vineri, martie 29, 2024

Moralitate si politica: Despre Corneliu Coposu (1914-1995)

Atunci cind Romania a iesit din marasmul comunist, dl Coposu a stiut sa reziste strategiilor restauratoare ale succesorilor disparutului, nu insa si defunctului PCR. A cultivat dialogul, dar a refuzat abdicarile morale. Pentru Corneliu Coposu, comunismul a fost un calvar impus de un ocupant strain unui popor umilit si martirizat.

Moartea tragica a lui Iuliu Maniu, modelul sau existential, propria sa detentie de 17 ani, victimizarea sistematica a elitelor politice si culturale, distrugerea economiei de piata si exploatarea salbatica a taranimii au fost tot atitea elemente care au sustinut viziunea radical anticomunista a lui Corneliu Coposu. Pentru el nu era de conceput, dupa baile de singe din timpul Revolutiei din decembrie 1989, sa tolereze o repetare a distrugerii noii democratii precum in perioada 1945-1946. Lucrurile acestea le-am spus de prea multe ori ca sa mai fie nevoie sa insist.

Pentru mine, optiunea lui Corneliu Coposu, pretuita pina si de veteranul comunist Alexandru Barladeanu in omagiul publicat in urma cu zece ani pentru ilustrul disparut, a fost sa se mentina consecvent de partea valorilor democratice si pro-occidentale. Cind am spus ca decesul lui C. Coposu a marcat deschiderea unei noi posibilitati pentru Conventia Democratica, aveam in vedere ca, pentru Ion Iliescu si partizanii sai, dl Coposu simboliza o viziune complet diferita de a lor privind trecutul, prezentul si viitorul Romaniei. Exigentele etice ale lui Corneliu Coposu, inclusiv pozitia monarhista, dadeau cosmaruri nomenclaturii resuscitate si tot mai insetate de revansa. Se putea tolera o Conventie la putere, atita timp cit in spatele ei nu se mai afla adevaratul arhitect al rezistentei antiautoritare de dupa 1989. Reiau aceste idei intrucit am citit recent in „Ziua” un articol al lui Vartan Arachelian, care imi reproseaza ca, in analizele mele, as umbri memoria acestui om de care am fost extrem de atasat si pe care continuu sa-l admir, fara a cadea insa in exercitiul hagiografiei (la care C. Coposu era alergic). Am fost apropiat de Domnia Sa, l-am intilnit in repetate rinduri, la Bucuresti si la Washington. Am stat de vorba ore in sir despre comunism, fascism, valori pluraliste si despre natura derutanta a hibridului politico-economic pe care il numim post-comunism. Dl Coposu nu se abatea de la un cod moral precis.


1994, la Bucuresti, cu Corneliu Coposu si Costin Borc

Pentru el, gruparea lui Ion Iliescu era uzurpatoarea Revolutiei. Nu era dispus sa sustina politicieni care nu dadeau dovada devotamentului fata de ideea monarhica. Evident, puteam sa avem dezacorduri, dar pozitiile noastre erau convergente, daca nu identice, la capitolele cu adevarat importante. Cind m-am referit, intr-un volum de dialoguri cu Mircea Mihaies, la radicalismul lui Corneliu Coposu, aveam in vedere verticalitatea sa nedezmintita.

In volumul „Marele soc”, ii citam lui Ion Iliescu cuvintele lui Alexandru Barladeanu, pentru care optiunea pluralista a lui C. Coposu s-a dovedit superioara propriei angajari comuniste. Fostul presedinte a preferat sa se eschiveze, incercind sa dea un alt sens aprecierii fostului sau coleg de partid in raport cu omul care si-a sacrificat viata luptind pentru democratie.

Corneliu Coposu a simbolizat ceea ce numesc patriotismul luminat (ori, in termenii filosofiei politice, nationalismul liberal). L-am insotit, impreuna cu Constantin (Dudu) Ionescu, in timpul vizitei la Muzeul Holocaustului aici, la Washington, in 1994. Imi amintesc perfect cum a tinut sa insiste, in finalul vizitei, asupra rolului unor militanti de seama ai PNT in lupta impotriva prigoanei rasiste din perioada dictaturii antonesciene.

Cum ar fi mers lucrurile in Romania daca acest barbat politic ar fi ramas printre noi? Cred ca fesenistii ar fi luptat si mai indirjit sa nu permita victoria Conventiei. Poate ca Emil Constantinescu ar fi fost mai radical in ruptura cu o pseudo-democratie profund corupta.

Pentru mine ramin de neuitat cuvintele pe care mi le-a trimis Corneliu Coposu pe 26 iunie 1993: „Curajul sinceritatii de tinuta si atitudine pe care il afisati este un model care, din nefericire, nu este prea des intilnit in societatea noastra”. Este ceea ce incerc sa fac si in aceste articole din „Cotidianul”.

(Articol din ziarul „Cotidianul”, preluat de „Hotnews” pe data de 25 noiembrie 2005. Textul este un omagiu adus liderului opozitiei democratice din Romania la zece ani de la stingerea sa din viata. Il reiau aici, fara nicio modificare, la 99 de ani de la nasterea sa. Cuvintele lui Corneliu Coposu raman o sursa de inspiratie morala pentru ceea ce scriu, inclusiv aici, pe „Contributors”.)

http://www.hotnews.ro/stiri-arhiva-1199289-moralitate-politica-despre-corneliu-coposu-vladimir-tismaneanu.htm

Distribuie acest articol

39 COMENTARII

  1. Va invidiez sincer pentru faptul ca l-ati cunoscut pe Corneliu Coposu. Asa cum i-am invidiat si pe strabunicii mei fiindca l-au cunoscut (a fost si nasul fratelui bunicului meu) pe Iuliu Maniu. Simpla fapt ca acesti oameni si gesturile lor au existat candva pare cateodata, din perspectiva prezentului romanesc, aproape inimaginabila.

    • Ca sa citez din Ion Iliescu, prea stimabile care n-ati urmarit si n-ati auzit despre Romania decit cind v-a convenit, este singurul care i-a pus ceva in coaste lui Ion Iliescu (este document televizat care arata cum a ales Ion Iliescu sa i se adreseze unui gentleman) in toata istoria post 89 a tarisoarei de care v-ati tinut departe.
      Este singurul pe care un cinic desavirsit ca Iliescu l-a respectat absolut fara voia lui. In rest, cititi domnule cititi.

        • Sa stiti ca Google intoarce si rezultate dinainte sa va faceti dvs. abonament la internet.
          Mai greu e drept, dar „where there’s a will…”

        • Surprinzator – pe internet din 1999! V-am luat un pic, incredibil!

          De inteles atunci ca va lipsesc multe informatii ce circula deja in ADN-ul din RO – cateva celebre zicale iliesciene:”sula in coaste” parca din 1990 si mai recent „mai animalule” – formula de adresare catre jurnalistul roman-, „proprietatea este un moft” – zicere ocazionata de sarbatorirea zilei de 24 Ianuarie Focsani, jud. Vrancea, in 2001, dupa a 3a urcare pe tron…Ultima mi-a pus capac, pentru ca tocmai ce castigase functia de Presedinte in Dec. 2000 si se pare ca a beneficiat de consilierea unei echipe americane…

          In partea cealalta, domnul Coposu nu a furnizat asemenea ziceri!
          Oricat au incercat unii sa ii lipeasca intentii, cuvinte sau alte inventii – nu au putut rezista, minciunile au explodat!

  2. Cine este persoana cea mai apropiată de profilul lui Corneliu Coposu dintre politicienii activi acum? Nu este o întrebare retorică. Sau este măcar cineva care și-al asumă public ca model în politică, fie și fără unele opțiuni ale sale, de ex. cele monarhiste?

    • Chiar, incitanta intrebare. Eu cred ca Monica Macovei. Dar credibilitatea lui Corneliu Coposu, daca n-ar fi datorata decat celor 17 ani de inchisoare, calvarul familiei, detentia sotiei, il face greu de comparat cu cineva. Ma mai trimite gandul la Adrian Papahagi, desi e atat de tanar . Si ar mai fi cativa, e drept, f. putini, dupa mine.

      • Doamna Jela, Tare ma tem ca confundati intoleranta , impostura si ipocrizia cu INTRANSIGENTA. Cel putiin Corneliu Coposu a fost intransigent si cu cei din tabara lui nu numai cu oponenti

      • Stimata doamna , tocmai pe Vladimir Tismaneanu sa-l omiteti din short list pe care o prezentati :?: Va marturisesc ca am ras cu pofta citind comentariul dvs. , asa cum n-am ras de mult. Chestia cu Papahagi e tare de tot. Ce mai, you made my day !

        De aceea, ma gindesc sa va ofer o mica compensatie , in semn de apreciere pt. comentariul dvs. http://goo.gl/W2EkD

        • @HL

          Vladimir Tismăneanu nu e nici politician activ, nici pasiv, nici membru al vreunei formațiuni politice autohtone, din cîte știu. (Poate știți domnia voastră altceva.)

          Cît despre Papahagi… E cam departe de zenitul Coposu… E campestru, ce mai… Da, e erudit, e simpatic pe alocuri, are fraze îngrijite în tolbă, însă amorul lui pentru epava PDL e suspect. ( Parcă aici, pe contributors.ro zicea deunăzi că „Emil Boc ar fi acceptat ca lider al noii construcții și poate fi prezidențiabil.” ) O fi naiv? Îi plac opiaceele? Îi plac declarațiile în doi peri? Greu de aflat…

          Cît despre doamna Macovei, da, avea ceva din neînduplecarea nobilă a lui Coposu, dar…

          Nu pricep de unde optimismul domnei Jela, zău așa…

        • , Compensatie, pentru ce, dle Hannibal Lecter? Vreti sa spuneti recompensa? Ma bucur ca v-am facut sa radeti. Pe mine, dvs. , sa va spun drept, nu ma faceti niciodata sa rad. Imi faceti frica. Ma bag cat mai putin in discutii cu dvs. ca ma tem sa nu-mi spuneti intr-o zi la ce ora i-am pus Lindei picaturi in ochi, ce am mancat la cina si alte cele, si pe urma sa-mi spuneti ca v-ati uitat la mine in odaie cu Google Earth. In plus, eu semnez in clar, iar dvs. ne controlati pe toti, cam ca tipul al carui nume l-ati luat. Vi se intampla sa si radeti CU cineva? Monica Macovei nu avea cum face puscarie la varsta ei. Ca eficienta politica a facut pentru Romania democratica, mai mult chiar decat a facut Corneliu Coposu, care e mai mult un simbol. Nu ca nu ar fi foarte important un simbol. Iar Papahagi, puteti sa radeti, e cinstit si mai ales, nu e cinic. E o trasatura foarte rara si pe-aici, pe forumuri, daramite in politica….

      • Vă mulțumesc.

        Sincer să fiu și eu tot la doamna Macovei mă gândeam. Are un radicalism demn și o moralitate intransigentă care mi-l inspiră pe Corneliu Coposu. Lipsește desigur validarea prin suferință în pușcării, dar pe de altă parte ca femeie are parte de nenumărate lături (a se vedea și comentarii mai jos), iar asta n-a făcut-o să își schimbe poziția.

        Mizez pe domnia sa pentru transformarea clasei politice românești.

        • Domnule Iordache nu cred ca Doamna Macovei poate fi un urmas al domnului Coposu. Iti trebuie viziune globala asupra societatii romanesti si mai ales iti trebe autoritate morala (ne place nu ne place doamna Macovei a fost procuror in vremea comunistilor ceea ce reduce la zero din punctul meu de vedere autoritatea morala a domniei sale). Nici acum cand restrictiile au cazut nu a reusit sa treaca peste simpatiile partinice vezi diferenta de opinie intre domnia sa si doamna Mungiu Pipidi privind candidatura Elenei Basescu la parlamentul european. In momentul in care faci compromisuri nu mai ai atuurile moralitatii

          • Cum e Virgil (in afara de faptul ca ii dati lectii doamnei Jela), cine e noul Corneliu Coposu, doamna Zoe Petre, nu? :)). Apropo de EBA, vedeti vreo difernta intre ea si fiul doamnei?

            • Domnule aveti o obsesie in dat si primit lectii. Cat prveste cele doua bizadele nu vad nici o diferenta intre ele. Insa cu siguranta fiul doamnei Zoe Petre nu a repurtat atat de multe „succesuri”

          • @Virgil
            Sa nu uitam totusi ca de numirea fiului in pozitiile pe care le-a ocupat este responsabila mamica, nu altcineva. Deci sa nu mutam accentul de pe caracterul doamnei Petre pe beizadeaua cu pricina. Cat despre „succesuri”, norocul dumneavoastra este ca nu puteti sesiza greselile gramaticale pe care le faceti chiar dumneavoastra dar, si mai mult decat atat, pe care le fac oamenii fata de care va exprimati admiratia pe bloguri (poeti, oameni de cultura in general :)). Asta asaaa, apropo de faptul ca ati simtiit nevoia sa invocati „succesuriile”, nu ca am face aici concurs de gramatica limbii romane.

            • Domnule Personal m-am cam plictisit sa tot discutam aceeasi tema probabil venite din ceva frustrari si sau obsesii personale. Daca nu doriti sau nu vreti sa vedeti mai departe de o raportare la numite personaje este dreptul dumneavoastra dar sincer veniti cu opinii care nu sunt modulate de frustrarile personale.

    • Domnule Virgil, faceti o teribila greseala incercand sa comparati niste persoane aflate pe cu totul alte etaje ale vietii. Pentru a putea avea un raspuns la intrebarea dumneavoastra sunt doua posibilitati, ori ii bagam la ocna pe toti politicienii pe vreo 17 ani, le persecutam familiile, ii mai tinem si vreo 20 de ani in dictatura, dupa care facem comparatia , ori il comparam pe dl Coposu in tinerete (si nu prea avem date) cu cei de-acum.

      Durerea si suferinta te schimba complet.

      • Rămâne relevantă totuși partea a doua a întrebării. Cine și-l ia pe Corneliu Coposu ca model? Nu am un răspuns. M-am gândit că poate alții au o perspectivă mai bună asupra celor din clasa politică.

  3. Daca nu ar fi continut si numele domnului Coposu titlul in sine ar fi fost o mare contradictie. Sa incercam sa punem pe aceiasi treapta a politicii un parlamentar roman actual. Va rog sa-mi dat sugestii…
    Pe domnul Coposu l-am cunoscut datorita religiei, nu a politicii, chiar daca la mine religia nu prea…
    Am convingerea ca singuratatea din ultimii ani s-a datorat im primul rand modestiei si bunul simt care la dumnealui nu pareau a avea limite. Moralitatea, Bunul Simt. Modestia au fost o parte din „defectele” ce l-au impiedicat a avea un succes concret in politica de dupa 1990

  4. Pentru mine domnul Cornel Copusu este farul care ma ghideaza in viata.
    De la domnia am invatat ce inseamna sa lupt pentru un crez, sa tac sau sa vorbesc putin.

    Datorita domnului Coposu am avut si avem acum o dreapta – dumnealui a creat-o si a coagulata. Ii multumesc si acum!

    Fara Coposu acum nu era nici in UE si nici in NATO, pentru ca nu am fi avut nici o sansa sa inceapa constructia unei tari democratice.Multumesc inca odata domnului Coposu!

    Daca domnul Coposu a rezistat in puscarie si nu a cedat, daca ulterior fiind supravegheat de securitate nu a cedat, nu vad de ce oricine altcineva, inclusiv persoana mea, ar trebui sa cedeze, intr-un mediu mai liber, in fata unor presiuni. Cand imi era greu mereu imi aduceam aminte de domnia sa si imi spuneam ca trebuie sa continui. Gandul la cele indurate de un om pentru un crez ma ajuta sa merg mai departe.

    Coposu a ales niste lideri dar acestia s-au impiedicat pe drum.
    Cum privesc ei acum imaginile lor alaturi de Coposu?

  5. Articol melodramatic si nerealist, fix in spiritul cultului personalitatii. Unde e domnul Boia sa va distruga miturile?

    Pai daca nu dl Coposu a umplut PNCTCD cu securisti, atunci cine? El si patriarhii partidului ne-au mai distrus un set de sperante.

    • In principiu aveti dreptate desi cei la care va referiti nu erau „factori de decizie” Insa in absenta unui curent de lustratie la nivelul societati este antidemocratic sa- refuzi unui om (chiar securist fiind) dreptul de optiune politica .

      • Corect! Tot nedemocratic a fost sa-l impuscam pe ceausescu.

        Pai daca nici presedintele partidului nu era factor decizional, atunci cine?
        Bine ca a fost democratic sa nu primeasca legionari in partid, pe aia i-a refuzat pe securisti, ba. Va intreb eu, la ora aceea, cine era dusmanul?

        • Ma refeream la faptul ca in vremea lui Coposu securisti si oprtunistii nu ajunsesera factori de decizie. Insa imediat dupa disparitia lui erau asa de multi „nepoti” de ai lui Tepelea , si alti seniori de zici ca respectivii nu au stat prin puscarii ci ocupati cu procrearea. :)

  6. Din cat pot sa vad, participantii la acest forum l-au respectat pe Corneliu Coposu pentru ca nu si-a tradat principiile, chiar daca nu rezulta clar care erau aceste principii.

    Intrebarea mea a fost daca omul politic Coposu a schimbat ceva in Romania. De exemplu, i se poate atribui victoria lui Emil Constantinescu din 1996 sau aderarea Romaniei la NATO?

    • Personal respectul pe care il am fata de Corneliu Coposu vine din intransigenta cu care si-a pastrat convingerile. Cat priveste multele din deciziile sale politice sunt interpretabile, chiar existenta candidaturii la Presedintie a lui Emil Constantinescu este controversata pentru ca acesta din urma a esuat in multe din directiile si schimbarile pe care trebuia sa le faca. Pe de alta parte jocul democratic pe care trebuia sa-l joace EC nu ii permite sa impinga lucrurile prea mult.

    • Haideti d-le Manu, un om care a stat 17 ani in puscariile comuniste si nu s-a dat cu ei zeci de ani dupa aceea, oare ce principii o fi avut? Chiar nu intuiti?

    • Incerc sa raspund, parca ati spus ca nu stiti prea multe despre RO pana in 2000…

      Am impresia ca Seniorul a fost cel care l-a propus ca Emil Constantinescu cand formatiunile politice de dreapta pareau nepregatite, si daca imi aduc corect aminte cred ca tot Coposu a sugerat nevoia de a pregati, din timp, un lider pentru pozitia de Presedinte in 1996. Poate aveti Dvs. sau altcineva o alta varianta.

      Coalizarea fortelor de dreapta – tot ideea domnului Coposu si cred ca a muncit ceva…
      Asa s-a ajuns la castigarea alegerilor in 1996.
      Pentru mine de atunci incepe democratia in RO!

      A doua chestiune in discutie: NATO.

      Credeti cumva ca intrarea in NATO se realiza daca ramaneam in vechile structuri cu multi zambici? NATO ne-a respins initial – poate mai va aduceti aminte de gestul lui Clinton cu 5, si vizita ulterioara de consolare la Bucuresti. Pozitia RO a fost mult timp si mai este, din pacate, si acum ambigua: Vest va iubim dar luam MIG-uri, sau dati-ne F16 ca platim la Sfantul Asteapta…

      Ce fel de partener suntem acum cand un Presedinte interimar se pregateste sa faca numiri care contravin standardelor NATO si pot afecta relatiile cu structurile existente??? Mai avem mult pana la intelegerea responsabilitatilor ce ne revin si la asumarea acestora – si aici nu este de vina Coposu, ci urmasii lui.

      Acum alte chestiuni – printre altele.

      Munca Seniorului a declansat inceputul proiectului: coagularea dreptei – partea cea mai grea Faptul ca ulterior proiectul a continuat: dreapta unita castiga impotriva PSDR, ca RO incepe taras-grabis reforma in economie, curatenia in sistemul financiar si cel institutional care au dat incredere membrilor NATO, nu face decat sa confirme ca toate lucrurile bune au la baza un crez, un concept/proiect /viziune si mult realism prin asumarea unor obiective SMART.

      Detentia i-a afectat sanatatea si ca urmare in 1992 Seniorul decide sa ramana numai Presedinte de partid si nu Parlamentar. Imi aduc aminte ca m-a surprins modul transant in care a raspuns unui reporter ca nu poate sa faca cele doua treburi: sa fie Presedinte de partid si Parlamentar. Aici am inteles grija pe care o acorda atat pozitiei de Presedinte de partid, dar si activitatii de parlamentar – ce vremuri domnule!!!!

      Cat bun simt, cat realism – mereu poti sa inveti de la Senior.

      Consider ca influenta Seniorului este mult peste ceea ce pare ca se vede…
      Este ciudat sau intra in specificitatea romaneasca?

      Nu pot sa uit povestea celui care eliberat din inchisoare invata din nou sa mearga si sa vorbeasca…Puteti oare Dvs. concepe asa ceva?

  7. Nu mai vede Romania politician precum dl. Coposu pentru bune decade de acum inainte. Vad ca exista incercari de a asocia personalitatea d-lui Coposu cu cea a politicienilor zilei de azi…orice incercare este de prisos, pentru ca acea persoana nu exista stimabililor. In primul rand Corneliu Coposu apartine unei generatii formate in Romania Regala, a elitelor, care a trait euforia Marii Unirii, a energiei si optimismului care a caracterizat acea epoca. A patriotismului adevarat. Curajului de a spune lucrurilor pe nume intr-un mod civilizat care impunea respect. Isi controla emotiile foarte bine si isi articula ideile perfect. Avea si aprecia umorul rafinat. Repet, orice comparatie cu personalitati ale vietii politice actuale, parte din supa manelista de la Bucuresti, ar trebuie sa ofenseze pe orice roman onest. Azi e vremea scandalului si mutantilor din Sistem: Base, Ponta, Mr. Poopypants si compania.

  8. Sa nu uitam!
    A fost singurul care a spus adevarul si a fost umilit, de Campeanu care l-a tradat in timpul primei demonstratii din ianuarie 1990.A fost hulit si umilit de toti, Iliescu, Roman cel CU TABUL, de majoritatea slujitorilor presei in special adevarul, tvr si intreg sistemul de informatori, turnatori si agenti ai securitatii cit si statelor fratesti din dreapta si stinga cortinei de fier.Singurul sef de stat care a conversat sincer cu Corneliu Coposu a fost Mitterand, ceilalti s-au inteles cu rusii. Puterile au ales alti delegati in Romania, pe aceleasi lichele slugarnice au luat jefuit tara.Dupa caderea cortinei de fier tarile au fost conduse tot de comunisti.
    Mai rau azi puterea hegemonica Germania este condusa de un cancelar comunist care practica metodele staliniste.
    Episodul conventia democratica a fost redat bine dar sa nu uitam ca in practica a exista elementul Roman care a sabotat din interior si la rindul lui a fost sabotat de Basescu.
    Noua boierime politica a purtat o lupta acerba de putere de nive feudal care a slabi si a ajutat la distugerea tarii.Hotii au pradat pina nu au mai putut si acum tara este la sapa de lemn.
    Romania ar fi fost altfel daca ar fi avut 10 oameni cu 5% din clarviziunea si cinsteaa lui Corneliu Coposu.

  9. Corneliu Coposu a fost un om stimabil si un politician onest in vremuri extrem de tulburi; insa a fost invins in toate luptele sale iar, pentru un politician in care s-au pus atitea sperante, asta nu poate fi ignorat. Romania in care traim este tara lui Ion Iliescu, nu tara lui Corneliu Coposu ! Partidul sau (PNT-CD) nu mai exista iar adversarii sai prospera, isi sarbatoresc victoria absoluta si isi permit chiar sa-l laude pe „senior”. Un bulevard ii poarta numele, are un bust de bronz, dar programul sau politic a fost lichidat. Cu un bilant atit de tragic de negativ, ar trebui sa fim mai circumspecti in elogii…

    • La o luna dupa moartea lui Corneliu Coposu, CDR a castigat alegerile prezidentiale. A avut loc ceea ce parea de negandit in anii dinainte: alternanta politica. Bilantul perioadei 1996-2000 trebuie examinat in functie de decidentii acelui timp, de la Emil Constantinescu si Victor Ciorbea la Remus Opris si Radu Vasile. Ar merita re-analizat si rolul lui Andrei Marga. Cred ca ar fi necesara o lucrare (sau mai multe) despre metamorfozele PNTCD dupa decesul presedintelui sau, nu toate fara legatura cu variile tensiuni pre-existente.

      • Venirea Conventiei Democrate la putere in 1996 ar putea fi eventual considerata ca alternanta la putere si, in cazul asta, dl. Coposu ar avea merite serioase. Dar, imi vine in minte figura dlui. Constantinescu stand alaturi de Ion Iliescu si „muscand din dusmanii” cuplului Ponta-Antonescu (ca sa folosesc o expresie a lui M. Diaconu), sau pe bizarul domn Ciorbea si el reactivat tv la revolutia de mai-an, ba chiar si Radu Vasile a fost adus intr-un tur prin studiouri sa-si exprime indignarea fata de „dusmanul poporului” de la Cotroceni. Mai toti corifeii Conventiei au aratat in timp simpatie pentru Partidul-Stat si patronul sau spiritual Iliescu desi se declarau de dreapta si pro-democrati…In conditiile astea ma intreb: a fost cu adevarat o alternanta la putere in 1996? din perspectiva lui 2013 pare mai degraba o miscare vicleana in genul „revolutiei intregului popor din 1989”- cum zicea Iliescu, menita sa schimbe firma de la strada fara a deranja prea mult raporturile dintre locatari..Aveti dreptate, ar merita reanalizate nesfirsitele metamorfoze ale clasei politice, seamana cu comedia dell’arte in care 3-4 actori intruchipeaza o sumedenie de roluri…

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Vladimir Tismaneanu
Vladimir Tismaneanuhttp://tismaneanu.wordpress.com/
Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism, Fascism, and Some Lessons of the Twentieth Century" (University of California Press, 2012), "Lumea secreta a nomenclaturii" (Humanitas, 2012), "Despre comunism. Destinul unei religii politice", "Arheologia terorii", "Irepetabilul trecut", "Naufragiul Utopiei", "Stalinism pentru eternitate. O istorie politica a comunismului romanesc", "Fantasmele salvarii", "Fantoma lui Gheorghiu-Dej", "Democratie si memorie" si "Reinventarea politicului. Europa de Est de la Stalin la Havel". Este editor a numeroase volume intre care "Stalinism Revisited", "The Promises of 1968", "Revolutiile din 1989" si "Anatomia resentimentului". Coordonator al colectiilor "Zeitgeist" (Humanitas) si "Constelatii" (Curtea Veche). Co-editor, impreuna cu Dorin Dobrincu si Cristian Vasile, al "Raportului Final al Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturiii comuniste din Romania" (Humanitas, 2007). Co-editor, impreuna cu Bogdan Cristian Iacob, al volumului "The End and the Beginning: The Revolutions of 1989 and the Resurgence of History" (Central European University Press, 2012). Co-autor, impreuna cu Mircea Mihaies, al volumelor "Vecinii lui Franz Kafka", "Balul mascat", "Incet, spre Europa", "Schelete in dulap", "Cortina de ceata" si "O tranzitie mai lunga decat veacul. Romania dupa Ceausescu". Editor, intre 1998 si 2004, al trimestrialului "East European Politics and Societies" (in prezent membru al Comitetului Editorial). Articolele si studiile sale au aparut in "International Affairs" (Chatham House), "Wall Street Journal", "Wolrld Affairs", "Society", "Orbis", "Telos", "Partisan Review", "Agora", "East European Reporter", "Kontinent", "The New Republic", "New York Times", "Times Literary Supplement", "Philadelphia Inquirer", "Gazeta Wyborcza", "Rzeczpospolita", "Contemporary European History", "Dilema Veche", "Orizont", "Apostrof", "Idei in Dialog" , "22", "Washington Post", "Verso", "Journal of Democracy", "Human Rights Review", "Kritika", "Village Literary Supplement" etc. Din 2006, detine o rubrica saptamanala in cadrul Senatului "Evenimentului Zilei". Colaborator permanent, incepand din 1983, al postului de radio "Europa Libera" si al altor radiouri occidentale. Director al Centrului pentru Studierea Societatilor Post-comuniste la Universitatea Maryland. In 2006 a fost presedintele Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. Intre februarie 2010 si mai 2012, Presedinte al Consiliului Stiintific al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER). Doctor Honoris Causa al Universitatii de Vest din Timisoara si al SNSPA. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Universitatii Maryland.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro