joi, martie 28, 2024

Legea Educatiei Nationale. Ce alegem, modernizare sau democratie?


Aici am ajuns. Sa alegem intre modernizare si democratie. Dupa 20 de ani de “democratie” originala, romaneasca, suntem pe ultimul sau ultimele locuri in Europa la eficienta economica, nivel de trai, infrastructura, educatie, sanatate, natalitate, agricultura si multe altele. Ca rezultat al activitatii institutiilor esentiale ale democratiei: Parlament, Executiv, Justitie.

Am detaliat in articolul Ce inseamna interesul national? rezultatele activitatii Parlamentului de 20 de ani. Reiau doar partea relativa la educatie:

“A dat legi pentru functionarea “fabricilor de diplome”, din invatamantul superior, operatie in care erau interesati multi parlamentari, deveniti peste noapte profesori la aceste fabrici. In schimb, in invatamantul preuniversitar a desfiintat traseul profesional, astfel incat toti elevii, au n-au inclinatii, talente si resurse, sa ajunga sa cotizeze la fabricile de diplome din invatamantul superior. Chiar daca economia are nevoie de muncitori calificati”.

Epopeea Legii Educatiei Nationale ilustreaza acelasi lucru. Pentru a nu deranja duduiala fabricilor de diplome, nu suntem in stare, de 10 ani, sa elaboram o Lege  a Educatiei, adecvata noului context economic si social,  care sa modernizeze si reformeze sistemul.

Ca si cel de sanatate, sistemul educational inghite bani cu nemiluita, dar nu ofera societatii servicii pe masura banilor investiti. Ca de lipsa de educatie nu moare nimeni. Cel mult pleaca la cules capsuni in Spania.

Acum s-a iscat un scandal pe tema angajarii raspunderii guvernului pe Legea Educatiei sau trecerea ei prin proceduri parlamentare obisnuite. Decizia de vineri a Curtii Constitutionale incurca si mai mult lucrurile, cu pozitii distincte ale judecatorilor pe aceeasi speta. (dovedind, de la cel mai inalt nivel, ca in stiinta juridica 2+2 fac si 4, dar si 5 sau poate 3).

Sigur ca normal  ar fi ca Legea Educatiei sa fie rezultatul mecanismelor si activitatii parlamentare, pentru a avea stabilitate si a da predictibilitate sistemului, cel putin 10-15 ani.

Doar ca este greu de crezut ca prevederile dure pe care le contine legea in forma angajata de guvern, in privinta apucaturilor, intereselor si potlogariilor, uneori de esenta mafiota, (n-o spun eu ci Sebastian Lazaroiu, consilier prezidential), din invatamantul superior, vor fi acceptate, in aceasta forma, tocmai de aceia pe care ii afecteaza. Rectori si profesori universitari: Ecaterina Andronescu, Mihail Hardau, Andrei Marga, Nicolae Robu, Dumitrescu Cristian, Anghel Stanciu si altii.

Deja  acestia si altii  acuza si clameaza pe toate canalele ca le este afectata autonomia universitara, paravanul in spatele caruia si-au acordat salarii bugetare uriase, prin cumuluri ilegale de functii, speculand naivitatea platitorilor de taxe si fraudand bugetul de stat.

Cum sa treaca prin Comisia de Invatamant a Senatului prevederi precum:

  • Pensionarea la 65 de ani si parasirea, la data aparitiei legii, a functiilor de conducere pentru aceia care au implinit varsta de pensionare. Probabil mai mult de jumatate dintre rectori si decani sunt in aceasta situatie, sau se apropie de varsta de pensionare (Andronescu, Hardau, Marga, sunt doar cateva exemple pentru aceasta categorie).

Pentru amuzament, sa mentionam ca in motiunea de cenzura pregatita pentru cazul in care guvernul si-ar fi angajat raspunderea este invocat si argumentul:

“Învatamântul superior românesc va fi decapitat ca urmare a aplicarii art. 289:”Personalul didactic si de cercetare se pensioneaza la împlinirea vârstei de 65 de ani”. … Aceasta situatie risca sa genereze, pe lânga emigrarea elevilor, studentilor si licentiatilor de vârf, o emigrare a profesorilor universitari performanti”.

Adica, profesorii de peste 65 de ani, unii scoliti la Stefan Gheorghiu, specializati in ode cantate cuplului Ceausescu,  fara sa stapaneasca limbi straine, vor emigra? Unde? Cine ii va primi, universitatile din top 500? Ca banc e savuros, dar prezenta argumentului in motiunea de cenzura descalifica autorii.

Si uite de ce, atunci cand tineri absolventi, cu doctorate la universitati de prestigiu, nu cumparate pe bani sau influenta politica, bat la usile universitatilor romanesti li se spune: nu avem locuri.

  • Cum sa treaca articolul referitor la alegerea rectorilor prin concurs, deschis oricui, inclusiv pentru cetateni europeni, cu o comisie avand jumatate din membri din afara universitatii, adica nelegati de candidati  prin bani, interese, secrete bine pazite, afaceri de tot felul, astfel incat sa voteze cum le spune clanul?
  • Cum sa treaca articolul referitor la incompatibilitati, prin care se interzice cumulul de norme si de functii, prin care se interzice ca persoanele aflate in raport de rudenie, pana la gradul III, sa functioneze in aceeasi universitate, in cazul in care una dintre ele indeplineste si functie de conducere?
  • Cum sa treaca articolul referitor la abilitare, prin care se incearca o separare a “graului de neghina”, adica persoanele care doresc sa acceada in functii de conducere sau la calitatea de conducator de doctorat, trebuie sa sustina un examen de “abilitare”, care sa dovedeasca daca si-a cumparat sau nu titlurile si diploma sau chiar cunoaste domeniul pe care doreste sa-l pastoreasca?
  • Cum sa treaca articolul referitor la plagiat, prin care se prevede ca toti cei dovediti de plagiat, confirmat de o Comisie Nationala, isi vor pierde instant functiile si posturile? Sa ridice piatra impotriva acestui articol de lege acela care sustine ca nu a plagiat macar o data!

Sigur, interventia ministrului in suspendarea rectorului poate insemna si amestecul politicului in managementul universitar. Desi o poate face doar dupa avizul unei Comisii Nationale privind managementul si etica universitara. Dar cine altcineva, daca nu statul, trebuie sa fie jandarmul si garantul legalitatii, calitatii sau macar nenocivitatii serviciilor si bunurilor aflate in piata?

Ca organismele de breasla, de tipul ARACIS, am vazut cum isi fac treaba. Doua treimi din universitatile romanesti sunt “perfecte”, au “grad ridicat de incredere”, cel mai inalt calificativ pe care il poate da ARACIS. Desi niciuna nu se afla in Top 500 Shanghai, in care Polonia are 3, Cehia 2, Ungaria o universitate. Pentru ca membrii staffului ARACIS sunt din start in conflict de interese, intrucat provin si sunt salariati in continuare de universitatile pe care  le controleaza.  Adica se controleaza pe ei si intre ei!

Si atunci, cine trebuie sa acopere zona de control, ancheta si sanctiune administrativa? Statul, adica ministrul, cine altcineva.

Personal sunt acum in dilema, sa aleg intre modernizare si democratie. Sunt atasat si principiilor si idealurilor democratice, dar dupa 20 de ani de asteptare nu mai am rabdare. Imi doresc o rapida reformare a educatiei si formarii profesionale, pentru ca stiu ca altfel nu progresam. Batem pasul pe loc si ne imprumutam, in lipsa unei economii competitive si a unei productii de bunuri si servicii vandabile si cu valoare adaugata mare. Si cerem guvernului sa dea, sa dea, ce sa dea si de unde sa dea, nu prea ne intrebam. Ca tiparnita de bani o tine incuiata Isarescu si nu vrea sa dea cheia guvernantilor. Ca stie ca explodeaza inflatia si iar ajungem la bancnote cu n zerouri.

Asa ca, pana la urma,  as alege angajarea raspunderii pe Legea Educatiei. Daca se mai poate, asa cum se lauda premierul Boc.

Distribuie acest articol

22 COMENTARII

  1. Ce parere aveti despre acest pasaj din textul motiunii de cenzura? Mie imi spune ca aceasta lege este o bataie de joc.

    În conformitate cu prevederile art. 45 alin. (5) şi (6), pe raza unei localităţi ”funcţionează cel puţin o unitate şcolară cu personalitate juridică, pentru fiecare limbă maternă, indiferent de efectivul de elevi”. Acest aspect este de menţionat mai ales în condiţiile speciale din judeţele Harghita, Covasna, Mureş, Satu Mare, Bihor, unde, în multe dintre localităţi, cetăţenii români sunt minoritari, iar copiii lor nu vor putea avea o şcoală, în timp ce pentru elevii care învaţă în limba maternă, indiferent de efectivul de elevi, pentru fiecare limbă maternă, se va înfiinţa o şcoală cu personalitate juridică cu toată structura necesară: director, contabil etc.
    În timp ce pentru minorităţi, indiferent de efectivul de elevi, se fac şcoli, pentru cetăţenii români nu este posibil acest lucru, chiar dacă aceştia sunt minoritari în anumite zone.
    În conformitate cu art. 19 alin. (1), numărul de elevi necesari pentru înfiinţarea unei şcoli cu personalitate juridică este de 300.

    http://media.realitatea.ro/multimedia/other/201010/motiunea-legea-educatiei-nationale–o-lege-anti-educatie-si-anti-romaneasca–29-octombrie_27688200.doc

    • Presupun ca multi cititori vor obiecta ca angajarea raspunderii nu inseamna abdicarea de la democratie, fiind o procedura prevazuta de Constitutie. Asa este. Dar, la limita, un guvern care nu-si poate trece proiectele prin parlament decat prin angajare, are o problema de conlucrare cu parlamentul. Ceeace mi se pare suficient de grav, pentru a-mi permite caracterizarea de derapaj de la cadrul democratic.

  2. Bine ca va luati de Andronescu si Marga, dar de Momcilo si ceilalti nu spuneti nimic de frica universitarei Udrea !
    Daca vreti sa fiti credibili evitati omisiunile intentionate….
    Cam asa procedeaza acum si CCR :
    O da pe dupa cires !

  3. Buna ziua, domnule Vlaston ! Titlul ,,Modernizare sau democratie” mi se pare putin riscant .Il citeste unul mai ,,slab de inger” si concluzioneaza ca alta varianta, de exemplu ,,modernizare SI democratie” nu exista.,Daca vrem modernizare, musai sa renuntam la democratie ,poate intelege cineva si nu pot sa cred ca aceasta a fost intentia dumneavostra, adica sper .
    Atingeti aspecte din Legea Educatiei care privesc invatamantul universitar si cu care, personal, sunt de acord ,dar probleme exista si in prevederile privind preuniversitarul.
    In alta ordine de idei as fi curioasa sa va cunosc, ca profesor de liceu, deci coleg, parerea depre legalitatea taierii a 25% din indemizatia de concediu (banii de concediu, sa nu se inteleaga ca am fi avut vreodata prima de concediu, stiti bine ca nu) .Cunoasteti probabil ca, conform actualei Legi si a Statutului, indemizatia de concediu trebuie platita cu cinci zile inainte de terminarea anului scolar,adica, daca anul s-a terminbat in 18 iunie, cel mai tarziu la 13 iunie, trebuia platita, adica INAINTE de 1 iulie, data intrarii in vigoare a taierilor de 25%. Incalcand Legea ,MImisterul a trmis fondurile DUPA 1 iulie ,ca sa ni se poata taia caci, vorba ceea, aveau de unde ! Parerea mea este ca au facut o cras
    da ilegalitate, as dori, daca aveti o alta parere, sa aud contraargumentele dumneavoastra.

    • Dincolo de orice considerente juridice trebuie sa raspundem mai intai, cinstit, la intrebarea: are bani si nu vrea sa ne dea? Sa nu-mi raspundeti dupa cliseul „posetele dnei Udrea” ca predau matematica si ma pricep la cifre. Se fura de ordinul zecilor de milioane de euro si noi imprumutam aproape un miliard euro pe luna, pentru pensii si salarii, cateva ordine de marime peste ce produce economia. Aici e nenorocirea. 75% din ce aduna bugetul se duce pe ajutoare, pensii si salarii bugetare. Restul e propaganda. Ori facem economia sa produca, dar asta nu se face prin ucaz de sus, ca n-au reusit nici comunistii, fie consumam cat produce economia, sau mai putin, sa ramana si pentru autostrazi. Macar urmasii nostri sa le aiba.

      Si eu sint bugetar.

      • Domnule Vlaston, cu tot
        o respectul, eu v-am intrebat daca vi se pare legala masura guvernului, nu ,,daca are bani” . Pentru ca ,cu acest argument puteti veni si daca, Doamne fereste, intr-o luna nu o sa ne dea loc salariu,puteti si atunci, la fel de indreptatit sa-mi puneti aceeasi intrebare.

      • Nu stiu care ar fi solutia, daca as cunoaste-o,probabil m-as bate putin sa intru in politica, ceea ce, la ora actuala nu o fac.Dar, parerea mea este ca de 20 de ani, nu prea s-a facut nici una,nici alta, nici modernizare, nici democratie,ci ,mai mult s-au mimat ambele. Pe de alta parte, faptul ca eu nu am o solutie nu mi se pare atat de grav cat mi se pare faptul ca cei care ne conduc, din pacate, nu par a avea nici ei solutii, si o duc de pe o zi pe alta.

      • Domnule Vlaston, observam ca despre modernizare exista opinii si viziuni diferite. Sper ca nu se intampla aceeasi diversitate de opinii si despre democratie.
        Eu cred ca exista in tara asta si cel putin o granitura de lideri care sa nu puna in conflict democratia si modernizarea. Cei care au creat acest conflict sunt sigur expirati si depasiti de sarcini.
        Vedem ca in alte tari nu a existat acest conflict decat in cazul dictaturilor de dezvoltare. Unii s-au „modernizat” (sau au intentionat sa o faca) prin dictatura (unele tari sud-americane, unele tari sud-asiatice, unele tari europene in trecutul recent sau mai putin recent), altii au facut-o prin democratie.
        Noi vrem sa ne dezvoltam si sa ne modernizam prin democratie. Deci ne trebuie alti conducatori, care sa poata sa mearga pe aceasta cale. Cei de acum nu reusesc. Ne tot piseaza la cap cu reformele in justitie pentru a face parte din spatiul juridic european dar, cand este vorba de decizii judecatoresti care aplica dispozitiile legilor europene si jurisprudenta CEDO sau CEJ, de fapt conducatorilor nostri nu le place rezultatul si incep sa bata campii.
        In acest moment nu avem la conducere lideri care sa stie si sa vrea sa modernizeze Romania cu instrumente democratice. Ei stiu doar calea pumnului trantit in masa sau in fata si metoda santajului bazat pe informatii si manipularea publicului.
        Se pare ca dumneavoastra sunteti de acord cu ei si ne puneti sa alegem intre democratie si modernizarea in varianta curenta. Ei, noi nu vrem sa alegem asa. Acum ne-am lamurit cum stau lucrurile. Vom alege alti lideri, unii care sa nu ne sileasca sa facem alegerea despre care vorbiti dumneavoastra in articol. Clar?

        • Nu e clar. Ne straduim si ne amagim sa alegem alti lideri de 15 ani cel putin si nu reusim. Ne mai straduim inca pe-atata?
          Si eu vreau democratie. Dar nu asta care ne INGROAPA in subdezvoltare si nemodernizare.

    • @Loda
      Legea reducerii cu 25% este pentru perioada incepand de la 1 iulie si apoi.
      Faptul ca in invatamant ,( si nu numai) se platesc banii de concediu in avans, nu schimba faptul ca sumele /salariile de la 1 iulie, de cand incepe concediul, vor fi diminuate.
      Daca banii pe iulie s-ar fi luat normal la avans si lichidare sau la sfarsitul lui iulie si august , deci fix la timp DUPA trecerea perioadei ce este platita, atunci era mai limpede pentru tine?
      Spus altfel, NU CONTEAZA cand ti se dau banii pe iulie si august, ci pe ce perioada calendaristica esti platita; in cazul tau, perioada calendaristica platita se incadreaza in perioada cu reducere de 25%, adica de la 1 iulie.

  4. D-le Vlaston, amestecati destul de urat lucrurile. Vorbiti doar despre profesorii slabi de peste 65 de ani. Pomeniti de Stefan Gheorghiu, ode lui Ceausescu etc. Poate ar fi bine sa vorbim si despre cei ok care vor pleca din sistem. Intamplator stiu cativa si in cazurile respective nu stiu ce se va pune in loc. Poate puteau ramane pana la 70 daca le fixai o grila cu articole ISI etc.
    Apoi cu modul de alegere. Tipic romanesc se va impune politicul. Singura varianta in care cred e votul universal. Cred ca e cea mai buna pentru Romania.
    Problema masificarii invatamantului universitar (romanesc si international) cred ca e mult mai complexa decat o intelegeti dvs. De ex inainte de topul Shanghai trebuie sa vedem daca absolventii universitatilor lucreaza sau nu in domeniul pe care il termina. Asa putem clasifica domeniile.
    Problema asumarii e ca dupa 1 an, cand se va schimba puterea, se va schimba si legea. Asta nu cred ca intelegeti dvs.
    Mai exista in lege prevederea necesitatii masterului in pedagogie de 2 ani pentru predare in preuniversitar, Sa nu-mi spuneti ca acele mastere vor fi serioase. Vor fi o forma de invatamant la distanta la finalul careia toata lumea sa fie multumita. Credeti ca de asa ceva aveam nevoie in preuniversitar? Eu nu pretind ca ma pricep la preuniversitar dar asta mi se pare o prostie (interesul e clar).
    Deci pe langa lucrurile bune legea vine si cu cateva aberatii. Dincolo de sperantele dvs nu cred insa ca legea va schimba mult sistemul. Si asta pentru ca nu sunt bani.

    • De cand doar banii schimba ceva? S-au marit salariile profesorilor, intre 2005-2008, cu 80%. Cu cat a crescut calitatea educatiei?

      Doar 20% dintre absolventii de studii superioare se angajeaza in specializarea urmata si doar 50% se angajeaza asa, oricum.

      Banii pentru sanatate sunt de 4 ori mai multi fata de 2000. Si? Ce s-a schimbat?

      Lucrati in superior? Ca sa inteleg.

      • Nu doar banii. Dar sunt foarte importanti. S-au marit salariile cu 80%. Bun, in zona imobiliara preturile au crescut cu 150%.
        Cum vrei sa cresti calitatea educatiei cand cei in varsta ies normal din sistem si sunt inlocuiti de cine (ma refer in general la preuniversitar) ? Elevii buni nu mai vor sa fie profesori pentru ca nu poti trai dintr-un salar de profesor. Esti un pierzator.
        Ce face noua lege? Ii obliga la un master educational de 2 ani. :)))))

        Pai la partea cu 20% si 50% e problema principala. Acolo trebuie evaluate in principal programele de studii. Vroiam sa intelegeti ca asta e prioritara topului Shanghai pe care il tot fluturati. Trebuie luat in considerare dar nu asa cum o face toata lumea fara sa inteleaga prea bine.

        Banii pentru sanatate ziceti ca sunt de 4 ori mai multi? Unde? Pe hartie? Va referiti la ce e prevazut in buget sau la ce se consuma efectiv? In sanatate cunosc firma cu facturi neplatite din ianuarie 2009. In fine, aici discutia e mai lunga, eu nu sunt din sistem si nu vreau sa aberez. Dvs pareti insa informat si cu privire la sistemul medical. Poate ne spuneti ce vom face peste 5 ani cu exodul de medici pe care-l avem acum. De fapt asa mai facem si economie la bani :))))

        Am contacte multe in superior prin intermediul jobului. Oricum, cu scuzele de rigoare dar am impresia ca eu cunosc superiorul mai bine decat imi lasati dvs impresia dupa cum scrieti.

        M-as bucura daca atunci cand tratati problema invatamantului ati lasa deoparte tonul de la tratarea zonei politice. V-am spus deja ca acolo sunteti dezamagitor. Nu puteti formula „Adica, profesorii de peste 65 de ani, unii scoliti la Stefan Gheorghiu, specializati in ode cantate cuplului Ceausescu, fara sa stapaneasca limbi straine, vor emigra?” Mentionez ca nu am nicio ruda in aceasta situatie dar cunosc profesori de 65-66 care nu stiu cu ce vor fi inlocuiti(ca un amanunt fiecarea stie cel putin 2 limbi straine). Or fi si lepre, nu neg dar generalizarea dvs e penibila.

        • Dupa cum vedeti, spun „unii” profesori scoliti la Stefan Gheorghiu. Cati sunt, multi putini, e de discutat.

          Profesorii peste 65 de ani, capabili, pot ramane pana la 70, dar nu titulari, sa ocupe locul celor tineri.

          De ce credeti ca nu se face o raportare dupa nr. absolventilor intrati in pita muncii, in specializarea urmata si, eventual, nivelul salariilor? Nu convine „furnizorului” sa se afle.

          La preuniv. asa este. Solutia maririi salariilor in bloc, la toata lumea, e o prostie. In primul rand ca nu sunt bani suficienti.
          In al doilea rand ca salarizarea nelegata de performanta si rezultate nu va stimula pe nimeni, tanar sau batran, sa performeze.

          Cum sa nu tratez in registru politic, cand de aici ni se trag toate cele.

          Apreciez dialogul cu dv., mai putin aerul de superioritate, pe care nu stiu ce va dreptul sa-l afisati. Un CV., ceva?

          Masterul educational e f. bun. Nu ieseau ei cine stie ce pregatiti pentru profesorat nici dupa 4-5 ani de facultate, dar dupa o licenta de 3 ani. In Franta exista facutati separate, care scot doar profesori.

          • As fi de acord cu masterul educational pentru ca ,am constatat ca tinerii prosesori ,unii, sunt bine pregatitit sub raport stiintific, dar total nepregatiti sub raport metodic si pedagogic si nu din vina lor. Dar asta presupune timp in plus fata de cei care absolva si se indreapta spre alte domenii decat invatamant si va intreb, de ce ar face-o ? Oricum am intoarce-o, daca vrem sa avem oameni inteligenti care sa se indrepte spre facultati de profil si care sa mai faca si masteratul educational ,atunci trebuie sa-i stimulam si material, altfel ,totul este degeaba. Cata vreme un astfel de tanar, cand va putea intra in invatamant va intra cu un salariu mult mai mic decat o femie de servici care lucreaza la Electrica sau la gaze ,sa nu va asteptati la o migratie de valori spre educatie..Punem ,mai nou, mare accent pe pragamtism ,pai atunci de ce ne-am astepta ca tinerii sa judece altfel, si e foarte bine ca o fac. Sunt de acord ca ,intr-o masura retribuirea sa fie legata de performanta(partial acest lucru s-a si realizat prin salariile si gradatiile de merit) dar trebuie sa ridicam nivelul minim de la care se faCE departajarea. Nu este o pledoarie pro domo, in trei ani ies la pensie (care va fi mai mica decat a colegilor care au iesit anul acesta, gratie celebrei raduceri de 25%, deci mai mica si decat a dumneavoastra) fac o pledoarie pentru realism. Altfel, daca ne mentinem la aceeasi salarizare in domeniu, vom avea absolventi de 6 si 7 care se vor duce la profile pentru invatamnt ,pentru ca oricum vor intra, acolo nu e concurtenta. Un tanar cu adevarat valoros, nu se va orienta spre o profesie carte din start te condamna la saracie, oricat de idealist si dornic de a se face profesor ar fi.
            P.S.Apropo, ati putea sa-mi spuneti cat castiga in Franta un profesor cu echivalentul gradului I si 34 de ani vechime? Tot cam 300 si ceva de euro?

          • Nu cred in masterul educational. Teoretic suna bine. Practic insa…Mai bine ramaneam cu modulele educationale pe care trebuia sa le ai la terminarea facultatii ca sa poti profesa. Dupa mine mai sunt (putini) tineri care chiar vor sa devina profesori si aici oricum sunt dotati nativ as zice din moment ce asta vor sa faca si mai sunt marea masa care ajung ca altceva mai bun nu stiu sa faca – si aici oricum masterul educational va fi facut sa fie…
            Ziceam sa nu abordati zona invatamantului cum faceti cu politicul: sa aruncati cuvinte. Nu e bine. Inainte de abordarea politicului erati mai echilibrat si in analizele legate de invatamant.

          • D-na Londa,
            Ati adus in discutie cazul Frantei in context financiar, si vi se pare situatia roz acolo si neagra la noi. Deci, in Franta salariul minim e de aprox 1300 euro, la noi 600 lei(~139Eur). Pronind de aici, ce comparatie mai sta in picioare? Stiu ca s-au redus salariile la profesori, nu e o chestiune placuta, dar in contextul actual chiar nu stiu care e solutia sau daca exista alta solutie in afara cadrului legislativ(cu mult discutata lege a salarizarii unice – si nici asta nu stiu daca e cu adevarat o solutie). Poate ca o „compensare”( e drept palida!), cunosc cateva firme ce isi platesc muncitorii cu 600 pe luna, iar din acei bani se platesc „taxele” la stat pentru finantarea sectorului public. Ca sa revin la comparatia cu Franta, firma la care lucrez a concediat 1/3 din angajati la inceputul anului(~500 persoane) in Romania cateva mii(9) in Franta de la inceputul anului. Acum 2 ani in Franta salariul unui incepator nu era sub 2000 euro luna trecuta s-au facut angajari cu 1500 de euro – in principiu un absolvent lucreaza ca angajat temporar in firma petru 6-9 luni si daca confirma e angajat cu contract permanent. E drept ca sectorul public din Franta e „protejat” in momentul de fata cel „privat”, dar sincer sa fiu, privind la situatia Romaniei unde dezechilibrul social intre „privat” si „public” e foarte mare nu stiu in cat timp situatia nu se va replica in Franta, pentru ca semne exista si aici.
            Revenind la Romania, avem doua mari probleme – invatamantul : pentru ca da diplome oricarui incult(vezi cazul SpiruHarlet), si justitia: pentru ca nu reglementeaza corect problemele, ci infunctie de interes(vezi cazul reducerii pensiilor) – si toate astea dupa 20 de ani de reforme!!

  5. Domnule profesor,

    Ştim că „diavolul se ascunde în amănunte”. Mai ştiu că într-un text/postare este greu să concentrezi toate ideiile şi de aici posibilitatea ca mesajul să fie greşit înţeles.

    Revin.

    Privită în ansamblul său, legea aduce schimbări majore. Analizată la rece, fără patima domeniului căruia aparţinem, are scăpări minore dar cu efecte majore.
    În primul rînd cred că nu putem să punem în aceeaşi oală totul. Am mai spus-o cu alte ocazii şi o repet: cum se rezolvă dihotomia salarizări, cînd banii se iau preponderent pe activitatea didactică dar avansarea în carieră se face pe bază de ISI? Există domenii în care nu este nevoie să fii cel mai bun cercetător/în cercetare ci trebuie să fii practician/meseriaş în cele predate. A amesteca cele doua aspecte, este gresit din punctul meu de vedere.

    Nu vreau să duc discutia spre salarizare. Educatia insa nu avut niciodata procentul din PIB declarat. Fara bani nu se va face nimic. Mai mult, actuala lege paleste pentru ca nu exista in spate mecanismele prin care se va pune in practica ceea ce se doreste. Sint sceptic ca va fi un succes, indiferent cum va fi ea aprobata.

    Este putin relevant numarul de absolventi raportat la citi se angajeaza. Peste tot in lumea asta, cei ce se angajeaza sint cei mai buni din cei ce termina studiile.

    Cine va veni insa in invatamint? Cind un absolvent din zona IT cistiga la debut 400 de euro iar un asistent 600 de lei, cum va fi motivat tinarul sa vina in invatamint? Masterat educational? Hai sa fim cinsititi si sa discutam cit din ceea ce se preda la masteratele psihopedagogice depaseste sfera teoretica?

    Amanuntele din lege fac ca multe din prevederile frumoase sa nu fie puse in aplicare. Din pacate. (Am dat doar citeva exemple. Discutia este prea ampla pentru a putea fi cuprinsa intr-o simpla postare)

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Stefan Vlaston
Stefan Vlastonhttp://stefan-vlaston.blogspot.com/
Candidat din partea ARD la Camera Deputatilor la alegerile din decembrie 2012 Profesor de liceu, director de liceu in perioada 1990-2008, Presedintele asociatiei EDU CER- Educatie si Cercetare. Preocupari in domeniul politicilor educationale, in privinta calitatii educatiei, a managementului educational. Contributii in media scrisa si audiovizuala, pe temele privind educatia, formarea profesionala si cercetarea.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro