joi, aprilie 25, 2024

Libidoul ticăloşiei: Un gând despre profesor, elev si dezbaterea Ponta-Iohannis

Profesorul predă o materie, isi pregăteşte atent lectia, se gândeşte la ce va spune. Elevul, in acest caz, e tupeist, se strecoară fără urmă de jenă, la nevoie mai şi copiază. Trece clasa cu greu, trişează, dar o trece. Singurul lucru pe care l-a invătat, de-a lungul anilor de şcoală, este cum să faci porcării fără sa fii prins si pedepsit. Il motivează libidoul ticaloşiei. Este tipul infect despre a cărui neobosită inventivitate a scris cândva Marin Preda. Profesorul il priveşte siderat. La fel şi noi.

“…Era o luptă de copii, pe un camp de verdeaţă, idilic. Dar de atunci mi-a ramas un reflex: nu mai pot intra intr-o luptă in care adversarul, la un moment dat, incepe să dea semne că inventivitatea lui de a evita infrângerea nu va ocoli nici maimuţăreala si, in ultima instanţă (chiar daca nu in aer, ci pe hartie!), nici crearea unei atmosfere pestilenţiale”.

Profesorul va fi preţuit de părintii care vor ca odraslele lor să inveţe carte. Nu va fi apreciat de cei care cred că furtul, potlogăria şi şmecheria băşcălioasă sunt cele mai bune soluţii pentru a face o carieră de succes. Profesorul argumentează logic, elevul-puşlama foloseste tertipuri ieftine. Profesorul ar putea să-i spună multe, că e un plagiator, că e o canalie, că işi bate joc de şcoală şi de ceilalţi elevi. Că cine fură azi un ou…

Nu o face pentru că nu crede in valoarea pedagogică a discursului tare, a punerii la colţ, a admonestării, a hărţuirii. Preferă să fie decent, politicos, speră că elevul isi va recunoaşte păcatele, se va căi. Profesorul ştie că Binele si Răul nu sunt sinonime si nici interşanjabile. Elevul nu cunoaşte distincţia dintre ele. Pe 16 noiembrie vom vedea ce preferă românii: onestitatea sobră sau cinismul deşănţat.

PS: Ideea acestui scurt text s-a născut citind un articol de Radu Vancu si referinţa din forum la opinia lui Cristian Tudor Popescu.

Recomandări:

https://www.contributors.ro/reactie-rapida/ki-vs-vp-runda-i/

https://www.contributors.ro/editorial/talentatul-domn-ponta/

http://tismaneanu.wordpress.com/2009/09/02/neobosita-inventivitate-a-tipului-infect/

Distribuie acest articol

16 COMENTARII

  1. „Pe 16 noiembrie vom vedea ce preferă românii: onestitatea sobră sau cinismul deşănţat.”
    Eu as zice sa nu facem din aceste alegeri un test de turnesol al romanilor ca exista o buna sansa sa nu treaca testul, si atunci? Vedem „onestitatea sobra” in audientele televiziunilor: in ce tari exista atitea televiziuni „de stiri” care despica seara de seara firul in patru, fara sa atinga macar firul, invirtindu-se doar in jurul lui? Unde vedem atita manipulare in presa fara sa fie NICI o reactie a vreunui organism de auto-control? Cine mai stie ce-i ala alb sau ce-i ala negru? De mult e situatia in nuante de gri. Mi-e frica sa nu vedem o pseudo-onestitate desantata, majoritara. Mai sint citeva zile pina la examen, tic-tac…

      • http://www.hotnews.ro/stiri-esential-18535408-cele-55-situatii-care-ponta-fost-prins-minciuna-cand-este-premier-pana-acum.htm

        La ce mai conteaza inca un test (cazut)? Ce conteaza daca sint 55, 56, 2 sau 100000 de minciuni sau teste cazute din moment ce exista cel putin un ‘big fail’? Acolo unde litmus test conteaza demisia ar fi trebuit sa fie semnata demult.

        La ce i-ar folosi domnului Iohannis liste similare in dezbateri furtunoase asa cum ii cer unii, cind orice se spune poate fi ignorat, ocolit sau contracarat cu atacuri similare? Ca sint corupti in PNL / PDL? E adevarat. Ca se putea face altceva din punct de vedere economic? E adevarat. Ca se puteau organiza altfel alegerile in diaspora? E adevarat. Ca s-ar putea continua actuala lege a educatiei ignorata de toti in loc sa vii cu alta noua rediscutata de la zero ca apoi sa fie si ea ignorata? E si asta adevarat. Si? Discutii interminabile in contradictoriu pt. 49.9% vs. 50.1%, ramine de vazut numele din dreptul lor.

        Mi-e frica sa nu vad dovada clara ca romanii nu sint pregatiti inca pt. acele teste. Poate dupa 40 de ani de ratacit prin pustiuri. Sa fi fost pregatiti insemna o optiune clara inclusiv in sondaje de opinie si vot evident pt. un candidat anume si valorile in care crede el.

        Apropo despre titlu articolului: sa nu fie profesorii ocupati la cancelarie pt. semnatura pt. cei 700 de lei.

        • Da-mi voie sa nu fiu de acord.

          Exista doua categorii de alegatori catre care Iohannis ar trebui sa se adreseze intre cele doua tururi de scrutin:

          1) Cei ce n-au venit la vot in primul tur trebuie convinsi de apocalipsa de care vorbea Dan Tapalaga. Pentru ei e necesar un discurs clar si argumentat care sa arate ce urmeaza sub presedentia lui Ponta. Trebuie sa fie dumeriti ca exista o diferenta cruciala intre Ponta si Iohannis, si ca pentru asta merita sa vina duminica la vot. Ii includ aici si pe „nehotarati” si pe cei ce nu vor sa voteze deloc dar care, in extremis, ar putea fi convinsi de pericolul ce pandeste tara.

          2) Electoratul Macovei si Udrea – indiferent ce spun cele doua candidate, alegatorii lor vor sa auda din partea lui Iohannis ceva care sa ii convinga sa ii ofere votul. Multi dintre noi il vom vota, dar sunt procente importante care pot fi determinati de prestatia lamentabila a lui Iohannis sa renunte la vot.

          Dezbaterile furtunoase pe care le consideri inutile ar fi demonstratia ca Iohannis chiar lupta pentru alegerile acestea. Pana acum ne face sa credem din pacate ca nu s-a lamurit inca exact ce doreste de la noi. Sigur, disocierea de Basescu o intelegem, ii poate dauna electoral, dar lipsa de combat, de pregatire elementara pentru confruntare, sunt inexplicabile.

          Nu este nevoie ca Iohannis sa isi insuseasca impertinenta si mojicia lui Ponta pentru a ii contracara cu succes atacurile. Nu forma in care se prezinta Iohannis este problema, ci lipsa de fond pe care o tradeaza.

    • Cum spune si VT..este un mega-test. Un test – daca vreti – un bacalaureat intirziat – care sau ne da dovada ca tot ce e bun si valoros in neamul acesta mai are o sansa, sau ne arunca cu 20 de ani inapoi, intr-o reeditare mizera si imunda a pestilentialei atmosfere a anilor 90.
      Cocotarea lui Ponta in wc-ul de la Cotroceni ne va umple pe toti de materie fecala morala …
      E o sansa sa ne dovedim valoarea ca natie – daca valoarea exista, va pierde Ponta.
      Daca nu exista..inseamna ca mai trebuie sa treaca minim 10 sau mai degraba 20 de ani sa ajungem macar la nivelul de acum, noiembrie 2014.

  2. Sti ce ma intreb eu, si cam demult d-le profesor? De ce elita noastra cu atita stiinta de carte, si care vrea bine tarisoarei, nu se gindesc cu vreo 10 ani inainte de alegeri, sau macar cu 5, sa caute in tara asta pe „cel mai bun siu mai frumos dintre daci”, si sa vina cu el la masa sa ne convinga sa-l votam, sa devina presedinte? Am mai avea noi astia care nu sintem folosofi, politologi, moralisti… sa mai zicem ceva? Oare voi trai asta? D-ul Liiceanu spunea cindva, nu demult, ca ar avea incredere in Funeriu, C.Preda si Papahagii… ff bine. Dar de ce nu-i unul dintre ei fata in fata cu Ponta, si sa nu se faca de ris cu Ioahnnis? De ce nu ajung pe podium? Geniile sint mai greu de intels.. asa-i, de aia nu-i voteaza? Daaaa!!!.. sigur asta-i explicatia. Pe un Tariceanu il voteaza aia care nu stiu ce valoare au astia trei, propusi de Liicenau. Am gasit explicatia. Nu mai e nevoie sa mi-o dati d-stra.
    Si gata cu intrebarile si raspunsurile, de ce nu avem un Havel.

  3. am citit dialogul intre cei doi : ponta reia imaginea promovata de regateni in care vlahii(ruminii !?) din Transilvania ar fi fost toti iobagi,iar Johannis se comporta arogant cu ei,ruminii
    si o alta in care ii aduce aminte ca a fost umil in cabinetul sau(de prim ministru de romanica!)

  4. Domnule Tismaneanu,

    Inteleg si aprob in totalitate atitudinea partinitoare in favoarea lui Klaus Iohannis, este un moment de cotitura pentru Romania si de unde Ponta nu ne ofera nici o speranta si ne ofera toate motivele sa credem ca ce va urma sub a sa dictatura va fi o repetare, probabil inasprita, a epocii Nastase, de la un Iohannis, cu toate defectele lui, mai putem spera in imbunatatiri sau macar bune intentii.

    Va cer insa sa nu ne pacalim propagandistic. Aseara Profesorul a aratat, in multe momente, la fel de depasit de situatie – nu de haosul verbal provocat de elev, ci chiar de confruntarea cu niste intrebari punctuale – la fel de depasit de situatie ca cel mai nepregatit si pe alocuri cacealmist elev.

    Este oare acceptabil ca un Klaus Iohannis care nu avea la dumnealui nici un material pregatit sau pregatitor, nici un suport de curs (de dragul continuarii analogiilor) sa braveze gol ca dumnealui stie cifrele din bugetul in executie la fel de bine ca si Ponta, in conditiile in care toate intrebarile precedente legate de cifre s-au lovit de o penibila replica repetata ad nauseam „presupun ca imi veti spune dumneavoastra”?

    Lipsa de respect pentru cetateni a lui Ponta si a PSD este neindoielnica, dar oare noi, electoratul lui Iohannis de duminica, nu meritam un minim de respect din partea lui Iohannis? Caci nu lipsa de respect fata de noi este non-combatul total din toata aceasta campanie si venitul cu degetul in nu-spun-unde de ieri de la Realitatea TV? Cum putem noi sa luptam pentru domnul Iohannis cand dumnealui ne da toate semnele ca nu doreste sa lupte deloc pentru noi si pentru cauza pe care incercam sa o aparam?

    Nu considerati ca este corecta brutala sinteza a lui Dan Tapalaga din editorialul de azi, aceea ca avem de ales intre calamitate si apocalipsa? Stiu ca multe din aceste lucruri nu pot fi spuse inca intr-un text public (imi permit in acest comentariu sa imi vars naduful totusi). Dar dupa ce alegerile se vor incheia duminica, nu ar fi cazul sa aratam cu degetul catre calamitatea aleasa drept candidat al dreptei de catre PDL si PNL? Caci din cauza acestei calamitati este atat de probabila apocalipsa ce va urma dupa alegerile de duminica.

    In fine, stiu pozitia dvs foarte corecta in primul tur de scrutin, iar necesitatea candidaturii independente a doamnei Macovei s-a conturat astazi cu atat mai clar ca o necesitate. Cu toata sinceritatea va marturisesc, intrezarisem goliciunea candidatului Iohannis dar nu cred ca i-am estimat corect proportiile.

    • Constient de riscurile situatiei, reiau si eu o vorba celebra: Hic Rhodus, hic salta!

      Isaiah Berlin a scris un comentariu erudit despre aceasta formulare: „The origin of this odd saying, whose currency is largely due to Hegel and Marx, takes a little explaining. Its original form is ‘Hic Rhodus, hic saltus’ (‘Rhodes is here, here is the place for your jump’), a traditional Latin translation [see, e.g., Erasmus, Adagia 3. 3. 28] of a punchline from Aesop. In the fable ‘The Braggart’ an athlete boasts that he once performed a stupendous jump in Rhodes, and can produce witnesses: the punchline is the comment of a bystander, who means that there is no need of witnesses, since the athlete can demonstrate the jump here and now. The epigram is given by Hegel, rather out of the blue, first in Greek, then in Latin (in the form ‘Hic Rhodus, hic saltus’), in the Preface to his Philosophy of Right. [Georg Wilhelm Friedrich Hegel, Grundlinien der Philosophie des Rechts [Sämtliche Werke, ed. Hermann Glockner, vol. 7] (Stuttgart, 1928), p. 35.] He does not explain what the proverb meant in its original context (without which it can hardly be understood); indeed a comment he makes about jumping over Rhodes suggests that he may not have fully understood it himself. At any rate, he then offers an adapted German version with a different meaning, ‘Hier ist die Rose, hier tanze’ (‘Here is the rose, dance here’, an allusion to the rose in the cross of rosicrucianism, implying that fulfilment should not be postponed to some Utopian future), punning first on the Greek (Rhodos = Rhodes, rhodon = rose), then on the Latin (saltus = jump [noun], salta = dance [imperative]). Marx adopts the saying in the Eighteenth Brumaire of Louis Bonaparte [Karl Marx, Friedrich Engels, Werke (Berlin, 1956–83), vol. 8, p. 118.], where he first gives the Latin, in the form ‘Hic Rhodus, hic salta!’, a garbled mixture of Hegel’s two versions, and then immediately adds ‘Hier ist die Rose, hier tanze!’, as if it were a translation, which it cannot be, since Greek Rhodos (despite what all the standard commentators say to the contrary), let alone Latin Rhodus, does not mean ‘rose’.” The confusion, both deliberate and inadvertent, does no credit to either Hegel or Marx as classical scholars, and the epigram loses much of its original power – as well as its original meaning – in their hands. They were evidently intent on turning it to other purposes, but it seems doubtful whether their attempts to improve on Aesop have been of much use to their readers.”

      • Domnule Tismaneanu,

        Comentariul Domnului Geo l-am inteles atat ca forma cat si continut! Dar..din replica Dvs la acest comentariu. nu am inteles absolut nimic!

        Nea Ion din Fleasca cu cine voteaza?

        • Cu umilinta (si cu mari sanse sa ma insel amarnic) incerc eu o interpretare a raspunsului domnului Tismaneanu:

          Klaus Iohannis a provocat asteptari foarte mari de la electoratul sau („captiv”, din primul tur, sau imprumutat, pentru al doilea tur, de la candidatii ce si-au declarat sustinerea). Acum este pus in situatia sa dovedeasca daca se poate ridica la inaltimea asteptarilor pe care el insusi le-a provocat.

          PS: Cu mare placere tin sa rectific parte importanta din comentariul meu original. Dezbaterea de astazi a fost complet diferita de cea de ieri. Klaus Iohannis de azi merita fara discutie votul nostru. Ma bucur nespus sa stiu ca dubiile mele erau neintemeiate, sau cel putin temeiul lor zdruncinat sanatos.

  5. Aseara am avut pentru prima data ocazia sa vedem pentru ce Ponta a evitat cit a putut o dezbatere fata in fata cu Iohanis. Nu se astepta si a avut parte de surpriza de a nu mai vorbi singur ci de a avea in fata pe cineva capabil sa ne arate ca “Imparatul este gol!” mai bine zis gol pe dinauntru si doar imbracat cu un vraf de hirtii cu cifre(le-as putea spune copiute cu date statistice banale pe care orice om interesat cit decit de economie le stie pe dinafara aproximativ, pentru ca sunt date dinamice ce se modifica de la ora la ora(numarul romanilor pensionari sau a celor aflati in strainatate) si pe care marele doctor aprope ca le-a citat cu virgula pentru a ne convinge de competenta sa . In loc de haine pe linga copiute “Imparatul” a mai fost imbracat cu mult tupeu obraznic de copil prost crescut ce intrerupe vorba adultilor atunci cind orice om cu o minima educatie asculta ce spune celalalat si apoi daca nu este de acord isi expune punctul de vedere. Probabil ca este o tara educationala de care este vinovat tatal lui Ponta ce parca, din spusele mamei, nu si l-a dorit asa ca probabil fiind copil nedorit nu a avut parte de o educatie paterna suficienta si asta poate ca este si cauza comportamentului schizoid de care de-a lungul timpului a dat dovada. Cind a fost anticomunist in Piata Universitatii si a votat cu Ratiu cind a devenit pro Iliescu si carator de geanta a intiului infractor al tarii Adrian Nastase si purtator de tricou cu Che Guevara. Cind a respins ca deputat legea pe care a initiat-o ca prim ministru. Cind la prinz spune ceva cu sigutanta detinatorului absolut al informatiei si adevarului si pina seqara sa intoarca totul la 180 grade. Toate astea denota o labilitate psihica majora deloc scuzabila chiar daca ne aflam in Romania care este mereu surprinzatoare dar nu intr-atit.
    Intorcindu-ne la intilnirea de aseara am mai vazut cum Ponta, roman verde cu origini albaneze si italiene, cum singur s-a prezentat, se ratoia ca o toapa isterica la romanul, etnic german, Iohanis pentru ca nu se gudura si nu tacea atunci cind el debita prostii , banalitati statistice si juridice si multe minciuni vorbind peste interlocutor, tinnind musai sa precizeze ca Iohanis atunci cind a fost in biroul lui de prim ministru era politicos si nu ii dadea replica, „era cuminte”. Bineinteles ca Iohanis in cadru institutional stie sa fie politicos si sa respecte protocolul institutional si sa nu se comporte mirlaneste cum adesea am vazut ca o face Ponta. Ma intreb oare ce religie aveau stramosii lui Ponta (oare musulman cel albanez si catolic cel italian?), asta nu ca ar fi relevant numai ca am vazut ca pentru Ponta si votantii sai asta conteaza si inca nu ne-a lamurit.
    Am vazut cum principalul vinovat de dezastrul organizatoric al votului din diaspora a incercat sa ne convinga ca nu a fost rau ci chiar bine si ca in turul doi stregind praful in sediul consulatelor si punind mai mult tus in tusiera, votul va merge ca uns. Pentru mine asta este masura guvernarii lui Ponta de pina acum, dezastru prezentat ca victorie.
    Am mai vazut cum sotul Ponta isi apara onoarea sotiei din dotare(a doua) acuzindul pe Iohanis ca un ziar de campanie ACL a scris desprea distinsa doamna europarlamentar ca nu si-ar fi declarat parte din avere numai ca a uitat sa ii apare onoarea atunci cind aliatul sau electoral Vadim Tudor a facut-o “curva popii , cu sexul cit o galeata”. Probabil ca nu l-a deranjat de vreme ce el in opinia aceluias Vadim Tudor este “maimutoiul fara puta”. Poate ca Vadim are dreptate si Ponta, aparatorul absolut al adevarului, nu poate sa il contrazica!
    Lasind la o parte prestatia lui Ponta am vazut ca Iohanis este un domn ce are replica in fata mirlaniei ,ca a fost destul de convingator, poate nu asa de pe faza si asta poate din cauza formatului improvizat de dezbatere facuta in pripa si cu o echipa pregatita doar pentru monologurile lui Ponta.
    Cred ca Iohanis a avut o prestatie mai buna decit Ponta ce si-a aratat valaorea, adica vorbarie, mojicie, proasta crestere si tupeu fara substanta .
    Asteptam continuarea si rezultatul votului!

  6. În continuare, cetățeanul votant are o opțiune foarte simplă pe data de 16 noiembrie:

    (1) Un candidat cunoscut, Victor Ponta, care a demonstrat timp de mai bine de doi ani o incompetență crasă, genul românului șmecher, descurcăreț, care se cațără în ierarhia socială folosindu-se de relații, influență și nu în ultimul rând furt. Tipul care în realitate nu cunoaște mai nimic să facă deși are CV-ul beton. Vreau un exemplu de proiect finalizat de administrația Ponta. O privatizare făcută cap-coadă. Exclusiv vorbe, un fluviu de minciuni, de promisiuni electorale care NU vor pot fi aduse niciodată la realitate. Cel mai grav, un paravan care obstrucționează focarul crimei organizate în variantă românească întruchipat de PSD și clientela aferentă.

    (2) Un candidat mai puțin cunoscut publicului larg, cu experiență executivă, care comunică greoi cu toate că atunci când o face o face bine. Este bine intenționat, a repetat că va susține statul de drept, că NU va grația politicieni condamnați, indivizi dovediți corupți. Limbajul folosit este unul calm, cel al vorbei bune. Problema este că acest mod de comunicare nu prea prinde la publicul românesc avid de dramă, confruntări directe, public receptiv la palme date cu piciorul în direct la tv, scandaluri gingașe și interminabile, intrigi monstruoase, tone de neam-prostie și multe speculații, bârfe, etc. Văd pe care mai de care din specialisti jelind prestația lui KI de la Realitatea TV și cobind ca babele vrute si nevrute. Domnilor, discernământul dvs. nu stă prea bine… Tonul lui KI este tonul folosit de un politician din țările așezate. Dacă vreți să continuați pe calea spre normal atunci aveți pe cine vota. Dacă vreți scandal, bâlci, injustiție si pe cineva care stie să turuie cifre fără niciun fel de discernământ atunci votați varianta (1). Vă spun că nu veți trece iarna până când veți începe să regretați.

  7. Ponta trebuie eliminat pt. totdeauna din viata politica. Este profund amoral, acest mitoman inrait, protector al hotilor, incompetentilor, borfasilor, al ” politicienilor ” jecmanitori de tara. Intreaga planeta stie ca este un plagiator, adica un hot ordinar. Cum sa ai tupeul sa vrei sa reprezinti un stat al UE , ca Romania ? Toti sefii de stat se uita cu scirba si dispret la un astfel de gunoi social.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Vladimir Tismaneanu
Vladimir Tismaneanuhttp://tismaneanu.wordpress.com/
Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. În curând îi va apare la editura Humanitas un nou volum cu titlul „Aventura ideilor”. Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism, Fascism, and Some Lessons of the Twentieth Century" (University of California Press, 2012), "Lumea secreta a nomenclaturii" (Humanitas, 2012), "Despre comunism. Destinul unei religii politice", "Arheologia terorii", "Irepetabilul trecut", "Naufragiul Utopiei", "Stalinism pentru eternitate. O istorie politica a comunismului romanesc", "Fantasmele salvarii", "Fantoma lui Gheorghiu-Dej", "Democratie si memorie" si "Reinventarea politicului. Europa de Est de la Stalin la Havel". Este editor a numeroase volume intre care "Stalinism Revisited", "The Promises of 1968", "Revolutiile din 1989" si "Anatomia resentimentului". Coordonator al colectiilor "Zeitgeist" (Humanitas) si "Constelatii" (Curtea Veche). Co-editor, impreuna cu Dorin Dobrincu si Cristian Vasile, al "Raportului Final al Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturiii comuniste din Romania" (Humanitas, 2007). Co-editor, impreuna cu Bogdan Cristian Iacob, al volumului "The End and the Beginning: The Revolutions of 1989 and the Resurgence of History" (Central European University Press, 2012). Co-autor, impreuna cu Mircea Mihaies, al volumelor "Vecinii lui Franz Kafka", "Balul mascat", "Incet, spre Europa", "Schelete in dulap", "Cortina de ceata" si "O tranzitie mai lunga decat veacul. Romania dupa Ceausescu". Editor, intre 1998 si 2004, al trimestrialului "East European Politics and Societies" (in prezent membru al Comitetului Editorial). Articolele si studiile sale au aparut in "International Affairs" (Chatham House), "Wall Street Journal", "Wolrld Affairs", "Society", "Orbis", "Telos", "Partisan Review", "Agora", "East European Reporter", "Kontinent", "The New Republic", "New York Times", "Times Literary Supplement", "Philadelphia Inquirer", "Gazeta Wyborcza", "Rzeczpospolita", "Contemporary European History", "Dilema Veche", "Orizont", "Apostrof", "Idei in Dialog" , "22", "Washington Post", "Verso", "Journal of Democracy", "Human Rights Review", "Kritika", "Village Literary Supplement" etc. Din 2006, detine o rubrica saptamanala in cadrul Senatului "Evenimentului Zilei". Colaborator permanent, incepand din 1983, al postului de radio "Europa Libera" si al altor radiouri occidentale. Director al Centrului pentru Studierea Societatilor Post-comuniste la Universitatea Maryland. In 2006 a fost presedintele Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. Intre februarie 2010 si mai 2012, Presedinte al Consiliului Stiintific al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER). Doctor Honoris Causa al Universitatii de Vest din Timisoara si al SNSPA. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Universitatii Maryland.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro