Home » Politica & Doctrine »Societate/Life » Citesti:

Melancolica revolta: Despre Romania anului 2013

Vladimir Tismaneanu iunie 25, 2013 Politica & Doctrine, Societate/Life
85 comentarii 2,498 Vizualizari

Ma intreaba jurnalista Daniela Ratiu de la “Forta Civica Timis” daca “puţinul câştigat a fost pierdut odată cu vara lui 2012″. Eu aş zice că e vorba mai degrabă de o anumită revoltă melancolică, de o usor perceptibila anxietate. Înainte de nevrozanta, frustranta, agonizanta vară a anului 2012, eram convinşi, cei care credem în societatea deschisă, că există lucruri care nu se mai pot petrece într-o Românie membră în NATO şi în UE. Democratizarea ni se părea ireversibilă. Ne amăgeam cu gândul ca useliştii vor şti că există limite, că există lucruri care nu se fac, că nu se tropăie bezmetic într-o sală de concert, că nu se mănâncă seminţe la teatru. Nu s-a pierdut totul, deşi democraţia românească a fost la un pas de dezastru. Când am scris un articol cu titlul “Welcome to Minsk, România!”, chiar mă gândeam că scenariul de tip Lukasenko devenise iminent. Faptul că a fost dejucat, în primul rând ca efect al presiunilor externe, dar şi prin mobilizare civică internă, nu înseamnă că duumvirii (Ponta şi Antonescu), dirijaţi şi patronaţi de Voiculescu şi Iliescu, nu se pregăteau să-l pună în aplicare. Crin Antonescu şi Dan Voiculescu sunt şi astăzi furibunzi că n-au dus până la capăt lovitura de stat. Victor Ponta pare mai degrabă resemnat. Iliescu, bănuiesc, urzeşte în continuare alte scenarii neo-bolşevice. Acesta este ADN-ul său politic.

Daniela RAŢIU: Desigur, chiar şi după 23 ani, ceea ce numiţi ”dorul după Ceauşescu”. Această edulcorare a trecutului trăit de români sub Ceauşescu cunoaşte o metamorfozare stranie. Ceauşescu a devenit ”bun”, iar restanţele de ură, de furie, de plată, au fost încasate de actualul preşedinte Traian Băsescu printr-un proces de catharsis în urmă căruia puterea, electoratul uselist retrăieşte, consumă cu furie fantomele trecutului, altfel cum am putea explica cultivarea urii pentru un preşedinte în România lui 2013 în care USL are puterea – guvern, majoritate parlamentară, precum şi putere locală.

Vladimir TISMĂNEANU: Discursul urii este marca indelebilă a retoricii USL. Recitiţi tot ce-au avut de spus corifeii acestei alianţe în toţi aceşti ani: insulte, calomnii, atacuri ad hominem, futilităţi bombastice, tiribombe găunoase. Nimic serios, nimic care să dăinuie. Am mai spus-o, o repet aici — Crin Antonescu a contaminat USL-ul cu atributele personalităţii sale: fatuitatea şi vacuitatea. La fel şi cei ce se doresc intelectualii lui Crin: mereu insulte şi insinuări la adresa lui Traian Băsescu, false dihotomii, demonizari şi agresiuni verbale, pustiul ideilor. Un exemplu al acestei pasiuni a macularii este “pamfletul” lui Radu Calin Cristea (ideolog uselist, răsplătit pentru “devotamentul neprecupeţit” cu un post echivalat cu secretart de stat prin nu ştiu care consiliu) împotriva mea, apărut acum câteva luni în “Observator Cultural”. Nu cunosc un caz mai flagrant de siluire, de schilodire, de denaturare a unei biografii (în acest caz, a mea) decât ceea ce-a întreprins fostul meu amic în acel imund serial. Nu e vorba însă, doar de mine. Mircea Cărtărescu şi Horia Patapievici au ajuns să se retragă din discursul public pe teme politice tocmai pentru că atacurile infame la adresa lor deveniseră insuportabile. Urmaş al PCR, USL-ul a perfecţionat de o manieră perversă aceste tehnici ale anihilării simbolice a celor care nu se înregimentează. Traian Băsescu este numele a tot ceea ce ei abhora. Înainte de orice, despărţirea de trecutul autoritar-nomenclaturist, decomunizarea, susţinerea statului de drept.

Daniela RAŢIU: Spre deosebire de alţi ani, tabloul deloc măgulitor al lui Iliescu pe care îl realizaţi în carte arată de fapt dimensiunea răului pe care acest personaj l-a făcut, un rău care străbate toată perioada de după 1989 până astăzi când asistăm la un fel resurecţie fesenistă radicală desăvârşită de USL – această monstruozitate politică care a fost posibilă cu ajutorul liberalilor, a lui Crin Antonescu (pe care îl denumiţi drept ”cel mai ridicol politician” al ultimilor ani), dar şi cu ajutorul turnătorului Felix – fantoma trecutului pe care poporul l-a ”ajutat” să ajungă pe scena politică.

Vladimir TISMĂNEANU: Ion Iliescu nu este (doar) un om, el este un sistem. Când spun sistem, mă gândesc la întreg păienjenişul de conexiuni şi protecţii moştenite din regimul comunist, mentalul îmbibat de resentiment, de patimi vindicative, oroarea de pluralism şi dialog. Iliescu s-a format în universul de intrigi, lovituri sub centură şi minciuni în serie propriu nomenclaturii comuniste. Sigur, a făcut declaraţii formale de delimitare de acest sistem, dar, structural, el rămâne un aparatcik. Gândeşte şi acţionează în termeni leninişti: Care pe care, cine îi va veni de hac cui etc. Ion Iliescu a crescut cu mari rezerve şi suspiciuni în raport cu Occidentul. Nu cred că le-a depăşit vreodată. Crin Antonescu este, veţi concede, o caricatură a lui Ion Iliescu. Ceea ce la primul avea, poate că încă mai are, o aură nefast-tragică, la Antonescu devine vodevil şi farsă. Felix intră în alt zonă: e sumbru şi primejdios, îşi pregăteşte cu mare viclenie loviturile, este fiinţa acelor tenebre ale organizaţiilor secrete, a conspiraţiilor perfect camuflate. Prin interpuşi, manipulează, conduce din spatele cortinei, intoxică, dezinformează.

Daniela RAŢIU: Complicitatea lui Iliescu cu un sistem corupt pe care l-a şi patronat de altfel, omul care a sufocat România, laşităţile lui Emil Constantinescu, intransigenţa lui Traian Băsescu – trei preşedinţi care au influenţa traseul României până în anul de graţie 2013. Aşa cum reiese şi din ”Cartea preşedinţilor”, dintre aceştia, preşedintele Băsescu pare să fii scurtcircuitat sistemul politico-mafiot, motiv pentru care vara lui 2012 pare a fi anul unei încercării violente de resurecţie fesenistă, visul lui Ion Iliescu.

Vladimir TISMĂNEANU:
Traian Băsescu a fost şi rămâne o sfidare pentru casta ce-şi zice clasă politică. E spontan, ei sunt artificiali. Spune ce gândeşte, uneori poate chiar prea direct, ei sunt experţi în dublu limbaj. Traian Băsescu nu este singurul om politic de acest gen, au apărut, har Domnului, şi alţii. Dar există, trebuie spus, un model Băsescu. Nu înţeleg prin model ceva sacru şi infailibil. Mă gândesc la un stil politic care mi se pare normal într-o democraţie europeană din secolul XXI.

Daniela RAŢIU: În ”Cartea preşedinţilor”, Cristian Pătrăşconiu vă atrage într-un dialog extrem de relevant pentru perioada pe care o străbatem – ceea ce el numeşte ”pulsiunile marxiste sau neomarxiste”, sau ceea ce d-voastră numiţi ”marxismul histrionic”, ”resurecţia impulsului utopic, anticipată de Leszek Kolakowski” sau despre ”fantasmele trecutului”. Desigur, toate aceste nostalgii sunt trăite într-un context european, însă pericolul e cu atât mai mare într-o Românie încă primitivă politic, într-un spaţiu ocupat de ”neonomenculatură” cum o denumiţi.

Vladimir TISMĂNEANU: Cristian Pătrăşconiu este un analist de prim rang, a fost o plăcere să dialoghez cu el. Stânga românească suferă, ca şi în trecut, de sterilitate teoretică şi anemie doctrinară. Probează continuu un teribil deficit de imaginaţie. Nu şi-a regăsit fibra morală: PSD-ul actual nu are nimic de-a face cu socialismul democratic ponegrit şi prigonit de comunişti (Titel Petrescu, Ion Flueraş, Iosif Jumanca, Şerban Voinea, Eftimie Gherman). Nu idealizez dreapta României de azi, dar este limpede că în acea parte (mă refer, evident, la dreapta democratică, nu la feluritele extremisme ce se proclamă de dreapta) se gândeşte creator, original, incitant. Când îi citesc pe Mihai-Răzvan Ungureanu, Cristian Preda, Ioan Stanomir, Teodor Baconschi, Mihail Neamtu, Iulia Motoc, Dragoş Paul Aligica, Sever Voinescu, Cătălin Avramescu, Ionuţ Popescu, Radu Carp, Radu Preda, Marian Preda, Andrei Cornea, Adrian Papahagi, găsesc lucruri interesante, se propun teme serioase de reflecţie. Ce texte de la stânga aş putea citi fără a-mi pierde vremea? Producţiile Institutului “Şincai”? Comentariile lui C. Rogozanu? Amintirile lui Ion Ianoşi, incapabil să surmonteze ispita Îngerului Roşu? Tocmai de aceea vorbesc despre un marxism histrionic: Nietzsche spunea, luaţi-l de-aici, nu e zeu, e maimuţă! În Vest, există şi marxişti interesanţi. În România ne întâlnim cu un epigonism pe cât de strident, pe atât de jalnic.

Pentru interviul complet:

http://fortacivicatimis.ro/2013/06/mru-are-o-viziune-politica-pe-care-stie-sa-o-articuleze-cu-calm-si-civilitate-nu-este-grabit-impacientat-nu-face-salturi-mortale-este-un-om-al-dreptei-rationale-coerente-articulate/

Pentru “Cartea presedintilor”:

http://www.humanitas.ro/humanitas/cartea-pre%C5%9Fedin%C5%A3ilor

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro

Citeste mai multe despre: , , , , , , , , , , , , , , , , , ,



Currently there are "85 comments" on this Article:

  1. Peter Manu spune:

    “Daniela RAŢIU: Spre deosebire de alţi ani, tabloul deloc măgulitor al lui Iliescu pe care îl realizaţi în carte arată de fapt dimensiunea răului pe care acest personaj l-a făcut, un rău care străbate toată perioada de după 1989 până astăzi când asistăm la un fel resurecţie fesenistă radicală desăvârşită de USL – această monstruozitate politică care a fost posibilă cu ajutorul liberalilor, a lui Crin Antonescu (pe care îl denumiţi drept ”cel mai ridicol politician” al ultimilor ani), dar şi cu ajutorul turnătorului Felix – fantoma trecutului pe care poporul l-a ”ajutat” să ajungă pe scena politică. ”

    O fraza lunga, incarcata cu sarcasm si dispret: monstruozitate politica, resurectie fesenista radicala, fantoma trecutului. Apare si cuvantul “turnator”, pesemne legitim cand e vorba de Dan Voiculescu, dar nu si atunci cand se vorbeste despre Al. Paleologu, I. Caraion, C. Balaceanu-Stolnici, N. Breban si atatia altii. Care sunt regulile de buna purtare ale jurnalistilor romani?

    • Nu doresc sa raspund eu in locul doamnei Daniela Ratiu, dar nu stiu ca Al. Paleologu, Ion Caraion si N. Breban sa fi fost implicati in scenariile politice ale ultimilor ani, inclusiv in ceea ce doctorul Ion Vianu numea cat se poate de adecvat, scriind despre ce s-a petrecut in vara anului 2012, asaltul faradelegii. Oricum, nu cred ca jurnalista a propus in acea intrebare o lista a colaboratorilor dovediti ai Securitatii. Dintre acestia, cred ca doar dl Dan Voiculescu se gaseste in pozitia de a controla un imperiu mediatic si un partid politic care face parte din coalitia care guverneaza astazi Romania.

      • Hannibal Lecter spune:

        Domnule profesor, let’s make it short : toti au fost turnatori , one way or the other (s) . Si daca nu e clar, mai scriu inca o data , cu majuscule :TOTI . It’s part of the game si daca nu erau nu ar fi intrat si ramas in politica, unde curvareala e mandatorie si o conditie prealabila. Valabil oriunde in lume, sub diferite forme , iar pe cei din USA ii invit sa-si ceara dosarul de la FBI (details on request).

        Delatiunea , domnule profesor, e specifica lui homo sapiens, din preistorie. De la umblatul cu paratul la gradinita pina la spovedania finala , TOTUL e delatiune, sub o forma sau alta. Ce, credeti ca Mama Tereza era fata mare ?

        • In aceste conditii, mai are sens sa existe CNSAS? La ce bun? Poate ca totusi distinctia pe care o admiteti (one way or the other(s)) este importanta. Eu unul cred ca este. Unii au avut angajament scris, nume de cod, ba chiar au fost remunerati (unii poate ca s-au cait, nu e locul si momentul sa discutam acest lucru) s.a.m.d. Poate aveti ocazia sa vedeti filmul polonez “Trei prieteni” (Three Buddies). In unele cazuri, precum in acel caz, delatiunea a dus la crima, la asasinat. Cei/cele care l-au turnat pe Gheorghe (Babu) Ursu au devenit complici la crima care se pregatea.

          Delatiunea o fi specifica lui homo sapiens, dar si repulsia in raport cu ea este o trasatura umana. Sunt sigur ca va amintiti ce scria N. Steinhardt despre delatori.

          http://tismaneanu.wordpress.com/2009/03/31/era-suspiciunii-n-steinhardt-despre-delatori-codosi-ciripitori-si-monstri/

          Nu stiu daca Maica Tereza era fata mare, dar sunt sigur ca nu era turnatoare. Cred ca nici Chris Hitchens, departe de a fi fost un fan al ei, nu a sustinut asa ceva :)

          • Hannibal Lecter spune:

            De acord , partial , cu dvs. Eu m-am referit la exclusiv la politicieni , de ieri si de azi, peste tot in lume , pt. care delatiunea (si multe alte instrumente de lucru -desinformarea ,tradarea, denigrarea, rumors, innuendo si multe altele) e unul din mijloacele de a avansa . La fel cu cei din domeniul public, oriunde in lume. Adica bugetari , cei care traiesc din stipendii , granturi , donatii, etc. Adica e o lume unde nu exista morala , nici absoluta, nici relativa. Dvs. diferentiati raul facut victimei prin acestea—de acord. Eu vorbesc de “binele” personal obtinut prin el.

            Trebuie desfiintat CNSAS ? Eu cred ca se putea porni altfel. V-am mai spus de baza de date informatizata de la CID (centrul de informatie si documentare Secu). Acolo era si este TOT ce privea urmariti si urmaritori . Sigur ca Ceausescu a dat dispozitie in ’68 sa se distruga dosarele Secu ale membrilor PCR , dar numai DUPA introducerea in baza de date a elementelor esentiale.Si acolo este esenta : date personale, nume de cod , perioade, etc—pentru surse. Pt. urmariti , la fel : date personale, nume de cod, problema deschiderii (motivul) , ofiterul , perioadele, sursele si eventual cum s-a finalizat . Sigur , nu sint documente, dar e baza de sinteza si de pornire. Ei, asta trebuia facut : acces direct la aceasta baza de date , ca acolo e marfa :!: Dvs. in Raportul Final , la propuneri concrete (sau in anii de dupa, la Comisia de implementare a Raportului) asta trebuia sa promovati deconspirarea bazei de date, nu CNSAS, nu lustratii , etc. Astea vin pe urma. CNSAS tre’ sa ramana pt. studii de specialitate, dosare de problema, etc. si sa le publice in caietele CNSAS (de altfel f. bine facute , pt ca au cercetatori buni, din pacate sub-remunerati). Deci nu trebuie desfiintat, ci reorientat. Iar accesul NERESTRICTIONAT la baza de date ar fi lamurit multe. Sigur , acolo sint si data care privesc SIE (chiar si acum, deci fara astea). Si Basescu e acolo si oamenii tre sa stie –abia apoi se stabileste daca e poitie politica , sau doar birocratie de rutina. Si dvs. sinteti acolo , in the late 80′s , dar numai cu un scurt istoric in RO si influentare pozitiva pt. viitor (ca doar nu credeti ca s-a intentionat trimiterea lui “Radu ” sa va faca o vizita :lol: ) . Si Marga e acolo , nu numai ca sursa dar si ca “persoana de sprijin” in calitatea de sef la UASCR -CU Cluj (facea parte din fisa postului ) si binenteles altfel pina a fost primit in PCR. Ei, cu acces la baza de date , altfel ar juca EvZ in meciul cu CNSAS , nu numai folosind unul din dosare , si ala cosmetizat .

            Deci s-a pornit prost , si asa nici nu se putea realiza lustratie ca lumea. Dar , daca se proceda asa , ramanea parlamentul gol :lol:

            Oricum o luati , tot mai bine era pe vremuri . Acuma , digitalul asta a eliminat si informatorii si mare parte din urmaritori ( a disparut sarea si piperul , adica thrill) . Numai urmaritii au ramas :lol:

            • Maria Hulber spune:

              Îmi cer scuze pentru intervenţia off topic.

              Mister Hannibal, dacă veţi avea vreodată timp, poate mă veţi ajuta în elucidarea unei chestiuni personale care mă frământă de ani buni. Am vrut de mult să vă adresez această rugăminte, dar n-am îndrăznit. Ceva, însă, din acest comentariu al Dvs., m-a determinat să trec peste reţineri şi vă interpelez. Vă mulţumesc, indiferent ce hotărâre veţi lua.

            • Hannibal Lecter spune:

              Stiu ca ati petrecut foarte mult timp ca cercetator acreditat la CNSAS , deci probabil ca dvs. cunoasteti toate trucurile . Imi pot inchipui doar ca problema dvs. se refera la accesarea acestei baze de date , care sigur ca in atatia ani a fost multiplicata si distribuita in mai multe locuri (RO si-a pierdut independenta informationala inca din anii ’90) . Sigur ca imi puteti spune, aici sau va contactez eu ( intre timp am obtinut adresa dvs. email) . Daca nu pune in pericol siguranta statului :lol: (adica datele re. Basescu and similars ) poate se rezolva.

              Pana atunci , sa vedem un autoportret : http://goo.gl/K9qLi

              P.S. pentru prof. Tismaneanu . Domnule profesor, daca puneti atata pret pe transparenta , lustratie, etc. de ce nu ati scris niciodata despre deschiderea si accesarea publica a acestei baze de date ? Amica dvs. dna Germina , va putea lamuri despre ce e vorba. De ce , in anii cind ati condus Comisia de Implementare a Raportului nu ati propus asta ? Doar stiti ca in RDG cu asta s-a inceput. A fost dureros (mai ales ca era f. recent) dar sanatos. Nu dosare (alea sint private) nu opisuri de la fostele judetene PCR , nu microfilme—ci simpla insiruire de nume si “functii ” : sursa, gazda, informator, persoana de sprijin, DUI sau numai “supraveghere”, etc. E mai important pentru asanarea morala decit ICR. Inca nu-i tarziu ….

            • Ce-ar fi sa sugerati aceste lucruri catre IICCMER, INST etc. Poate ca domnii Dinu Zamfirescu si Andrei Muraru, cu sprijinul domnilor Marius Oprea si Radu Ciuceanu (INST), vor saluta si vor prelua ideea Dvs si vor porni aceasta prea indelung amanata actiune. In ce ma priveste, am facut ceea ce am crezut necesar, in limitele unui mandat clar definit. Scriu in functie de ce ma intereseaza si, mai ales, pe teme la care, sper, ma pricep. Romania nu este fosta RDG, Comisia noastra nu a fost una parlamentara (v. Comisia Eppelmann) etc De ce nu-l intrebati, de pilda, pe dl profesor Dragos Petrescu, presedintele Colegiului CNSAS, reprezentant al presedintelui Basescu, numit in 2006, reconfirmat in 2012, fost membru al CPADCR si al Comisiei Prezidentiale Consultative? Ori, daca tot o cunoasteti, pe doamna Germina Nagat, autoarea unui subcapitol din Raportul Final, fosta experta a CPADCR? Chiar credeti ca totul trebuie scris si spus de mine? Chiar mai direct, va intreb de ce va limitati la forumul acestui articol si nu scrieti Dvs un text pe care sa-l propuneti pentru publicare la “Contributors”? Vorba Dvs, inca nu-i tarziu…

            • Maria Hulber spune:

              Ce surpriză plăcută! :) Mulţumesc pentru (auto)portret.
              Aveţi dreptate. În calitate de cercetător cunosc trucurile. Nu ştiu sigur dacă le cunosc pe toate. :) Problema mea are, într-adevăr, legătură cu locurile de accesare a acestei baze de date. Ştiu cât există la CNSAS şi, din păcate, chiar dacă mai sunt numeroase dosare de arhivat, ceea ce caut nu e acolo. Aşa cum v-am scris mai sus, de data aceasta e o chestiune personală. Vă pot scrie aici, cred că nu am nimic de ascuns. Iar dacă există vreun schelet prin dulap, de care eu nu ştiu, m-aş bucura să mi-l dezvăluiţi. Aş putea să încep, de pildă, cu întrebări simple, cum ar fi: Unde e dosarul meu? sau Unde e dosarul de cadre al tatălui meu? Dar altceva mă preocupă. E vorba de o zi anume (15 septembrie 1989) şi un loc anume (Sibiu). Îmi doresc mult să ştiu dacă ceea ce s-a întâmplat în acea zi – şi probabil a fost consemnat în documentele de partid ale vremii – are vreo legătură cu mine… Şi dacă are, de unde să încep să caut. Căci, aşa cum a scris şi domnul profesor Tismăneanu în articolul anterior, nimic nu s-ar fi întâmplat dacă n-ar fi existat dinainte nişte semne. Iar semnele mi-au deschis câteva întrebări.

            • Hannibal Lecter spune:

              Domnule profesor , ‘geaba va suparati, nu v-am acuzat de nimic—poate tonul a fost prea direct, atata. Am vrut sa spun ca se putea face mai mult , ca au fost oportunitati iar dvs. , ca persoana publica ce v-ati aflat , la varii momente in preajma acestor oportunitati , nu le-ati valorificat. Nu e o acuza , nici macar o critica –toti trecem in viata pe linga varii oportunitati pe care le observam abia mult mai tarziu.
              Sintem in 2013 , dvs. continuati sa fiti o voce respectata in spatiul public politic din RO dar si international — era o sugestie , poate nu perfect exprimata , de a considera asta , eventual in textele dvs. sau chiar la diverse prezentari pe care le faceti (daca e cit de cit close to the topic. ).
              Cred ca macar sinteti de acord ca e important . Poate sint interesati si intelectualii adevarati despre care ati scris recent . As vrea sa cred ca da .

            • Va multumesc pentru clarificari. M-am mai gandit la analogia cu Germania. Acolo Stasi a fost considerata organizatie criminala, RDG a fost declarat, prin vocea presedintelui Roman Herzog, Unrechtsstaat etc Niciun ofiter Stasi n-ar fi putut macar sa viseze sa intre in politia RFG (ma insel?) Acolo, fostii profesori de socialism stiintific (versiunea SED-Stasi a marxism-leninismului) au fost eliminati din invatamant.

              In Romania, stiti bine, desfiintarea Securitatii a fost praf in ochi. Stim cariera unui Rogojan. Ca el vor fi fost mii. Da, sunt de acord ca este f. important ce sugerati. Da, aceste date ar fi trebuit facute publice. Da, ar fi bine ca intelectualii critici sa se pronunte public pe acest subiect, sa nu-l lase sa dispara. Da, cred ca nu exista cale de mijloc intre a fi colaborat ori a nu fi colaborat.

            • Hannibal Lecter spune:

              Multumesc pt. raspuns si ma bucur ca ati inteles. Doar 2 puncte :

              1) despre STASI . Acolo a mai fost ceva : chiar daca s-a vorbit de reunificare , in fapt RFG a fost invingator . Si atunci, sigur ca cei din West nu doreau o puzderie de politicieni din fostul RDG pe cap (concurenta). Asa ca legea le-avenit numai bine. La fel a fost si cu cadrele didactice din universitati (ma refer la stiinte sociale) care sigur ca se puteau converti , more or less, la noile doctrine invingatoare. Si aici, legea a venit numai bine pentru pepiniera din West, care a putut ocupa catedre ramase vacante. Desi, veti concede, si in Leipzig erau universitari de calitate, care , cred eu, se puteau adapta repede.
              In RO insa, nu a fost West vs. Est , si epurari masive in anii ’90 ar fi lasat multe locuri goale (atat in servicii cit si in mediul academic –mai ales la stiinte sociale, dar nu numai acolo). Si , precum ziceam, Parlamentul ar fi aratat ca un stadion gol. Dar a trecut aproape un patrar de veac , sint noi generatii, iar o deconspirare totala ar aduce cred eu, macar o clarificare a trecutului recent si 2-3 molecule de pace sociala.

              2) scrieti de Rogojan si ca el “vor fi fost mii ” . Doar doua exemple , din propriile mele dosare. M-am dus in RO, dupa 24 de ani, in 2008 , in aprilie, cind era summitul. Si m-am interesat ce mai fac cei ce odinioara imi construiau dosare. Si ce vad ? In 2008, la 17 ani de la revolutie, unul din ei, Gheorghe Mija era Directorul Cancelariei Primului Ministru Tariceanu. Asa scria pe site-ul guvernului si am verificat–era omul meu. N-au gasit in toata RO altul decit ala care ma urmarea cind eram deja plecat (84-90 ) .

              Altul (cel care imi deschisese initial primul DUI ) era …va rog sa va puneti centura de siguranta ….Director al Uniunii Avocatilor Europeni ! Lucrase initial la Directia III (contraspionaj) apoi a fost luat la Buc. la UM 0110 (pt. spatiul socialist ). Acuma, poate stiti, ca teoretic Baroul nu primea fosti securisti. Dar asta treaca mearga , insa chiar sef la Uniunea Avocatilor Europeni ?!? Pot urca imaginea bussines card pe care mi-a dat -o , ca sa vedeti. Se numea Adrian Puiu , birou baban vecin cu Iorgovan in fata Parlamentului, si m-a invitat la el si mi-a aratat , f. mindru , o poza cu el si Iliescu , doar ei doi , mare , pe peretele unuia din birouri.

              Nu mai spun ca unul din informatori ajunsese, in anii 2000 , primar.

              asa ca atunci cind scrieti ” …vor fi fost mii …” poate dvs. scrieti asa, retoric, dar nici nu stiti cita dreptate aveti !

        • Grammaticus spune:

          Una e sa fii turnator dupa ce-ai fost schingiuit in inchisoare si una e s-o fi facut din abjectie personala, liber si nelisilit decit de aspiratia spre capatuire. Nu se poate compara un scriitor, un om al intelectului, atit cit a fost, ca Paleologu cu un nimic, un om de nimic dar in stare de faradelegi mari, precum Voiculescu, un lacheu ajuns bogat, foarte bogat.

        • Viorel Popescu spune:

          Domnule,

          Dvs. insinuati ca o tanara albaneza romano-catolica nascuta in 1910, calugarita la 18 ani si necasatorita niciodata nu ar fi fost fata-mare.
          Cred ca ati depasit o limita aruncand o umbra asupra unei persoane care nu v-a facut nimic.
          Una dintre porunci spune “Sa nu marturisesti stramb impotriva aproapelui tau”.

          • Hannibal Lecter spune:

            Eu nu am afirmat nimic, am intrebat doar , retoric . Sau , precum se spune, intreb, nu dau cu bita :lol: Acum, vorbind serios,era doar o maniera de a sugera relativismul neprihanirii .Imi pare sincer rau ca am ales o exprimare care v-a intristat.

            Pentru ca dl. prof. Tismaneanu subliniaza relativismul si diferentierea culpelor , si pt. ca exemplul pe care l-am dat il gasiti nepotrivit , dar si pentru a ne descreti fruntile, va voi spune o intamplare reala sperind ca de data asta se va intelege ce vreau sa spun. E un dialog real, ce a avut loc in Ciudad de Bot’seni , acu 102 ani, adica in 1911 . Botosani era un mic tirg in acei ani (klein shtetl –in idis) , cu o comunitate evreiasca destul de numeroasa si unde nu toata lumea cunostea pe toata lumea. De aceea existau petzitori –adica oameni a caror activitate consta in a mijloci casatoriile. Adica , atunci cind cineva dorea sa se insoare sau avea fata de maritat apela la serviciile petzitorilor , care , in functie de status (avere, statut social ) propuneau candidati si imperecheau cuplurile—pt. o suma consistenta (pe vremea aia nu existau internet dating services :lol: ) . Asa se face ca la un tinar avocat, cam sarac dar cu o cariera promitatoare a venit un petitor.

            — Dragul meu, iti fac o propunere de nerefuzat . E vorba de fata bijutierului de pe Calea Nationala. Asa o fata , ah, o frumusete …Ei , are un mic defect , dar ce conteaza ….

            – Ce defect ?

            – O , un fleac … Dar nu uita , unchiul ei care tine bacania de pe Bulevard nu are copii . Ea e singura lui nepoata . Cui crezi ca ii va lasa afacerea ?

            – Sigur, interesant , dar despre ce defect vorbeai ?

            – Ce conteaza ? Uiti ca e singura la parinti ? Stii cit aur au ? Si nu uita de matusa din America ! Asa ca, ce mai conteaza un mic defect ?!?

            – Stii ceva ? M-ai convins . Batem palma, bem aldamasul (rachiu) si mergem la parintii ei. Dar spunemi , totusi, mor de curiozitate , ce e acel defect mic ?

            — Ei, acolo, un mic defect , un fleac. E putin ….insarcinata :!: Da’ nu mult, numai un pic , zau …..

            —————————————–
            Domnule Profesor Tismaneanu , acum ati inteles ce vreau sa spun ? Adica este sau nu este , that’s the question.

      • Peter Manu spune:

        ‘Asaltul faradelegii” era previzibil si ar fi trebuit sa fie prevazut de Traian Basescu. Se trece prea usor cu vederea faptul ca Traian Basescu avea multe posibilitati de manevra dupa motiunea de cenzura care a dus la demisia guvernului Ungureanu si nu era obligat in nici un fel sa transfere imediat puterea executiva lui Victor Ponta.

        Oricum ar fi, sarcasmul si dispretul contravin eticii jurnalismului responsabil. In plus, indica un complex de superioritate fata de partea adversa, in acest caz alianta anti-Basescu. Alegerile au fost insa castigate, cu o majoritate covarsitoare, tocmai de fortele anti-Basescu. Ca intotdeauna, complexul de superioritate e numai o constructie orgolioasa, menita sa ascunda micimea pozitiei proprii.

        • Ploua, ninge, Basescu e de vina. Cu alte cuvinte, hotul cu un pacat, pagubasul cu o mie :) Veti admite, totusi, ca statul de drept a fost in pericol de coalitia USL, nu de Traian Basescu. Ori poate nu veti admite…

          • Peter Manu spune:

            Cum as putea sa nu fiu de acord? Dar cunoasterea trecutului are valoare in masura in care poate modifica viitorul. Asa ca, acum, e mai important sa intrebam cum a fost posibila o asemenea tranzitie.

            • De acord, acum avem acea distanta necesara ca sa putem evalua cum s-au petrecut lucrurile. Este de observat ca in timp ce Victor Ponta recunoaste, nu cu bucurie, dar recunoaste, ca a USL a gresit in vara anului 2012, ca a invatat ceva din experientele acelor luni de aventura politica (e termenul meu, nu al sau), partenerul de actiune, Crin Antonescu, este total impenitent.

        • Dr Zen spune:

          Domnule Prof. Manu.
          “complexul de superioritate e numai o constructie orgolioasa, menita sa ascunda micimea pozitiei proprii.” O precizie de samurai!

          • Peter Manu spune:

            Imi cer iertare. Am omis ghilimelele si indicatia ca formularea apartine profesorului Lucian Boia, in eseul “De ce este Romania altfel”. Am subliniat-o intr-o recenzie a acestui remarcabil eseu astfel:

            Citindu-l pe Boia nu se poate sa nu remarcam la istoric viziunea unui clinician, pentru care intrebarile fundamentale sunt unde e leziunea si ce e leziunea. Daca il inteleg bine pe istoric, una dintre “leziuni” este complexul de inferioritate. O intepretare pentru care Boia recurge, in fapt, la limbaj medical “daca ar fi sa pun un diagnostic societatii romanesti, aceasta e prima maladie pe care as diagnostica-o. Romanii isi descopera neinsemnatatea”. De aici, Boia nu poate decat sa adopte (intuitiv, cred) conceptul adlerian al superioritatii nascute din resentiment si teama, “din acest complex se naste o constructie orgolioasa, menita sa contracareze micimea prezentului”.

            • Dr Zen spune:

              Resentimentul si teama…
              Fixatiile… “atunci cand te uiti prea mult intr-un abis, abisul se va uita si el prin tine” cum spunea Nietzsche sau dara, conceptul lui Eduard Pamfil. Dispretul si muscaturile sunt efectul fixatiei. Dar sa nu iesim din matca subiectului… studiez de ceva timp dispretul fata de obiect, fragilitatea si dansul in oglinda dusmanilor.

        • Lupul Monarhist spune:

          @Peter Manu – eu cred ca tocmai numirea lui Victor Ponta in functia de premier a fost momentul in care Traian Basescu a aratat publicului ca a invatat ceva, in esenta a acceptat sa imparta puterea. A evitat extinderea sau acutizarea crizei politice. Multi au vazut, putin cunosc. Pacatele presedintelui sunt altele -din nefericire prea multe- eu gasesc nepardonabila neglijenta sa de a pregati din timp un urmas -un dauphin- care sa conduca alternativa la “asaltul faradelegii” (aici suntem pe aceeasi pagina). Dar vanitatea, fobiile si maxi-orgoliile presedintelui au trebuit sa fie platite in final. A fost o situatie in care a pierdut toata lumea, inclusiv Romania, in general.

          • Hantzy spune:

            Doar pentru ca nick-ul dvs duce cu gandul intr-acolo, imi amintesc ca, nu foarte demult, pe diverse bloguri, erau alti amici de idei ai dumneavoastra care jurau ca Basescu nu pregateste un delfin, pentru ca sigur are in vedere un rege. Mai toti sustineau ca va demisiona pentru a-i face loc … “Dar de-acuş s-a isprăvit…”

            • Lupul Monarhist spune:

              @Hantzy – exista multi naivi care dau crezare tuturor bazaconiilor de barfe de la Bucuresti. Va asigur ca stau departe de ele :-) Eu sunt monarhist cat cred in beneficiile sistemului monarhist constitutional privitor la situatia Romaniei in acest moment. Este net superior formei curente si mutante de republica cu accente balcano-gitane. Sunt monarhist si din perspectiva istorica, a faptului ca aceasta familie a pus bazele statului modern roman, au transformat-o din vilayet otoman in stat independent european. Din nefericire, Casa Regala nu este in pozitie sa ofera alternativa in prezent. Este erodata din multe puncte de vedere, in principal din cauza actiunilor iresponsabile ale “printului” Radu Duda (candidatura bizara la prezidentiale, apropierea de polul USL, decorarea fara discernamant a personalitatilor controversate -Nistorescu, Nastase, Oprescu- si festivismul exagerat care nu se mai termina). Ma opresc aici pentru ca subiectul articolului este altul. Cu bine!

  2. comentariu spune:

    Putinul cistigat a fost pierdut datorita apostatului Roman si urmasului Basescu care au dus la restauratia deplina sub ultima domnie absoluta a lui Iliescu.
    Atunci s-a pierdut totul.
    Un element extern este deradarea drepturilor omului si a democratiei in occident si migratia spre modul asiatic.
    Restul sunt mici variatii de culoare pe griul vietii politice.
    Ar fi exagerat sa comparam pe Basescu cu Corneliu Coposu.
    Cel mult comparam basescu cu Crin sau Ponta, numai ca ultimul este mai bun decit primii doi.Ponta este favoritul celor cu origine sanatoasa.

  3. Cici spune:

    Stimate domnule Tismaneanu,

    Citesc cu mare placere articolele publicate pe contributors.ro si ma bucur nespus de fiecare data cand vad ca se mai poate discuta si altfel in tara noastra, la un nivel putin mai ridicat.

    Nu sunt nici de parte un intelectual versat asa ca dumneavoastra si nici nu pot pretinde ca detin cunostiintele necesare unui bun jurnalist insa cred ca pana si cineva asa mic ca mine isi permite cateva remarci. Vreau sa inainte de asta sa punctez cat se poate de clar ca interventia mea nu are ca nici un scop sau substrat politic.
    1. Doamna care a realizat acest interviu nu se poate numi jurnalist. Un jurnalist pune intrebari si nu serveste concluzi sau pareri, in acest caz nesustinute prin nici un fel de argumentatie. Acest interviu nu lasa nici macar o urma de impartialitate iar atitudinea si limbajul sunt dupa parerea mea nedemne de o persoana care se pretinde jurnalist.
    2. Dumneavoastra atacati integritatea doctrinara a doua partide cu istorie, partide care cu bunele si relele lor au avut un traseu relativ linear, ceea ce nu se poate spune despre partidele aflate actualmente in opozitie.
    3. Antonescu nu a dat dovada in ultima perioada decat de o orientare neo-nazista eventual si in nici un caz de extrema stanga, bolsevism si alte prosti.
    4. Si ai ma opresc, va rog sa-mi explicati si mie, prin perspectiva acestui material, ce va deosebeste pe dumneavoastra, intelectualii adevarati ai zilelor noastre, de cei ce cantau ode partidului cu 25 de ani in urma. Eu nu vad decat atacuri murdare imbracate in cuvinte mari. Intre acei “intelectuali ai lui Antonescu, se regasesc si oameni care, la fel ca si dumenavoastra au adus o valoare adaugata acestei tari, iar noi cei mai tineri stam si ne uitam cum acei in care ne-am pus cel mai mult increderea, intelectualitatea pentru care unii si-au dat viata nu de mult, se improasca cu noroi si sustine la conducerea tarii oameni ca Antonescu, Ponta, Basescu, Boc, Voiculescu, Becali etc.

    Cu mult amar in suflet va spun ca din pacate dupa 23 de la democratizarea romaniei nu pot trage alta concluzie decat ca intelectualitatea din Romania a dezamagit mai mult decat politicul. Poate ca avem nevoie de un dejastru real, pentru a revenii la onoare si responsabilitate, momentan vad ca tinem mortis sa facem trotuarul pentru politruci.

  4. Grammaticus spune:

    Vara trecuta asteptam in fiecare zi articolele D-lui Tismaneanu care, prin articolele sale, a sustinut moralul a mii de oameni. A fost cumplit prin ce am trecut, si acesti oameni nu vor plati prea curind pentru jocul la ruleta, iresponsabil si gangsteresc, al destinului a milioane de oameni pasnici si lipsiti de orice banuiala despre tenebrele vicleniei in general si mai ales viclenia unor slugi ale securitatii in special.

    • Ma bucur ca nu ati uitat acele articole. Am scris zilnic pentru ca simteam ca daca nu scriu ma sufoc. Nesimtirea “revolutionarilor bunului simt” atinsese cote paroxistice. Sunt convins ca nici ei nu au uitat acele texte :)

  5. smaranda spune:

    Situatia este mai complexa. As adauga lipsa de moralitate a clasei politice, cu aspect elocvent traseismul partinic. Lipsa patriotismului si lacomia fara limite pentru cei care au falimentat economia tarii. Lipsa de reactie a sistemului juridic pe o perioada lunga la atacurile mafiote. Toate acestea si multe alte au indus populatiei o stare de apatie, de demobilizare. Sistemul lui Iliescu este adaptat continuu, cu nerusinare, pentru a supravietui. Lichelele sint atit de proaste ca nu pot schimba tara si atunci prefera sa schimbe constitutia. Pina cind!!

  6. Gore' spune:

    Citat: “Dar există, trebuie spus, un model Băsescu. Nu înţeleg prin model ceva sacru şi infailibil. Mă gândesc la un stil politic care mi se pare normal într-o democraţie europeană din secolul XXI.”
    D-le Profesor,
    Chiar credeti in afirmati aceasta?
    Am vazut un comentariu al Dvs. in care il numeati ca model pe Vaclav Havel si mi-a placut. Acum nu mai inteleg nimic.

    • De acord, e nevoie de o reducere a ambiguitatii. Doua intelesuri ale aceluiasi cuvant, adica model. Model, deci un proiect, o structura relativ coerenta si previzibila de optiuni, politici, strategii. Deci, modelul Clinton, Putin, Basescu, Iliescu, Nastase etc Al doilea sens, e cel din discutia de modele umane pe care un politician si/sau un intelectual public (ori mai putin public) le admira, cu care se identifica, un arhetip politic si, eventual, etic. Pentru Mitterrand, cum spuneam, modelul a fost Leon Blum (dar si Pierre Mendes-France).

      • Gore' spune:

        Va multumesc pentru raspuns. Parcursesem cele 2 texte si nu aveam dubii asupra valentelor diferite – sper ca raspunsul sa ii ajute pe cei care nu le-au citit. Intrebarea era alta dar probabil ca nu aici e locul pentru raspuns.

  7. amanda13 spune:

    Ce s-a intamplat vara trecuta a fost pentru mine un soc, dar intr-un fel mi-a spulberat si iluziile privitoare la spiritul civic al votantilor romani. Din aceasta perspectiva, ceea ce pregateste comisia lui antonescu mi se pare la fel de periculos si pe aceeasi linie sunt foarte putine vocile care au curajul sa vorbeasca despre asta. Dictatura parlamentara care se contureaza este lovitura de finete, cireasa de pe tortul asaltului despre care bine vorbea Ion Vianu (ma intreb ce dialog ar fi purtat domnia sa cu Matei Calinescu pe aceasta tema), infinit mai periculoasa si de mai lunga durata.

    Cat despre presedinti, in general stiti parerea mea asa ca voi adauga acum doar ceva ce mi-a spus candva Alexandru Musina (stiu ca stiti ca ne-a parasit din pacate acum cateva zile) – in Romania nu va fi ales prea curand cineva fara particula -escu la sfarsit. E pur si simplu imposibil sa fi un presedinte de bon ton fara un -escu de roman verde la finalul numelui :D Daca vrea sa ajunga presedinte, poate Ungureanu ar trebui sa lupte mai mult si sa fie un adevarat -escu :P
    Fiindca altfel tare mi-e teama ca va mai exista un -escu malefic in istoria romaneasca si ca vom scapa foarte greu de el.

    • Maria Hulber spune:

      Ungureanu nu va fi niciodată preşedintele României. Poate ne vom pune speranţa într-un alt purtător al sufixului onomastic ,,-eanu”, care va apărea în viitor în peisajul politicii româneşti de dreapta şi va înţelege să-şi formeze o echipă de oameni competenţi şi de încredere, nu de mediocrităţi. Deocamdată nu văd aşa ceva în actuala evoluţie politică. În orice caz, faţă de aprilie 2012, Ungureanu a pierdut la firul ierbii cel puţin jumătate din susţinători. Cel puţin.

      • amanda13 spune:

        @Maria Hulber. Exact. Si am senzatia ca ultimele sale miscari (stangace) pe scena politica sunt cauzate de teama ca ii va pierde si pe restul acestora.

        • Maria Hulber spune:

          Aşa este. Vedem aceleaşi lucruri, chiar dacă unghiurile şi distanţele de observare sunt diferite. Pentru mine este cu atât mai contrariantă şi mai dezamăgitoare evoluţia lui Ungureanu, cu cât, în urmă cu mai bine de un an, îl consideram adevărata speranţă a dreptei. Am dus lungi şi serioase sesiuni de convingere a multora dintre sceptici sau dintre detractorii săi. Acum am glaciala senzaţie că timpul şi energia mi-au fost irosite. Puteam citi vreo cinci cărţi esenţiale în toată acea perioadă, puteam sistematiza o mulţime de date care îşi aşteptau rândul… Şi ce primim în schimbul aşteptărilor? :( Personaje iremediabil compromise, sorbonici, impostură. Nu, nu e nimic gratuit în ce scriu. Nu scriu cu patimă. Am argumente şi dovezi pentru toate… Probabil că le cunoaşteţi şi dumneavoastră.

          • amanda13 spune:

            @ Maria Hulber, va inteleg perfect dezamagirea, am trait-o la randul meu incercand sa-mi conving rudele ramase in tara. Nu regret efortul, consider ca a fost indreptatita energia consumata din moment ce am crezut in ceea ce am facut la momentul respectiv. Cu toate acestea, trebuie sa recunosc ca nu-mi este deloc indiferenta compromiterea si impostura despre care vorbiti, ea ma indeparteaza sufleteste din ce in ce mai mult de Romania. :(

            • Maria Hulber spune:

              amanda13, e şi acesta un punct de vedere: nimic nu e irosit atâta timp cât e făcut cu suflet, din convingere. Totuşi, dacă aş avea posibilitatea să întorc timpul, ştiind ceea ce ştiu acum, mi-aş îndrepta spre altceva energia.
              De oriunde aţi fi, de departe, merită totuşi să păstraţi România în suflet. Realitatea factuală e altfel decât se receptează în virtual, tărâm al impostorilor de tot felul, din păcate, gonflaţi cu imagini false, de la fotografii photoshopate şi fără nicio legătură cu realitatea până la profiluri publice construite pe minciună (care, se pare, lui Ungureanu îi plac foarte mult, indiferent de consecinţe şi de nota de plată electorală). Dacă le reperaţi şi le daţi la o parte, păstrând în vedere doar valorile autentice, veţi avea o surpriză plăcută. Sunt încă enorm de multe aspecte frumoase şi încurajatoare în România.

  8. genu spune:

    Domnule profesor, am o nedumerire: in ce fel credeti Dvs ca Ion Iliescu a influentat decisiv cursul evenimentelor din vara anului trecut? Stiu doar ca a aprobat public actiunea USL de demitere a presedintelui. Dar nu am observat vreo implicare de-a sa mai serioasa. Dealtfel, nici nu cred ca mai joaca vreun rol important pe scena politica-in momentul in care a vrut sa preia conducerea PSD-ului, iar grupul de la Cluj impreuna cu Hrebenciuc si Mitrea l-au propulsat pe flascul Mircea Geoana, cred ca ponderea sa in PSD s-a diminuat simtitor. As spune chiar ca domnia sa mi se pare un pensionar in politica. Doar pe 3 martie, ziua sa de nastere, sediul din Kiseleff al PSD-ului gazduieste acele bai de multime cu aer tot mai vetust-un fel de premiu de consolare similar cu trusele de stilouri primite in dar de la aceiasi baieti care faceau miliarde la foc automat, devalizand resursele statului, in timp ce-i alimementau iluziile de putere.
    As fi dorit ca parchetul sa fi fost mai activ in ceea ce priveste cercetarea implicarii sale in instrumentarea mineriadelor sau a evenimentelor tragice din decembrie ’89. Stiu doar ca un domn general Voinea a produs vreo tona de hartii urmarind aceste intamplari grotesti, dar rezultatul a fost doar o pensie generoasa-160 sau 180 milioane lei vechi, daca nu ma insel. Iar daca imi aduc bine aminte, la una din mineriade, curajosul sef de gara din Craiova, un domn Manucu, a incercat sa opreasca trenurile cu ortaci si a fost demis de un anume secretar de stat de la Ministerul Transporturilor. Care mai tarziu, impreuna cu partidul domniei sale, s-a opus vehement legilor de retrocedare sau legii Ticu Dumitrescu.
    De asta cred in varianta profesorului Boia din “De ce e Romania altfel” conform careia vara trecuta s-a dus o lupta pentru putere intre doua tabere nediferentiate ca proiect si identitate. Domnia sa spunea ca dl presedinte si-a creat o retea de putere in timp, in vreme ce USL-ul a urmarit acelasi lucru, dar, profitand de valul de simpatie popular, a ars etapele intr-o maniera cam fortata si destul de primitiva. Ceea ce a produs acea reactie ostila a Occidentului la adresa sa, iar presedintele a fost salvat de gong.

    • Ion Iliescu pensionar in politica? Mi-e teama ca subestimati personajul. Sistemele nu se pensioneaza. Ion Iliescu va iesi din politica doar cu picioarele inainte. Autoritatea sa in PSD este deopotriva carismatica si traditionala, spre a relua tiplogia weberiana. Nu pot oferi date precise, dar va pot povesti doar o scena traita de mine personal in vara anului trecut. Sosisem la Bucuresti, stateam la Hotelul Starlights de pe strada Grigore Alexandrescu. Am iesit cu fiul meu si cu un bun prieten la un restaurant spaniol de pe Caderea Bastiliei. Cand im ajuns in salonul de la etajul I, la o masa imensa se afla intreaga echipa de conducere a PSD. La mijloc, alaturi, Ion Iliescu si “independentul” Sorin Oprescu. Am recunoscut-o pe Corina Cretu. Am trecut repede pe langa ei. Evident, ne-au observat, am auzit tot felul de soapte amuzante. Iliescu domina reuniunea cadrelor de conducere. In acest timp, Adrian Nastase se afla la zece minute de mers pe jos, la Spitalul de Urgenta. Nastase devenise un paria, Iliescu era in continuare eroul partidului. Cat timp Iliescu este in forma (si inca este), structura interna de putere in PSD nu permite contestarea lui Don Corleone. Asa functioneaza mafiile. Oricine o va face, inclusiv Victor Ponta, se va trezi zdrobit. Sa mai adaug ca Iliescu este un Don Corleone care stie pe dinafara “Cursul Scurt de istorie al PC (b) al URSS”. Un Don Corleone cu ideologie.

      Cat priveste ceea ce scrie istoricul Lucian Boia, sunt de prea multe ori de acord cu domnnia sa pentru a-mi permite sa fiu macar o data in dezacord :) A existat un plan precis de inlaturare a “Cezarului” (cititi textele Institutului PSD ce poarta numele fostului sef de cabinet al lui Adrian Nastase, Ovidiu Sincai). Banuiesc ca nu ati uitat campaniile Antenelor pe tema “dictaturii lui Basescu”. Opinia publica a fost manipulata si conditionata prin actiuni propagandistice derulate sistematic, zi de zi, ceas de ceas. Cand Mihai Gadea isi va scrie memoriile (va veni si clipa aceasta!), vom afla multe. Nu stiu ce rol a avut Ponta, dar este cert ca planul a fost conceput de Dan Voiculescu si acolitii sai, intre care Crin Antonescu, omul care a ingropat adevarul PNL. Iliescu, probabil, l-a sanctionat favorabil. El retraia, in 2012, anul 1946. Ponta era un pion jucat de Iliescu si echipa Voiculescu. Scandalul plagiatului l-a radicalizat. A marsat cu ardoare. Restul e istorie recenta a unei tari care, cred sincer, nu merita aceasta aventura extrem de costisitoare.

  9. Cristian Apetrei spune:

    Discutia este interesanta dar biasata. Am avut trei presedinti in 23 de ani si de fapt nici unul n-a fost bun. Iliescu a fost Iliescu (si cu riscul de a repeat ad nauseam, dumneavostra ati scris o carte impreuna cu el. Atunci cand nici un om care avea o minima intelegere si buna credinta nu l-ar fi frecventat). Constantinescu a fost dovada ca nici un om normal la cap nu poate reusi in politica romaneasca. Basescu… a fost intr-adevar o alternativa la ce se profila-domnia boierului Nastase. O eventualitate pe care nu ne-am fi dorit-o, evident. Dar a fost Basescu presedintele pe care-l prezentati dvs? Eu nu cred. Un presedinte nu merge la deschiderea anului scolar sa le spuna copiilor ca e OK sa chiuleasca; Un presedinte nu pleaca imediat la Viena la operatie, mai ales ca reformeaza sistemul sanitar de era sa-l dea afara pe Raed Arafat. Un presedinte nu iese la carciuna dupa o semifinal de cupe europeana la fotbal jucata de doua echipe romanesti numai cu una din echipe. O sa spuneti ca toate astea sunt exemple nerelevante. O fi. Dar toate demonstreaza fara drept de apel caracterul personajului. A carui politica a fost in permanenta dezunirea. Inducerea urii. Impotriva mogulilor, a baietilor destepti, a tonomatelor si asa mai deprate. Dupa cum s-a vazut, moguli sunt o groaza mositi de el, le fel si baieti destepti ca si tonomate.
    Presedintele acesta pentru care va tresalta inima a organizat sistematic o acaparare a puterii. Ce s-a intamplat anul trecut a fost o variant inversa a ceea ce s-a intamplat in cei patru ani precedenti: in care se vota in parlament pana trecea cine trebuia, in care s-a dat o lege a referendumului ca sa poata fi prevenita orice suspendare. In timpul asta, sefa camerei fura cu sutele voturi. EBA cea cultivata devenea europarlamentar. Dosarele erau desecretizate dar pe alese. Mai vreit? Nu e nevoie, nu se poate sa nu stiti toate astea.
    Iulia Motoc este un mare scriitor? Aveti dreptate. Ati citit poate si poeziile lui Adi Vijelie?
    MRU este un om mare? Poate. Expertul in gramatica si limba romana s-a dovedit poate unul dintre cei mai sinceri politicieni romani cand a spus: imi doresc o tara in care fiecare merit sa fie compensate> Asa e tara noastra: fiecare merit este compensate. Prin nemerit.
    Iar noi stam si ne ridicam unii altora osanale si nu vedem toate astea pentru ca, nu-I asa, exista riscul sa pierdem sinecuri.

    Domnule Tismaneanu, eu v-am mai spus chestia asta: scrieti un articol in care sa dezvoltati conceptual de lovitura de stat populara: in care un grup preia puterea prin referendum popular.

    Eu nu comentez aici motivele actiunii: ceea de mi se pare de spus (si nu s-a spus) este ca momentul 2012 demonstreaza involutia capacitatilor manageriale ale clasei politice: cu parere de rau va spun asta: Iliescu si clanul lui n-ar fi pornit actiunea daca nu stiau sigur ca o s-o poata duce la bun sfarsit. Iar daca era sa organizeze chestia asta Cozmanca, ar fi fost cu siguranta mai bine organizata. Asa, Sova s-a crezut la televiziune, unde stie le mai bine sa lucreze, si a dat-o in bara. Dar dreptu-i ca Ponta vedea negru in fata ochilor pentru ca fusese acuzat de plagiat (apropos: cu hahaieli de tip dottore in avampremiera, asta ca sa va mai dau o proba de moralitate).
    Cristian

    • Gore' spune:

      Aveti mai multe puncte de vedere cu care sunt de acord in cele expuse. Mi-a placut ideea “Constantinescu a fost dovada ca nici un om normal la cap nu poate reusi in politica romaneasca”…

      • Guardian spune:

        Eu nu stiu nici un om normal la cap, sa fi fost secretar de partid pe intreprindere or universitate for that matter…si nici sefi la Uniunea Studentilor Comunisti, asa ca doamna Alina, pe care cu atit inflacare o apara domnul Cristian….Oamenii normali de regula se ratau in Romania comunista, asta era regula, adicatelea daca intradevar erai caracter atunci n-aveai loc nici in UTC, nici in USC si nici in PCR, si cu atit mai putin secretar de partid, hai sa fim seriosi…bine toti au justificari si motivatii (ca de exemplu “am ales medicina pentru ca era mai putin politizata”, ceea ce nu a impiedicat emitentul acestei motivatii sa ajung sef peste toti studentii comunisti de la Medicina, te doare mintea)…Milutza Constantinescu a fost cea mai crunta dezamagire pe care am avut-o dupa 89…din nefericire si-a confirmat “valoarea” de om “normal” si in vara lui 2012…

        • Guardian spune:

          ..”ratau” e un mod de a zice…nu se ratau, asa era perceptia…in special de la inaltimea alora care “nu se ratau”…

        • Peter Manu spune:

          Si eu cred ca oamenii “normali” nu ar fi trebuit sa devina membri in PCR. Eu nu am facut-o. Si totusi, oameni ca Andrei Plesu au intrat in PCR si au fost membri in conducerea organizatiei de partid din institutia in care lucrau.

          • virgil spune:

            Mai mult de atat, Domnule Guardian daca aveti suficient de mult timp liber cautati biografia unor mari politicieni de dreapta si aici mentinez pe domnii Emil Boc si Cristian Preda finalistii concursului de socialism stiintific in anul de gratie 1989 sau pe domnul Mihai razvan Ungurean membru supleant al CC al PCR .

            • Guardian spune:

              Stiu domnule Virgil…probabil ca si domniile lor ar fi facut cariera frumoasa in societatea multilateral dezvoltata, ca doar pentru asta se pregateau! Cel putin dumnelaor nu s-au dus la o facultate “mai putin politizata”, si sunt politicieni (prin definitie oameni care jongleaza cu arta compromisului – si privind prin aceasta lentila, dispretuiesc in egala masura pe toti asa zisii oameni politici), si nu mari moralisti si formatori de opinie, declarati neutri (cind de fapt oscileaza de la dreapta la stinga, in functie de cine ofera locul pentru PE). Cu toate astea, relativ la ce ofera clasa politica romaneasca actuala, domnii respectivi mi se par mai mult decit respectabili…pentru ca asta sunt politicieni: incerc sa “judec” in contextul corect…

          • Cristi spune:

            Oameni ca Andrei Plesu au supravietuit dictaturii, ramanand in tara si continuand sa gandeasca, sa simta si sa scrie romaneste. Pentru aceasta au facut uneori compromisuri.
            Oameni ca dvs. au supravietuit si ei dicataturii dar plecand sa ingrijeasca bolile altora, renuntand la a fi recunoscuti si apreciati in tara de origine (nu putem sti daca ati fi intrat sau nu in partid daca ati fi ramas in Romania toata perioada comunista). Au facut si ei compromisuri.
            Concluzia logica este ca, in timpul comunismului, oamenii normali (si, mi-as permite sa adaug, inteligenti) au fost obligati sa faca diferite compromisuri. Ar fi legitim sa ne intrebam cat de normali mai sunt ei astazi, dupa ce comunismul a trecut.
            De aceea, vor fi intotdeauna discutii aprinse despre cine ar merita vreodata statuie: cei ca Andrei Plesu ori cei ca Peter Manu ? Iar din aceste dezbateri sterile nu ar putea iesi castigator decat Victor Ponta si cei ca el care nu au putut fi membri de partid din motive biologice. Iata unde statea pitita “normalitatea” cu adevarat libera de comunism !

            • Guardian spune:

              Daca m-ati pus si pe mine la aia care am supravietuit comunismului “renuntand la a fi recunoscuti si apreciati in tara de origine” sa stiti ca va inselati ..De exemplu vad ca domnul Cartarescu se considera si dumnealui expatriat (chit ca are buletin de Bucuresti). Ceea ce sunt si eu (nu pot sa vorbesc in numele domnului Manu). Sa nu credeti ca e o mare bucurie sa pleci in pribegie,sa-ti resetezi existenta, si sa incepi din nou de la zero inca o data, da’ nici sa-ti ruinezi existenta doar pentru ca ai principii si integritate nu-i. Vedeti dv. atunci cind domnul profesor de matematici , indrumator de “practica agricola” amesteca “etica in munca” de la recoltat de sfecla ori prezenta la sedintele de ASC (desi , idealist, optasem sa studiez computere, si nu agronomia!), cu stiinta, atunci cum Dumnezeu sa mai fii “inteligent”? Si cam ce respect sa ai pentru un asemenea universitar? Si ca el (proptit tot de PCR pe post, nu de “inteligenta”) vreo trei-sferturi dintre “cadrele didactice” universitare…Acum trebuie sa va spun, ca au fost suficient de multi inteligenti, care n-au facut nici un compromis, ce facem cu acestia? Astia in Romania comunista, purtau numele de “golani”, “prosti”, “elemente ostile societatii socialiste”,”ratati” etc… Ceea ce s-a dovedit evident fals, pe alte meleaguri…Nu e vorba aici ca n-ar fi renuntat sa fie apreciati si recunoscuti in Romania, e vorba ca n-au avut nici o sansa sa fie asa cum ziceti dv, nerenuntind la principii…De fapt societatea romaneasca i-a alungat, si nu i-a cultivat…au ramas in continuare apreciati aia cu coloana vertebrala de plastilina…asta-i adevarul…Eu vorbesc in general, desigur exista exceptiii, punctuale…poate chiar domnul Plesu, ar fi considerat sa emigreze, de era mai tinerel…cine stie..
              PS. Eu personal am mai avut o incercare “romaneasca” si dupa asa zisa cadere a comunismului (ma refer academica)…mi-a lasat un gust si mai amar…am renuntat dupa un an de “asistentie universitara”…acu’ nu zic ca am eu dreptate, dar eu personal am avut senzatia ca ma sufoc in societate modelata de iliescu in general, si in mediu “mostenit” universitar…aceleasi ierarhii de clan bazate pe saru-minism, pe obedienta, pe pile, si pe carat geanta lu’ dom profesor…ba mai rau dupa ’89…

            • Hannibal Lecter spune:

              De ce sa discutam despre Manu versus Plesu si nu despre noi doi ?

              Dvs. scrieti : ” Concluzia logica este ca, in timpul comunismului, oamenii normali (si, mi-as permite sa adaug, inteligenti) au fost obligati sa faca diferite compromisuri. ”

              Eu, domnule Cristi , bazat pe comentariile dvs. de aici , va consider un om normal (si, mi-as permite sa adaug , inteligent). Ce compromisuri ati facut ? De ce ? Cine v-a obligat sa le faceti ?

              La rindul dvs. , sper ca ma considerati un om normal (si, va puteti permite a adauga , inteligent). Eu ce compromisuri am facut , doamne iarta-ma ? :roll:

              Si, vorba francezului , jamais deux sans trois : distinsa noastra gazda, dl. Tismaneanu. Amandoi il consideram om normal (si, ne putem permite a adauga -inteligent ) .Am citit memoriile domniei sale, la fel cum cred ca ati facut si dvs. N-am vazut acolo vreun compromis pe care sa-l fi facut si nici pe cineva care sa-l oblige a o face. Daca dvs. ati vazut asa ceva, poate ma luminati si pe mine.

              Ce vreau sa spun : concluziile logice (de genul celei formulate de dvs. ) sint solide si verificabile atunci cind se construiesc pe teritoriul stiintelor exacte. Cind se trece la cele social-politice , nu prea mai sint nici solide , nici verificabile (si, imi permit a adauga , nici logice )

            • Cristi spune:

              Si eu fac parte dintre expatriati si stiu cat de dulce e viata in pribegie cand iei totul de la zero. Nu despre asta e vorba. Din motive biologice (de varsta) nu sunteti un supravietuitor al comunismului (spuneti ca nu ati lucrat decat putin in perioada comunista), cum nici eu nu sunt.
              D-l Plesu si d-l Manu insa sunt doi oameni din aceeasi generatie care si-au facut alegerile in viata in functie de chemarea interioara si de conditiile sociale si politice in care au trait. Unul a ramas in tara, iar altul a plecat. Spuneti ce vreti despre d-l Plesu pentru ca a devenit membru de partid. Dar in acelasi timp intrebati-va si ce s-ar fi intamplat daca toti cei ca d-l Manu, constienti, dupa cum lasa domnia sa sa se inteleaga, de faptul ca e rau sa devii membru de partid, ar fi ramas in tara si s-ar fi opus din interior comunismului.
              In comunism, oameni ca d-l Plesu si ca d-l Manu au trebuit sa-si salveze pielea si sa-si indeplineasca idealurile de cariera facand compromisuri. Acesta este lucrul cel mai rau care se putea intampla generatiei domniilor lor. Mi se pare cel putin lipsit de fair play din partea d-lui Manu acum sa se impauneze cu alegerea pe care a facut-o, considerand ca la altii intrarea in partid e “apetit carieristic” in timp ce domnia-sa e curatel si vertebrat, cum bine spune Vali.

              Mai spuneti : ” au fost suficient de multi inteligenti, care n-au facut nici un compromis, ce facem cu acestia? ” Eu v-as intreba daca au fost acestia multi si inteligenti interesati sa joace vreun rol in viata tuturor cum e cazul d-lui Manu ori al d-lui Plesu. Ori s-au complacut in lumea lor inteligenta, multumiti ca-si asigura ziua de maine si nu-i bate nimeni la cap.

            • Recitesc o carte la care tin foarte mult, “Russian Studies” de Leonard Shapiro (1908-1983). A gost profesor la London School of Economics, sovietolog de varf, specialist de prim rang in cultura politica si in literatura rusa. Cartea include recenzia vol. II din “Arhipelagul Gulag”, aparuta in “New York Review of Books” in noiembrie 1975. Profesorul Shapiro a fost casatorit cu Isabel de Madariaga, cea care, impreuna cu politologul de origine romana Ghita Ionescu, a intemeiat revista “Government and Opposition”.

              Reiau aici un citat din Aleksandr Soljenitin cu indemnul de a reflecta cu totii asupra semnificatiilor sale profunde.

              “Treptat am inteles ca linia care separa binele si raul nu trece intre state, ori intre clase, nici macar intre partide politice–ea se afla in fiecare inima omeneasca–si in toate inimile omenesti. … De atunci am ajuns sa pricep adevarul tuturor religiilor lumii: ele se lupta cu raul din fiinta umana (din sinele fiecarui om). Este imposibil sa elimini integral raul din lume, dar este posibil sa-l limitezi in fiecare persoana”.

              Cred ca este o eroare sa-i fie gasita o culpa lui Andrei Plesu pentru ca a devenit membru de partid. Era cel mai bun din generatia sa, asa il vazusera profesorii sai cei mai pretuiti, ar fi fost pacat ca o asemenea valoare sa fie urgisita, mazilita, umilita. Nu a fost singurul; dl Manu stie cu siguranta ca la sedinta in care Andrei Plesu a fost exclus din PCR (dupa scandalul Sectei de Meditatie Transcendentala), singurul vot de abtinere a apartinut colegei lui Andrei Plesu, si ea asistenta universitara, doamna Anca Oroveanu. As spune ca a existat o distinctie majora intre membrii PCR (stiuti de toata lumea, in orice caz stiuti de colegi, aproape patru milioane in 1989) si informatorii (colaboratorii) Securitatii, acoperiti cu pseudonime si capabili sa loveasca din umbra. Unii au facut-o, altii nu, dar toti puteau sa o faca. Ca istoric al comunismului, as mai preciza ca trebuie distins intre membrii pasivi si cei activi ai PCR (ori ai oricarui alt partid comunist aflat la putere). Membrii activi inseamna cei care faceau parte din aparatul platit ori asimilat celui platit (cu avantajele de rigoare). Din nomenclatura faceau parte circa 200,000 de oameni (ma refer la aparat de partid, MAI, MAE, justitie, armata, planificare, organizatii de masa). Toti erau membri PCR. Din partid faceau parte 4 milioade oameni. 3,8 milioane nu erau nomenclaturisti. Relatia dintre membrii PCR si statutul de “sursa” (informator) este un alt subiect. Tema a fost atinsa in interventii anterioare ale d-lui Lecter.

              Cred ca este bine sa amintim ca politica recrutarii/primirii in PCR diferea intre facultatile tehnice, medicina, arhitectura, etc si cele umaniste, in promul rand cele considerate ca apartin stiintelor sociale. Un medic nemembru de partid era usor de imaginat, un profesor de stiinte sociale care sa nu fie membru intr-un liceu urban era un caz foarte rar. Nimeni nu putea fi asistent intr-o catedra de stiinte sociale fara a fi membru PCR. Istoria si teoria artei erau saocotite stiinte sociale (institutele de profil erau subordonate Academiei de Stiinte Sociale si Politice).

            • Cristi spune:

              @Hannibal Lecter
              Eu sunt ca Ponta, n-am facut compromisuri in comunism ca n-am avut varsta !!! Pe dvs. nu va cunosc ca sa va spun daca ati facut sau nu compromisuri.
              Cat despre d-l Tismaneanu, si d-lui a facut compromisul plecarii departe pentru a-si urma jumatatea de destin din cariera. Spun jumatatea pentru ca cealalta jumatate la d-lui a ramas intotdeauna in tara. Spre deosebire de d-l Manu care pana la generalizarea internetului nu a citit ziare romanesti (cum spunea odata pe un forum cand se intreba, parca, si cine a fost Corneliu Coposu), d-l Tismaneanu a ramas tot timpul “conectat” la realitatile romanesti, facand ce-a putut pentru a grabi caderea comunismului. D-l Manu si-a vazut integral de cariera, d-l Tismaneanu s-a impartit intre cariera si Romania.
              Din nou, e drama unei generatii pe care nu cred ca avem dreptul s-o judecam prin prisma experientelor care nu au putut avea loc pentru ca eram prea tineri in momentul caderii comunismului. Asta nu inseamna insa si ca suntem incapabili sa o intelegem, chiar daca vom fi ceva mai prostuti pentru ca venim dintr-o tara mica, neinsemnata si condamnata la uitare, dupa cum ne-a invatat d-l Manu in multe dintre comentariile de pe acest forum.

          • Guardian spune:

            Suntem pe aceiasi lungime de unda de data asta domnule Manu, deci pe chestiunea aceasta, (desigur prone to error), sunt intransigent :-) Si nu ca m-ar fi deranjat avantajele UTC-istilor, ASC-istilor or PCR-istilor : apele s-or aranjat pina la urma, chit ca a trebuit sa emigrez, ca si dv dealtfel…s-au “aranjat” pentru mine, da’ au ramas o multime de oameni super-talentati, destepti, cuminti si de caracter care au ramas (ma refer desigur la ne-PCR-isti) si care “nerealizindu-se”, au fost calariti in continuare de mediocritatea obraznica de provenienta ASC-ista si PCR-ista: de la “fabrici si uzine” pina la universitati. ), cit mizeriile pe care a trebuit sa le suport in special prin facultate, ca servici am mai apucat sub’ comunisti doar citeva luni (vorba vine, ca tot ei au ramas la butoane, ma refer la varianta oficiala) :-) …brrr…urita lumea asta a comunistilor si aspirantilor …In general pe oamenii care si-au recunoscut deschis greseala (da’ simplu, nu cu fel de fel de justificari savante, si in special nu cu argumentul “carierei”), i-am iertat…de altfel i-am iertat pe toti intr-un fel sau altul (desi nu cred ca iertarea mea are vreo insemnatate pentru ei…are in raport cu propria-mi constiinta)…imi inchipui ca nu toata lumea s-a nascut “indaratnica”, si nici n-a primit educatie anticomunista acasa…
            De Andrei Plesu nic n-am stiut, stiam ca a fost exilat pe la tara pe undeva….

            • Cristian Apetrei spune:

              Unii au intrat in partid si pentru ca n-au avut ce face. Eu am intrat in anul 2. Aveam medie mare. Cand au fost facuti primii membri de partid mi s-a spus ca trebuie sa invat statutul si sa ma pregatesc. N-am avut curajul sa spun nu. Ca mine au fost multi. N-am ajuns ca Ungureanu in comitetul central. De aceea am fost intotdeauna rezervat in a judeca prea aspru. Mai ales pe turnatori. Pentru ca asa cum imi este usor sa spun: n-am fost, imi este foarte greu sa sstiu ce as fi facut daca m-ar fi chemat. De obicei erau chemati cei stransi cu usa intr-un fel sau altul. Probabil ca n-as fi dat in gat pe nimeni, pentru ca nu-mi sta in fire, dar nu stiu daca n-as fi semnat. Asta ca exercitiu de sinceritate.
              Din acest motiv, nu l-am judecat prea aspru pe colegul meu care ne-a marturisit in 90 ca ne-a turnat. Dar ii judec foarte aspru pe cei care, stiind ca au facut-o s-au bagat in fata si dupa “90. Vezi Marga si altii.
              Cristian

          • Vali spune:

            @ Peter Manu

            Admirabil felul în care domnia voastră ați rămas vertebrat și curățel în comunism, în timp ce “oameni ca Andrei Pleșu” s-au moșcolit moralmente intrînd în PCR. Schema e simplă: de-o parte, Peter Manu, caracter de beton și conștiință ca nufărul, de cealaltă parte Andrei Pleșu, echivoc și pătat, fiindcă fost membru de partid…

            Zău așa, señor Manu, înainte de a umbla cu smoală la portretul lui Pleșu, încercați să documentați nițel împrejurările în care acesta a consimțit unui atare rol. O fi fost entuziasm ideologic? Poltronerie? Apetit carieristic? Sau contextul era altul? Mai reflectați…

            • Peter Manu spune:

              @ Vali

              In cazul lui Andrei Plesu as fi spus “apetit carieristic”, ca sa aleg dintre optiunile oferite de dumneavoastra. Spun asta pentru ca in 1975 mi s-a respins atat cererea de inscriere la un concurs de asistent universitar cat si cea de programare a sustinerii tezei de doctorat, din cauza ca nu eram membru in PCR.

              Din informatii pe care tocmai le-am obtinut de la un coleg al Domnului Plesu, aflu insa ca dansul a devenit membru de partid in anul II de facultate. Asa ca ma declar incapabil sa-i inteeg motivatia.

            • Guardian spune:

              Din punctul meu de vedere….jos palaria domnule Manu, pentru aceasta atitudine!
              Desi de regula suntem pe pozitii opuse, n-am cum sa nu va felicit pentru puterea de a rezista tentatiei…In ierarhia mea de valori, caracterul e pe primul loc! Desigur , in acceptiunea mea subiectiva…

            • Cristi spune:

              Ce bine mai spuneti, d-le Manu !!! La Andrei Plesu va fi fost “apetit carieristic”, iar la dvs. jertfa umila pe altarul carierei ? Ati plecat oare din tara pentru ca v-a speriat atat de tare faptul ca nu v-au primit la concursul de asistent universitar ? Cariera si instinctul ca aveti ceva de spus in stiinta v-au dus prin alte tari. Pe d-l Plesu tot cariera si instinctul ca are ceva de spus românilor l-au tinut in tara.
              Lasati victimizarea la o parte. S-a demodat, imi pare rau…

            • Pefaza spune:

              @ Peter Manu:

              “Din informatii pe care tocmai le-am obtinut…”
              Dar ce “la fix” ati fost servit cu informatii despre domnul Plesu, domnu’ Manu! Felicitari, reteaua pare ca functioneaza foarte bine! :)

            • alex spune:

              @ Vali

              Salut, Vali,

              În urmă cu câțiva ani numele noastre s-au intersectat oarecum cu ocazia unui concurs de eseuri organizat de o fundație bucureșteană. Ești amabil să-mi lași o adresă de poștă electronică? Aș vrea să-ți scriu câteva rânduri.

              Mulțumiri anticipate,
              Alex

          • intelectual sovaielnic@hotmail.com spune:

            Domnule doctor Manu,

            Prima interventie a DVs pe forum e stranie.
            Sa afirmi azi ca Ion Caraion n-a fost turnator e stupefiant. !
            Oare chiar nu sinteti ka curent ca rapoartele sursei “Artur” au fost publicate pe larg in presa ?
            Gasiti un bun rezumat in cartea lui Carmen Chivu si Mihai Albu, “Dosarele securitatii. Studii de caz”, publicata la editura Polirom in 2007. Cind o sa le cititi, o sa vedeti ca “Artur” alias Ion Caraion nu numai ca-si turna cu sirg “prietenii”, ci sugera si ideii patronilor lui securisti !
            Ar trebui sa va documentati inainte de a scrie, pentru a nu pierde si putina credibilitate care v-a ramas !

            Dupa indrazneala nemaipomenita de a-l compara pe domnul profesor Tismaneanu cu turnatorul Andrei Marga, recidivati sii indrazniti sa-i reprosati domnului Andrei Plesu ca a fost membru de partid, cind Dvs. n-ati fost. Dvs. sinteti medic, iar domnul Plesu e istoric de arta. Chiar nu sinteti la curent ca nu era acelasi lucru sa lucrezi in domeniul stiintific sau in domeniul stiintelor sociale ? Daca n-ati fost membru de partid, ati fost cu siguranta utecist, nu-i asa ?

            Curios ca ati ales ca exemplu tocmai pe domnul Plesu ! De ce nu pe doamna Zoe Petre, care a fost si dumneai membra de partid sau pe domnul Dinu C. Giurescu, care era chiar membru
            in BOB ? Predilectia Dvs. pentru a alege exemple doar dintr-o anumita categorie mi se pare cu totul suspecta ! O faceti cu o insistenta care n-are nimic cu intimplarea ! Puteti sa ne explicati de ce, dintre toti cei care, lucrind in stiinte sociale, au fost membri de partid, l-ati ales tocmai pe d-l Plesu ?

            • Cristi spune:

              Cine stie daca d-l Lucian Boia pe care-l citeaza atat de mult d-l Manu a fost sau nu membru de partid ? Eu nu stiu. Dar face parte din aceeasi generatie care s-a construit prin felurite compromisuri fata de comunism si mi-e greu sa cred ca a putut avea o cariera stiintifica in timpul comunismului fara a fi membru de partid.

            • Peter Manu spune:

              M-ati citit in graba. Caraion, Paleologu si Breban au turnat la Securitate.

              Nu am analizat in detaliu optiunea D-lui Plesu (pentru care am de altfel deosebit respect), sau a altora, poate chiar a unor oameni care participa la acest forum, de deveni membri ai PCR. Am ales cazul D-lui Plesu pentru ca suntem (aproape) de aceiasi varsta, asa ca pot vorbi cunoscand bine contextul la care se refera Vali. Numarul studentilor care intrau in partid in primii ani de facultate era de fapt foarte mic si nu era un secret pentru nimeni din jurul lor ca acesti oameni erau considerati “de incredere” de cei care dirijau treburile .

            • Cristi spune:

              Am gasit eu raspuns la intrebarea privitoare la Lucian Boia. A fost membru de partid, o recunoaste deschis spunand si ca a ales aceasta pentru a reusi in cariera. Cititi singuri interviul de la adresa:
              http://www.romanialibera.ro/exclusiv-rl/dezbateri/lucian-boia-dupa-89-mi-am-zis-ca-nu-o-sa-mai-mint-156790.html

              Ce mai spuneti, d-le Manu ? Il mai citati pe Lucian Boia daca tot ati aflat acum ca a facut parte din pcr ?

            • Doamna profesoara Zoe Petre era si ea, daca nu ma insel, membra in BOB la Istorie. La Filosofie, de-a lungul anilor, au fost secretari ai comitetului de partid nu doar politruci gen Tamara Dobrin, ci si profesori respectati: Gh. Vladutescu, Mircea Flonta, Alexandru Valentin. Intre cunoscutii disidenti, unii au fost, in anumite momente ale vietii lor, membri PCR: Mircea Dinescu, Victor Frunza (lector de ziaristica la “Stefan Gheorghiu”), Mihai Botez, Vasile Paraschiv, Paul Goma, Dorin Tudoran, Dan Desliu, Aurel Dragos Munteanu etc Sigur, au rupt cu PCR, si-au dat demisia din partid, au fost exclusi. Au existat, evident, oameni care au refuzat sa intre in partid: N. Manolescu, Gabriel Liiceanu, Doina Cornea, Petru Cretia.

            • Vali spune:

              Peter Manu reia stilul de încruntătură exersat și-n direcția lui Horia Patapievici . Acolo baiul era absența operei lui Patapievici din patrimoniul virtual de menționări academice. După judecata domnului Manu, însemnătatea intelectualului atîrnă de cantitatea prezenței lui în bibliografiile apusene. Iată că a venit acum rîndul lui Andrei Pleșu să fie confruntat cu strașnicele măsurători ale acestui domn. Și aici, criteriul bate viața, o califică sumar, o abreviază nemilos. Ai refuzat carnetul de partid – ești nestricat; ai fost în PCR – ai capotat sufletește…

              Îi las aici domnului Manu cîteva rînduri cu paternitate impură (din moment ce autorul lor a fost, în tinerețe, membru al Partidului Comunist Român) :

              “Principiile sunt bune cata vreme “dau drumul” judecatii, cata vreme nu afecteaza libertatea desfasurarii ei. Ele sunt, dimpotriva, dizolvante, deindata ce inlocuiesc judecata printr-o axioma neiduplecata. O situatie de viata este mai mult decat o ecuatie. Legea morala nu seamana cu legea gravitatiei, iar mantuirea sufletelor nu e o procedura chirurgicala. Ar fi prea simplu sa putem sistematiza destinul fiecaruia dintre noi cu un set de criterii fixe: faci o lista de principii (cinci, zece, douazeci?) si le aplici farmaceutic fiecarei imprejurari. Nu vei obtine decat o judecata prefabricata, o schema arbitrara, un calcul rudimentar. Viata e, ca sa zicem asa, mai complexa, iar omul – mai pestrit. Cine nu judeca decat pe baza de principii traieste in plina fictiune. Mai devreme sau mai tarziu va fi victima propriei lui ingustimi.” (Andrei Pleșu, odinioară PeCeRist)

            • Cristi spune:

              Prea complicat, Vali, prea complicat pentru d-l Manu. Chiar crezi ca “frumusetea uitata a vietii” mai poate reveni la cineva care o crede ratacita prin Google Scholar?

  10. Lupul Monarhist spune:

    Cand im ajuns in salonul de la etajul I, la o masa imensa se afla intreaga echipa de conducere a PSD. La mijloc, alaturi, Ion Iliescu si “independentul” Sorin Oprescu. Am recunoscut-o pe Corina Cretu. Am trecut repede pe langa ei. Evident, ne-au observat, am auzit tot felul de soapte amuzante.

    Trebuia sa va opriti sa le transmiteti cateva urari de bine. Sincer imi pare rau ca astrele nu au fost favorabile si nu eram si eu prezent in acelasi loc. Atunci intalnire de gradul 3!!! Ar fi tinut minte acea masa pana la adanci batraneti. Olé!

  11. genu spune:

    Stiu restaurantul cu pricina. Si PNL-ul mai face agape pe-acolo.
    Scena relatata de Dvs, masa din zilele acele fierbinti, imi aduce aminte de “Farmecul discret al burgheziei” al lui Luis Bunuel. Poate nici Iliescu & comp, la fel ca diplomatii din film, nu erau decat traiti de evenimente. Ii si vad mergand pe un drum de tara sub un soare nemilos, – doamna Cretu tinand trena si ducandu-si tocurile intr-o mana, vizibil agasata de destinul pricinos-, fugind de la locul faptei. Spre un han himeric, departe de lumea dezlantuita. Domnul/tovarasul Iliescu rememoreaza intamplari din tineretea sa revolutionara in dulcele-i stil clasic si in pas alert, iar doctorul Oprescu pigmenteaza momentul cu glumite colocviale. Lanuri de porumb cat vezi cu ochii…
    Stiti, cred ca istoria tulbure a acestor ani ai Republicii a II-a, cum imi place sa denumesc perioada de dupa ’90, isi va decanta apele tarziu. Iar la examenul duratei lungi multi eroi ai zilei vor fi fiind simtitor mai mici decat ii vedem astazi. Pe 16 mm rezista foarte putini

  12. Ela spune:

    Dle V.Tismaneanu,in primul rand,se pare nu avem aceeasi definitie a melancoliei…
    Eu as caracteriza Romania anului 2013 buimaca,confuza si isterica,ca orice suferind care ar avea multe de exprimat dar nu stie CUM,n-are “vocabularul corespunzator”,nici curajul necesar sa admita asta,si sa se puna mai intai pe invatat…deci gesticuleaza frenetic,face spume la gura,dupa care,e rapus de extenuare si de frustrare!!!

    In al doilea rand,repunerea pe tapet a acelorasi indivizi (Iliescu,Voiculescu,Antonescu,etc.) si a faptelor lor,FARA a extrage din acest context altceva decat acelasi dispret si aceeasi dezaprobare,legitimecert,dar arhi-dezbatute,mi se pare cel putin neconstructiv…
    Hraniti cu ura,oamenii nu vor exprima decat asta,e natural,si viata concreta din Ro 2013 demonstreaza asta in fiecare zi:nu exista solidaritate,identitatea nationala a depasit stadiul de criza si a devenit renegare,rusine si dispret…lista poate continua,dar esential nu mi se pare enumerarea ororilor,ci gasirea solutiilor!
    Asa cum orice drum,fie el de mii de km,incepe cu un prim pas,asa si modificarea mentalitatii oamenilor,PRINCIPALA CAUZA a tuturor problemelor Romaniei,trebuie sa se declanseze cumva…de la un detaliu aparent anodin,de la un articol al dvs..de ce nu?
    Romanii,astazi,au nevoie urgenta sa-si recapete increderea in ei,sa considere ca merita tot ce invidiaza la altii,dar pentru asta trebuie mai intai sa se hraneasca cu altceva decat critici acerbe si dispret,cu ceva mai digest si mai revigorator…

    In al treilea rand,pe cat de mult va apreciez talentul,pe atat (sau poate de aceea!?) sunt dezamagita de interlocutorii pe care ni i-ati prezentat aici in ultimul timp,si care sunt departe de a fi excelenti,asa cum ati merita…

  13. Garett spune:

    “…un stil politic care mi se pare normal într-o democraţie europeană din secolul XXI.”
    Really?? Adica din punctul dvs. de vedere, politolog reputat vi se pare normala politica la acest nivel de “Ciresica”? Interesanta marturisire!

  14. Adrian Petreanu spune:

    Cu ceva vreme in urma am mai citi aici un fragment dintr-un interviu acordat Danielei Ratiu pentru Forta Civica Timis. Am crezut ca este o intamplare. Nu este prea putin domnule profesor Tismaneanu ? Cred ca fara mentionarea interviului, aici pe Contributors, nu ar fi stiut nimeni de el si in general de Forta Civica Timis si Daniela Ratiu.

    • Cat traim, aflam lucruri noi. Din pura curiozitate, de “Times Literary Supplement” ati auzit? Ce intelegeti prin “prea putin”?

      http://www.lapunkt.ro/2013/06/26/un-pact-faustic/

      • Maria Hulber spune:

        Prea puţin înseamnă doar… prea puţin. Iertaţi-mi truismul şi laconismul. Dacă niciun comentator nu cutează să scrie mai mult de atât e numai din respect pentru dumneavoastră, nu şi pentru doamna ,,jurnalistă”. Ideea e că m-aş fi bucurat nespus să citesc şi aici, pe Contributors, traducerea articolului din Times Literary Supplement despre cartea Martei Petreu, despre Mihail Sebastian şi Nae Ionescu, despre ,,furtunile ideologice” ale secolului trecut, în locul interviului de faţă…

        • Regret ca v-a displacut interviul. Va asigur ca vor apare curand si alte texte traduse din engleza, recenzii si eseuri despre noi lucrari pe teme de interes comun. In rest, numai bine.

  15. intelectual sovaielnic spune:

    @Peter Manu

    Domnule doctor,

    Ma acuzati ca “va citesc in graba”. Gata sa-mi fac autocritica de rigoare, cautam cenusa sa mi-o pun in cap, dar inainte v-am recitit :

    ” Apare si cuvantul “turnator”, pesemne legitim cand e vorba de Dan Voiculescu, dar nu si atunci cand se vorbeste despre Al. Paleologu, I. Caraion, C. Balaceanu-Stolnici, N. Breban si atatia altii.”

    Cred ca nu puteti contesta ca atunci cind il includeti pe Ion Caraion in lista celor
    pentru care cuvintul “turnator” nu convine, implicati ca N-A FOST turnator ?
    Eu nu va citesc in graba, va citesc atent, poate chiar prea atent pentru gustul Dvs, !

    Asadar, incercati sa ne convingeti ca motivul pentru care l-ati dat de exemplu, evident negativ, pe d-l Andrei Plesu este …faptul ca aveati cam aceasi virsta ? Ne asigurati ca aveti
    un mare respect pentru el, dar il tratati de carierist si de om de incredere al vechiului regim !
    Cum vreti sa va credem `?

    • Peter Manu spune:

      Faceam aluzie la o dezbatere de acum cateva saptamani cu V. Tismaneanu, care a fost deranjat de faptul ca l-am numit pe Al Palelogu “batranul turnator”. Doar ca sa punem punct acestei neintelegeri, voi repeta: atat Dan Voiculescu, cat si Al. paleology, I. Caraion si N. Breban au “turnat la Securitate”.

  16. Peter Manu spune:

    @ Vali

    Bine scris, ca intotdeauna, fragmentul din Andrei Plesu. In acelasi timp, evident, apologia pro vita sua.

    • Stimate domnule Manu: Scopul unui forum nu este sa provoace discutii despre terte persoane nici macar mentionate in articolul despre care, totusi, ar urma sa se poarte conversatia. Nu sunt de acord cu transformarea forumului articolului meu intr-o tribuna de analiza a vietii si operei lui Andrei Plesu. Precizez ca ma numar printre cei care il admira pe intelectualul critic, filosoful religiei si al culturii, esteticianul si criticul de arta Andrei Plesu, un om de care ma leaga decenii de prietenie. Il rog pe coordonatorul platformei sa decida ce comentarii vor mai fi postate pe acest subiect. Apelez cat pot de cordial la comentatori sa se abtina de la atacuri la persoana. Va multumesc pentru intelegere.

  17. Maria Hulber spune:

    ,,să fii (!) scurtcircuitat…” :( Chiar aşa a scris. Nici nu vreau să ştiu ce părere are distinsa doamnă Ortografia românească despre gafa asta. Despre prolixităţi nu mai vorbesc…



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Vladimir Tismaneanu


Vladimir Tismaneanu

Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

Că incompetența și corupția sînt legate, merg mînă în mînă, stau la aceeași masă, etc., ...

de: vintila mihailescu

la "Corupție sau incompetență?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)