Home » Politica & Doctrine » Citesti:

Laszlo Tokes încearcă să folosească precedentul Vadim Tudor in favoarea sa

Marius Mioc mai 2, 2016 Politica & Doctrine
5 comentarii 812 Vizualizari

În 4 martie 2016 preşedintele Klaus Iohanis a emis un decret prin care i-a retras lui Laszlo Tokes decoraţia „Steaua României”. Am comentat deja faptul respectiv (aici). Laszlo Tokes declara la acea vreme:  „Din punct de vedere pur juridic, chiar şi o eventuală, dar nepotrivită, decizie prezidenţială de retragere a distincţiei poate fi atacată în contencios”.

Între timp Laszlo Tokes a făcut exact ceea ce sugera că va face: a dat în judecată pe preşedintele României, cît şi pe primul ministru, în calitate de contrasemnatar al decretului publicat în Monitorul Oficial, pentru a se anula respectivul decret prin care i-a fost retrasă decoraţia. Elod Kincses, avocatul lui Tokes, a declarat:

Expediez astăzi la Curtea de Apel Bucureşti acţiunea în contencios administrativ. În cazul în care nu vom cîştiga la Curtea de Apel, vom exercita calea de atac la ÎCCJ. (…) Nu numai preşedintele este chemat în judecată, ci şi primul ministru al României în calitate de contrasemnatar. Cer anularea Decretului Prezidenţial numărul 290 din 04.03.2016 contrasemnat de primul ministru, publicat în Monitorul Oficial partea I numărul 168/04.03.2016, prin care s-a dispus retragerea Ordinului Naţional Steaua României în grad de cavaler, care i s-a acordat lui Tokes Laszlo prin Decretul Prezidenţial nr. 1864/14.12.2009, publicat în Monitorul Oficial 884/2009.

Laszlo Tokes mai înaintase o acţiune în justiţie pe care o pierduse (hotărîre a ÎCCJ din februarie 2016 – linc), în care atacase hotărîrea Consiliului de Onoare al ordinului „Steaua României” prin care se propunea preşedintelui retragerea respectivei decoraţii pentru Laszlo Tokes. E vorba de 2 acte juridice diferite – hotărîrea Consiliului de Onoare al ordinului „Steaua României” respectiv decretul preşedintelui României – de aceea apreciez şi eu că prima hotărîre nu îl împiedică să deschidă acest al doilea proces. Avocatul Kincses a explicat:

În acţiunea în contencios [vechea acţiune, care a fost respinsă – nota mea] a ridicat excepţia nulităţii absolute a Hotărîrii Consiliului de Onoare pentru Ordinul Naţional Steaua României din data de 20 noiembrie 2013 pentru două motive: încălcarea dreptului la apărare în faţa comisiei şi incompatibilitatea celor două membre, Gabriela Vrânceanu Firea şi Ecaterina Andronescu, care au fost şi denunţătoare şi judecătoare.

În acţiune se mai arată că hotărîrea Consiliului de Onoare nu avea forţă obligatorie pentru preşedintele României şi că instanţele de judecată nu au cercetat cauza în fond, ci au reţinut că hotărîrea Consiliului nu putea fi cenzurată pe calea contenciosului administrativ, admiţînd excepţia inadmisibilităţii acţiunii.

În actualele demersuri juridice Laszlo Tokes se poate folosi de un precedent: Corneliu Vadim Tudor, căruia deasemeni i se retrăsese decoraţia „Steaua României” şi care a obţinut, prin hotărîre judecătorească, anularea decretului prezidenţial prin care i se retrăsese decoraţia. În cazul lui Vadim Tudor decoraţia îi fusese dată de Ion Iliescu şi îi fusese retrasă de Traian Băsescu. Putem spune că, prin precedentul juridic creat, Vadim Tudor îi dă, dincolo de moarte, un ajutor lui Laszlo Tokes. Redau decizia 3165/2012 a ÎCCJ (linc) prin care Vadim Tudor a creat precedentul anulării unui decret prezidenţial de retragere a decoraţiei „Steaua României”.

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

Decizia nr. 3165/2012
Dosar nr. 2698/2/2010
Şedinţa publică de la 21 iunie 2012

Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată şi procedura derulată în primul ciclu procesual

Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti, reclamantul V.T.C. a chemat în judecată Instituţia Preşedintelui României şi, personal, titularul acestei funcţii, dl. T.B., solicitând instanţei de contencios administrativ ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună anularea totală a Decretului Preşedintelui României nr. 567 din 24 mai 2007, prin care i-a fost retras reclamantului Ordinul Naţional „Steaua României” în grad de cavaler, precum şi obligarea emitentului la plata unor despăgubiri morale în cuantum de 50.000 RON pentru prejudiciul suferit ca urmare a actului administrativ atacat; cu cheltuieli de judecată.

Reclamantul a arătat că Ordinul Naţional „Steaua României” în grad de cavaler i-a fost conferit prin Decretul nr. 1109 din 10 decembrie 2004 emis de fostul Preşedinte al României, dl. I.I., iar retragerea prin decretul contestat a avut la bază o scrisoare formulată de cinci intelectuali români, urmată de propunerea făcută Preşedintelui României de către Consiliul de onoare al Ordinului.

Or, susţine reclamantul, retragerea ordinului ce i se conferise în anul 2004, în virtutea calităţii sale de senator, pentru contribuţia sa meritorie la desfăşurarea actului legislativ, la adoptarea unor legi fundamentale necesare dezvoltării ţării şi la integrarea euroatlantică a României, nu este legală, ţinând seama şi de cariera politică şi parlamentară a reclamantului, calităţi în care a fost implicat activ în ceea ce a însemnat drumul parcurs de România în construirea statului de drept, a unui regim politic democratic occidental şi pentru a deveni membru cu drepturi depline al Uniunii Europene.

Prin sentinţa civilă nr. 1686 din 16 aprilie 2009, Curtea de Apel Bucureşti a admis în parte acţiunea, a anulat Decretul nr. 567 din 24 mai 2007, emis de Preşedintele Românei, şi a respins, ca neîntemeiată, cererea de acordare a daunelor morale.

Această sentinţă a fost casată prin decizia nr. 5174 din 18 noiembrie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, care a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă, în vederea introducerii în cauză a Primului Ministru, contrasemnatar al decretului contestat.

Conform celor reţinute în considerentele deciziei de casare, cu ocazia rejudecării, prima instanţă urma să analizeze excepţia inadmisibilităţii acţiunii, după ce o va fi pus în dezbaterea contradictorie a părţilor, din perspectiva art. 126 alin. (6) din Constituţia României şi art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004, pentru a stabili dacă este vorba despre un act administrativ al unor autorităţi publice, care priveşte raporturile acestora cu Parlamentul.

2. Judecata în fond după casare

Prin încheierea din 04 iunie 2010, Curtea de Apel Bucureşti a respins ca neîntemeiată excepţia inadmisibilităţii acţiunii.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a avut în vedere faptul că actul este emis de o autoritate publică în înţelesul art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, având caracter administrativ – anume act cu caracter unilateral individual – în înţelesul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 şi, neechivoc, neprivind raporturile Preşedintelui României cu Parlamentul, în înţelesul art. 2 alin. (1) lit. k) din Legea nr. 554/2004, ţinând seama de conţinutul raportului juridic stins – exclusiv retragerea unei decoraţii acordate unei persoane identificate, fără a avea o legătură cu atribuţiile constituţionale sau prevăzute de o lege organică în raporturile de natură politică cu Parlamentul, ca instituţie.

Curtea de Apel a mai apreciat că decretul prezidenţial (obiect al acţiunii) nu este unul sustras controlului judecătoresc pe calea contenciosului administrativ, nefiind aplicabile dispoziţiile art. 126 alin. (6) din Constituţia României şi ale art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004.

Prin sentinţa civilă nr. 3948 din 15 octombrie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis, în parte, acţiunea formulată de reclamant, a anulat Decretul nr. 567 din 24 mai 2007, emis de Preşedintele României, şi a respins, ca neîntemeiată, cererea de acordare a daunelor morale.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că reclamantului i-a fost conferită decoraţia naţională prin Decretul nr. 1109 din 10 decembrie 2004, „în semn de apreciere deosebită pentru contribuţia meritorie la desfăşurarea actului legislativ, la adoptarea unor legi fundamentale necesare dezvoltării ţării şi la integrarea euroatlantica a României”.

Reclamantului i-a fost retrasă decoraţia prin Decretul Preşedintelui României nr. 567 din 24 mai 2007, „având în vedere hotărârea Consiliului de onoare al Ordinului Naţional Steaua României din 15 martie 2007”.

În legătură cu hotărârea Consiliului de onoare al Ordinului Naţional „Steaua României” din 15 martie 2007, Curtea de Apel a apreciat că aceasta are natura unui act premergător, având rolul exclusiv de a face propunerea de retragere a decoraţiei Preşedintelui României, şi a fost emisă în urma unei proceduri deficitare prin raportare la prevederile legale incidente, atât pentru lipsa unor documente, dar şi a altor elemente de procedură, precum: sesizarea nu s-a făcut către Cancelaria ordinelor, ci direct Consiliului Ordinului respectiv, nu se face dovada convocării efectuate de Cancelaria Consiliului a persoanei vizate şi din Consiliul ordinului au fost prezenţi doar 5 membri cu ocazia şedinţei din 15 martie 2007 şi a deliberării.

Instanţa de fond a mai constatat că hotărârii consiliului îi lipseşte în totalitate motivarea, deoarece aceasta trebuia să prezinte, să enunţe considerentele de fapt şi de drept care au constituit fundamentul hotărârii de retragere şi, mai ales, al verificării raportului de proporţionalitate, cu atât mai mult cu cât Consiliul consideră că este suficientă pentru păstrarea calităţii de membru o atitudine publică a reclamantului de a-şi cere scuze, din nou fără a menţiona exact faptele dezonorante reţinute.

Or, în hotărâre se menţionează doar ca s-a luat act de solicitarea scrisă din data de 08 februarie 2007, fără a se face nicio referire în concret la faptele în raport cu care a fost formulată solicitarea, invocându-se un comportament dezonorant, fără să se arate în ce a constat acesta, singurul aspect evidenţiat fiind comportamentul din şedinţa comună a Camerelor Parlamentului din 18 decembrie 2006, de asemenea neanalizat şi necircumstanţiat. Nu rezultă nicidecum care au fost faptele dezonorante reţinute în sarcina reclamantului, considerate atât de grave încât să anuleze meritele ce au stat la baza conferirii decoraţiei. De asemenea, nu rezultă cum şi în ce măsură au fost aduse prejudicii morale membrilor ordinului; în hotărâre se specifică faptul că efectul faptelor a constat în ştirbirea «prestigiului Ordinului» la modul general. Examinarea, în cauză, a hotărârii Consiliului de onoare se impune prin prisma dispoziţiilor art. 18 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora instanţa este competentă să se pronunţe şi asupra legalităţii operaţiunilor administrative care au stat la baza emiterii actului supus judecăţii.

Curtea de Apel a mai reţinut că nici raportul de proporţionalitate nu a fost just menţinut, meritele în virtutea cărora reclamantului i s-a conferit Ordinul Naţional „Steaua României” fiind unele excepţionale, conform art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 11/1998, ele trebuie anulate de fapte considerate incompatibile cu calitatea de membru al ordinului şi care ar trebui să fie extrem de grave, cu consecinţa prejudicierii celorlalţi membri ai ordinului, situaţie ce nu se regăseşte în cauză, faptele sus-menţionate descrise generic şi consecinţele posibile ale acestora nefiind de o gravitate extremă care să lipsească de orice eficienţa juridică faptele care au justificat acordarea decoraţiei, cu atât mai mult cu cât însuşi titularul obligaţiei de verificare a raportului de proporţionalitate a considerat că simpla exercitare a demersului de scuze publice a reclamantului ar fi suficientă să înlăture respectivele consecinţe şi să menţină compatibilitatea persoanei reclamantului cu prestigiul Ordinului.

Curtea de Apel a respins cererea de acordare a despăgubirilor morale, ca neîntemeiată, considerând că nu s-a făcut dovada întrunirii cerinţelor art. 998-999 C. civ., faţă de împrejurarea că reclamantul nu a făcut dovada prejudiciului moral pe care pretinde ca l-a suferit prin emiterea decretului contestat.

3. Calea de atac exercitată

Pârâţii Administraţia Prezidenţială, în nume propriu şi în numele Preşedintelui României – T.B., şi Primul Ministru al României au declarat recurs împotriva hotărârii instanţei de fond, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

3.1. Administraţia prezidenţială şi-a încadrat motivele de recurs cu prevederile art. 304 pct. 7-9 şi 3041 C. proc. civ., solicitând, în principal, casarea în parte a sentinţei şi admiterea excepţiei inadmisibilităţii primului capăt de cerere, privind anularea Decretului Preşedintelui României nr. 567/2007, şi, în subsidiar, modificarea în parte a sentinţei, în sensul respingerii aceluiaşi capăt de cerere ca fiind neîntemeiat.

Criticile formulate au fost structurate după cum urmează:

Cu privire la inadmisibilitatea cererii de anulare a decretului.

Instanţa a schimbat natura juridică a actului dedus judecăţii, aceea de act administrativ care priveşte raporturile cu Parlamentul, în sensul art. 126 alin. (6) din Constituţie şi art. 5 alin. (1) lit. a) raportat la art. 2 alin. (1) lit. k) din Legea nr. 554/2004, aşa cum a stabilit Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin decizia nr. 5174 din 18 noiembrie 2009 ale cărei dezlegări au fost ignorate, prin încălcarea art. 315 C. proc. civ.

Recurenta a prezentat pe larg argumentele pe baza cărora se impunea admiterea excepţiei inadmisibilităţii acţiunii, făcând referire la: prevederile art. 1 alin. (4), art. 80 alin. (1), art. 94 lit. a), art. 100 alin. (2) şi art. 126 alin. (6) din Constituţia României, art. 5 alin. (1) lit. a) şi art. 2 alin. (1) lit. k) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 şi art. 19 din O.U.G. nr. 11/1998 pentru instituirea Ordinului „Steaua României”; opiniile exprimate în literatura de specialitate cu privire la efectele contrasemnării decretelor Preşedintelui României de către Primul Ministru şi la jurisprudenţa în materie a Înaltei Curţi, concretizată prin deciziile nr. 1840 şi nr. 4416/2005.

Cu privire la fondul cauzei

Recurenta-pârâtă a arătat că soluţia de admitere a acţiunii în anularea decretului este nelegală pentru că încalcă dreptul de apreciere al Preşedintelui României, care a emis actul în temeiul unei puteri discreţionare şi exclusive, fiind singurul în măsură să aprecieze oportunitatea retragerii unei decoraţii.

În acest sens, a invocat considerentele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 88/2009, în care s-a statuat că „Preşedintele are o largă posibilitate de apreciere atât asupra propunerilor ce i se fac, în condiţiile legii, pentru conferirea unei decoraţii, cât şi asupra motivelor cuprinse în propunerile de retragere a decoraţiilor.”

În conformitate cu dispoziţiile art. 52 lit. b) şi art. 53 din Legea nr. 29/2000, şi ale art. 17 şi 18 din O.U.G. nr. 11/1998, Consiliul de onoare al Ordinului Naţional „Steaua României” a constatat săvârşirea unor fapte dezonorante care aduc prejudicii morale membrilor ordinului, de către domnul V.T.C. Aşadar, dreptul de apreciere asupra existenţei sau inexistenţei unor fapte dezonorante care aduc prejudicii morale membrilor ordinului revine, prin voinţa legiuitorului, unui Consiliu de onoare, iar nu instanţei de judecată, aspect confirmat şi de jurisprudenţa Curţii Constituţionale.

Raţiunea avută în vedere de legiuitor atunci când, prin dispoziţiile art. 18 din O.U.G. nr. 11/1998 şi art. 53 din Legea nr. 29/2000, a atribuit competenţa de „judecare” a faptelor dezonorante Consiliului de onoare (alcătuit din membri ai aceluiaşi ordin), pentru fiecare ordin în parte, este aceea că membrii ordinului sunt singurii care au dreptul să-şi apere demnitatea şi statutul ce izvorăşte din primirea acestei înalte distincţii a Statului Român şi să hotărască dacă propun sau nu retragerea decoraţiei.

În fine, recurenta-pârâtă a arătat că, în speţă, a fost pe deplin respectată procedura prevăzută în Regulamentul pentru organizarea şi funcţionarea consiliilor de onoare ale Ordinelor Naţionale „Steaua României” şi „Serviciul Credincios” şi „Pentru Merit”, aprobat prin H.G. nr. 1511/2005, iar comportamentul notoriu al reclamantului se încadrează categoria atitudinilor şi faptelor dezonorante, care pot avea ca efect retragerea decoraţiei.

3.2. Recursul Primului Ministru a vizat, în esenţă, aceleaşi aspecte, criticile fiind însă subsumate prevederilor art. 304 pct. 5 şi 9 şi 3041 C. proc. civ.

Primul motiv de recurs se referă la nesocotirea formelor de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., constând în aceea că judecătorul care a pronunţat soluţia nu a semnat hotărârea, aşa cum impune art. 261 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. şi nu mai avea calitatea de judecător din data de 08 aprilie 2011, când s-a publicat în M. Of. Decretul nr. 425/2011, privind eliberarea sa din funcţie.

O altă neregularitate procedurală pe care recurentul-pârât a încadrat-o în prevederile art. 304 pct. 5 C. proc. civ. constă în necomunicarea încheierii de amânare a pronunţării, ce face parte integrantă din hotărâre.

În ceea ce priveşte soluţia instanţei de fond asupra excepţiei inadmisibilităţii acţiunii, cuprinsă în încheierea de şedinţă din data de 04 iunie 2010, recurentul-pârât a arătat că aceasta a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a prevederilor art. 126 alin. (6) din Constituţie şi ale art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004 şi cu ignorarea deciziei de casare nr. 5174 din 18 noiembrie 2009, contrar dispoziţiilor art. 315 C. proc. civ.

Cu privire la soluţia pronunţată pe fondul cauzei, Primul Ministru al României a susţinut că aceasta este netemeinică şi esenţial nelegală, pentru că prima instanţă a făcut abstracţie de dreptul de apreciere al Preşedintelui României în exercitarea atribuţiei sale de a conferi/retrage decoraţii, în temeiul art. 94 lit. a) din Constituţie şi conform Deciziei nr. 88/2009 a Curţii Constituţionale.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursurilor

Examinând cauza prin prisma tuturor motivelor formulate de recurenţi şi a prevederilor art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursurile nu sunt fondate, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare, structurate corespunzător chestiunilor litigioase vizate de criticile cuprinse în cele două recursuri.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Actul administrativ supus controlului de legalitate exercitat de instanţa de contencios administrativ este Decretul nr. 567 din data de 24 mai 2007, privind retragerea unei decoraţii, emis de Preşedintele României în temeiul prevederilor art. 94 lit. a) şi ale art. 100 din Constituţia României, republicată, ale O.U.G. nr. 11/1998 pentru reinstituirea Ordinului Naţional „Steaua României”, republicată, precum şi ale Legii nr. 29/2000 privind sistemul naţional de decoraţii al României şi având în vedere Hotărârea Consiliului de onoare al Ordinului Naţional „Steaua României” din 15 martie 2007.

Soluţia primei instanţe reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a normelor constituţionale şi legale aplicabile raportului juridic dedus judecăţii, cu evaluarea adecvată a elementelor specifice pe care le atrage obiectul actului administrativ contestat, motivarea încheierii şi a sentinţei îndeplinind exigenţele art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Analizând punctual criticile recurenţilor, Înalta Curte constată următoarele:

1.1. Cu privire la nesocotirea formelor de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. (2) C. proc. civ.

Potrivit art. 261 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă semnăturile judecătorilor sau grefierilor. Alin. (2) al aceluiaşi articol permite ca preşedintele instanţei să semneze hotărârea în cazul în care, după pronunţare, unul dintre judecători este în imposibilitate de a o semna.

În speţă, hotărârea motivată a fost semnată de preşedintele secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti, făcându-se menţiunea că judecătorul care a pronunţat-o a fost eliberat din funcţie prin demisie, împrejurare ce se încadrează în ipoteza de excepţie prevăzută în art. 261 alin. (2) C. proc. civ. şi nu poate constitui un motiv de neregularitate a sentinţei. Încetarea calităţii de magistrat a judecătorului care a participat la dezbateri este prevăzută doar în art. 260 alin. (2) C. proc. civ., drept motiv care îl împiedică pe acesta să mai pronunţe hotărârea, în situaţia în care în care încetarea calităţii a intervenit anterior pronunţării.

Cealaltă critică formulată de recurentul Primul Ministru în temeiul art. 304 pct. 5 C. proc. civ. este, de asemenea, nefondată, pentru că art. 105 alin. (2) C. proc. civ., la care face trimitere motivul de casare indicat, are în vedere aplicarea sancţiunii nulităţii numai în cazul în care neregularitatea procedurală a pricinuit părţii o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului de procedură.

Or, în speţă, recurentul-pârât nu a invocat şi nu a dovedit o vătămare care să-i fi fost produsă prin necomunicarea încheierii de amânare a pronunţării din data de 01 octombrie 2010 şi care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea hotărârii.

1.2. Cu privire la admisibilitatea acţiunii

Prin motivele formulate, ambii recurenţi tind către formarea convingerii instanţei în sensul că demersul reclamantului intră în sfera finelui de neprimire, potrivit art. 126 alin. (6) din Constituţia României şi art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004, care sustrag controlului de legalitate pe calea contenciosului administrativ „actele administrative ale autorităţilor publice care privesc raporturile acestora cu Parlamentul”.

În accepţiunea Legii nr. 554/2004, aşa cum rezultă din definiţia legală cuprinsă în art. 2 alin. (1) lit. k), „acte care privesc raporturile cu Parlamentul” sunt actele emise de o autoritate publică, în realizarea atribuţiilor sale, prevăzute de Constituţie sau de o lege organică, în raporturile de natură politică cu Parlamentul.

Or, complexitatea atribuţiilor prevăzute pentru Preşedintele României în Titlul III, Capitolul II din Constituţia României, domeniile diferite în care sunt reglementate acestea nu permit încadrarea tuturor decretelor Preşedintelui României în categoria finelor de neprimire exclusiv din perspectiva contrasemnării, ca mod de asumare a răspunderii politice a Primului Ministru, fără o evaluare concretă a naturii lor juridice prin prisma obiectului, a efectelor pe care le produc şi a existenţei reale a unei interferenţe cu sfera politicului.

Deşi nu are caracter unanim, această opinie a fost, de altfel, exprimată în mod repetat în literatura de specialitate actuală, în care s-a reţinut că:

„Dacă, prin ipoteză, s-ar pune problema legalităţii unui decret în faţa instanţei de contencios administrativ, aceasta ar trebui să-şi verifice competenţa materială, în raport cu excepţiile prevăzute de art. 5 al Legii nr. 554/2004. În lipsa uneia dintre excepţiile prevăzute de lege, decretele prezidenţiale sunt susceptibile de control în condiţiile contenciosului administrativ.” (I. Deleanu, Instituţii şi proceduri constituţionale – în dreptul român şi dreptul comparat, 2006, pag. 745).

„Actele juridice ale Preşedintelui Republicii, ca acte administrative de autoritate, vor fi exceptate de la controlul judecătoresc al legalităţii lor numai dacă se încadrează strict într-una din excepţiile prevăzute de Legea nr. 29/1990 şi numai în măsura în care dispoziţiile acestei legi nu au fost abrogate sau modificate prin efectul intrării în vigoare a Constituţiei din 1991. În schimb, ori de câte ori un act juridic al Preşedintelui Republicii nu se încadrează într-una din aceste excepţii rămase încă în vigoare fie în forma iniţială, fie într-o formă modificată, el va putea fi cenzurat din punct de vedere al legalităţii lui de instanţele judecătoreşti competente”. (T Drăganu, Drept constituţional şi instituţii politice. Tratat elementar, vol. II, 2000, pag. 297-298).

„(…) indiferent dacă decretele Preşedintelui sunt sau nu contrasemnate de prim-ministru, ca regulă, ele pot fi atacate în contencios administrativ atât timp cât nu se înscriu în sfera actelor exceptate, prevăzute în art. 5 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004”. (Şt. Deaconu, în Constituţia României, comentariu pe articole, C.H. Beck, 2008, pag. 930).

Pentru judecătorul contenciosului administrativ, verificarea efectivă şi concretă în funcţie de obiectul propriu-zis al actului şi de existenţa unui remediu procesual se impune şi în considerarea faptului că, prin art. 52 din Constituţia României, dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică de a se adresa unei instanţe specializate este consacrat ca un drept fundamental al cetăţeanului (drept – garanţie), condiţiile şi limitele exercitării acestui drept fiind cele stabilite expres prin legea organică.

Soluţia de respingere a excepţiei inadmisibilităţii acţiunii s-a fondat pe aplicarea adecvată a tuturor acestor norme şi principii deduse din prevederile constituţionale, nefiind susceptibilă de critici nici în privinţa aplicării art. 315 C. proc. civ., potrivit căruia „în caz de casare, hotărârile instanţei de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum şi asupra necesităţii administrării unor probe, sunt obligatorii pentru judecătorul fondului”.

Din considerentele deciziei de casare rezultă că instanţa de recurs nu a tranşat această chestiune de drept cu titlu de „problemă de drept dezlegată”, ci a lăsat-o în sarcina instanţei de rejudecare, cu indicaţia de a pune în dezbaterea părţilor şi de a analiza „dacă există un fine de neprimire dedus din natura actului, respectiv, dacă este vorba despre un act administrativ al unor autorităţi publice care priveşte raporturile acestora cu Parlamentul”.

Preşedintele României poate emite decretul privind retragerea ordinului sau medaliei numai la propunerea Consiliului de Onoare, care adoptă hotărârea după parcurgerea unei proceduri administrative expres reglementate prin Regulamentul pentru organizarea şi funcţionarea consiliilor de onoare ale ordinelor naţionale „Steaua României”, „Serviciul Credincios” şi „Pentru Merit”, aprobat prin H.G. nr. 1511/2005, în aplicarea art. III din O.U.G. nr. 13/2005 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 29/2000 privind sistemul naţional de decoraţii al României, aprobată prin Legea nr. 153/2005.

Având în vedere această reglementare, instanţa de control judiciar împărtăşeşte concluzia la care a ajuns judecătorul fondului, după o analiză în concret a naturii decretului şi a conţinutului raportului juridic, în urma căreia a reţinut că retragerea decoraţiei unei persoane identificate, fără a avea legătură cu atribuţii privind raporturile de natură politică cu Parlamentul, nu este sustrasă controlului judecătoresc pe calea contenciosului administrativ, nefiind aplicabile dispoziţiile art. 126 alin. (6) din Constituţia României şi ale art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004.

1.3. Cu privire la fondul acţiunii

În temeiul art. 94 lit. a) din Constituţia României, Preşedintele României are atribuţia de a conferi decoraţii şi titluri de onoare şi, în mod corespunzător, de a le retrage. Aşa cum s-a reţinut şi în jurisprudenţa Curţii Constituţionale, în exercitarea acestei atribuţii, Preşedintele României dispune de o largă marjă de apreciere asupra propunerilor ce i se fac (Decizia nr. 88/2009).

Aceasta nu înseamnă însă că dreptul de apreciere este nelimitat, pentru că legea prevede expres atât motivele care se pot solda cu retragerea decoraţiei, cât şi procedura administrativă care trebuie urmată.

Astfel, în art. 52 din Legea nr. 29/2000 privind sistemul naţional de decoraţii al României şi în art. 17 din O.U.G. nr. 11/1998 pentru reinstituirea Ordinului Naţional „Steaua României” se prevede retragerea decoraţiilor pentru fapte dezonorate sau incompatibile cu calitatea de membru al ordinului, care aduc prejudicii morale membrilor Ordinului, altele decât cele legate de condamnări la pedepse privative de libertate.

Procedura administrativă are coordonatele trasate în art. 53-55 din Legea nr. 29/2000 şi este detaliată în art. 5-7 din Regulamentul aprobat prin H.G. nr. 1511/2005, după cum urmează:

„Art. 5 (1) Cavalerii unui ordin naţional pot semnala Cancelariei Ordinelor atitudini şi fapte pe care le considera dezonorante, comise de alţi cavaleri ai respectivului ordin, şi care le aduc prejudicii morale şi ating demnitatea şi onoarea ordinului.

(2) La primirea sesizării Cancelaria Ordinelor va convoca Consiliul de onoare şi va invita persoana învinuită, data şedinţei urmând a avea loc în cel mult 45 de zile de la data primirii sesizării.

(3) În situaţia neprezentării persoanei învinuite la termenul fixat de Cancelaria Ordinelor, Consiliul de onoare poate solicita invitarea acesteia la un nou termen sau poate decide judecarea sesizării în lipsă.

(4) În situaţia când persoana învinuită nu se prezintă la primul termen, Consiliul de onoare solicita un nou termen, care nu poate fi mai mare de 15 zile de la prima reuniune, iar dacă persoana respectivă nu se prezintă nici la al doilea termen, sesizarea se judecă în lipsă.

(5) Consiliul de onoare adoptă hotărâri în prezenţa majorităţii membrilor consiliului.

(6) Consiliul de onoare deliberează şi decide după cercetarea cazului, însă nu mai târziu de 60 de zile de la prima întrunire.

Art. 6 (1) Consiliul de onoare adoptă hotărâri cu votul majorităţii membrilor care îl compun. Votul este secret.

(2) Hotărârea Consiliului de onoare, motivată, se comunica Cancelariei Ordinelor, cu propunerea de retragere a decoraţiei sau de respingere a sesizării, după caz.

Art. 7 Cancelaria Ordinelor ia act de hotărârea Consiliului de onoare şi înaintează Preşedintelui României, spre aprobare, proiectul decretului privind retragerea ordinului naţional sau a medaliei respective.”

Analizând proba cu înscrisuri administrată în cauză, prima instanţă a reţinut că legalitatea decretului este afectată de neregularităţile care au viciat procedura administrativă prealabilă şi de încălcarea principiului motivării actelor administrative, în condiţiile în care, pe de o parte, nu există o dovadă certă ca intimatul a primit invitaţia pentru şedinţa fixată la data de 15 martie 2007, aşa cum prevede art. 5 alin. (2) din Regulament, şi, pe de altă parte, nici în decret nici în Hotărârea Consiliului de Onoare al Ordinului naţional din 15 martie 2007 nu sunt descrise faptele calificate ca fiind dezonorante sau incompatibile cu calitatea de membru al ordinului, astfel încât să răspundă exigenţei motivării, impusă prin art. 6 alin. (2) din Regulament. În plus, prima propunere a Consiliului a fost aceea ca persoana în cauză să ceară scuze în mod public şi numai în cazul în care nu se dă curs solicitării să se procedeze la retragerea decoraţiei.

Chiar dacă, necontestat, Preşedintele României dispune de o largă marjă de apreciere, Înalta Curte constată că sentinţa atacată nu este susceptibilă de critici sub aspectul încălcării limitelor controlului judecătoresc de legalitate.

În acest sens, Curtea reţine că, inserând, printre temeiurile acţiunii în contencios administrativ, excesul de putere, definit ca „exercitarea dreptului de apreciere al autorităţilor publice prin încălcarea limitelor competenţei prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor”, art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004 oferă o consacrare normativă atribuţiei instanţei de a examina conduita autorităţilor publice inclusiv din perspectiva modului de exercitare a puterii discreţionare şi încadrării ei în limitele marjei de apreciere conferite de lege, răspunzând imperativului menţinerii unui echilibru rezonabil între interesul public şi drepturile subiective sau interesele legitime private ce pot fi lezate prin actele administrative.

Acest principiu a fost avut în vedere, în egală măsură, şi în Decizia nr. 88/2009 publicată în M. Of. nr. 131 din 03 martie 2009, prin care Curtea Constituţională a respins excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 52 şi 53 din Legea nr. 29/2000 şi ale art. 17-19 din O.U.G. nr. 11/1998, în motivarea căreia s-au reţinut următoarele:

„Curtea Constituţională consideră că retragerea unei decoraţii poate avea loc, pe de o parte, pentru fapte dezonorante anterioare decorării doar în măsura în care, din diferite motive, acestea nu au putut fi cunoscute la data acordării decoraţiei şi, pe de altă parte, pentru fapte dezonorante ulterioare, incompatibile cu calitatea de membru al ordinului, dar numai cu luarea în considerare a stabilirii unui just raport de proporţionalitate între faptele care au determinat acordarea unui ordin şi cele care au stat la baza propunerii de retragere a decoraţie”.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Având în vedere toate considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursurile ca nefondate, nefiind identificate motive de reformare a soluţiei, conform art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 sau art. 304 pct. 5 şi 7-9 ori art. 3041 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E

Respinge recursurile declarate de Administraţia Prezidenţială, în nume propriu şi în numele şi pentru Preşedintele României, T.B., împotriva sentinţei civile nr. 3948 din 15 octombrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, şi de Primul Ministru al României împotriva încheierii din 04 iunie 2010 şi a sentinţei civile nr. 3948 din 15 octombrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.

Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 iunie 2012.

Părțile dosarului:

  • PRIMUL MINISTRU AL ROMÂNIEI – Recurent (Pârât)
  • ADMINISTRAȚIA PREZIDENȚIALĂ – Recurent (Pârât)
  • PREȘEDINTELE ROMÂNIEI – TRAIAN BĂSESCU – Recurent (Pârât)
  • VADIM TUDOR CORNELIU – Intimat (Reclamant)

Mai citeşte:
– Klaus Iohanis i-a retras decoraţia „Steaua României” lui Laszlo Tokes. Scrisoarea lui Tokes – text integral
– Astăzi la Tribunalul Bucureşti: proces deschis de Laszlo Tokes împotriva lui Filip Teodorescu, Ioan Talpeş, Mihai Gâdea şi TV Antena 3
– Laszlo Tokes pierde la prima instanţă procesul cu Filip Teodorescu, Ioan Talpeş, Mihai Gâdea şi Antena 3
– Federaţia Maghiară Pentru Drepturile Omului Şi Revoluţia Română
– Interviu cu Laszlo Tokes în 2001. Playlist pe youtube cu tot interviul: http://www.youtube.com/view_play_list?p=5A3DA51FBE9684FE
– Discuţiile preliminare ale interviului cu Laszlo Tokes (video)
– Interviu cu Laszlo Tokes anul 2001 – partea 1 (video)
– Laszlo Tokes: Nu mi-am putut închipui ca preot simplu reformat să lupt pentru eliberarea ţării de sub dictatură (video)
– Cum a ajuns în 1989 interviul cu Laszlo Tokes la televiziunea maghiară (video)
– Cazul Laszlo Tokes: moartea lui Erno Ujvarossy – crimă sau sinucidere?; agresiunea din noiembrie 1989 (documente, video)
– Încercarea securităţii de a-l racola ca informator pe Laszlo Tokes (facsimile, video)
– Cum au reacţionat alţii despre cazul Tokes (video)
– Cazul Laszlo Tokes: Chitanţa de 20000 de lei şi ajutorul de la HEKS (deasemeni: înregistrare video cu explicaţiile lui Tokes)
– Arestarea lui Laszlo Tokes şi semidetenţia de la Mineu (video)
– Laszlo Tokes: S-a pretins că au apărut elicoptere şi pe cerul Mineului (video)
– Cazul Laszlo Tokes: Şedinţa organizată de autorităţi pentru destituirea lui Tokes
– Cazul Laszlo Tokes: cererea de evacuare şi sentinţa Judecătoriei Timişoara
– Cazul Laszlo Tokes: Procesul verbal al şedinţei consiliului parohial reformat din 16 martie 1989
– Trupa de teatru în limba maghiară „Thalia” şi securitatea română. „Încercarea lui Tokes Laszlo de a atrage sub influenţa sa unii tineri de naţionalitate maghiară a fost contracarată”
– Aluzii la problemele familiale ale lui Laszlo Tokes din perioada 1988-1989, în arhiva parohiei reformate din Timişoara
– Trupa de teatru Thalia – declaraţii video ale celor implicaţi
– Caracterizarea lui Laszlo Tokes de către episcopul Laszlo Papp (14 august 1989)
– O propunere neavenită a domnului Raymond Luca

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "5 comments" on this Article:

  1. dusu spune:

    apoi vad ca si autoru asta cauta sa puna pe Laszlo Tokes alaturi de vadim tudor ;mai subtil da la urma poate asta vrea sa se inteleaga !? este o alaturare care nu cred ca tine de bun simt
    sigur, rominu patriot socoteste ca Tokes este extremist in aceeasi masura in care era vadim ! io ma indoiesc; statul rominesc traieste inca din ura semanata ptr a putea stapini Transilvania, pe care a degradat o de cind si a alipit o
    pe de alta parte, cred ca Tokes face foarte bine : se indreapta exact impotriva persoanelor care au semnat, desi acolo in romania se cauta ca responsabilitatili sa se dilueaza si sa se imprastie, ca sa nu mai stii cine cu cine ! mai ales cind e vorba de iubirea de patrie, ha ha
    in romania doar cind e vorba de comunisti,atunci sigur ceausescu,ii singuru vinovat

    • dusu spune:

      e convenabil ptr individu educat romin sa existe un Tokes ( fabricat de organe) , ca contrapondere ptr un vadim. asa sufletul rominului patriot e impacat : el nu i sovin ! nu ! el intelege de ce vadimi vor sa apere tarisoara ! uite ce vor tokesi !!
      de altfel acest individ, rominul blind, harnic si ospitalier ce se trage din daci stapini ai Transilvaniei, vede normal sa pedepseasca cele petrecute la Ip,Trasnea si Moisei, ca de celelalte n o fost invatat de departamentul formari poporului rominesc.noi romini n am purtat razboaie de cucerire; noi stam stavila in fata atitor nenorociri; ce mai :o insula de stabilitate, vorba olteanului hot ( asta o invatat la scoala romineasca; si furtul )

  2. Ștefan A. spune:

    Ma intreb daca maretii membri al Consiliului de Onoare, ( printre altii ) respectiv domnul general (r) Degeratu si doamna Andronescu reusesc sa aiba aceiasi “harnicie” si “rapiditate” in retragerea ordinului Steaua Romaniei pluri condamnatului definitiv (2 condamnari , de doua ori dupa grati) , cetateanul Adrian Nastase. (ca domn evident nu poate fi numit )
    Dupa cum se vede , slabe sparante . Pare ca se adevereste : “corb la corb nu-si scoate ochii” .

  3. Ol' Remus spune:

    Nu inteleg ce rost are articolul asta, ce vrea sa zica, despre ce e vorba, unde e informatia de interes public etc.

    Se pare ca totul a fost pus acolo doar pentru a se trage concluzia pe cit de falsa pe atit de aberanta si ridicola ca:
    “Putem spune că, prin precedentul juridic creat, Vadim Tudor îi dă, dincolo de moarte, un ajutor lui Laszlo Tokes.”

    Pare evident ca articolul a fost scris doar pentru a-l murdari pe Tokes prin asociere, abuzind de sofisme si speculatii ieftine.

    Precedentul juridic nu l-a creat Vadim, ci justitia din Romania, deci “ajutorul” nu de la Vadim vine (daca vine).

    Are cineva ceva sa-i reproseze lui Tokes fiindca s-a adresat justitiei din Romania pentru a-si gasi dreptatea? E ceva ilegal sau imoral in a te adresa justitiei daca te consideri nedreptatit? Ce ar fi trebuit sa faca? Sa stirneasca o revolutie? Sa se adreseze justitiei dintr-o alta tara?

    Poate autorul acestei povesti sa dovedeasca, asa cum speculeaza, ca Tokes nu s-ar fi adresat justitiei daca nu ar fi existat un precedent si fara sa fi “beneficiat” de “ajutorul lui Vadim de dincolo de moarte”?

    • victor L spune:

      Cred ca esti pripit in acuzatii la adresa autorului.
      Cazul Vadim poate fi un precedent favorabil lui Tokes.
      Asta daca justitia nu se aseamana cu acel consiliu de onoare – vezi ce scrie
      @ Ștefan A.
      02/05/2016 la 20:24



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Marius Mioc


Marius Mioc

Scriitor. In decembrie 1989 a participat la revoluţie. Prezent în 16 decembrie 1989 în mulţimea de lîngă casa pastorului Laszlo Tokes. Arestat în noaptea de 16/17 decembrie ... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)