joi, martie 28, 2024

Nefasta mediocritate a aparatcikului de cursa lunga: Tovarasul Emil Bobu (1927-2014)–Updated

Vreti sa stiti cine a condus de fapt Romania in anii comunismului? Raspunsul este direct legat de afirmatia lui Stalin: „Cadrele decid totul”. A fost vorba, intr-adevar, de un grup de gangsteri politici, impostori insolenti si birocrati cinici, indivizi auto-proclamati elita a clasei muncitoare, exponenti ai unei ideologii pretins atotbiruitoare si atotstiutoare. In prim plan se aflau, fireste, vedele stalinismului autohton, Gheorghiu-Dej, Apostol, Ana Pauker, Vasile Luca, Teohari Georgescu, Miron Constantinescu, Iosif Chisinevschi, Leonte Rautu, Draghici, Petre Borila, Moghioros, Maurer, Ceausescu. In umbra lor cresteau noile cadre, viitoarele figuri de seama ale partidului, intre care personaje precum Manea Manescu, Constantin Dascalescu, Emil Bobu, Paul Niculescu-Mizil, Dumitru Popescu, Ion Iliescu, Ilie Verdet, Ion Ionita, Vasile Patilinet, Ion Stanescu, Gheorghe Pana, Stefan Andrei, Lina Ciobanu, Teodor Coman, Tudor Postelnicu, Constantin Olteanu. Unica lor competenta era docilitatea. Unica lor calitate birocratica era suprema, extrema, indefectibila obedienta in raport cu superiorii. Intelectual, erau mediocri sau chiar submediocri. Moral erau idioti sau idiotizati. In 1956, scriitorul marxist maghiar Tibor Dery a scris despre asemenea indivizi un pamflet celebru. Ungurii au facut o revolutie impotriva tipului uman numit „tovarasul Kucsera”. La noi aceasta revolutie impotriva „tovarasului Bobu” a avut loc tarziu si, din pacate, cum o dovedeste cazul Dan (Felix) Voiculescu cu efecte (inca) neconcludente.

Deci cine a fost tovarasul Emil Bobu? Sa facem aici un mic exercitiu de kremlinologie adaptata conditiilor romanesti. Nascut in comuna Varfu Campului din judetul Botosani, de profesie strungar in fier, sapte clase primare, cursuri la fara frecventa pe baza carora obtine (ne imaginam cum) diploma de drept, absolvent al pepinierei de cadre a regimului, Scoala Superioara de Partid „Stefan Gheorghiu”. Intra devreme (relativ vorbind) in PCR. Ucenic la Atelierele „Nicolina” din Iasi, face rapid cariera in organizatia comunista de tineret . Asa-zisele studii de drept le-a facut cand devenise de-acum, dupa 1952, ofiter al MAI si procuror militar. Este integrat in aparatul CC al PMR, ajunge instructor (functie cheie in acel furnicar al represiunii politice, politiste si ideologice). Lucreaza in sectia organizatii de masa, in subordinea lui Petre Lupu si a lui Nicolae Ceausescu. Se poate prespune ca ilegalistul iesean Petre Lupu a fost patronul sau in acel sistem clientelar.

Dupa moartera lui Dej, face parte din grupul aparatului de partid utilizat de Ceausescu pentru a se debarasa de baronii defunctului dictator si a-si impune puterea personala. Detine toate functiile imaginabile, inclusiv pe aceea de ministru de interne. Odata cu ascensiunea Elenei Ceausescu, devine umbra acesteia. Este proverbiala pentru comportamentul sicofantic, rugamintea: „Fiti calm, tovarasul Corbu”. Apocrifa sau nu, povestea lui Bobu incercand sa calmeze nervii „tovarasului Corbu”, unul din labradorii familiei Ceausescu, capteaza natura infricosata si lasa a personajului (in relatiile cu superiorii, desigur). Nu se poate vorbi, in cazul sau, de caracter, ci doar de socanta absenta a acestuia. Pana si colegul sau de Comitet Executiv, apoi de inchisoare, ideologul de partid Dumitru Popescu, nu putea sa nu noteze, dupa 1990: “Bobu reprezintă un caz de depersonalizare dramatică. Nu ştiu cum îi arăta în realitate firea, dar, din nenorocire, i-a fost percepută, de la bun început, numai uriaşa disponibilitate de subordonare. N-am mai întâlnit un om capabil să disimuleze în asemenea grad, să nu poată ieşi nici un milimetru din cuvântul superiorului, să nu găsească puterea de a-l contrazice măcar într-un punct cât de mic”.

Emil Bobu cu Nicolae Ceausescu. In spate: Janos Fazekas, Gheorghe Pana,Ion Dinca, Paul Niculescu-Mizil
Emil Bobu cu Nicolae Ceausescu. In spate: Janos Fazekas, Gheorghe Pana,Ion Dinca, Paul Niculescu-Mizil

Devenit, in 1965, super-boss local la Suceava se ilustreaza prin metode autoritare si entuziasm orb in raport cu orice indicatie venea de la Bucuresti. Ajunge sa faca parte din cercul intim. Nu exista functie importanta care sa-i scapat celui devenit principalul om de serviciu al familiei dictatoriale: vicepresedinte al Consiliului de Stat, ministrul muncii, presedinte al UGSR, presedinte al Consilulului National al Agriculturii. Primeste decoratiile cele mai ravnite, inclusiv „Steaua RSR” si titlul de „Erou al Muncii Socialiste”. Ca secretar al CC, Bobu este adjunctul Elenei Ceausescu in fruntea comisiei de cadre a partidului. Este responsabil, alaturi de aceasta, de cea mai inchistata si agresiva politica anti-intelectuala si meritofobica care putea fi inchipuita. Nu doar ca nu face nimic sa o modereze pe „ilustra savanta”, ba chiar dimpotriva, ii canta cu zel in struna. Cu doar patru clase primare, sotia sa, Maria Bobu, a terminat si ea dreptul la fara frecventa, tot in cumplitii ani 50. Revolutia din decembrie 1989 a prins-o ministru al justitiei.

Ca membru al Comitetului Politic Executiv si al Biroului Permanent, Emil Bobu a stat alaturi de nefastul cuplu pana in ultima clipa, a votat toate deciziile criminale. A fost condamnat apoi pentru genocid, dupa care sentinta a fost reformulata si, final, uneltele umane ale regimului criminal si ilegitim au ajuns din nou in libertate. O conditie existentiala pe care au refuzat-o, cu morbida indarjire, celor tratati drept cobaii experimentului totalitar.

Nimic nu au detestat mai mult acesti indivizi decat libertatea si drepturile omului. Justitia comunista a fost o contradictie in termeni. Acesti indivizi au participat la instituirea si perpetuarea unui sistem al represiunii deschise si camuflate, al minciunii institutionalizate si al atacului sistematic impotriva a tot ce inseamna moralitate, onoare si adevar. Fara infinita lor slugarnicie, scenariul comunismului dinastic ar fi fost de negandit. Asa va ramane in istoria Romaniei personajul Emil Bobu.

http://tismaneanu.wordpress.com/2012/01/31/despre-cultul-lui-ceausescu-elefantiazisul-servilismului/

Am mai scris pe tema Bobu in contextul mai larg al scandaloasei impunitati de care se bucura fostii servitori ai regimului totalitar:

http://tismaneanu.wordpress.com/2013/08/01/intrebari-nedumeriri-si-temeri-nu-pot-sa-nu-constat/

Despre un alt fost ministru de interne al lui Ceausescu:

http://tismaneanu.wordpress.com/2010/06/08/ion-stanescu-aparatcik-si-securist/

Despre comunostalgie:

http://tismaneanu.wordpress.com/2009/03/01/comunostalgia-oana-mizil-despre-manea-manescu/

Despre Manea Manescu:

http://tismaneanu.wordpress.com/2009/02/28/former-communist-prime-minister-manea-manescu-died-unrepentant-stalinist-dogmatic-marxist-economist/

Update (14 iulie 2014): Citez din finalul unui articol despre Bobu pe care l-am scris tot ieri. Cred ca este o completare utila la cele scrise mai sus: „Nu exagerez in niciun fel afirmand ca, odata cu Ceausescu, bizantinismul a triumfat in cultura politica a comunismului romanesc: intrigile, eliminarea dusmanilor prin intermediul unor conspiratii de culise, incurajarea gandirii dedublate (doublethink) si discursul paralel, demagogia ca patologie nationala, dispretul pentru autenticele preocupari etice, manipularea si delatiunea, toate aceste caracteristici ale unei directii din mostenirea Imperiului de la Rasarit, recuperate si impuse de catre Stalin, au fost imbratisate de Ceausescu si si-au atins apogeul in travestiul care a fost cultul personalitatii sale. Membrii aparatului de partid erau uneori deranjati de tot acest carnaval, dar nu puteau decat sa se bucure de efectele psihologice ale cultului, in special de cauterizarea oricarei gandiri critice. Ei nu trebuiau decat sa asculte orbeste indicatiile conducatorului si, atat timp cat nu ii aduceau vreo ofensa, li se permitea sa-si pastreze privilegiile (sau cel putin o mare parte din acestea). Din acest punct de vedere, regimul din Romania nu era decat un gen al speciei politice corect definita drept dictatura nomenclaturii. Asa cum se arata in raportul final al Comisiei prezidentiale pentru analiza dictaturii comuniste din Romania, Emil Bobu a fost unul dintre cei direct responsabili pentru catastrofa totalitara. Cei cativa ani de binemeritata inchisoare pe care i-a facut dupa 1990 nu l-au trezit moral. Nu a exprimat niciodata vreun regret autentic pentru participarea sa la un sistem politic liberticid. Din pacate, tipul uman simbolizat de Emil Bobu nu a disparut odata cu prabusirea regimului pe care acesta l-a servit in chip maniacal. Mentalitatea si practicile securiste nu au disparut.”

http://www.ziare.com/nicolae-ceausescu/comunism/invitatii-ziare-com-vladimir-tismaneanu-emil-bobu-sau-elefantiazisul-servilismului-1310969

Concluzie: Mostenirea comunista in Romania este una a coruptiei morale si politice, a fugii de responsabilitate, a lasitatii devenita virtute, a supravietuirii prin infinite abdicari si compromisuri. De aceasta mostenire apasatoare trebuie sa scapam. Marii imbogatiti de dupa 1990,in marea lor majoritate, vin din zonele vizibile si mai putin vizibile ale nomenclaturii. Emil Bobu a fost un nomenclaturist tipic, tocmai de aceea am decis sa scriu pe larg despre el. Tortionarii securisti Visinescu, Ficior, Istrate etc au fost, in fapt, instrumentele PCR. In anii 50, Emil Bobu, ca instructor al Sectiei Administrativ-Politice, superviza penitenciarele, stia exact ce se petrece in inchisori si in lagarele de munca fortata. Nu legea conta pentru el, ci ordinele conducerii de partid. Securitatea era instrumentul partidului, nu invers. Plesita si alt monstri securisti au fost, in anii 70, subordonatii unuia ca Bobu (ministru de interne, secretar al CC etc) Pentru a deveni intr-adevar democratica, deci respirabila, Romania trebuie sa se debaraseze de mentalitatile si comportamentele de tip Bobu.

Distribuie acest articol

46 COMENTARII

  1. In continuare, in pozitii importante, sunt promovati mediocrii, inculti, „aparat de partid” sau rude, absolventi de f.f., Haret, Cantemir etc., oameni care au ca principala calitate felul in care stiu sa spuna „Fiţi cuminte, vă rog, tovarăşe Corbu”.
    Mai facem un sondaj la intrarea in Parlament referitor la concentratia periculoasa de azot in aer (peste 3 sferturi) :) ?

  2. Ati facut o mare nedreptate cuiva.
    Nu l-ati trecut nici la „vedetele stalinismului autohton” si nici la ” noile cadre” :P
    Ultimul pe lista, cu voia dvoastra, Ion Iliescuuuuu.

      • Domnule profesor, daca imi permiteti sa citez: „..un om al stangii democrate”, „…..Pe parcursul ultimilor 15 ani, Ion Iliescu a devenit o personalitate de varf a procesului democratic din Romania”,”…transformarea unui politician marxist intr-un ganditor modern, dispus sa recunoasca falimentul utopiei.”. Pana la urma, cum e cu Ilici? Cand ati avut dreptate, atunci sau acum?
        Subscriu integral la portretul lui Bobu.


        • „In loc sa aplaude si sa sustina Raportul Final al Comisiei Prezidentiale, in care sunt omagiati martirii socialisti (anticomunisti), alaturi de cei ai altor partide democratice distruse de comunisti, social-democratii de ultim ceas (al comunismului) au zambit trivial cand presedintele Basescu si-a rostit, intre huiduielile isterice ale urmasilor lui Dej si Ceausescu, istoricul discurs de condamnare a comunismului. Au marturisit astfel limpede ca nu au nimic in comun cu stanga antitotalitara, ca profesiunile lor de credinta pluraliste sunt un simplu joc retoric, o manevra intristatoare de a-si ascunde adevarata ereditate. Ei sunt de fapt partidul nomenklaturii niciodata disparute, al coruptiei generalizate, al cinismului si al duplicitatii. Una fumeaza ei la Washington, Paris, Roma si Berlin, alta practica ei in tara. Magicianul Ion Iliescu, al carui dosar de cadre este (inca) de negasit, s-a aflat de fapt in spatele acestei noi mineriade. L-a compromis pe Mircea Geoana, incapabil sa se delimiteze de acest exponent desuet al celui mai dezolant bolsevism mental si comportamental. Ion Iliescu si actualii sai discipoli detesta visceral liberalismul civic. Pentru ei, autenticii socialisti democratici raman “lepre social-democrate”. Surad socialist (din motive internationale) si actioneaza comunist (din atasamente de-o viata). Vacaroiu si Vadim sunt de fapt frati gemeni. Iar Iliescu este de fapt marele tragator de sfori. Declar public ca regret ca m-am angajat intr-un dialog cu el. Eu am crezut ca unii oameni, oricat de culpabili, invata ceva din trecut. In cazul lui Ion Iliescu, m-am inselat.”

          http://www.contributors.ro/politica-doctrine/ion-iliescu-si-discipolii-sai/

          http://tismaneanu.wordpress.com/2011/05/17/scoala-falsificarii-ion-iliescu-si-spiritul-revolutiei-din-1989/

  3. Stimate domnule profesor, nu am înţeles de ce Maria Bobu nu a fost judecată pentru crimele din decembrie 1989 ale regimului Ceauşescu. În definitiv, ea a fost ministru de Justiţie şi ar fi trebuit să răspundă pentru abuzurile săvârşite în acea lună, cel puţin până la executarea lui Nicolae şi a Elenei Ceauşescu.

      • Indraznesc sa ma fac Avocat al Diavolului.
        Mai intai se pare ca Maria Bobu e deja moarta , asa incat discutia despre ne arestarea ei este pur teoretica .

        In 1990 Inchisorile se aflau in subordinea Ministerului de Interne nu in aceea a Ministerului Justitiei , prin urmare nu i se pot imputa tovarasei abuzurile constand in incarcerarea fara temei legal a unora dintre protestatari (desi au fost multi – in special la Timisoara la Popa Sapca si in Bucuresti – Jilava)

        Conform Constitutiei RSR JUDECATORII erau ….ei da….asa scria …..”independenti”….si oricum evenimentele precipitandu-se nu s-a ajuns la faza de judecata a ”turbulentilor” .

        In fine PROCURORII erau mai acut subordonati Ministerului Justitiei, dar pana in 22 decembrie a existat doar o extrem de diluata implicare in represiune a unor procurori .
        Din cate cunosc nu a existat nici un procuror trimis in judecata, deci iarasi e cam greu de gasit o conexiune care sa fi permis atragerea raspunderii tovarasei Bobu.

        Daca sunt de pus astfel de intrebari ele ar trebui sa vizeze bizara IMUNITATE de care a beneficiat Prim Ministrul in functie Constantin Dascalescu .
        Au mai lipsit nejustificat din boxe Iosif Sas care era prieten bun cu emanatii si Gogu Radulescu care era prieten cu ….Dar cu cine nu era dansul prieten ?

        • Înţeleg postura ingrată pe care v-aţi asumat-o pentru a discuta despre acest subiect. Ce se putea reproşa Mariei Bobu? Probabil incinerarea la Bucureşti a 42 de cadavre aduse de la Timişoara. Sau modul în care a înţeles să pună în aplicare ordinul lui Nicolae Ceauşescu de a se deschide focul împotriva demonstranţilor. Oare un ministru de Justiţie nu se ocupa şi cu modul de aplicare a legilor în România, chiar dacă regimul era comunist în acea perioadă?
          În privinţa imunităţii acordate de regimul Iliescu pentru fostul prim-ministru Constantin Dăscălescu, responsabil la rândul său de modul de aplicare a legilor în decembrie 1989, nu pot să comentez mai mult decât aţi făcut dumneavoastră. Cu stimă

          • 1)Domnule Opris , ce legatura avea Maria Bobu cu incinerarea cadavrelor ? Fusesera anchetati, judecati , trecusera cum s-ar spune prin sistemul de justitie ? Ce intelegeti atunci cind scrieti acuzator „modul cum a inteles sa PUNA IN APLICARE ordinul de a se deschide focul ” ? Din cate stiu sinteti militar (in rezerva, istoric). Dvs. realizati faptul ca ordinul a fost dat PE LINIE MILITARA de comandantul suprem , in conditiile in care s-a considerat (justificat sau nu) stare de necesitate ? Ce treaba are ministrul de justitie cu toate astea ? Au fost procesate dosare , au fost implicati la Timisoara procurori , au fost instante care s-au pronuntat in acele zile ? Unde vedeti rolul, macar formal al Ministerului Justitiei in cele ce scrieti ?

            2) Despre ce imunitate acordata de Iliescu catre Dascalescu faceti vorbire ? Avea Iliescu calitatea de a da o astfel de imunitate ? Guvernul era responsabil de respectarea legilor , dar la Timisoara si apoi in toata tara apoi a fost STARE DE NECESITATE , unde comandantul suprem are puteri absolute . In situatia in care MAN nu fusese dizolvata (si ea era singura care avea CALITATEA de a demite seful statului) pe ce baza s-a considerat la Targoviste ca Ceausescu e decazut din calitatea de Presedinte si a fost judecat ca „simplu cetatean” ? Pentru linsajul de la Targoviste deghizat in pseudo-trial, care min. al justitiei e responsabil ? A fost vreunul dintre „avocati” , „procurorul” sau „membri ai pseudoinstantei” , adica actorii care au jucat in parodia tragica de la Targoviste judecati pentru ce au facut acolo ? Sau din 1990 si pina azi nu a fost nici un ministru al justitiei in RO care sa se ocupe ?

            3) @ Dr. Tismaneanu. Dascalescu nu a avut nici o „imunitate medicala” – a fost judecat si condamnat ca toti ceilalti, in parametrii pe care ii indicati corect. E adevarat ca a intervenit si stroke , dar s-a refacut partial . Nu exista „imunitate medicala” , cu s-au fara ghilimele – exista mental unfitness , dar asta e altceva si nu a fost cazul aici. Nici Demjaniuk nu a primit asa ceva . „imunitatea medicala” este un truc folosit in pseudo-democratiile occidentale cind se incearca sa se inchida gura unui acuzat care stie prea multe si vrea sa le verse in public. Asa s-a procedat in cazul lui Kaczinsky –plead guilty or insanity , ca sa ramana „sistemul” neatins. Adica se foloseste pentru discreditarea cuiva – si asta nu numai in perioada Stalin, ci peste tot in lume , de mult timp , mai ales in cazuri „sensibile”

            • Chiar dacă ordinele privind împuşcarea demonstranţilor au fost date de Ceauşescu pe linie militară, exista o răspundere a ministrului Justiţiei deoarece instanţele militare nu trăiesc aiurea, prin copaci, iar procurorii militari nu erau Dumnezeu pe Pământ (deşi se credeau asta). Nu vă place faptul că se discută despre culpa în care s-au aflat Maria Bobu (în calitate de ministru al Justiţiei) şi subordonaţii săi în decembrie 1989. Cine oare răspundea de legile din România: ministrul Justiţiei, ministrul Apărării sau ministrul de Interne? Cine intervenea dacă apăreau probleme? Cine analiza faptele: procurorul (civil şi militar), judecătorul sau ofiţerii care au primit ordin să tragă în demonstranţi? Nu cumva ofiţerii au refuzat să execute ordinul şi au fost pasibili de trimiterea în judecată, ajungând într-o boxă a acuzaţilor în sistemul pe care îl conducea, cu onor, Maria Bobu, în calitate de ministru de Justiţie? Şi dumneavoastră spuneţi că doamna Bobu nu a avut nici o treabă cu cadavrele de la Timişoara, incinerate la Bucureşti. Aşa o fi, aşa cum domnişoara Ioana Petrescu nu are nici o responsabilitate la Ministerul de Finanţe, iar Tontonel o plimbă pe la Palatul Cotroceni ca să se facă împreună de râs în faţa lui Traian Băsescu, dovedindu-se habarnişti în chestiunile economice.

            • Dle Opris , Dvs. scrieti ca ” exista o raspundere a ministrului justitiei „. Pai de aici trebuie
              pornit – spuneti , va rog, care era natura acestei raspunderi (responsabilitati) : civila, penala, profesionala, administrativa , politica , morala ?
              Si azi e valabil– min. justitiei se ocupa de buget, numiri, revocari, avansari, pensionari . A fost facuta vreo sesizare,dupa 1990, impotriva fostului Min. al Justitiei relativ la responsabilitati (de orice natura) in perioada evenimentelor din 12.1989 ? Daca era vreo baza legala se facea, sa nu aveti grija. Ministerul justitiei se ocupa cu administrarea actului de justitie , atunci cind este sesizat (primeste materie prima) .

        • Din informatiile mele (inclusiv un interviu adancit cu Serban Mihailescu, fost sef de cabinet al lui Dascalescu, apoi secretar general al guvernului Nastase), acesta a facut congestie cerebrala la cateva zile dupa revolutie. Nu a mai putut voirbi, nu s-a mai putut misca. Deci era vorba de o imunitate medicala. Dar, din cate stiu, a fost trimis in judecata in lotul CPEx si a facut cinci ani de inchisoare. Gogu Radulescu a fost inchis si el. Popescu-Dumnezeu povesteste despre perioada cand au impartit celula. A murit, la 79 de ani, in 2003.

  4. Dacă e posibil să-ți păstrezi o țâră de umor în ce privește politica de cadre, rezultatul final are ceva beckettian- un fel de arhetip al vidului de substanță, de coloană vertebrală și înzestrare intelectuală. Pare că aproape 40 de ani și mai bine, în „laboratoare” a fost perfectat elementul desăvârșit al ceea ce jargonul american numește kiss up-kick down- umil până la abjecție față de superiori, satrapic cu cei din subordine. Un nebbish proiectat către piscurile puterii, ianusian, când ploconit oriental, când tiranic. În jargonul ebraic există termenul de „klumnik”- adică expert în nimic- e o variantă ceva mai frustă a mai faimosului Jack of all trades…
    Era o dată un tren în Gara de Nord care aștepta să plece către Praga, având la bord o importantă delegație de oameni de știință români din domeniul medical. Garnitura s-a pus în mișcare cu întârziere, dat fiind că încă nu-și făcuse prezența pe peron tovarășul Gădău, însoțitorul grupului. En attendant Gădău. Iar în alte împrejurări și cu atribuții de supraveghere diferite, se afla tovarășul Budecă. Budecă și Gădău. Și tovarășul Estragon.
    În ultimii ani, dictatura ceaușistă a fost caracterizată în exterior drept ubuescă- de par ma chandelle verte, personajele au depășit universul spumos al lui Jarry, au coborât în altul, golite de conținut, bidimensionale, aproape hieratice în prostia și incompetența lor dar profund nocive.
    Toate astea, dacă reușești să-ți păstrezi un dram de umor…

    • Domnule Tismaneanu,i-ati uitat deasemenea pe cei care au realizat liantul intunericului comunist;lingaii poeti,sau poetii lingai,dintre care multi dintre ei continua si acum sa ne manjeasca ecranele tv cu balele lor otravite.

  5. Despre morti, numai de bine. Buni sau rai sunt ai nostri, ca toata simtirea romaneasca sau istoria pe care a(u) scris-o. Un lucru bun al noilor vremuri este ca fiecare ganditor sau conducator isi gaseste locul lui acasa, fiind adaugat poporului sau. Meritul acelor oameni a fost ca au stiut sa transforme o idee straina ostila intr-una de propasire nationala, atat cat s-a putut. Limita lor a fost ca au incercat sa forteze istoria, atunci cand vremea lor a trecut. Dumnezeu sa-l ierte si sa-l odihneasca!

  6. Va multumesc si pentru acest articol domnule profesor.
    Din pacate Iliescu si compania au facut tot ce este posibil pentru ca perioada comunista sa fie trecuta sub tacere iar crimele marilor tovarasi bagatelizate.
    Tinerii nu stiu mare lucru despre aceasta perioada si la scoala invata ca Iliescu a fost revolutionar. Nici nu prea sint interesati de communism pentru ca nu l-au trait,pe de o parte iar pe de alta parte pentru ca o parte din parintii lor regreta comunismul.
    Probabil ca nu peste mult timp Bobu, Mizil si ceilalti vor fi amintiti in cartile de istorie ca fiind ‘importanti oameni de stat din perioada 1950-1989’ si atit.

  7. Excelentă analiză a sistemului cadrist al comunismului românesc!
    Cum spune însă cineva se continuă cu nonşalanţă şi azi, când vezi în fruntea Parlamentului României tot un fel de Bobu!

  8. D-le Tismaneanu, bobu este de domeniul trecutului. Ati putea scrie un articol despre urmasii directi ai acestui personaj de trista amintire (copii, nepoti, etc)? Sa vedem si noi cu ce se ocupa ascendentii in conditiile in care acesti „oameni” au adunat adevarate averi in timpul vietii lor. Multumesc anticipat.

  9. Emil Bobu n-a muritu`, doa un pic s-a hodinitu`
    Isi zice George Cosac:

    ” Finala a avut parte si de un moment mai putin placut: la festivitatea de premiere, publicul a huiduit in momentul in care George Cosac (presedintele FRT) i-a multumit pentru sprijin premierului Victor Ponta.”

  10. Numiti niste vedete ale stalinismului autohton si niste noi cadre ce cresteau in umbra celor dintai apoi spuneti „Intelectual, erau mediocri sau chiar submediocri. Moral erau idioti sau idiotizati.” Nu generalizati ? Chiar ii cunoasteti in mod nemijlocit atat de bine pe toti ? Nu cred ca se incadreaza in aceste caracterizari cel putin Miron Constantinescu, Maurer, Dumitru Popescu, Ion Iliescu, Stefan Andrei.

  11. nu o sa pot intzelege niciodata aceasta disjunctzie ´´ uneltele umane ale regimului criminal si ilegitim au ajuns din nou in libertate.´´
    romanica,spre deosebire de alte tzari din blocul comunist,nu a rupt( odata cu rivolutzia intregului popor),cu sistemul valoric de pina atunci.azi conferentziarii e clasa conducatoare

  12. Excelent, de trei ori excelent… mi-a placut paralela dintre modul de organizare PCR cu modul de organizare al Mafiei Devenit, in 1965, super-boss local la Suceava se ilustreaza prin metode autoritare si entuziasm orb in raport cu orice indicatie venea de la Bucuresti.

  13. „Devenit, in 1965, super-boss local la Suceava se ilustreaza prin metode autoritare si entuziasm orb in raport cu orice indicatie venea de la Bucuresti.”

    Nu stiu cit adevar/acuratete e in povestea urmatoare, dar un coleg ne-a povestit-o, la cite o bere, de mai multe ori:

    Ceausescu in vizita de lucru in jud. Suceava, Bobu prim-secretar. Seara, cazare la vila de protocol. Ceausescu doarme bine, dimineata se scoala, iese afara sa se intinda si da cu ochii de Bobu, cu AKM-ul la piept, pazind cladirea.

    – Ce faci aici, ma, Bobule? Tu nu dormi, mah? se mira Ceausescu.
    – Pai, cum sa dorm cind la noi in judet e secretarul general al partidului? Credeti ca pot sa dorm?

    Cica statuse toata noaptea de paza.
    Si cica asta explica ascensiunea lui ulterioara. :-)

  14. D-le Tismaneanu, for God’s sake, omul e mort !
    Niciodata, dar niciodata nu o sa inteleg de unde atata inversunare si ura pe niste oameni care au fost cine au fost si au facut ceea ce au facut acum…. 50-60 de ani !!!
    Am avut sansa sau nesansa sa prind amandoua regimurile ( si pe cel communist si pe astalaltul ..mai diferit, LOL)…dar, Dvs realizati ca in afara de oamenii care au apucat comunismul si care mai inteleg ceva din ceea ce scrieti, nu va mai citeste (intelege) nimeni?.
    Sincer, scrieti teribil, am citit cateva analize politice ale Domniei voastre ( pe teme mai de actualitate) si am adorat fiecare cuvant scris acolo….
    In schimb, luptandu-va ca Sf Gheorghe cu balaurul comunismului, imi dati (personal) impresia ca refuzati cu obstinatie sa traiti in prezent, asta este problema Dvs., v-am mai spus-o si mi-am mai luat-o peste bot….
    Eh, o mai asum o data, in fond nu risc nimic, decat sa imi cenzurati postul :).
    Sanatate sa fie, ca acusi ne ducem toti unde s-a dus si Bobu astazi !

    • Dar, totusi, despre Bobu aveti ceva de spus? Despre faptul ca a votat pentru masacru? Ca a purtat raspunderea pentru mortii si ranitii de la Timisoara si de la Bucuresti? Am mai spus-o, o spun din nou: Despre morti, ca si despre vii, doar adevarul. Va multumesc ca mi-ati oferit prilejul sa inisist asupra acestui principiu. Cat despre prezent, tocmai am scris despre Felix si Monica :)

      • Domnule profesor,
        L-ati cunoscut pe Mihail E. Ionescu?
        Dacă da, puteți comenta – în spiritul textului postat de dumneavoastră despre Bobu – cele scrise de Florin Constantiniu: „Omul de încredere al generalului (Ilie Ceaușescu – n.m.) era un tânăr căpitan, Mihail E. Ionescu, căruia i se potrivea perfect formula lui Alcide de Gasperi despre un om politic italian, cunoscut de el din anii de juneţe: „Tânărul acesta este atât de capabil, încât este capabil de orice”. Inteligent, dinamic, dotat cu o mare putere de muncă, cu o rapiditate a redactării de invidiat şi cu remarcabile calități de organizator, Mihail E. Ionescu avea şi o calitate, prețuită cu deosebire în armată: un spirit de disciplină netulburat de nicio şovăială. Orice i s-ar fi ordonat, executa cu maximă conştiinciozitate. Şefii succesivi, dinainte şi după decembrie ’89, au găsit în el executantul ideal.
        Cunoscându-l pe Mihail E. Ionescu îl înţelegeai mai bine pe maiorul Otto Ernst Remer. La 20 iulie 1944, acesta a primit ordinul de la unul din complotişti, care era şeful garnizoanei Berlin (generalul Paul von Hase), să încercuiască districtul guvernamental din Berlin. Nu ştia că ordinul vine de la complotişti, dar un camarad – nazist înfocat – l-a sfătuit să verifice sursa ordinului, care suna ciudat. Deşi bănuitor, disciplinatul Remer s-a dus imediat să-l execute. Când lui Goebbels i s-a raportat de camaradul lui Remer că militari germani blochează cartierul guvernamental, l-a chemat la el pe comandantul lor – maiorul Remer – şi, înţelegând imediat despre ce este vorba, l-a pus în legătură prin telefon cu Hitler. Führerul i-a ordonat să acţioneze împotriva complotiştilor. Remer a plecat, imediat, la datorie, de astă dată „în sens invers” (în cursul nopţii, a fost înaintat colonel, apoi, în scurt timp, general). Există, totuşi, o deosebire între Remer şi Ionescu: după 20 iulie 1944, primul a rămas fidel până la moarte lui Hitler şi memoriei acestuia.”

    • @ Quebecoisfier,
      ce dovada mai simpla si evidenta, decit „luarea dvoastra de pozitie”, pentru a ne convinge ca omul nou traieste prin virsta ori gene, ca Bobu are emuli.
      Sinteti dovada vie a mladitelor Iepocii de Aur.
      Mda, „Eh, o mai asum o data, in fond nu risc nimic”; corect.
      Pe timpul lui Bobu sigur riscai pentru „o mai asum odata”. Sau erai un Bobu mai mic.

      • Din pacate pentru RO de azi si inca peste multi ani, majoritatea urmasilor lu’ Bobu&Co. au reusit sa controleze tara.
        Securitatea avea planuri de a se infiltra in toate domeniile economice la nevoie, iar azi SRI controleaza majoritatea firmelor. PSD este fata vizibila a acestui proces care contorsioneaza realitatea economica si sociala a Romaniei.
        Este extrem de greu, cu sacrificiul multor generatii pana se va reusi o ameliorare.
        Extrem de greu si cu pierderi imense!

    • Asa este, toti ne ducem unde s-a dus si Bobu, dar conteaza si cum am trait pana atunci si mai ales la ce varsta ne ducem. Eu am aproape 42 de ani insa trei sferturi din cei ingropati la Cimitirul Eroilor nu au avut sansa sa apuce varsta mea tocmai datorita unor slugi precum Bobu, Manea Manescu sau Dascalescu.

  15. Pai se poate, domnule profesor, sa va legati de lipsa de educatie a omului? Daca traia intr-o democratie, asa cum este Romania astazi, ar fi avut sansa sa se educe, la fel ca ceilalti puradei hraniti din taxele si impozite! Bine, asta nu i-ar fi schimbat cu nimic caracterul, dar ce conteaza, doar trebuie sa dam oricui o sansa sa ne calareasca (si inca pe banii nostri).
    Sau nu?

  16. Domule Vladimir Tismaneanu,

    Cineva va recomanda sa traiti in prezent.Despre prezentul de azi din Romania, ce parere aveti?Ce parere aveti despre cei 25 de ani care au trecut?Ce parere aveti despre domnul Dan Voiculescu si Academia Romana……..Ce parere aveti despre tinerii de la Antena 3 si altii de alte posturi de televiziune?Ce pare aveti despre romanii care au muncit 45 de ani si au o pensie de 700 de lei sau mai mica?Ce parere aveti despre Justitia din ultimii 25 de ani?Vi se pare corect ca o persoana care a furat cateva lalele sau o rata sa stea 3 ani in puscarie,iar cei care au furat milioane sa ia 2 ani cu suspendare sau 4 ani de puscarie?Ce parere aveti despre moralitatea,onoarea si adevarul de azi?Ce parere aveti despre minciuna de azi?Ce parere aveti despre societatea de azi in ansamblul ei? Dar despre invatamant,sanatate,cultura, despre numarul mare de tineri care nu si-au luat bacalaureatul, despre tinerii care nu isi gasesc un loc de munca,despre cei trecuti de 40 de ani care cu greu sau deloc isi mai gasesc un loc de munca si care trebuie sa iasa la pensie la 65 de ani? De ce nu ajung banii pentru pensii, pentru medicamentele oamenilor bolnavi de cancer si alte boli incurabile? Ce credeti despre politicienii din anii democratiei? Sunt mai buni,sunt mai rai?Sunt morali,au onoare? Dar despre doctoratul domnului premier Ponta, ce parere aveti?ce credeti despre imunitatea parlamentarilor fata de oamenii de rand, e corect, e drept sau e nedrept?Nu credeti ca dupa 1989 viata noastra ar fi trebuit sa fie mai buna,mai frumoasa,mai respectata?Daca trecutul este negru,prezentul cat este de alb?Credeti ca multi romani tanjesc dupa comunism? Eu nu cred.Cred ca dupa 89 multi au avut sperat ca in viitor vor trai intr-o societate mai buna,mai demna, mai dreapta,mai libera, mai corecta, mai valoroasa…….si cate sperante nu s-au naruit……..Vremea lor a trecut….dar care este vremea noastra……?

    • Inteleg perfect intrebarile Dvs. Am scris despre Felix chiar aici, pe Contributors. Nu cred ca a scris cineva mai mult decat mine despre plagiatul lui Ponta. Am propus chiar termenul de pontocratie. Dar nu de mine e vorba aici, ci de legitima Dvs insatisfactie. De dreptul, pe care vi-l recunosc, la indignare, la revolta morala. Sunt convins ca fara claritate morala. Romania va ramane blocata in actuala situatie. La alegerile care vin, astept un candidat (barbat sau femeie) care sa sustina claritatea morala. Nu doar sa o sustina verbal, ci sa o si practice.

      http://www.contributors.ro/cultura/onoarea-la-romani-universitatea-din-bucuresti-si-plagiatul-lui-victor-ponta/

      • Domnule Tismaneanu

        Nu cred ca viitoarele alegeri vor aduce un candidat care sa sustina claritatea morala.Nici nu cred ca exista un asemenea candidat.Si chiar daca ar exista,imi este imposibil sa cred ca ar putea sa invinga boala de care este cuprinsa societatea romanesca …Vraja banilor……Dint tot ca se petrece zilnic in Romania vedem ca banul este cel care este stapan, banul si puterea…..
        puterea si banul…..

    • „Tinerii de la Antena3”???? Scuzati-ma domnule (sau doamna) Luci, insa „tinerii” de la Antena3 nu sunt altceva decat niste mercenari fara nici o legatura cu problemele reale ale romanilor. Despre jurnalism nici nu are sens sa vorbesc.

  17. Poate cazul lui Emil Bobu nu este singular. Cred ca s-ar putea asocia cu alt Emil, Emil Boc, a carui docilitate flasca fatza de un autoritar ca TB (precum Carol al II-lea, Nicolae Ceasescu), sa conduca la acumularea de ura pentru „dictatura” lui Traian Basescu, si sa propulsese PSD-ul pe primul loc al scenei politice. Activitatile lui TB nu sunt total congruente cu cele ale lui Carol al II-lea sau cu cele ale lui Ceausescu, dar ingerinta lui in viata politica, mai mult decit a fost normal, a avut drept consecinta configuratia clasei ajunse la putere.
    Chiar daca formularea mea nu este cea mai fericita, propulsarea lui Ponta si a PSD-ului pe primul val, este indirect fabricata de Traian Basescu. Gresesc cumva foarte mult?

    • Orice comparatie intre Nicolae Ceausescu si Traian Basescu este neavenita, istoric, politologic si moral. Stiu ce a spus premierul plagiator despre Emil Boc. Nu a facut sa probeze, daca mai era nevoie, ca este analfabet din pdv istoric.

      • Nu pot decit sa subscriu in totalitate la pozitia Dvs. – cel care face cea mai mica comparatie , pe orice criteriu, intre Nicolae Ceausescu si Traian Basescu este analfabet politic, si se descalifica profesional (daca, prin cine stie ce combinatie, practica vreuna din activitatile respective).

  18. Nu inteleg de ce nu se pot face comentarii la articolele dvs din Evenimentul Zilei. Eu unul le citesc pe toate pana la ultima virgula si n-am scris niciodata in mod necivilizat.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Vladimir Tismaneanu
Vladimir Tismaneanuhttp://tismaneanu.wordpress.com/
Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism, Fascism, and Some Lessons of the Twentieth Century" (University of California Press, 2012), "Lumea secreta a nomenclaturii" (Humanitas, 2012), "Despre comunism. Destinul unei religii politice", "Arheologia terorii", "Irepetabilul trecut", "Naufragiul Utopiei", "Stalinism pentru eternitate. O istorie politica a comunismului romanesc", "Fantasmele salvarii", "Fantoma lui Gheorghiu-Dej", "Democratie si memorie" si "Reinventarea politicului. Europa de Est de la Stalin la Havel". Este editor a numeroase volume intre care "Stalinism Revisited", "The Promises of 1968", "Revolutiile din 1989" si "Anatomia resentimentului". Coordonator al colectiilor "Zeitgeist" (Humanitas) si "Constelatii" (Curtea Veche). Co-editor, impreuna cu Dorin Dobrincu si Cristian Vasile, al "Raportului Final al Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturiii comuniste din Romania" (Humanitas, 2007). Co-editor, impreuna cu Bogdan Cristian Iacob, al volumului "The End and the Beginning: The Revolutions of 1989 and the Resurgence of History" (Central European University Press, 2012). Co-autor, impreuna cu Mircea Mihaies, al volumelor "Vecinii lui Franz Kafka", "Balul mascat", "Incet, spre Europa", "Schelete in dulap", "Cortina de ceata" si "O tranzitie mai lunga decat veacul. Romania dupa Ceausescu". Editor, intre 1998 si 2004, al trimestrialului "East European Politics and Societies" (in prezent membru al Comitetului Editorial). Articolele si studiile sale au aparut in "International Affairs" (Chatham House), "Wall Street Journal", "Wolrld Affairs", "Society", "Orbis", "Telos", "Partisan Review", "Agora", "East European Reporter", "Kontinent", "The New Republic", "New York Times", "Times Literary Supplement", "Philadelphia Inquirer", "Gazeta Wyborcza", "Rzeczpospolita", "Contemporary European History", "Dilema Veche", "Orizont", "Apostrof", "Idei in Dialog" , "22", "Washington Post", "Verso", "Journal of Democracy", "Human Rights Review", "Kritika", "Village Literary Supplement" etc. Din 2006, detine o rubrica saptamanala in cadrul Senatului "Evenimentului Zilei". Colaborator permanent, incepand din 1983, al postului de radio "Europa Libera" si al altor radiouri occidentale. Director al Centrului pentru Studierea Societatilor Post-comuniste la Universitatea Maryland. In 2006 a fost presedintele Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. Intre februarie 2010 si mai 2012, Presedinte al Consiliului Stiintific al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER). Doctor Honoris Causa al Universitatii de Vest din Timisoara si al SNSPA. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Universitatii Maryland.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro