Home » Politica & Doctrine »Societate/Life » Citesti:

Macabrul general Nicolschi: O viata dedicata crimei

Vladimir Tismaneanu mai 11, 2011 Politica & Doctrine, Societate/Life
43 comentarii 10,471 Vizualizari

Infamul general de securitate Alexandru Nicolschi (1915-1992), agent sovietic si tortionar suprem al Securitatii, creierul celor mai nefaste operatii urzite de acea diabolica institutie la ordinele conducerii PCR, a stiut sa-si acopere cu grija urmele. Dosarul sau de cadre a fost multa vreme intruvabil, personajul se tinea de-o parte, nu avea prieteni, nu avea de fapt incredere in nimeni. Cel care s-a nascut la Chisinau si care a purtat initial numele de Boris Grűnberg, fusese recrutat din tinerete de serviciile speciale sovietice, a ajuns in Romania sub nume fals, a intrat in cercul ilegalistilor din jurul lui Gh. Gheorghiu-Dej si Emil Bodnaras, mega-spionul sovietic. A facut parte din ceea ce eu numesc “grupul din inchisori” , nucleul (factiunea) care a acaparat puterea in PCdR prin eliminarea lui Stefan Foris si a sustinatorilor acestuia. Protectia lui Bodnaras si relatia speciala cu consilierii sovietici, solidaritatea de gangsteri cu Gheorghe Pintilie-Timofei (uneori Pantelei) Bodnarenko, zis Pantiuşa, cu Marin Jianu si cu Vladimir Mazuru, principalii aghotanti ai lui Teohari Georgescu la Ministerul de Interne, au facut posibila ascensiunea vertiginoasa a lui Nicolschi. Supraveghetor pe linie de partid era Iosif Chisinevschi, membru al Biroului Politic si secretar al CC al PMR, el insusi direct legat de serviciile sovietice. Sectia de cadre a CC-ului o conducea Mirel Costea, ilegalistul care s-a sinucis in 1951. 

Biografia lui Nicolschi este frapant de asemanatoare cu aceea a lui Stanislaw Radkiewicz (1903-1987), membru din ilegalitate al PC din Polonia, cetatean sovietic, seful Securitatii  (Urząd Bezpieczeństwa sau UB) intre 1948 si 1954, unul dintre arhitectii terorii in Polonia sovietizata. Spre deosebire de unii dintre subalternii sai, condamnati la scurte pedepse cu inchisoarea in epoca Gomulka, Radkiewicz, gratie probabil legaturilor privilegiate cu KGB-ul, a devenit ministru al gospodariilor agricole de stat. A murit fara regrete, convins ca a servit cauza comunismului. Tot ilegalist si spion sovietic a fost si Gabor Peter (1906-1993), ministrul Securitatii in Ungaria lui Matyas Rakosi. Macar acesta a fost arestat si condamnat (desi acuzatiile erau, la inceput, aiuritoare), a facut inchisoare intre 1953 si 1959.  Dupa eliberare, a lucrat ca bibliotecar si croitor (meseria sa initiala).

Chipul calaului Nicolschi la batranete. Fotografie preluata de pe site-ul www.crimelecomunismului.ro

Chiar si dupa caderea grupului Pauker-Luca-Georgescu in 1952, sub domnia lui Draghici la Ministerul Afacerilor Interne (MAI), Nicolschi, exponentul en titre al pegrei securiste,  a continuat sa prospere. Marile crime comise de Securitate in anii 50 , inclusiv monstruosul experiment Pitesti, sunt toate legate direct de acest individ, un fanatic al “luptei de clasa”, al pedepsirii necrutatoare a “burjuilor”, al preceptelor ideologice staliniste. Mi se va spune ca nu gasim in biografia sa indicatiile unui temperament sadic, ca era de fapt un personaj banal. Asa cum banali au fost un Ernst Kaltenbrunner si un Adolf Eichmann, un Nikolai Ejov si un Viktor Abakumov. Banalitatea Raului, despre care a scris Hannah Arendt, nu anuleaza radicalitatea sa, despre care, tot Hannah Arendt scria, pornind de la o intuitie a lui Immanuel Kant, in Originile totalitarismului. Doar ca, spre deosebire de Hannah Arendt, eu nu cred ca acesti criminali probau ceea ce numea thoughlessness, absenta gandirii. Documente recente legate de procesul Eichmann il arata pe fostul Oberturmbannfuhrer SS drept un individ obsedat ideologic, total convins de doctrina rasista, antisemita a nazismului. La fel, Nicolschi era un fanatic al bolsevismului, al doctrinei resentimentului social.

Avem acum, in fine, o analiza comprehensiva a personalitatii lui Nicolschi, o examinare, pe baza dosarului sau de cadre, a modalitatilor prin care acesta a parvenit in structurile supreme ale totalitarismului comunist din Romania. Mentionez contributiile anterioare datorate lui Dennis Deletant, Donei Jela, lui Marius Oprea si altor cercetatori, inclusiv excelentii istorici de la IICCMER, CNSAS , Memorialul Sighet si Arhivele Nationale, care au contribuit la destramarea minciunilor si misterelor privind institutia Securitatii de-a lungul celor peste patru decenii de existenta. Nicolschi, spre deosebire de Pantiuşa, lacatusul-spion, ajuns sef de sectie a CC al PCR, apoi general, nu a ajuns niciodata membru al CC al PCR, dar puterea sa reala o intrecea pe aceea a unora dintre membrii Biroului Politic.

Generalul de securitate Gheorghe Pintilie (1902-1985). Pantiusa a fost inmormantat cu onoruri militare la Cimitirul Ghencea Militar.

In fond si in fapt, toata lumea se temea si tremura de acesti inalti functionari ai crimei organizate statal. Se temeau chiar si subordonatii lor, calai ei insisi, gen Mişu Dulgheru, Petea Goncearuk, Francisc Butyka, Tudor Sepeanu, Gavrila si Eva Birtas, Iosif Nemes, Ioan Soltutiu, Gh. Enoiu, Mihai Patriciu, Iosif Bistran, Ludovic Czeller. Se stie prea putin despre rolul generalului Gogu Popescu, de profesie invatator, ilegalist, ulterior ambasador in Congo (Brazaville) si in Birmania. Ori despre cel al fostului voluntar din Brigazile Internationale din Spania, parasutat din URSS in 1944, generalul Grigore Naum. Ambii au condus directii in MAI. Cei care afirma ca eliminarea echipei Pantiusa-Nicolschi ar fi dus la aparitia unei “noi Securitati” se inseala. Cariera unor Vasile Negrea (prim-adjunct al lui Draghici), Tanase Evghenie (adjunctul lui Draghici), Nicolae Plesita, Neagu Cosma, Vasile Gheorghe, Nicolae Doicaru, Aurel Mois, Emil Macri, Iulian Vlad, Aristotel Stamatoiu etc a avut loc sub patronajul fondatorilor Securitatii. Nu intamplator, in mai 1971, la aniversarea a cinci decenii de existenta a PCR, Nicolae Ceausescu a gasit de cuviinta sa-i decoreze si chiar sa-i inalte in grad (in rezerva) pe veteranii tortionari. Cu acelasi prilej, sotia lui Pantiusa, inveterata stalinista Ana Toma (a se citi ce are de spus Egon Balas in volumul sau de memorii, Vointa de libertate, despre aceasta sinistra figura), primea titlul de “Erou al Muncii Socialiste”. Eroine deveneau si alte “tovarase”:  Elena Ceausescu, Ofelia Manole, Zina Brancu, Tatiana Bulan, Sanda Ranghet, Ghizela Vass, Ivanca Rudenco, Vanda Nikolski (membra a Biroului Politic al CC al PCdR in anii 30, miltanta cominternista, nu era ruda cu generalul securist–purta si ea, ca si el, un nume schimbat). Vicepresedintele Camerei de Comert, colonelul de securitate Hristache Zambetti, ilegalist, fost membru al Colegiului MAI in perioada Draghici, implicat in tenebroase actiuni securiste in Statele Unite si Turcia in anii 50, era ridicat la gradul de general-maior (in rezerva). Pantiusa si Nicolschi primeau ordinul “Tudor Vladimirescu”. Nu a existat in realitate o ruptura reala intre “vechiul” partid si cel “nou”, nu a existat un divort intre “vechea” Securitate” si cea “noua”, presupus patriotica. Iar faptul ca Nicolschi a fost consultant pentru filmele mistificatoare ale lui Sergiu Nicolaescu despre comisarii de politie este cat se poate de ironic, revelator si simptomatic.

Calaul Alexandru Draghici a murit linistit la Budapesta, unde se refugiase sub motivul reintregirii familiei. Nicolschi a murit la timp, n-a ajuns sa fie judecat. Pantiusa a incetat din viata sub Ceausescu, a fost inmormantat ca general, cu garda de onoare, in urma aprobarii de catre Nicolae Ceausescu a cererii vaduvei sale, Ana Toma. In pofida eforturilor repetate ale IICCMER de a declansa o actiune in justitie, care au inceput inca din perioada IICCR, bestialul anchetator Gheorghe Enoiu ( a se citi atat de necesara carte a lui Florin Constantin Pavlovici, Tortura, pe intelesul tuturor, editia a II-a, Fundatia Academia Civica, 2011) traieste fara probleme si isi incaseaza lunar pensia de colonel. Generalul securist Plesita a beneficiat, in ultimele luni de viata, nu doar de mari avantaje materiale, dar si de un tratament medical special. Lista este lunga si revoltatoare.

http://www.contributors.ro/societatelife/calaii-sunt-printre-noi/

Cine a fost Alexandru Nicolschi?

IICCMER prezintă în premieră dosarul de cadre al unuia dintre cei mai cruzi generali de securitate: Alexandru Nicolschi. Acesta a fost principalul colaborator al şefului Securităţii din perioada dejistă, general-locotenentul Gheorghe Pintilie, şi unul dintre principalii decidenţi responsabili pentru implementarea experimentului de reeducare prin tortură care s-a desfăşurat în penitenciarele Suceava, Piteşti, Gherla, Târgşor, Târgu-Ocna, Braşov, Aiud şi Colonia de Muncă Peninsula.

http://www.crimelecomunismului.ro/ro/proiecte/proiecte_de_cercetare/iiccmer_prezinta_in_premiera_biografia_tortionarului_alexandru_nicolschi/

Documentele sunt însoţite de un studiu biografic realizat de către doi experţi IICCMER – Mihai Burcea şi Marius Stan. Studiul a fost întocmit pe baza dosarului de cadre, precum şi a mai multor surse: arhive, presă, memorii, film, lucrări generale şi speciale. De asemenea, au fost folosite documente din mai multe fonduri arhivistice aflate în custodia Arhivei CNSAS, a Arhivelor Naţionale Istorice Centrale şi în Arhiva Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor. Biografia realizată cu ajutorul surselor mai sus-amintite ni-l înfăţişează pe Nicolschi în mai multe ipostaze: ilegalist în mişcarea comunistă interbelică, spion al NKVD, deţinut în sistemul penitenciar antonescian, poliţist în etapa de tranziţie la regimul comunist, general de securitate şi, în fine, raportat la perioada anilor de pensie, consultant pe probleme istorice în proiectul câtorva filme poliţiste regizate de Sergiu Nicolaescu. Citatele care apar în studiu sunt redate conform originalului, cu tot cu erorile aferente textelor respective.

În dosarul de cadre (care conţine 166 de file) se regăsesc următoarele documente:

  • foaia de serviciu cuprinzând datele de stare civilă, studiile civile şi politice, serviciul militar, activitatea politică şi profesională;
  • autobiografii;
  • documentele falsificate de NKVD pentru misiunea care i se încredinţare pe teritoriul României în 1941: Buletin de înscriere la Biuroul Populaţiei „eliberat” de Prefectura Poliţiei Capitalei şi Livret de serviciu militar (ambele documente fuseseră emise pe un nume fals – Vasile Ştefănescu);
  • Biletul de eliberare din Penitenciarul Principal Aiud nr. 11.126/29 august 1944;
  • O notă nedatată referitoare la documentele aflate în dosarul de cadre;
  • Sentinţa nr. 481/1941 de condamnare la muncă silnică pe viaţă a lui Alexandru Nicolschi pentru „tentativă de spionaj”;
  • Copie de pe fişa de încarcerare întocmită de Penitenciarul Aiud;
  • Referat de cadre din 9 aprilie 1976 întocmit de Direcţia cadre şi învăţământ din MI pe numele general-locotenentului (r) Alexandru Nicolschi. Documentul este semnat de către şeful Direcţiei – colonelul Vasile Moise, şi de către colonelul Vasile Apostol – şef al Serviciului evidenţă din aceeaşi Direcţie;
  • Referat de cadre din 1956 întocmit de Direcţia cadre din MAI pe numele general-maiorului Alexandru Nicolschi. Documentul este semnat de către şeful Direcţiei – general-maiorul Alexandru Demeter;
  • Notă nedatată şi nesemnată care cuprinde sinteza răspunsurilor date de Nicolschi în faţa ofiţerilor anchetatori referitoare la înţelegerea dintre comunişti şi legionari încheiată în toamna anului 1945;
  • Referinţe date de foşti colegi din detenţia de la Penitenciarul Aiud;
  • Nota „strict secretă” nr. 810/S din 12 octombrie 1954 conţinând întrebări pentru Alexandru Nicolschi în legătură cu „problema legionară”;
  • Declaraţie dată de Alexandru Nicolschi la 21 iulie 1954 în care răspunde întrebărilor ofiţerilor anchetatori;
  • Foaie calificativă din 1946 întocmită de superiorii lui Nicolschi din Direcţia Generală a Poliţiei;
  • Diverse acte (referat, cazier judiciar, cerere de angajare în Poliţie, cerere adresată superiorilor din Direcţia Generală a Poliţiei pentru aprobarea căsătoriei cu Josefina Marcovici; autorizaţia de căsătorie; jurământ depus de Nicolschi în cadrul Direcţiei Generale a Siguranţei Statului, foaia matricolă, adeverinţă pentru stabilirea vechimii, etc.)

Studiul biografic realizat de către cei doi experţi va fi inclus în volumul II al Dicţionarului ofiţerilor şi angajaţilor civili ai Direcţiei Generale a Penitenciarelor. Aparatul central 1948 – 1989, Mihai Burcea, Marius Stan, Mihail Bumbeş, care urmează a fi publicat în vara acestui an. 

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "43 comments" on this Article:

  1. Armand spune:

    E dureros ca multi ca Nicolschi care au fost tortionari, au primit pensii si dupa revolutie,ca o rasplata a ceea ce au facut inainte de `89.Asta datorita nepasarii si indobitocirii la care a fost supus poporul roman.Dureros!!

  2. alex spune:

    foarte bine ca spuneti adevarul despre astfel de monstri. adevarul trebuie repetat adesea, pentru a nu fi uitat.
    astfel de dejectii umane au avut, din pacate, sub regimurile comunist si nazist, puteri nebanuite. locul lor nu este la inchisoare, ci direct sub pamant.
    sunt doar niste criminali scapati la ucis. cand citesc despre astfel de scursuri mi se face rusine ca sunt om. as fi preferat sa nu dispara dinozaurii, ci oamenii.

  3. Berger spune:

    V-ati gandit sa legati intr-o carte articolele?

  4. Petronius. spune:

    Sunt de acord ca demascarea (!) tortionarilor vechiului regim este necesara. Sunt de acord ca cei care au participat activ la reprimarea dorimntei de libertate trebuie aratati cu degetul. Desigur, scopul acestui demers trebuie sa fie (dincolo de adevarul istoric) “pentru ca asa ceva sa nu se mai repete”.

    Problema mea este legata de fostii tortionari care intre timp si-au spalat pacatele prin dezertare la inamic. Ca si militar, Pacepa a trecut de partea dusmanului si indiferent de definitia pe care am putea-o da tradarii, aceasta este exact ceea ce a facut acest individ.

    Desigur, faptul ca a tradat catre cei care azi ne sunt aliati, il fac (oarecum) intangibil, ba chiar in mintea unora il fac erou. Daca prin tradarea sa romanii ar fi avut de castigat, poate ca gestul ar putea fi privit cu mai multa ingaduinta; din pacate nu este asa.

    Este bine si drept sa ii amintim pe cei care au adus suferinta oamenilor, pentru ca nimeni sa nu creada ca justitia, chiar si numai morala, uita. Din pacate, asa dupa cum Domnul Tismanenanu ne-a obisnuit deja, aplicarea dublului standard a devenit … standard :-)

    Domnule Tismaneanu, ma intreb daca aveti curajul sa ne vorbiti despre Pacepa asa dupa cum ati facut-o cu ceilalti securisti si tortionari. Oare Pacepa a ajuns seful securitatii nationale fiind un dizident anticomunist ? ma indoiesc. Oare Pacepa a fost un individ care nu a stiut si nu a participat activ la crimele securitatii in care a facut cariera ? ma indoiesc din nou. Oare Vladimir Tismaneanu, “campionul anticomunismului” din Romania si dusmanul tortionarilor va avea curajul sa vorbeasca onest despre Pacepa ? desigur, ma indoiesc; prietenii stiu de ce.

    • Rasvan Lalu Rasvan Lalu spune:

      “Daca prin tradarea sa (Pacepa – rl) romanii ar fi avut de castigat, poate ca gestul ar putea fi privit cu mai multa ingaduinta; din pacate nu este asa.”

      Pueti elabora ? Evtl. cu seriozitate ?

      • Petronius. spune:

        Domnule Lalu,

        Desigur ca pot dezvolta, nu neaparat cu seriozitate. Imi rezerv dreptul de a rade si de a ii ridiculiza pe cei care indiferent de ce regim ar fi la putere il slujesc cu ardoare pentru privilegiile pe care le pot obtine astfel.

        Asadar, va intreb eu: ce au avut de castigat romanii din dezertarea lui Pacepa ? (sau nu este vorba despre dezertare). Romania a avut un serviciu de spionaj extern destul de bine pus la punct pe vremea aceea. Desigur, numai naivii isi inchipuie ca Vestul nu avea spioni in Romania. Jocul (sau razboiul) spionajului reciproc continua si azi, inclusiv intre aliati. Este un “secret” bine cunoscut (si jenant totodata) faptul ca Israelul spioneaza SUA. Nu este un secret pentru nimeni faptul ca privatizarile dezastruoase au avut “succesul” binecunoscut si datorita serviciilor de spionaj straine. Este cunoscut faptul ca SUA spioneaza tarile Europene, iar pierderea unor contracte importnate din acest motiv este de notorietate.

        Asadar, Romania a spionat tarile vestice in beneficiul economic al tarii. Dezertarea lui Pacepa a destructurat complet reteaua de agenti externi. Acest lucru a avut efect economic negativ asupra cetateanului de rand.

        In raspunsul de mai jos, Domnul Tismaneanu imi pune eticheta de vechi sau nou securist (desigur, nu am cum dovedi ca nu sunt si nu am fost, dar etichetarea unui oponent are exact acest efect). Domnia sa spune ca dezertarea lui Pacepa a avut rolul benefic de a fi demascat regimul totalitar. Mult prea subtire argument pentru un specialist in comunism … Adica, pana cand nu a dezertat Pacepa, americanii credeau ca Ceausescu este un democrat si ca in Romania noi cladim capitalismul multilateral dezvoltat !? argument cel putin ridicol, care pune sub semnul intrebarii multe alte afirmatii mai dificil de demonstrat.

        Asadar Domnule Lalu, Dezertarea lui Pacepa a contribuit efectiv si direct la scaderea nivelului de trai din Romania, in timp ce “demascarile” lui nu au facut decat sa faca stiut ceea ce toti cunosteau demult. Desigur, as putea detalia si mai mult, dar sunt sigur ca daca va deschideti mintea si ascultati toate parerile, dupa ce veti inlatura minciunile si lucrurile neverificabile (de ambele parti), veti ramane cu adevarul … si cu un idol mai putin.

        • Vladimir Tismaneanu spune:

          Domnule “Petronius” Va doresc sa radeti cu placere, rasul are efecte tonice incontestabile. Nimeni v-a pus eticheta de “securist”. Habar nu am cine sunteti si prin urmare ar fi absurd sa va asez in vreo categorie, securist ori anti-securist. Va rog sa recititi ce-am scris si veti vedea ca nu ma refer la Dvs. Spun ca exista o ura viscerala, demonstrabila cu munti de citate, a securistilor, vechi si noi, impotriva lui Ion Mihai Pacepa si nu doar impotriva sa. Faptul ca dl Constantin Rauta este in continuare condamnat la moarte intr-o tara in care nu mai exista pedeapsa capitala tine de acelasi trist sindrom.

          Cat priveste definita tradarii in raport cu un regim totalitar, fascist ori comunist,, imi veti ingadui sa nu fiu de acord cu Dvs. Colonelul Kuklinski a fost un “tradator” pentru generalul Jaruzelski si oamenii sai. Profesorull Zbigniew Brzezinski, consilerul pentru securitate nationala in timpul presedintelui Carter, l-a numit un erou al Poloniei. Cum scria Brzezinski, acel colonel de stat major nu a “tradat” Polonia, ci ramura poloneza a Armatei Rosii. Securitatea, domnule “Petronius”, a fost o organizatie criminala pe intreg parcursul existentei sale. “A trada” Securitatea, a o demasca, era un act patriotic in sensul onest al acestui cuvant.

          • Petronius. spune:

            Daca “Securitatea [...] a fost o organizatie criminala pe intreg parcursul existentei sale.”, dupa cum afirmati, atunci cineva care avanseaza pana la gradul de general in securitate este sau nu criminal ?

            Un criminal care tradeaza alti criminali, isi pierde aceasta “calitate” si i se iarta toate pacatele ?! Poate daca facea acest lucru la tinerete … dar nu la batranete, cand a primit bani multi pentru “curajul” sau.

    • In Raportul Final al Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania se apreciaza rolul important al generalului Ion Mihai Pacepa, dupa 1978, deci dupa ramanerea in Occident, in demascarea regimului totalitar. Interventiile publice pe care le cunosc ale generalului Pacepa au dat o lovitura puternica nu doar regimului dictatorial din Romania, ci intregului Bloc Sovietic. Ion Mihai Pacepa nu a fost niciodata seful Securitatii interne, a lucrat in structurile de informatii externe, la randul lor un brat al aparatului represiv. Nu a ascuns acest lucru, a vorbit pe larg si cu durere despre trecutul sau. Regimul s-a folosit de trambitasul oficial, menestrelul comunismului dinastic care a fost Adrian Paunescu, pentru a-l “afurisi” pe “tradatorul de tara”. Ion Mihai Pacepa nu a tradat Romania. Adevaratii tradatori au fost cei care au servit ocupantul sovietic intemeind un regim bazat pe minciuna si teroare.

      Stiu ca in Securitatea mai veche si mai noua ura fata de Ion Mihai Pacepa este irepresibila. Am citit mizerii publicate de-a lungul anilor de diversi securisti deghizati in “istorici ai Secuirtatii” (intre care Mihai Pelin). L-am auzit cu urechile mele pe un fost sef al SIE vorbind despre “tradatorul Pacepa”. Transmiterea la Europa Libera a “Orizonturilor rosii”, in urma deciziei directorului Departamentului Romanesc, istoricul Vlad Georgescu, in 1988, se poate sa-l fi costat pe acesta viata. Asteptati in chip serios sa-l pun pe Ion Mihai Pacepa alaturi de Nicolschi, Pantiusa, Stamatoiu si Vlad? Sa ignor actiunea lui Pacepa de deconspirare a crimelor Securitatii?

      Dl “Petronius” are o tendinta greu ignorabila de a se ocupa de autorul articolului, in loc de a examina tema pusa in discutie. Cat priveste referinta la “prietenii care stiu de ce”, poate ne lamureste domnia sa ce stiu acei “prieteni”. Oricum, tonul este departe de a genera un posibil dialog.

      • Petronius. spune:

        “Raportul Final al Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania” este un document controversat. Multe lucruri sunt prezentate partizan, iar altele sunt trecute cu vederea.

        Pacepa a fost un oportunist care a facut cariera in securitate si s-a ridicat prin rezultatele obtinute. Fiecare securist a avut si sarcini de represiune; chiar Pacepa a recunoscut acest lucru, motiv pentru care traieste ascuns si azi. Dumneavoastra tunati si fulgerati impotriva aparatului represiv al securitatii si bine faceti. Insa atunci cand este vorba despre securisti de frunte, care au facut mult mai mult rau decat un sef de post care l-a batut pe betivu satului, sunteti dispus sa faceti rabat, doar pentru ca au “demascat” ceea ce stia toata lumea. Va asigur, ca cei care au fost adulti in timpul comunismului cunosc foarte bine ce calitati si ce fapte trebuia sa faca cineva pentru a avansa in functie pana la gradul de general. Dumneavoatra nu stiti, sau va faceti ca nu stiti ?!

        Cand a calculat ca are mai mult de castigat vanzand secretele Romaniei decat ramanand in tara, Pacepa a plecat. Daca ar fi dezertat din motive de constiinta, atunci nu ar mai fi ajuns pana la gradul de general, ci ar fi fugit cu prima ocazie. De ce nu a facut-o ?

        In sfarsit, subtilitatea Dumneavoastra se limiteaza la propriile scrieri. Pentru a nu lasa insa sa se creada altceva, am sa va explic fiecare cuvant: Am presupus (si ati confirmat) ca nu sunteti in stare sa il condamnati pe Pacepa, desi a fost general in securitate. Am spus “prietenii stiu de ce”, pentru ca Dumneavoastra l-ati mai laudat pe Pacepa pentru “curaj” si “demascari” alte calitati si eroisme inexistente.

        Si pentru ca ati sugerat ca as fii securist (mai nou sau mai vechi) am sa va spun ca parintii mei au fost simpli ingineri, nu ca ai Dumneavoastra, iar teza mea de doctorat a fost in domeniul ingineriei, si nu ca a Dumneavoatra o teza care lauda comunismul. Oricum, cei care au trait sub comunism stiu bine ca o teza de doctorat nu putea fi impotriva “liniei partidului”; conducatorul de doctorat nu ar fi acceptat asa ceva. Cunosc cazuri de doctoranzi in stiinte sociale din Timisoara care au trebuit sa isi schimbe complet teza de doctorat, pe baza observatiilor facute de comisie datorita “liniei incorecte”; cu ocazia asta conducatorul a avut de dat cu subsemnatul pentru ca nu a fost “vigilent”.

        Si tot pentru ca ati sugerat ca as fi fost securist, va aduc aminte ca Dumneavoatra ati ramas in strainatate de tanar, ceea ce este un gest firesc; dar oare cati tineri primeau dreptul de a vizita Franta ? Ce trebuia sa faci sau sa promiti pentru a primi pasaportul pe vremea comunismului ? Cine trebuia sa garanteze pentru tine ? Sunt intrebari pe care oricine si le poate pune, pentru ca apoi sa se intrebe cine a fost mai securist dintre noi doi.

        • Construiti o premisa inexistenta pentru a putea dezvolta un intreg rechizitoriu la adresa mea. Nu v-am acuzat de nimic, nu am spus ca sunteti securist. Textul este acolo, il poate citi orice vizitator al acestui portal. Aveti fireste dreptul sa-l detestati ori sa-l admirati pe Ion Mihai Pacepa, sa socotiti Raportul Final imperfect (nimeni nu a pretins ca este perfect, dar sustin ca este adevarat, ca este bazat pe consultarea a zeci de mii de pagini de documente, ca reprezinta, metodologic, istoric si etic, ceea ce era nevoie pentru a se putea ajunge la actul de condamnare oficiala a dictaturii comuniste din Romania). In rest, pareti foarte interesat de biografii personale. Va urez succes in cercetari.

          • Petronius. spune:

            Ati afirmat (raspunzandu-mi): “Stiu ca in Securitatea mai veche si mai noua ura fata de Ion Mihai Pacepa este irepresibila” etc.

            Este lucru stiut ca atunci cand nu poti ataca direct o idee care nu iti convine, poti afirma ca ideea respectiva apartine cuiva detestabil. In cazul meu ati afirmat ca cei care nu-l aduleaza pe Pacepa ar fi secursitii vechi sau noi, aruncand astfel piezis acuzatia respectiva asupra mea.

            • Repet, sper a fi cat se poate de limpede: nu stiu cine sunteti, n-am nici cea mai vaga idee daca il urati pe I. M. Pacepa, am raspuns pe un subiect mai larg, anume campaniile securiste impotriva lui Pacepa si a altor oameni care au decis sa rupa cu sistemul. Nicaieri in textul meu nu va asociez cu acele campanii. Sunt insa surprins sa vad ca incercati constant sa orientati discutia pe alte teme decat acelea explorate in articol si in materialele la care fac trimitere aparute pe site-ul IICCMER. Cat se poate de scurt formulat, tema este Nicolschi. daca se poate, as zice sa ne intoarcem la subiect :)

    • Sergiu Simion spune:

      ” Ca si militar, Pacepa a trecut de partea dusmanului ( 1 ) si indiferent de definitia pe care am putea-o da tradarii ( 2 ) , aceasta este exact ceea ce a facut acest individ. ( 3 ) “.

      Foarte interesante opinii .

      ( 1) Sa traducem : a refuzat sa mai slujeasca un regim criminal. Dar daca pentru regimul comunist de atunci dusmanul era USA ,etc. , intelegem ca dusmanul exista si acum si este acelasi ? Pentru cine ?!

      (2) In domeniul politic si social nu exista ” indiferent ” . Cu atat mai mult este foarte importanta definitia tradarii , dar la fel de important este ce fel de cauza este tradata si respectiv pe cine . A refuza sa mai slujesti o cauza criminala nu inseamna ” tradare” decat in viziunea dvs si a Securitatii . Problema este ca Pacepa a tradat Securitatea si implicit Partidul Comunist Romani dar , spre marea disperare a unora, acestea nu s-au identificat NICIODATA cu Romania. Asta este.

      ( 3 ) Este parerea dvs. Da, pentru Securitate gestul lui Pacepa a fost si este considerat tradare. Dar pentru romani si pentru Romania acest gest a avut o cu totul alta semnificatie si cu totul alte consecinte ( e adevarat, unii au cam ramas atunci fara functii ,dar le-au compensat sigur prin pensiile primite si acum… ). Au spus-o in nume propriu specialisti recunoscuti pe plan mondial , cu coloana vertebrala si principii morale a caror opinie avizata , din fericire, valoreaza mult mai mult decat toate parerile exprimate democratic pe forum-uri.

      • Petronius. spune:

        Domnule Simion, am sa va raspund si eu punctual.

        1. “Sa traducem : a refuzat sa mai slujeasca un regim criminal.”

        Pacepa nu era slujbasul unui regim criminal; el era PARTE a regimului criminal. Era exponent al aparatului de represiune, fara de care dictatura nu ar fi putut rezista. Daca ar fi avut constiinta, asa dupa cum presupun avocatii lui, atunci ar fi fugit din tara cu prima ocazie, sau nu s-ar mai fi angajat la Secu’.

        2. ” … Problema este ca Pacepa a tradat Securitatea si implicit Partidul Comunist Romani …”

        Acest lucru este adevarat, tot asa cum adevarat este ca militar fiind a tradat si Romania. Este evident faptul ca a avut foarte mult de castigat pe plan material in urma tradarii sale, deci argumentul “constiintei” nu rezista nici din acest punct de vedere.

        3. “Au spus-o in nume propriu specialisti recunoscuti pe plan mondial , cu coloana vertebrala si principii morale a caror opinie avizata , din fericire, valoreaza mult mai mult decat toate parerile exprimate democratic pe forum-uri.”

        Dar asa se face propaganda ! nu stiati ?! Sunt promovati lideri de opinie, oameni culti si inteligenti, care (de obicei) din convingere sunt dispusi sa sustina o anumita versiune a adevarului. Liderii de opinie care se vand unei cauze oarecare fac greseli de logica (desigur, ar putea fi si prosti, dar exclud aceasta varianta). Va las pe Dumneavoastra sa identificati erorile de logica in discursul celor care incearca sa ne lamureasca ca am fost dintotdeauna aliati cu Oceania ;-)

        • Sergiu Simion spune:

          Din nou, foarte interesante opinii … Sa reluam :

          1. „ Pacepa era un exponent al aparatului de represiune…” Corect, a fost, a spus-o si Pacepa , dar subiectul discutiei nu este ce era ATUNCI , ci ceea ce a facut DUPA.

          2. E adevarat, recunoasteti ca Pacepa a tradat Securitatea si PCR . In schimb , afirmati ceva extrem de interesant : „ militar fiind a tradat si Romania ”. Adica un fel de : „ dai in mine, dai in tine, dai in fabrici si uzine ” . Cu alte cuvinte, pentru dvs , Securitatea ( recte, securistii) se identifica cu Armata ( recte, militarii ) si aceasta cu Romania adica pe scurt securistii erau (eventual numai ) militari si patrioti si Romania era ( eventual si este …) a lor . Adica dvs , si cei care va impartasesc opiniile, vedeti aici : http://www.crimelecomunismului.ro/img/proiecte/proiecte_de_cercetare/nicolschi_1_big.un
          „ un militar si un patriot ” , eventual un erou securist . Noi vedem numai un criminal sadic .

          3. „ Dar asa se face propaganda ! nu stiati ?! Sunt promovati lideri de opinie, oameni culti si inteligenti, care (de obicei) din convingere sunt dispusi sa sustina o anumita versiune a adevarului.” Unde ati aflat dvs ( poate ne spuneti si noua … ) ca propaganda este … mai importanta decat stiinta , sau ca stiinta, istoria si memoria sociala a unui popor sau a umanitatii sunt „ propaganda ” ? Chiar credeti ca toate contiintele ganditoare dintr-o tara sau de pe plan mondial sunt niste marionete ? In mana cui ?

          In sfarsit, aici nu mai este vorba nici de propaganda , nici de „ erori de logica” , nici de lideri de opinie care „ se vand ” eventual „ pe arginti ” , si bineinteles „ rechinilor imperialisti ” . Aici este vorba numai despre crime si criminali , nimeni nu mai poate pacali pe nimeni , si nici un om nu poate sparge oglinda in care se priveste singur . De aceea , fiecare are doar doua optiuni : ori condamna crimele si criminalii, ori trece de partea lor . Restul e tacere.

  5. STAN PATITU spune:

    Trebuie sa fie foarte trist sa traiesti numai printre putreziciuni…

  6. Alexandru spune:

    Din cauza ca din 1990 pina la data mortii lui Nocolski – 1992 – au putut trece 2 (doi) ani fara ca acesta sa fie acuzat , judecat si condamnat putem clar deduce ca>
    1. revolutia a fost o “lovilutie”
    2. securitatea a cistigat
    3. FSN_PDSR_PSD + Iliescu au invins in anii 90
    aceste 3 pct de mai sus ne dau AZI >
    1. basescu si PDL
    2. mafia parlamentar-afacerista
    3. securitatea cistiga tot mai mult teren
    Petru viitor>
    NICI O SPERANTA

  7. traianungureanu spune:

    Pe cand sa asteptam si o descriere similara, cu opisul dosarului de cadre, schema de relati din NKVD – PCdR – Securitate, analiza obiectiva a rolului in crimele comunismului din Romania etc. a tatalui domniei voastre?

    • Aveti Dvs informatii ca tatal meu a facut parte din Securitate, ca a fost ofiter ori informator? Ca facut parte din vreunul din organele centrale (CC al PMR/PCR, MAN etc)? Ca a fost ministru, ministru adjunct ori ca a detinut vreo asemenea pozitie? Cat priveste rolul sau in structurile ideologice, intre 1948 si 1958, ca director adjunct al Editurii Politice, el este mentionat, alaturi de alte zeci de nume, in Raportul Final al Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania (Humanitas, 2007, editori Vladimir Tismaneanu, Dorin Dobrincu, Cristian Vasile). Cum pareti interesat de subiect, sunt convins ca ati citit acel volum :) Un proiect in cadrul IICCMER, in care sunt direct implicat, se ocupa de Facultatea de Filosofie a Universitatii din Bucuresti in perioada stalinista. Cum, alaturi de Athanase Joja, C. I. Gulian, N. Melinescu, H. Wald, H. Dona, Ion Banu, Radu Florian, Marcel Breazu H. Uschersohn, Iosif Cernea, Radu Stoichita, Paul Popovici, Const. Nicuta, Tamara Dobrin, Marin Nedelea etc, tatal meu a facut parte din corpul didactic, ca profesor de socialism stiintific (initial “marxism-leninism”), dosarul sau de partid, pe linia Universitatii, va fi neindoios analizat si mentionat in studiul final.

      • Stelica spune:

        Dl. Tismaneanu,
        Presupun ca la un moment dat devine obositor sa argumentezi cu personaje care au in focus mesagerul, nu mesajul.
        Este frumos, dpdv politic, sa capete un raspuns decent… da – DAR: La un moment dat, totusi, trebuie trimisi acolo de unde vin. Ma refer la mamica lor.
        Sa ne pastram simtul umorului…
        Un gand bun, Dl. Tismaneanu.

  8. Rasvan Lalu Rasvan Lalu spune:

    Nu încetez să salut elogios evocările de mari criminali securişti-comunişti. Ele nu sunt niciodată prea dese, ci dimpotrivă, se justifică în permanenţă prin iminenta lor actualitate.

    Aceste figuri desprinse din istorie, născute acum 100 de ani şi care au acţionat acum 50, sunt departe de a fi doar personaje istorice.
    Oameni de tipul lui Nicolschi sunt părinţii fondatori ai unui cult al răului, care a generat – până azi – generaţii de preoţi ai satanei totalitare si teroriste. Ei sunt cei care, din pomul răului, crescut şi îngrijit de Lenin şi Stalin, Dzerjinski ori Beria au adus şi sădit în România acei puieţi deveniţi peste decenii trunchiuri tari şi noduroase cu rădăcini tentaculare adânc înfipte în solul patriei, până azi.

    Stilul, modalităţile şi tacticile comunist-securiste (conspirativitatea, dublul limbaj, dispreţul profund faţă de “populaţie” şi de legalitate, sentimentul aşezării deasupra oricărei norme, imoralitatea şi cinismul) au trecut neschimbate de la o generaţie la alta de securişti/activişti, supravieţuind-şi şi azi, când îmbracă forme mafiote.
    De altfel între modalităţile mafiote şi cele securiste există o asemenea similaritate stilistică, încât, cu puţină imaginaţie, partidul totalitar/securitatea apare ca o mafie cu un stat la dispoziţie, în timp ce mafia, drept un partid totalitar/securitate în cautarea unui stat.

    În acest sens, trăim şi azi într-o pădure însămânţată de de-alde Bodnăraş, Pauker, Dej, Pintilie, ori Nicolschi, pădure al cărei şef-forestier, deşi secondat de ajutoare mai tinere, tot Iliescu se numeşte.

    Văd că dl. profesor Tismăneanu nu osteneşte să spargă cu toiagul expertizei ştiinţifice diverşi idoli falşi strecuraţi prin istoriografia comunismului românesc.

    Unul din aceşti idoli calpi este prezumarea existenţei unei aşa-zise „primăveri de la Bucureşti“, o mini liberalizare după 1968, când Ceauşescu încerca să devină le joujou favori al mediilor „gânditorilor de bine“ (bien-pensants) din occident. A fost evident, doar praf în ochii fraierilor.

    Acum, dl. Tsimăneanu mai demistifică un poncif dăunător şi mincinos: cezura dintre Securitatea înregimentată sovietic, dejistă şi cea naţional-comunistă, ceauşistă. Adică, tovarăşu, o fi fost el aşa şi pe dincolo, da’ când a venit vorba la o adică de onoarea patriotului naţionale, atunci a curăţat Securitatea şi Partidul de elementele sovietice, înlocuindu-le cu mârlani d’ai noştri, patrioţi.

    Ei bine nu, nici asta nu este adevărat. Îndepărtările din funcţii ale securiştilor şi activiştilor cu legături sovietice au avut unicul scop de a consolida puterea noului şef absolut Ceauşescu. Epurarea „anti-sovietică“ şi „pro-românească“ în Partid şi Securitate n-a fost decât un pretext pentru aducerea în posturi a unor sicofanţi care să-i datoreze tot noului şef: o tehnică de consolidare a puterii practicată din antichitate, iar de Ceauşescu, spontan, de sub trepiedul de cismărie.

    Martor stă continuitatea fără fisură, metodică, tactică şi strategică atât a Partidului cât mai ales a Securităţii, din 1946 până-n 1989 şi, cu adaptări şi schimbări cosmetice, până azi.

    • Hantzy spune:

      Felicitari, Rasvan Lalu! Ca de obicei convingator, elocvent, argumentat.
      Aproape imposibil de evitat concluzia din final.

    • Sergiu Simion spune:

      ” Martor stă continuitatea fără fisură, metodică, tactică şi strategică atât a Partidului cât mai ales a Securităţii, din 1946 până-n 1989 şi, cu adaptări şi schimbări cosmetice, până azi. ”

      N.B. In ce domenii …? Dupa 20 de ani , multe – ca sa nu spun aproape toate – sunt inca tabu. Nu stiu care este situatia in domeniul sociologiei de exemplu , dar am scris despre cea din domeniul psihologiei care s-ar putea sa va intereseze pentru ca ilustreaza perfect asertiunea de mai sus – Istoria conspirativa a psihologiei si controlul psihosocial in postcomunism ( http://www.universulromanesc.com/ginta/showthread.php?t=969 ).

      • Analiza Dvs a destinului psihologiei in Romania lui Ceausescu si dupa aceea mi se pare excelent informata, percutanta si de o stringenta actualitate. Am citit textul Dvs pe nerasuflate. Nu cunosteam episodul din 1978 cand cei trei studenti si-au depus carnetele UTC si au fost declarati schizofrenici. Sper sa intram in contact si sa discutam aceste subiecte in detaliu. Adresa mea e-mail este pe site-ul Universitatii Maryland. Poate ca dl Rasvan Lalu care a trait la Bucuresti acele momente va examina unele detalii privind ce s-a petrecut cu sociologia. De ce trebuiau nimicite stintele umane? Care au fost metodele utilizate? Cine au fost tartorii care au patronat aceste operatii anti-culturale? Cat a mai supravietuit din sociologie dupa ce a fost practic inghitita de uzina ideologica “Stefan Gheorghiu”?

        In cartea mea “Scopul si mijloacele” (Curtea Veche, 2004) am inclus un eseu transmis la Europa Libera in 1984 despre distrugerea sociologiei romanesti. Cred ca a sosit momentul unei analize temeinice si riguroase a avaterlor psihologiei (deopotriva ca sectie a Facultatii de Filosofie, dar si ca institutie de cercetare academica).

        • Sergiu Simion spune:

          Aprecierea Dvs ma onoreaza deoarece o consider o recunoastere si o confirmare a valorii acestei analize . Din pacate, dupa cum era de asteptat , analize de acest gen nu au fost niciodata acceptate de catre presa noastra centrala ( pot documenta acest lucru ) si , din motive lesne de inteles, au fost total ignorate de mediul academic de aici , spre deosebire de presa din diaspora care a avut o cu totul alta atitudine ( exemplu : analiza in cauza a fost publicata dupa 3 ore de la predare in revista „Asymetria” din Paris, la doua saptamani de catre New York Magazin,etc.) .
          In alta ordine de idei, va multumesc pentru invitatie si accept cu cea mai mare deschidere sa discutam in detaliu aceste subiecte , cu precizarea ca si discutarea lor publica ( in acest spatiu virtual de exemplu ) este vitala pentru orizontul de asteptare sociala creat in 1989 dar, in mare parte , ramas neonorat pana acum. Dovada chiar intrebarile fundamentale formulate de Dvs : „ De ce trebuiau nimicite stintele umane? Care au fost metodele utilizate? Cine au fost tartorii care au patronat aceste operatii anti-culturale? Cat a mai supravietuit din sociologie dupa ce a fost practic inghitita de uzina ideologica “Stefan Gheorghiu”? ” .
          Sunt intrebari mult prea importante ca sa fie expediate sumar intr-un forum chiar democratic si de aceea un raspuns complet la acestea nu poate fi dat fara o analiza la fel de profunda si de onesta . Cred ca o precizare este totusi necesara. Inghitirea sociologiei de catre „academia” Stefan Gheorghiu s-a facut cel putin cu consimtamantul unor sociologi . Cei din seria mea de exemplu stiau inca din 1978 ca domnul Septimiu Chelcea de exemplu, a plecat singur de la Universitate la Stefan Gheorghiu ( probabil de buna-voie si nesilit de nimeni ) , nu invers , pentru motive pe care numai domnia sa le cunoaste. Tot atunci, studentii de la psihologie stiau ca Paul Popescu Neveanu si altii asemenea lui de pe la alte facultati , predau unii psihologie , altii yoga, la… Ministerul de Interne ( este foarte adevarat ca unii din profesorii de psihologie de atunci au ajuns generali SRI acum… ). In acelasi sens , unii sociologi care la revolutie scriau in Romania Libera invatand populatia „cum sa lupte cu teroristii ” , erau exact aceiasi care inainte de 1989 predau la Stefan Gheorghiu cursuri despre …zvonuri.
          In sfarsit, si aici exprim numai o opinie de ordin personal, analiza avatarurilor psihologiei ca sectie a Facultatii de Filosofie si ca institutie de cercetare academica ( asupra sociologiei sau altor domenii nu pot sa ma pronunt ) este in acelasi timp ( mult prea ) tardiva pentru societate si ( mult prea ) timpurie pentru domeniul ca atare, care este inca unul confiscat ( subiectul e unul delicat si foarte vast ) si in care criteriile de ordin economico-finaciar sunt , ab initio, prevalente fara o analiza adecvata a raportului dintre cererea sociala reala si paleta de servicii psihologice propuse populatiei . Ideal ar fi fost ca aceste adevaruri si analize sa fie spuse , respectiv elaborate, inca din anii `90 , fiind o datorie de constiinta a celor responsabili profesional si social pentru aceste discipline, deoarece societatea a asteptat mereu, dar degeaba, aceste raspunsuri . N-a fost sa fie . Pe scurt, unii n-au vrut sau nu au putut sa raspunda , altii n-au avut unde… si asa au trecut 20 de ani . Probabil ca vor mai trece inca tot atatia pana la iesirea din labirint, dar la scara istoriei acest detaliu este total insignifiant. Important este ca un dialog real pe aceste teme fundamentale a inceput , in sfarsit , in spatiul public romanesc. Cu toata consideratia ,

          • Va asigur de deplinul meu sprijin. Tema distrugerii stiintelor umane in Romania comunista este vitala pentru intelegerea perversului metabolism ideologic al regimului. Imi amintesc cum, in septembrie 1970, cand a inceput anul universitar–tocmai intrasem la sociologie–decanul din epoca, logicianul Ion Didilescu, ne-a avertizat cat se poate de transant” Sa stiti ca ati intrat intr-o facultate ideologica!”

  9. mihai spune:

    celor ce nu mai sunt in viata nu avem ce le mai face(eventual pangarite si batjocorite mormintele)dar celor ce traiesc inca le puteau fi deschise procese penale ptr.faptele lor,le puteau fi retrase decoratiile,onorurile si alte asemanatoare.nu e normal ca un tortionar dovedit sa se mai bucure inca de DREPTURI…..este incredibil cat de corupta si plina de putreziciune este societatea romaneasca……..si ne mai intrebam de ce pleaca atat de multi din tara(unii ptr. totdeauna)??????DE SCARBA……..

    • Pareristul spune:

      @mihai

      Nimic mai adevarat! Mihai, cei care pleaca din Romania (include-ma in aceasta categorie!) nu pleaca numai de scarba, ci si de disperare! Disperarea in care ii aduce o societate bolnava in care ei s-au nascut in urma unui hazard biologic. Am plecat din disperarea la care m-a adus o societate care m-a pus cu spatele la zid!

      Romanii nu se vor vindeca decat atunci cand vor fi in stare sa-si pedepseasca tortionarii. Exact asa cum ei, tortionarii, i-au torturat pe tinerii nevinovati in sinistra inchisoare de la Pitesti, asa trebuie si fostii tortionari INCA IN VIATA pedepsiti! Cei care au murit…au scapat! Insa mai sunt unii in viata! Toleranta (in)justitiei romane fata de aceste bestii cu pretentii de oameni este dovada irefutabila a monstruozitatilor care INCA troneaza in Romania!

      O societate bolnava in care calaii o duc INCA bine-merci iar victimele au (re)devenit sclavii acestor calai cocotati astazi pe firme prospere, posturi administrative platite regeste sau pensii care depasesc cu mult salariul unui tanar din IT!!!

      Halucinant, ireal, deprimant…

  10. alex spune:

    ” omul sobolan ” – :) )

  11. Babilou spune:

    Multumiri pentru articol d-le Tismaneanu. Citesc intotdeauna cu interes excelentele dv. articole.
    Imi amintesc si acum interviul luat de TVRL la usa apartamentului din Budapesta lui Nicolschi, in care afirma ca nu regeta nimic din ce a facut.
    In alta ordine de idei, participand la alegerile federale de aici din Canada lunea trecuta, am gasit pe buletinul de vot si partidul marxist-leninist. (au obtinut doar cateva zeci de voturi) Curios, am cautat si am gasit pe net informatii despre istoria lui (e de fapt fostul Partid Comunist din Canada, cu numele schimbat dupa ’89). Citind despre istoria lui, am avut un sentiment de “deja vu” deoarece multe dintre varfurile lui au fost emigranti din estul Europei, de origine evreiasca. (de ex. faimosul Fred Rose, urmat de Salsberg, Zuken etc.).
    In aceasta idee cred ca ar fi interesant daca ati putea sa ne scrieti un articol despre originile, motivatia, prezenta, influenta si activitarea elementului evreiesc in cadrul partidelor comuniste (pana in prezent stiu doar despre PCdR si PCR). A fost la fel si in restul Europei de Est? Sau sa ne indicati o bibliografie in acest sens.
    De asemenea, ar fi interesant daca ne-ati scrie tot intr-un articol despre prezenta urmasilor nomenclaturii securisto-comuniste in politica, afaceri, media etc. Mai aflam despe ei, dar doar accidental (P. Roman, B. Olteanu, M. Geoana, A. Nastase, deputata Oana N-Mizil – pretinsa urmasa a lui Stefan cel Mare).
    Va multumesc.

    • Atractia unor membri ai minoritatilor etnice catre miscarile radicale este un fenomen al modernitatii politice, din Rusia si Polonia pana in Africa de Sud si Chile. Va recomand cartea profesorului Yuri Slezkine de la Universitatea California din Berkeley cu titlul “The Jewish Century” aparuta la Princeton University Press. Profesorul Liviu Rotman a scris un studiu important despre relatia din evrei si comunism in Romania, demonstrand falsitatea mitului “iudeo-bolsevismului”. V-as recomanda si cartea istoricului Jan T. Gross “Fear. Anti-Semitism After Auschwitz”, unde se ocupa, in ultimul capitol de semnificatia mitului “iudeo-bolsevic”. Am analizat eu insumi chestiunea antisemitismului in relatie cu memoria comunismului in cartea mea “Fantasies of Salvation” (paperback, Princeton, 2009). Prezenta militantilor de origine evreiasca, maghiara, bulgara, rusa, ucrainiana in PCdR nu poate fi negata (nu erau majoritatea, dar constituiau grupuri semnificative numeric) Acesti oameni aderau din ratiuni legate de internationalismul secular cu care se identificau de o maniera quasi-mistica. Era si un raspuns radicalismul antisemit al extremei drepte. Istoricul Isaac Deutscher a vorbit despre “non-Jewish Jews” (cum au fost de pilda Jakub Berman in Polonia, Rakosi si Gero in Ungaria, Ana Pauker, Chisinevschi si Rautu in Romania). Dar comunismul a fost o religie politica universala, deci nu trebuie privit in termeni etnici. Nu au existat evrei ori unguri in conducerea PC din Iugoslavia (cu exceptia lui Mosa Pjade), a PC Italian ori a PC din Spania. In rest, imi amintesc o faimoasa butada atribuita rabinului-sef al Moscovei imediat dupa luarea puterii de catre bolsevicii condusi de Lenin si de Trotki (nascut Lev Bronstein). O citez in engleza: “It is the Trotskys who make the revolutions, and it is the Bronsteins who pay the bill”. Majoritatea coplesitoare a evreilor din Romania, Polonia, Ungaria, Rusia nu au sprijinit miscarile radicale de stanga.

      Cu Oana Mizil am ajuns la un fel de polemica pe care o puteti gasi pe blogul meu cautand numele ei. Mi-a dat o “replica” ce poate intra in orice antologie a tupeului.

      http://www.tismaneanu.wordpress.com

      Amuzant a fost cand in momentul cand lucram la Raportul Final, un deputat PNL m-a acuzat intr-o sedinta a Camerei ca provin dintr-o familie nomenklaturista, sub privirile binevoitare si incurajatoare ale lui Bogdan Olteanu…

    • Hantzy spune:

      Interesant! E foarte folositor sa stii cat mai multe despre politicieni care sunt odrasle de nomenclaturisti. Cei mai tineri sunt chiar europarlamentari …

  12. gheroi spune:

    cand veti organiza un muzeu al terorii la bucuresti, intr-o cladire simbolica undeva la fostul CC sau in casa poporului? deja lumea uita teroarea comunista, dizidentii reali, martirii din inchisori si calaii ca cei pe care-i descrieti aici. cand o sa avem un muzeu al terorii in centrul capitalei, un centru multimedia, asa cum au est-germanii in berlin, asa cum au ungurii in budapesta?

    sunt o multime de tineri care ar participa voluntar la punerea la punct unui proiect de genul asta, cu baze de date, arhitectura, poze, filme, instalatii grafice etc.

    • Va asigur ca un asemenea muzeu este o prioritate pentru IICCMER (colaboram in acest proiect cu Ministerul Culturii care sprijina ideea). Exista insa obstacole, sa le spunem logistice. Ma exprim birocratic pentru ca despre birocratie este vorba. Conceptul unui asemenea Muzeu National al Dictaturii Comuniste exista la ora actuala, se lucreaza el de peste doi ani. Trebuie insa obtinute aprobarile pentru atribuirea unei cladiri adecvate (ea a fost identificata), lucru care merge mai anevoios decat s-ar putea crede. Salut ideea participarii unor tineri la acest proiect. Cel mai bine ar fi sa contacteze conducerea IICCMER. Pentru moment, ma gandesc ca si un muzeul virtual, precum the Global Museum on Communism, ar fi extrem de util. Evident, exista admirabilul, zguduitorul Memorial de la Sighet. dar este nevoie de un asemenea lieu de memoire, deci al unui muzeu memorial, si la Bucuresti.

  13. Aya spune:

    @

    Petronius

    Afirmatiile tale legate de presupusa “tradare” si de “dezertarea” lui Mihai Pacepa sunt ridicole. Am argumentat de prea multe ori aceasta afirmatie pentru a relua pledoaria.
    Ma voi referi, insa, la un alt aspect care iti anuleaza alegatiile (am folosit un eufemism).
    Istoria recenta consemneaza si alti militari activi care, la un anumit punct al vietii au ajuns, ca si Mihai Pacepa, la concluzia ca guvernul tarii lor actiona impotriva intereselor nationale.
    Urmarea?
    Si-au parasit tara- dar nu au fost vreodata etichetati “tradatori” sau “dezertori”. Dimpotriva!

    Generalul de Gaulle nu a fost considerat “tradator” pentru ca a “defectat” din armata franceza. Nici generalul Wladislaw Anders, care, “defectand” din Polonia ocupata de sovietici, a ajutat guvernul britanic sa creeze o armata poloneza in exil, si a refuzat sa se intoarca in Polonia comunista dupa razboi.

    A fost Karl Herbert Frahm etichetat “tradator” pentru ca a ” defectat” din Germania lui Hitler, a devenit cetatean norvegian sub numele Willy Brandt si s-a reintors in Germania, dupa razboi, ca atasat de presa al ambasadei Norvegiei in Germania?
    Evident, nu!
    Dar tu, Mr. Petronius, traiesti pe luna!

    P.S.
    Poate te convinge un exemplu mult mai apropiat de sufletul si de simtirea ta.
    Emil Bodnaras a fost “militar” activ cand a cerut azil politic in URSS. Nimeni din Romania comunista si post-ceausista nu l-a numit vreodata “tradator” sau “dezertor.” De ce?

  14. maximus spune:

    1. daca criminalul enoiu iese pe strada si nu incaseaza o caramida in gura e din vina
    poporului roman nu a securitatii sau a neocomunismului. tipul ar putea fi linsat daca
    chiar ne-ar pasa de dreptate. sunt convins ca daca s-ar pune un premiu pe capul lui,cum
    se facea in far west,tipul nu ar apuca ziua de maine. in fond acest gunoi s-a scos singur
    in afara legii.
    2. generalul pacepa a tradat un regim criminal. bine a facut. nu ma intereseaza ce motive
    a avut. bineinteles ca in cazul unui razboi NATO-PACTUL DE LA VARSOVIA poporul roman
    ar fi suportat unele consecinte. interesant cum s-a creat simbioza dintre calau si
    victima: sistemul politic comunist si poporul pe care l-a parazitat. Am fi ajuns sa ne
    batem cu americanii [sau poate am fi defectat,facandu-le rusilor o figura urata,cum le-am
    facut nemtilor la 23 aug44]aparand patria,eterna si fascinanta romanie. interesant totusi
    cum s-a ales praful din aceasta patrie tocmai dupa caderea comunismului.
    3. 10 membrii de partid au visat o viata noua; unul a vorbit prin somn…si-au ramas doar 9
    9 membrii de partid faceau zilnic sport; unu’ a’ntrecut un rus…si-au ramas doar 8
    8 membrii de partid au trecut la fapte;unul a trecut mai brusc…si-au ramas doar 7
    7 membrii de partid au facut afaceri grase; unuia i s-a’nfundat…si-au ramas doar 6
    6 membri de partid au strigat lozinci;unul a strigat-o buna…si-au ramas doar 5
    5 membri de partid au plecat la teatru;unul n-a aplaudat…si-au ramas doar 4
    4 membri de partid au avut idei;unul a avut-o buna…si-au ramas doar 3
    3 membri de partid au visat razboi;unul l-a visat cu rusii….si-au ramas doar2
    2membri de partid s-au jucat cu tunul;unu’a tras spre rasarit….si-a ramas doar 1!

    • Cred in statul de drept, deci nu socot ca lapidarea publica este solutia. Sigur, inteleg ce vreti sa spuneti: este socant, frustrant, scandalos, exasperant faptul ca acest nemernic continua sa se plimbe liber prin Parcul Herastrau (l-am zarit chiar eu in 2008), ca beneficiaza de beneficii pe care fostii detinuti politici, victimele sale si ale camarazilor sai, nici macar nu le pot visa, ca statul roman nu a ajuns inca sa aduca in fata justitiei macar pe unul dintre acesti monstri absoluti. Va asigur ca pe linia IICCMER vom continua demersurile legate deschiderea unui proces impotriva calaului Enoiu si a altora ca el. Va multumesc ptr “Zece membri de partid”. Ar trebui predat in scoala: textul este de fapt o anatomie ironica a sistemului comunist.

  15. JakeBSteed spune:

    Acest Petronius este o calamitate pro-comunista. Sa spui ca Pacepa a trecut de partea dusmanului este o dovada clara ca Dl Petronius este descendent a lui Nicolschi.
    Cu tot respectul Domnule Tismaneanu, adevarul este un pic diferit. Comunitatea mondiala evreilor a sustinut in marea ei majoritate revolutiile comuniste. Stiu ca multi evrei au fost executati chiar din ordinul Alexandrei Sidorovici.
    O dovada este ca azi in SUA unde in proportie de 80% evreii voteaza stanga. Imediat dupa 1990 prieteni evrei regretau schimbarile din Romania. Azi au mai schimbat macazul, dar nu complet. Este posibil, Karl Marx sa fi fost admis ca erou al comunitatii.

  16. vali z. spune:

    Buna seara domnule Tismaneanu!Numele meu nu are absolut nici o importanta,dar ceea ce este relevant e faptul ca mai sunt personalitati ca dumneavoastra ce SE MAI PREOCUPA de mizeria,de puroiul ce a infectat Romania timp de decenii!Eu sunt nascut in 1968,deci nu se poate pune problema ca am facut parte din acest aparat nenorocit,recte Securitatea si Comunismul,ce a trimis in lumea dreptilor zeci de mii de romani ce nu au vrut altceva decat libertate…Problema este alta domnule Tismaneanu:cum e posibil dupa atata amar de vreme sa mai existe corifei ai comunismului,ai calailor si cum de nu a raspuns domnul Iliescu nici acum de netrimiterea in judecata a unor gunoaie ca Plesita,Enoiu,Nicolschi,Draghici si altii?(ma opresc cu numele aici,deoarece s-ar putea sa am un reflux stomacal si stric tastatura…).Uite,sa luam exemplul tot mai vehiculat al lui Pacepa!Sunt convins ca omul si-a vazut si un pic interesul,dar sa nu uitam ceea ce a facut el pana la capat:a demascat un sistem bolnav si un dictator la fel de sanatos.Nu-l pot judeca pe domnul Pacepa,nu l-am cunoscut in viata mea decat din ceea ce a scris si din lucrarile altora,dar asta nu inseamna ca nu-mi pot face o parere cat de mica despre dansul!A avut un curaj nebun-nebun sa faca ce a facut si asta nu poate decat sa fie admirat…Bine,sunt convins ca si dansul are pe cunostiinta o multime de lucruri improbabile,dar trebuie sa vedem si partile bune pe care le-a facut:demascarea unui sistem ticalosit la maxim!Eu ma opresc aici,nici macar nu stiu daca veti citi vreodata ceea ce am scris,dar am simtit nevoia sa discut cu un om ce macar incearca sa mai indrepte ceva in istoria acestei tari…Va multumesc mult si va doresc multa sanatate! Vali Z.

    • Va multumesc pentru aceste randuri. Asemenea mesaje sunt de natura sa-mi fortifice convingerea ca ceea ce a intreprins Comisia Prezidentiala, ceea ce fac colegii de la IICCMER, de la Memorialul Sighet, dar si Asociatia “21 Decembrie”, AFDPR, Fundatia “Corneliu Coposu”, Fundatia “Ioan Barbus”, sunt lucruri de o imensa importanta istorica, politica si morala. Despre IICCMER, iata linkul:

      http://www.crimelecomunismului.ro

  17. cervantes spune:

    sa mai zica cineva ca ceausescu a fiost patriot-a fost la fel de criminal ca si astia pe care i-a decorat. securitatea si aprtidul au mers mana in mana cu rusii, totul a fost o facatura ca erau anti-rusi-daca mai continuau spuneau ca sunt si anti-comunisti
    in realitate comunismul a fost ceva strain si ar trebui condamnat si juridic nu numai din gura cum se preface bashescu ca a facut



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Vladimir Tismaneanu


Vladimir Tismaneanu

Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)