti agenti moscoviti i-au trimis, din nou, la Buchenwald pe social-democrati. Nu stiu social-democratii romani de azi, orbiti de agitatia echipei de zgomote condusa de Ion Iliescu si Hrebenciuc, ca Hitler insusi a afirmat: „Dintr-un comunist poti face un bun nazist. Nu vei obtine asta niciodata cu un social-democrat”.

          In loc sa aplaude si sa sustina Raportul final al Comisiei Prezidentiale, in care sunt omagiati martirii socialisti (anticomunisti), alaturi de cei ai altor partide democratice distruse de comunisti, social-democratii de ultim ceas (al comunismului) au zambit trivial cand presedintele Basescu si-a rostit, intre huiduielile isterice ale urmasilor lui Dej si Ceausescu, istoricul discurs de condamnare a comunismului. Au marturisit astfel limpede ca nu au nimic in comun cu stanga antitotalitara, ca profesiunile lor de credinta pluraliste sunt un simplu joc retoric, o manevra intristatoare de a-si ascunde adevarata ereditate. Ei sunt de fapt partidul nomenklaturii niciodata disparute, al coruptiei generalizate, al cinismului si al duplicitatii. Una fumeaza ei la Washington, Paris, Roma si Berlin, alta practica ei in tara. Magicianul Ion Iliescu, al carui dosar de cadre este (inca) de negasit, s-a aflat de fapt in spatele acestei noi mineriade. L-a compromis pe Mircea Geoana, incapabil sa se delimiteze de acest exponent desuet al celui mai dezolant bolsevism mental si comportamental. Ion Iliescu si actualii sai discipoli detesta visceral liberalismul civic. Pentru ei, autenticii socialisti democratici raman „lepre social-democrate”. Surad socialist (din motive internationale) si actioneaza comunist (din atasamente de-o viata). Vacaroiu si Vadim sunt de fapt frati gemeni. Iar Iliescu este de fapt mare tragator de sfori. Declar public ca regret ca m-am angajat intr-un dialog cu el. Eu am crezut ca unii oameni, oricat de culpabili, invata ceva din trecut. In cazul lui Ion Iliescu, m-am inselat.”

          http://www.revista22.ro/ion-iliescu-si-discipolii-sai-3333.html

          Sau, in caz ca nu cititi revista 22, poate va serveste ce-a aparut aici, pe „Contributors:

          http://www.contributors.ro/politica-doctrine/ion-iliescu-si-discipolii-sai/

  12. Indubitabil, politica romaneasca are nevoie de un partid ( sau mai multe) care sa vehiculeze si sa gazduiasca ideile si curentele de stanga. Rolul acestora ar fi acela de a reprezenta o parte a electoratului ce se regaseste in aceste idei , curente, electorat care isi va vedea aparate interesele. Asta intr-o lume ideala, sau macar mai eliberata de fantasme culturale si de blocajele venite prin manipulare ( dar lucrurile se schimba, si nu in rau).
    PSD nu poate reprezenta electoratul de stanga ,iar ultimele alegeri demonstreaza aceasta stare de fapt fara urma de indoiala. Vom asista probabil la o impartire a PSD-ului, urmand ca una dintre aripile rezultate sa se urce pe valul unui centru- stanga de tip european. Celelalte se vor macina pana la extinctie.

    https://hanulmuschetarilor.wordpress.com/2014/12/01/romania-ratacita/

  13. Brusc, dupa 16 noiembrie, „lupii tineri” din PSD au descoperit ca Ion Iliescu este comunist. Sau ca a devenit comunist acum, dupa 16 noiembrie. Daca domnul Ponta castiga presedintia, probabil ca nici nu s-ar fi vorbit de comunism, in PSD. Toate ar fi fost bune si frumoase si n-ar fi existat motivele unei reevaluari. Partidul ar fi mers inainte, neluand in seama tema comunismului.
    Ca sa aiba o sansa de a fi perceput ca un veritabil partid de stanga, PSD ar trebui sa „expuna”, maselor, oameni „saraci si cinstiti”. Credeti ca e posibil? Eu cred ca nu, cred ca vom asista la o cosmetizare sau la o scindare cosmetica ce va avea de-a face cu imaginea, nicicum cu substanta. Culmea, din cosmetizarea asta, e posibil ca masele sa perceapa ca partid de stanga acea factiune care se va coagula in jurul lui Ion Iliescu. Pana la urma, comunismul e de stanga… :)

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Vladimir Tismaneanu
Vladimir Tismaneanuhttp://tismaneanu.wordpress.com/
Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism, Fascism, and Some Lessons of the Twentieth Century" (University of California Press, 2012), "Lumea secreta a nomenclaturii" (Humanitas, 2012), "Despre comunism. Destinul unei religii politice", "Arheologia terorii", "Irepetabilul trecut", "Naufragiul Utopiei", "Stalinism pentru eternitate. O istorie politica a comunismului romanesc", "Fantasmele salvarii", "Fantoma lui Gheorghiu-Dej", "Democratie si memorie" si "Reinventarea politicului. Europa de Est de la Stalin la Havel". Este editor a numeroase volume intre care "Stalinism Revisited", "The Promises of 1968", "Revolutiile din 1989" si "Anatomia resentimentului". Coordonator al colectiilor "Zeitgeist" (Humanitas) si "Constelatii" (Curtea Veche). Co-editor, impreuna cu Dorin Dobrincu si Cristian Vasile, al "Raportului Final al Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturiii comuniste din Romania" (Humanitas, 2007). Co-editor, impreuna cu Bogdan Cristian Iacob, al volumului "The End and the Beginning: The Revolutions of 1989 and the Resurgence of History" (Central European University Press, 2012). Co-autor, impreuna cu Mircea Mihaies, al volumelor "Vecinii lui Franz Kafka", "Balul mascat", "Incet, spre Europa", "Schelete in dulap", "Cortina de ceata" si "O tranzitie mai lunga decat veacul. Romania dupa Ceausescu". Editor, intre 1998 si 2004, al trimestrialului "East European Politics and Societies" (in prezent membru al Comitetului Editorial). Articolele si studiile sale au aparut in "International Affairs" (Chatham House), "Wall Street Journal", "Wolrld Affairs", "Society", "Orbis", "Telos", "Partisan Review", "Agora", "East European Reporter", "Kontinent", "The New Republic", "New York Times", "Times Literary Supplement", "Philadelphia Inquirer", "Gazeta Wyborcza", "Rzeczpospolita", "Contemporary European History", "Dilema Veche", "Orizont", "Apostrof", "Idei in Dialog" , "22", "Washington Post", "Verso", "Journal of Democracy", "Human Rights Review", "Kritika", "Village Literary Supplement" etc. Din 2006, detine o rubrica saptamanala in cadrul Senatului "Evenimentului Zilei". Colaborator permanent, incepand din 1983, al postului de radio "Europa Libera" si al altor radiouri occidentale. Director al Centrului pentru Studierea Societatilor Post-comuniste la Universitatea Maryland. In 2006 a fost presedintele Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. Intre februarie 2010 si mai 2012, Presedinte al Consiliului Stiintific al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER). Doctor Honoris Causa al Universitatii de Vest din Timisoara si al SNSPA. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Universitatii Maryland.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro