marți, martie 19, 2024

Nu mi-e milă de ei

Am fost în acest sfârșit de săptămână la Iași. Ultima plimbare, pe fugă și pe ploaie, m-a adus în fața Teatrului Național, străjuită de statuia lui Alecsandri. M-a uimit mulțimea de oameni care se îndrepta grăbită către intrarea în teatru. Era dimineață, deci puțin probabil să fie vreun spectacol, mi-am zis. Cel mult un matineu pentru copii. Însă cei care alergau grăbiți spre intrare nu aveau nimic de-a face cu teatrul. Fețe cu priviri tulburi, cu expresii buimăcite, cărând pungi de plastic sau mâncând în mers dintr-o pungă de chipsuri. Unii păreau a fi oameni veniți de la țară, alții orășeni de periferie, în orice caz, nici vorbă de iubitori ai artei dramatice. M-am dumirit destul de repede, auzind în jurul meu frânturi de discuție: era vorba despre participanți la congresul județean ALDE.

Mărturisesc că m-a cuprins furia. De ce un congres de partid trebuie sa se țină într-o sală de teatru? Sunt atâtea spații care pot fi închiriate pentru asemenea întâlniri. De ce trebuie să pătrunzi într-un spațiu destinat doar culturii? Văzând chipurile celor care se grăbeau să dea buzna în sălile abia renovate ale superbei clădiri, mi-am dat seama că sunt asemănătoare cu cele pe care le-am văzut de curând luând cu asalt Piața Victoriei, locul în care de aproape doi ani se protestează pentru valorile statului de drept, mai cu seamă pentru justiție. Aceeași determinare impersonală îi mâna pe toți, aceleași priviri oarbe, în care nu se putea citi altceva decât reflectarea imaginilor de pe ecranele televizoarelor la care se închinau zilnic. Mi-au revenit în minte cuvintele lui Tăriceanu, care spunea că în România s-a instaurat un regim similar cu cel din anii ’50. Văzând acele chipuri, i-am dat dreptate. Chiar așa este, doar că trebuie citit pe dos. Ei vor să instaureze un asemenea regim, ei se întorc în anii ’50. Ei intră cu bocancii în casele noastre, ei devastează valorile civilizației și, în loc să-și propună să înalțe ceea ce este jos, vor să facă din tot ce e retrograd valorile unei țări întregi. Ei îi ațâță pe acești oameni care sunt dispuși să facă orice pentru foarte puțin. Ei îi cară în autobuze la București, cu ei organizează spectacole ale manipulării în săli de teatru, lor le canalizează instinctele, pe ei îi dresează. Îi învață ura, le dau iluzia puterii, îi manevrează doar pentru a-și atinge scopul: să acapareze întreaga putere. Doar așa pot face orice, doar așa pot modifica legile justiției pentru a scăpa de dosarele procurorilor și de spectrul pușcăriei, doar așa pot fura apoi în voie.

Chiar așa era și în anii ’50. Comuniștii nu puteau instaura singuri noua ordine socială. Aveau nevoie de executanți care să le facă treaba murdară. De torționari, de bătăuși, de turnători, de activiști. De drojdia societății. Dar și de cei dispuși să sară dintr-o barcă în alta. Și i-au găsit. În orice comunitate, în orice sat, și deopotrivă la vârful societății, se găseau destui care să fie dispuși la o asemenea complicitate. Nu pentru că ar fi crezut în idealurile comuniste. Ci doar pentru că li se ofereau privilegii. Erau instalați în casele celor aruncați în închisoare, li se dădeau posturi importante, erau bine plătiți. Pe lângă privilegii, disponibilitatea  lor în a sluji fără rest răul era ușurată și de lipsa oricărei dileme morale. Astfel de oameni nu au niciodată insomnii.

La fel și cei care s-au urcat în autobuzele ce îi aduceau gratis la București. „Se dă ceva”, se dădea ceva. Cel puțin o plimbare la Capitală, fără să scoți vreun leu din buzunar. Dar, cum spuneam, să nu ne închipuim că această dispoziție pentru complicitate este exclusiv apanajul oamenilor de acest fel. Există și categoria oamenilor cu carte pentru care privilegiile anulează caracterul. E de-ajuns să aruncăm un ochi în curtea Academiei. Președintele acestei „selecte” instituții acceptă privilegii umilitoare, demne de „faimosul Massolit“, societatea scriitorilor sovietici, descrisă de Mihail Bulgakov în Maestrul și Margareta. Sau să ne gândim o clipă la „avocatul poporului”, la Victor Ciorbea. Pare că ne mutăm în irealitate. Unul care a crescut politic în preajma lui Coposu, care a condus primul guvern nefesenist se comportă acum ca cea mai josnică slugă. Până și un Pristanda i-ar da lecții de etică. Pensie specială, casă RAPPS cu toate utilitățile plătite, salariu halucinant.

Toți acești oameni, indiferent pe ce palier social se plasează, au vocația complicității. Toți știu că Dragnea și ai lui sunt exponenți ai răului, toți știu că el vrea puterea totală, toți știu că minte, toți știu că acele cămăși albe în care s-au drapat sunt, de fapt, negre. Însă nu le pasă. Iar unii o spun chiar pe șleau: „Ce contează că Dragnea a furat în tinerețe! Și noi am furat! Dar el e de-al nostru.“ (Declarație a un participant la mitingul PSD). Această identificare spune totul despre cei care răspund la „chemarea partidului”. Există desigur și manipulare, însă ea lucrează pe un fond deja pregătit. Complicitatea este premisa adeziunii, nu incapacitatea omului de a gândi cu mintea sa. Să nu subestimăm natura umană. Omul e dotat cu discernământ și libertate. Și poate alege binele sau răul. Nu e cazul să credem că toți acești semeni ai noștri sunt niște săraci cu duhul. Ei aleg să fie complicii acestor politicieni care în cei 30 de ani au condus țara urmărindu-și doar propriile interese. De aceea nu avem autostrăzi, de aceea tinerii pleacă în lume, de aceea murim cu zile în spitale. O duc mai bine fiindcă sunt complicii lor? Cu siguranță nu. Sau prea puțini. Dar oare complicii comuniștilor o duceau bine? Ce nu înțelegeau ei atunci, așa cum nu înțeleg nici complicii de azi ai urmașilor lor, este că binele individual atârnă de binele comun. De aceea complicitatea se înrădăcinează în egoism, în nepăsarea față de celălalt, adică în anularea principiului moral prim și ultim, al faptului de a-ți păsa de aproapele.

De curând am avut o discuție cu un bun prieten care mi-a mărturisit că îi e tare milă de mulțimea de oameni aduși de la sute și sute de kilometri în Piață. Că ei n-au nici o vină, că sunt victime. „Ba eu n-am nici o milă”, i-am răspuns destul de tăios. „Marea majoritate au venit de bună voie și n-au decât să-și asume decizia de a fi complicii lui Dragnea.” Milă? Da, îmi e milă de copiii noștri a căror soartă e decisă acum de ei, mi-e milă de acea femeie care trecea plângând printre șirurile de cămăși albe și, până la urmă, îmi e milă de mine și de toți ai mei!

În fața Teatrului Național din Iași, în fața statuii lui Alecsandri, mare boier, mare patriot, un om care a făcut un enorm bine țării sale, am simțit că mi se rupe inima de mila tuturor celor care pleacă deznădăjduiți din această țară pe care el și alții asemenea lui au pregătit-o pentru noi.

Distribuie acest articol

55 COMENTARII

  1. exact asa imi zicea mama, ca ei ii e mila de aia de i-a adus PSD la miting in Bucuresti. Si eu ii ziceam la fel, ca mie nu mi-e mila, mi-e mila de mine si de altii care isi rateaza tineretea in tara asta plina de hoti. asa ca da, e bine zis.

    • La modul cel mai pragmatic, dacă vreți să ajungeți la putere, vă trebuie tocmai voturile lor. Ale ”știrbilor”, ale ”mahalalei inepte”, în rezumat ale celor descriși prin tot soiul de alte expresii colorate, emanate de intelectualii contemporani ai neamului.

      Aș avea totuși o întrebare: care mai e diferența între acești intelectuali și Adrian Năstase, rămas celebru pentru formula și mai colorată cu care se referea la oamenii simpli? Aș zice că niciuna. Adrian Năstase chiar e un om de formație intelectuală, de altfel.

      • @ Harald
        in piata s a vinturat „intelectualismul” lui nastase. aceasta marota inoculata maselor de fostii activisti / securisti e aidoma omului sarac dar cinstit ! apoi, „stirbul” domnului Liiceanu nu avea o conotatie ofensatoare, dimpotriva. „stirbul” a pornit de la galeria portretelor umane ale maestrului renascentist Durer. n avea nimic de a face cu doi mici si o bere, ci cum s a ajuns la doi mici si o bere.
        ps : foarte bun textul, felicitari stimata doamna Cristina Cioaba

        • @man of war – hai să nu ne jucăm de-a semantica, simpla afirmație ”nu mi-e milă” presupune condescendență. Sau, pentru fanii personajelor lui Eric Berne, adoptarea rolului de Părinte Critic. Acum vă las pe Dvs. să apreciați dacă asta e o abordare corectă a situației, din postura de adult (sau Adult, pentru fanii deja menționați).

        • Daca nu-ti place tie de el,nu inseamna ca nu e intelectual! O sa-mi zici si de Marx, de ex, ca nu era intelectual?! Fara sa vrea, autoare articolului descrie exact ce NU trebuie sa faca nici un partid din Romania si de aiurea: hipsterism elitist! Cum bine zicea cineva mai sus, exact de voturile alora care au fost la miting(si ale rudelor si prietenilor lor) are nevoie oricine pt a ajunge la putere! Cine nu are voturile lor, sta pe undeva in marja de eroare! Daca ati observat, pana si USR-ul le-ar vrea voturile!

          • Ce intelegem prin „intelectual”? Unul care aduna tablouri si alte lucruri de colectie, cum ar fi Codrin Stefanescu? Unul care scrie carti in puscarie precum Dan Diaconescu? Baietii din comisia juridica: Nicolicea si Iordache? Seful Senatului despre care tatal lui adoptiv zicea ca nu s-au pre lipit cartile de el si ca urmare s-a facut manechin la APACA?

      • la modul cel mai serios…..take a hike!!!
        nu ma lua pe mine cu „sa ajungeti la putere” ca sunt satul de ineptii. nu sunt si nici nu ma intereseaza sa ajung la vreo putere. iar aia care isi doresc asa tare sunt exact aia care nu stiu sa o foloseasca si mai ales, nu inteleg ca de fapt implica obligatii mai mult, nu drepturi. iar in rest ai batut campii, ca de obicei. deci continua cu take a hike!

        • @andrei – un asemenea comentariu e de fapt despre tine, nu despre mine :) ”Take a hike” nu e argument, e tocmai dovada lipsei de argumente. Ești conștient de asta? :) Dacă nu te interesează să ajungi la putere și să schimbi ceva, atunci la ce bun tot circul? Pentru a-ți afirma superioritatea față de acei oameni necăjiți? Nu oricine e capabil să-și organizeze viața așa cum dorește, iar votanții PSD sunt exact din categoria celor cărora le configurează alții societatea în care trăiesc.

          Așa ajung ei să voteze cu PSD, tocmai pentru că practica le-a demonstrat că societatea organizată de PSD le e mai favorabilă. Dacă nu le poți demonstra contrariul, atunci ești parte a proiblemei, nu parte a soluției. Care e alternativa ta, guverne ”tehnocrate” instalate fără alegeri?

          • Dreapta are solutia saraciei, pentru ca locurile de munca le creeaza sectorul privat. Saracii sunt saraci pentru ca traiesc intr-un mediu care le-o intretine.

            Solutia e simpla: reducerea functiilor statului si in consecinta a cheltuielilor sale, reducerea cheltuielilor sociale in paralel cu reducera sumei impozitelor, disciplina fiscala si controlul averilor mari cu duritate. Introducerea contractului de munca „at will” in locul celui asimetric de acum. Crearea unui cadru legislativ favorabil auto-angajarii si contractelor pe perioada determianta, a celor bazate pe rezultat in loc de timp.

            O societate comerciala trebuie sa fie posibil de infiintat intr-o zi si de desfiintat tot intr-una. Micro-firmele trebuie sa dispuna de dreptul de a-si organiza contabilitatea cum doresc.

            O combinatie de spirit antreprenorial, favorizarea locurilor de munca, inclusiv a celor temporare prin relaxarea mediului de afaceri – asta e solutia pentru saracii si sarmanii veniti la miting. Nicidecum 10 lei in plus sau faina gratis.

            =====

            Toate astea se subsumeaza statului liberal iar un stat liberal trebuie construit de un partid liberal (de drepata, real, nu bazaconiile metaparapolitice de acum).

            Ne plangem degeaba, un partid trebuie sa isi asume sarcina de a deveni liberal si de a construi un stat liberal. Poate fi oricare din ele .

            • @Dedalus – aveți 100% dreptate, la nivel de principiu. Dar cine e dreapta în România? Liderii de guverne ”tehnocrate” gen Cioloș, Isărescu sau Stolojan? Premierii desemnați de opoziție, gen Ciorbea în 1996 – 1997 sau Tăriceanu în 2005 – 2008 ?

              În România nu există dreapta. Până și puținele măsuri de dreapta, când s-au dovedit imperios neceaare, tot PSD-ul le-a luat.

  2. Bulversant.
    Trist si revoltator, dar mai mult trist, pentru mine, sau cu revolta indreptata doar catre varf, nu catre baza…
    Cum as putea sa condamn victimele, ca „accepta” sa fie victime?
    Cum pot eu sa dau sentinte despre legitimitatea actiunilor altor oameni (deja alegerile mele ma surprind deseori!) ?
    Stiu eu (stie cineva?) ce necazuri, ce nivel de educatie, ce vise spulberate sau ce sperante firave au acesti oameni „urati”? Pentru ca da, sunt urati, sunt agresivi si inculti, reprezinta tot ce evit si tot ce-mi displace la oameni, dar in primul si in primul rand, sunt ai nostri! Si sunt la mare ananghie, romanii nostri! Indiscutabil.
    Or, daca nu ajutam pe cei care au cea mai mare nevoie, pe cine ajutam? Fix pe tortionarii lor.
    E deja clasic, si nu mai putin pagubos, ca ne focalizam pe consecinte, ne incingem in critica lor sterila, si sa nu ajungem, astfel, niciodata la sursa problemei! E comod sa te iei de cei neputiinciosi dar nu e prea glorios si nic eficient…Carne de tun!!! :(
    Tot ce este notabil referitor la ALDE in acest text, s-ar rezuma la faptul ca au avut tupeul sa-si organizeze kermeza la Teatru…Ca doar, nu-i asa, nu Tariceanu e susceptibil sa lase frimituri de chips la teatrul recent renovat, ci prostimea! Despre ea avem detalii suculente, presarate cu referinte „graitoare” despre trupele de anonimi si comportamentul lor detestabil, criticabil, inacceptabil. Ca doar, nu-i asa, nu Dragnea a lasat tone de mizerie in piata!
    Nu va e mila de generatiile sacrificate, care pe baricadele comunismului, care, ale democratiei in sos romanesc, am inteles si va respect opinia. De altfel, nici nu cred ca asta le trebuie oamenilor : sa li se planga de mila.
    Ceea ce i-ar ajuta, si implicit ne-ar ajuta pe toti, este compasiunea pro-activa a eltelor, si a tuturor oamenilor de bine din aceasta tara!
    Asta inseamna FAPTE care sa contracareze abuzarea oamenilor fara putere! Atat si nimic altceva, in aceasta faza. Doar actiuni concrete dirijate inteligent, lupta efectiva si feroce, contra celor mai puternici agresori pe care i-a avut Ro in ultimii 30 de ani!
    Cred ca si cei mai inapoiati romani sunt capabili sa-si recupereze demnitatea, sa redevina frumosi, si astfel respecatndu-se, sa iasa din mocirla, si sa refuze peturile si pungile de plastic cu care ii sugruma PSD&ALDE, si la propriu si la figurat.

    • Stimata doamna Ela,
      Teoria asta ar fi fost valabila cativa ani dupa „caderea” comunismului; hai, 10-20 cu multa indulgenta! Dar prea dureaza!
      Cand cineva cumpara ceva de mare valoare la un pret de nimic ar avea de ispasit cateva pacate: al lacomiei, al necinstei, al trufiei samd…
      Daca stie ca acel lucru este furat si totusi il cumpara, transformandu-se astfel in angajatorul hotului, nu are cum sa ne inspre mila, chiar daca ulterior ramane pagubas fiindca i-l confisca politia. Daca constata ulterior ca acel lucru este de fapt stricat si a platit in realitate putin pentru nimic, iar nu merita compasiune.
      Daca joaca la alba neagra pana-si pierde si izmenele de pe el, tot sperand ca smecherul care misca piesele este totusi, mai putin smecher decat el insusi, nu are drept la mila.
      Prostia nu este o scuza daca dureaza prea mult. Este de fapt dorinta de castig fara multa munca.
      Ei au o mare parte din vina pentru ca intretin sistemul care-i tine la pamant.
      Dar noi, ce vina avem, ca din cauza lor nu mai putem sa scapam de talhari? Cu sau fara intentia explicita de a fura si ei, acesti amarati ai sortii sunt de partea talharilor.

      • ‘Ei au o mare parte din vina pentru ca intretin sistemul care-i tine la pamant.
        Dar noi, ce vina avem, ca din cauza lor nu mai putem sa scapam de talhari?”

        Nu sunt de acord* cu abordarea dvs. pentru ca nu sugereaza nicio solutie concreta!
        Dupa logica mea, se cauta cauzele problemelor cu un scop PRECIS: gasirea solutiilor susceptibile sa le rezolve. N-or iesi toate bine din prima, dar cautarile continua, si converg, toate, catre acest unic obiectiv. Asa vad eu lucrurile, asa procedeaza oamenii pragmatici.
        Deci, din cate inteleg de la dvs, acesti foarte amarati, si foarte numerosi (cateva milioane!) votanti PSD poarta o asa mare parte din vina, incat din cauza lor…nu mai puteti scapa de talhari! Ati decis in 2 randuri, si care sunt cauzele, si ca ele sunt insurmontabile…Pai, despre ce mai discutam??
        Oricat as incerca, nu gasesc nici macar inceputul unei schitari de solutie…pentru ca-mi imaginez ca nu le doriti exterminarea, pentru ca e clar ca reeducarea lor, in rarele cazuri cand ar mai fi posibila, dureaza multi ani, si last but not least, spuneti singur ca „nu mai puteti…”.
        Eu propun compasiunea pro-activa care, pe scurt se rezuma la:
        – constat ca majoritatea votantilor este total lipsita de discernamant, manipulabila si complet imatura politic.
        – accept aceasta realitate si, pentru ca eu consider ca nu reprezinta cauza, ci consecinta problemelor, daunele colaterale, nu am de ce sa ma apuc sa imi vars amarul pe ei. E pura pierdere de timp si de energie.
        – impreuna cu alti oameni care-mi impartasesc viziunea, ne servim de toate instrumentele democratice ca sa eliminam responsabilii PSD&ALDE din peisajul politic romanesc, pentru ca ei sunt tinta noastra!
        E complicat, dar e posibil si, intr-o zi, vom reusi.
        Pana atunci, inutil sa adaugam dispretul nostru, la amaraciunea profunda a acestor oameni…care au uitat ca sunt si ei, tot oameni, din pacate.

        *= mi se pare ca „nu sunt de acord” e o formulare preferabila celor ca „opinia ta nu este valabila”, sau „n-ai dreptate”, pentru ca discutiile sa ramana focalizate pe esential: ideile propuse dezbaterii.

        • Tineti-o tot asa cu abordari naive incercand la nesfarsit, numai ca, din pacate ponderea acestor asa-zise victime creste, nu scade.
          Cei dispusi doar sa primeasca sau sa ia daca se simt nesupravegheati (oricat de putin, la limita saraciei, chiar) in loc sa caute si solutia grea, dar fiind mereu in admiratie pentru smecherii ridicati (aparent) din randul lor, se inmultesc in loc sa se imputineze.
          E placut, dormi mai linistit daca ii crezi inocenti … dar realitatea pare sa nu va fie cunoscuta decat din „clubul” dumneavoastra de discutii, de doamne cu suflet bun.
          Majoritatea asta nu este atat de lipsita de discernamant cum ziceti. Ei aleg constient calea care le da acest gen de satisfactii. Ii admira fara rezerve si fara intrebari pe cei care se descurca si sunt puternici ,fara sa-si faca vreo dojana pentru morala (aia este buna pentru „ratati”).
          Exemplu de reusita? Oricate ironii s-ar face la adresa doamnei Dancila, faptul ca nu leaga doua propozitii logice nu impresioneaza prea multa lume. E drept, se mai hlizesc pentru greseli gramaticale, pentru ca astea sar in ochi si sunt mediatizate mai mult. (De fapt s-ar putea trece cu vederea daca ar fi datorate abundentei de idei – atunci schimba omul fraza din mers si rezulta fracturi gramaticale inocente). Ei, uitati-va cu ce admiratie este privita doamna in mediul despre care vorbim: greselile gramaticale sunt doar o dovada ca „provine” din mediul lor si, cu atat mai mult este de admirat ca a ajuns acolo unde a ajuns.

          Daca vrei sa scoti pe cineva din apa impotriva vointei lui ai doua variante: te trage el, la fund de frica ca vrei sa-l ineci sau il lasi sa se zbata pana isi pierde suflul (daca nu se ineaca pana atunci) si-l scoti la mal inert. Cu putin noroc mai poate fi resuscitat.

          • Ok, abordarea mea e naiva (uit sexismul cu grupul de doamne la care m-ati abonat), dar ajunge la cateva propuneri concrete. Bune, proaste, ele reprezinta o baza de reflectie…
            N-am sesizat insa cum vedeti dvs, concret, si barbateste, rezolvarea problemei?

            • Bun, acum sexism inseamna si daca un barbat cedeaza intaietatea unei femei – altfel ar fi badaran. Din aceasta dilema nu putem iesi.
              Am vrut sa sublinez materialul mai soft al partii feminine a umanitatii – feminismul il contesta dar exista
              Puteam sa zic club de mame grijulii pentru niste copii defavorizati dar talentati, dar mi-a rasarit in minte imaginea cu (din nou) Viorica Dancila privind cu duiosie cum un copilas se chinuia sa se dea de-a rostogolul pe o suprafata de beton, ca sa-i arate cat o iubeste…

              Excesul de gija sociala face sa prolifereze parazitii sociali. O fi cinic ce zic, dar prea multa mila strica, precum zaharul in mancare.

        • Despre solutie nu era vorba dar…
          Ar putea opozitia sa aiba o lista scurta de probleme vitale asupra carora sa cada de acord, macar pe termen mediu, ca sa castige teren pas cu pas (ma iertati, n-am gasit alta rima :) ).
          Macar sa castige cateva redute cum ar fi Primaria Capitalei si a catorva orase cu mare vizibilitate, un bloc de solidaritate nationala impotriva coruptiei – chiar cu riscul de a pierde individual pozitii profitabile material. Imi aduc aminte de momentul cand Monica Macovei a propus epurarea listelor de candidati ai PDL de persoanele cu suspiciuni penale. Vasile Blaga a preferat scindarea partidului in loc sa accepte pierderea unor voturi aduse de proprii baroni, cu nimic mai curati decat baronii din PSD. Nici el nu a reusit sa tina partidul strans (baronii migreaza mereu unde este cascavalul mai gros) nici MM nu a reusit sa adune destula simpatie pentru pozitia ei aparent, prea radicala, pierzand, in schimb structura logistica din teritoriu.
          Opozitia este de fapt unita doar de ideea NU-PSD, si divizata din toate celelalte puncte de vedere.
          Daca ar reusi un bloc coerent de 35% in algeri, ar putea miza si pe alte combinatii si baanta s-ar putea inclina definitiv in defavoarea blocului PSD+
          Noi, aici pe forum ne putem contrazice si ne putem combate (zic eu, in limite decente) oricat, dar ca mijloc de lupta politica, consensul trebuie sa atinga anumite cote si pentru un interval de timp suficient pentru a reusi o victorie impotriva unui astfel de monstru.
          Si, putem sa uitam temporar, de mila pentru acesti oameni (cum ziceam, nu atat de inocenti cum ne-ar placea sa ne inchipuim ca sunt)… ei se pot schimba si pot reveni la normal in functie de modelul de reusita victorios, nu prin pomeni si nici prin compasiune care-i stimuleaza doar sa ramana asa.

          • De acord! Intr-adevar, propunerile dvs sunt, si constructive si, mai ales!!!, realizabile. Nu de la sine insa, si asta e vestea proasta ptr ei, ci cu eforturi comune si coordonate. Or, asta e marea, imensa lor problema…lupta ultra-paguboasa a ego-urilor.
            Consensul fiind un obiectiv imposibil de atins, deocamdata, din cauza mandriilor prost plasate si a nevoii viscerale, tipic romanesti, de a avea „mai multa dreptate” decat colegul, cred ca o idee ar fi sa incerce sa faca compromisuri, cat mai multe compromisuri! Stiu ca acest procedeu nu are o reputatie buna in Ro, tot din cauza ego-urilor supradimensionate, dar merita sa se forteze! Elvetia asa este administrata de peste 700 de ani, prin compromisuri, si merge!

            Ca sa revin si la „nu mi-e mila de ei!”, ma bucur sa constat ca, discutand despre adevaratele cauze ale problemelor noastre comune, observam implicit (?) ca acei oameni nu pot avea un rol activ in actiunea care trebuie dusa, imediat, in Ro. Facand parte din problema, indiferent ca-i consideram victime, sau complici, ei nu fac parte din solutie, si cu asta suntem de acord! Vom vedea dupa rezolvarea problemei, cati mai sunt si cum reactioneaza…
            Mi se pare un bun pas inainte pentru noi toti.
            Numai bine :)

          • @donquijote – când găsiți primul politician român capabil să spună ”trebuie un sistem medical privat, bazat pe asigurări reale de sănătate, nu pe o taxă pe venit, cum e în prezent” ar fi grozav să ni-l prezentați :) Pasul următor, să plătească guvernul asigurarea de sănătate pentru cei care nu și-o pot permite, ca în Olanda, va fi mai simplu de acceptat.

            Asemenea lucruri nu se rezolvă cu oameni care așteaptă să le dea statul, dar nici cu politicieni care promit că o să dea statul. A fost nevoie mai întâi ca magazinele Alimentara să fie goale timp de ani întregi, pentru ca statul să accepte într-un sfârșit că e nevoie de comerț privat. A fost nevoie ca benzina să fie pe cartelă timp de ani întregi, pentru ca statul să accepte într-un sfârșit că e nevoie de stații de benzină private.

            Până atunci, puteați să umpleți țara cu mii de procurori gen Kovesi sau Monica Macovei, că asta n-ar fi rezolvat nici problema alimentelor pe cartelă, nici problema benzinei pe cartelă. România încă are în activitate o mulțime de oameni formați în comunism care au impresia că pedepsele usturătoare rezolvă ceva.

            • Tocmai, ca ne pierdem in detalii: dumneavoastra aveti o solutie foarte sigura si foarte punctuala pentru rezolvarea problemei (sunt sanse ca chiar asta sa fie, dar eu nu sunt competent sa o calific, dumneavoastra, credeti ca…). Alti osuta de politicieni (unanimi, in principiu impotriva psd) au fiecare cate o astfel de solutie „cea mai”.
              Intre timp optzeci de psd hotarasc intr-un singur glas ca solutia este „sa se dea” fiindca pe ei nu-i intereseaza de unde se ia.
              Astia optzeci psd sunt in permanenta mai puternici decat ailalti o suta divizati in cincizeci de pareri. (sper sa nu va legati acum de numere ca sa contraargumentati, fiindca si asta se intampla intre cei „osuta”).
              Ideea e ca cei osuta trebuie sa gaseasca niste principii de baza, pe care sa construiasca o platforma solida pe care sa stea, lasand la o parte detaliile de optiune personala, apoi o data consolidata pozitia pot si sa dezbata taxa pe sanatate sau sexul ingerilor. Dar integritatea nu trebuie sa fie subiect de negociere. Fara un consens politic pe termen limitat dar destul de lung cat sa atrofieze psd prin taierea accesului la resursele statului, „socialismul” nu va fi niciodata scos din joc.
              PS.
              Despre „A fost nevoie mai întâi ca magazinele Alimentara să fie goale timp de ani întregi, …” eu am alta perceptie. Incepand din 23.12.1989 alimentarele sau umplut ca prin minune si nu s-au mai golit aproape niciodata. E drept ca au inceput sa le creasca zerouri la coada preturilor. Parerea mea e ca inainte de asta aprovizionarea privata (mai pe sleau spus piata neagra) se bucura de prea multe privilegii fiind in cea mai mare parte daca nu in totalitate sub controlul „privat” al statului prin organele sale de simt, militia si securitatea.
              Va puteti imagina ca o retea cat de mica de speculanti ar fi putut sa lucreze chiar si o saptamana fara acoperirea „organelor” care isi luau taxele in liniste? Alimentarele da, erau goale, dar frigiderele din mai toate casele erau pline cu provizii pentru 2-6 luni, achizitionate la pret dublu dintr-o retea paralela comertului de stat, dar eficienta. Pe total, nu marfa lipsea doar ca legea era la discretia unora. Sa nu-mi spuneti ca stiti dvs persoane care, vai de mama lor, nu aveau ce pune pe masa copiilor, fiindca astea sunt in cea mai mare parte legende pentru autovictimizare. Argumentul meu: am avut ocazia sa intru in multe case din toate straturile sociale, indeletnicindu-ma cu diverse reparatii. Cea mai mare mandrie pentru fiecare, de la vladica la opinca, era sa-ti arate ca e in stare sa tina frigiderul plin si burta familiei asigurata… Culmea este ca mai si ziceau unii asa, mai confidental, ca au niste prieteni care … stiu pe aia care cunosc pe unii care … ii protejeaza deci totul e sub control.
              Carburantii sunt putin alta poveste dar tot se gaseau suficient daca plateai pretul corect. Distributia era totusi mai dificila. Nici securistii nu riscau sa acopere prea mult ca incepea sa „miroasa”.
              Desigur, piata libera a fost pana la urma motorul dar dupa cum vedeti sunt multi care plang dupa vremurile alea. Memoria biologica este inselatoare.

            • @donquijote – memoria biologică vă face să rescrieți istoria cu maximă nonșalanță :) Alimentarele au contiinuat să fie practic goale chiar și în vara lui 1991, iar statul încă mai avea niște restanțe la zahărul și la uleiul de pe cartelă, în timp ce ele se găseau într-adevăr și la liber, însă la preț dublu și în magazine separate, uneori chiar și în faimoasele ”consignații”, apărute ca ciupercile în 1990.

              Iar de benzină se ”făcea rost” de la studenții străini înainte de 1989, în timp ce sincopele nu dispăruseră nici în iarna 1993 – 1994. Pe DN-2 / E85 încă se mai întâmpla să nu mai fie benzină la unele stații. Ultima dată am stat la coadă la benzină în 1996, la o stație aflată la vreo 10 kilometri în afara orașului, că în oraș nu se găsea. Asta era pe finalul mandatului lui Văcăroiu.

              Eu nu am nicio soluție ”foarte sigura si foarte punctuala”, mi-e perfect egal ce face România cu sistemul ei de sănătate. Eu am dat doar un exemplu de posibil aranjament funcțional, iar dvs. ați demonstrat cu brio că un asemenea aranjament funcțional (oricare ar fi el) nu se poate adopta în cursul vieții dvs. :)

              Din păcate, exact asta e și concluzia mea, exprimată în multe alte ocazii: disfuncționalitățile din România vor fi remediate abia de generațiile născute după 1990. Predecesorii lor sunt inevitabil și iremediabil virusați de comunism, socialism și etatism, chiar și atunci când ei se consideră de bună credință.

            • @donquijote – chiar știam înainte de 1989 persoane care aveau dificultăți în a-și asigura alimentele. Dădeau copiilor ”pâine cu unt” care era de fapt margarină Marga. Sau deșurubau becul dintr-o cameră, atunci când aveau nevoie de el în camera cealaltă. Cam pe la 15 ani ne mutasem într-un cartier destul de proletar și am avut ocazia să văd multe din realitățile modului de trai al oamenilor simpli.

              Erau muncitori în fabrici care se descurcau uneori cu salarii de 60% și nici nu primeau șpăgi de la studenții străini, ca să aibă ce da la benzinărie sau la măcelărie. Pentru a se descurca, unii făceau în schimbul de noapte cuțite și topoare pe care le vindeau duminica în talcioc, alții mai furau din uzină câte-un bidon de vopsea sau de grund pentru ”antifonat” mașina etc.

              Cât despre reparațiile sub pretextul cărora pretindeți că ați intrat în diverse case ”din toate straturile sociale”, înclin să cred că în casele care aveau și în 1989 televizoare alb-negru cu ”lămpi” nu prea ați intrat. Vecinii mei de cartier cam la nivelul ăsta erau. Chiar și atunci când își mai aduceau una-alta de pe la țară, mergeau cu trenul sau cu autobuzele ITA, nu aveau ei nici congelatoare, nici alimente pentru două luni și nici nu erau dintre cei care să se poată lăuda pe cine cunosc ei. Nu cunoșteați nici pe departe ”toate straturile sociale”.

            • Stu ca e ceva ce nu suna chiar frumos dar rezistenta anticomunista ca si revolutia din 1989 au mai multi eroi/victime declarate decat era fizic posibi. Eu ma numar printre cei care trebuiau sa le puna pe masa copiilor unt si altele … Nu mai spun ca Rama aia era, dupa stadardele de acum, mai sanatoasa decat untul dar, totul este relativ.
              Pretextul pentru reparatii era ca trebuia sa-mi suplimentez veniturile de inginer fara sa-mi fac probleme ca fac lucrari sub calificarea mea, de multe ori pentru persoane sub conditia mea.
              (in paranteza pot sa zic ca depanarea desi este privita cel putin cu condescendenta de catre inginerii „aristocrati” este o activitate care – evident, daca este facuta cu simt de raspundere – antreneaza multe resurse utile in inovatie). Am fost in diverse case si ca sa repar resouri electrice dar si telefoane si pentru video si camere video. Tariful era facut de clienti nu de prestator, pe vremea aia.
              Televizor color am avut din 90, cumparat cu cateva zile inainte de campionatul mondial, desi inscris pe lista inca din 86, iar telefon prin 92 sau mai tarziu asta intr-adevar memoria nu mai pastreaza fiindca ma foloseam de telefonul uni vecin, la o adica si dupa revolutia telefoniei mobile, nici nu a mai fost asa interesant.
              Eu am trait, nu am aflat despre… Nu zic ca era usor dar se deformeaza prea mult, cand de fapt raul a lucrat cu contributia mai multora dintre unii care acum apar ca victime, desi s-au descurcat binisor.
              Aia cu plimbati becurile in casa s-o spuneti la „Sa radem cu…”. Adevarat, ca aveam la mine un bec ca sa-l folosesc pentru cand mergeam cu trenul oaptea, dar daca nu ai in casa destule becuri nu ceausescu era de vina. Ala doar le stingea. Cate radiatoare artizanale sau cumparate poti sa faci rost era deja un concurs, intr-adevar.
              Revenind la alimente: deturnarea din circuitul comercial si readucera lor catre beneficiari a fost fara indoiala, pentru mine, o escrocherie facuta cu largul concurs al securitatii si militiei, iar cantitatile, livrate in final batea destul de bine cu necesaru, doar ca produceau pe parcurs „plusvaloare” pentru cei care ulterior au devenit oameni de afaceri dupa ce au actionat in neagra clandestinitate inseland vigilenta complice a „organelor”. Asta era mesajulmeu. Se pare ca CSP-ul lui ceasca avea statisticieni mai buni decat vedem acum.

            • @donquijote – în ce mă privește, nu povestesc decât experiențe personale. ”Aia cu plimbati becurile in casa” e văzută cu ochii mei și nu la o singură familie. Și era făcută cu atâta naturalețe, încât era clar că e vorba de obișnuință.

    • Nu aveti drepate! Cum bine zicea Orwell: „Un popor care votează corupți, impostori, hoți și trădători, nu este victimă, este complice.”
      Deci da, de acord ca nu trebuie sa condamnam victimele, dar daca accepta si se complac in a fi victime si nu fac nimic nu sunt nici de plans. Sunt COMPLICI!!

      • As vrea sa-mi si dovedesc opinia – iata mai jos postarea unui psd-ist. Am pastrat ortografia, pentru deliciul dvs. Iata cine sint oamenii „nacajiti”, dar de buna-credinta, conform super-populistei noastre mass-media. Iata cu cine trebuie sa empatizam si pe cine trebuie sa tinem in spate din impozitele noastre. Cum sa spun, Enjoy, sau Lasciate ogni speranza ?

        „Traiasca Fortza ROMANIEI PSD
        Javrelor, Facetii praf pe toti sa vada cine sunt sefii. Mai ales astia de la hotnews crapa inima n voi . Lasati oamenii sa dea tot ce i mai bun si ptr infractori. Luavar moartea pe toti astia toti care sunteti contra PSD. TRAIASCA REGELE ROMANIEI LIVIU DRAGNEA.”

        • Hai să fim serioși, ăsta e un exaltat care nu poate fi decât vreun primar PSD de comună sau vreun consilier comunal.PSD. Oamenii obișnuiți, votanții PSD neimplicați în activitatea politică, nu s-ar manifesta în felul ăsta.

          • Daca nu cumva a sris-o la misto!
            O caricatura gen CH :P
            Caci ” TRAIASCA REGELE ROMANIEI LIVIU DRAGNEA” nu poate fi scris de un om normal.
            Ori „. Lasati oamenii sa dea tot ce i mai bun si ptr infractori”.

      • Iar nu am dreptate, dar nu-i bai :) Pentru ca v-am apreciat comentarii precedente pe acest site, va voi spune, pe scurt, de ce de la mine se vede altfel decat de la dvs.
        Teoretic, sunt de acord si cu dvs, si cu Orwell. Practic insa, eu cred ca nicio teorie nu poate fi aplicata la toate sosurile…Ce stia Orwell de realitatea concreta a regimurilor autoritare, la 50 de ani dupa moartea sa? A anticipat bine si cu talent literar, dar nu a profetizat. Nu il critic, ca ar fi absurd, il ador, tin insa sa departajez calitatea unei opere de anticipatie, cu valabilitatea reala a concluziilor sale. Stia el cum avea sa fie sugrumata Romania, populatia infometata, disidentii redusi la tacere, frica insurubata in fiecare creier? NU.
        Tocmai de aceea, datorita consecintelor asupra sanatatii, a comportamentului si a discernamantului, catorva generatii de romani, care au fost pe post de sac de box, si inainte, si dupa 1989, e absurd sa-i considerati complici.
        In plus, e complet „neproductiv”, deoarece nu exitsta nicio „arma” eficace, si democratica, contra prostiei de masa. Pierdere de timp si de energie, ca intotdeauna in ultimii 30 de ani…. :(
        Mai simplu, si propbabil ca, in sfarsit, eficace, ar fi sa-i ignoram, un timp, pe amarati, si sa ne concentram toate fortele ca sa lichidam sursa tuturor necazurilor noastre : coalitia criminala actuala! E ca in cazul insectelor care vin noaptea, in stol, la o sursa de lumina.Puteti sa folositi insecticide, dar il inspirati si dvs..si nici nu e garantat contra tuturor speciilor, mai simplu e sa stingeti becul!

        • De acord, imi cer scuze si reformulez: nu aveti PARTIAL dreptate. Iar in ce priveste raspunsul, da, istoria a intervenit asa cum stim. Dar au trecut 30 ani de la 1989 (ei, aproape…), lumea s-a scimbat radical din punct de vedere tehnologic, asa ca nu mai gasesc scuze pentru lipsa de informare. Nu toti votantii in discutie sunt din sate sau catune uitate de lume, fara acces la internet si alte mijloace de informare. Iar daca vrei, mai cauti si singur informatii din susre diferite, nu astepti sa ti se spuna.
          Partea cu becul o iau ca gluma. Imi aminteste de ceausescu, care ingrijorat de faptul ca elevii chiuleau de la scoala ca sa se duca la salile de jocuri mecanice (nou deschise si intereasante pe atunci) a gasit solutia: inchiderea salilor, desfiintarea lor. Deci nu sunt (iarasi) de acord cu dvs. ca trebuie stins becul, ci trebuie gasite alte solutii.

          • Pentru ca tehnologiile se dezvolta mult mai rapid decat constiinta umana, utilizarea lor de catre masele de idioti e ca si distribuirea de fierastraie electrice, tuturor psihopatilor. (Einstein)

            Internetul contine de toate, mass media vehiculeaza tot felul de info, adica binele si raul sunt in flux continuu, accesibile tuturor, in aceeasi masura! Diferenta dintre bine si rau nu o face tehnologia deci, ci exclusiv utilizatorul, dupa valorile, educatia si intentiile pe care le are. Ma indoiesc deci, ca viteza mare a internetului in Vaslui sau Teleorman, poate compensa teribila mostenire, contextul social prezent, sau lipsa de perspective concrete, ale acestor oameni.
            Nimeni nu va poate impiedica sa continuati sa-i dispretuiti, evident.
            De ce sa-i compatimiti, ma intrebati? Pai, macar pentru sanatatea pancreasului dvs, de ex. Se pare ca afectiunile grave ale pancreasului au crescut exponential in ultimii 25 de ani, in Ro.
            Dispretul si rigiditatea psihologica sunt foarte nocive. :(

        • @Ela
          “Ce stia Orwell despre realitatea regimurilor communiste, la 50 de ani de la moartea sa?”

          La 50 de ani de la moartea sa, Orwell nu mai stia nimic. Dar, cat a trait, a stiut TOTUL, despre erorile si ororile comuniste si post-comuniste. 1984 nu este un roman de anticipatie, ci unul de analiza istorica, pe care autorul l-a trait inainte de a-l scrie. Pentru o lista, inevitabil incompleta, a ceea ce stia Orwell despre ceea ce a precedat si ceea avea sa urmeze dezastrului comunist, a se vedea cartea profesorului Louis Gill (George Orwell, de la Razboiul Civil din Spania la 1984), a carei versiune franceza a aparut la editura canadiana Lux, in 2005 si a fost republicata in 2011.

          In ce ma priveste, sunt de acord cu autoarea: nici mie nu mi-e mila de prosti. Putine sunt sentimentele cu efecte mai devastatoare decat mila prost plasata. Victimele prostiei trebuie compatimite, nu imbecilii care se simt reprezentati de prim- ministreasa analfabeta a Romaniei, si nici ticalosii care-si vand votul ( si viitorul) pentru un kil de faina si un carnat.

          • Ok, nu e anticipatie, ci analiza istorica a viitorului…probabil. Nici probabil? Sigur?
            Ok, dar atunci, a viitorului in general, nu in detaliul fiecarui popor supus dictaturilor, pentru simplul motiv ca fiecare dictatura a avut specificul ei unic, si tocmai acesta a influentat mentalitatea dominanta.
            Foarte concret deci, tipul (unic!) de tortura psihica la care au fost supusi romanii pana in 1989, a avut consecinte reale si „palpabile”, precum labilitatea, servilismul cand vanitos, cand resemnat si frustrarea profunda…Cu aceste ingrediente in abundenta, manipularea democratica(!) de dupa 1990 fost o joaca…
            Faptul ca, in 2018, oameni educati si cultivati, elita tarii, isi unesc fortele ca sa-si exprime dispretul si sa condamne la perpetuitatea pe care „o merita”, nu-i asa?, pe aceiasi amarati, mie mi se pare recunoasterea propriei lor lipse de viziune pentru Ro.
            Insasi cuvintele folosite „nu mi-e mila!”, mie-mi arata ca nu au inteles nimic despre natura umana…
            Nu fac apologia milei, am precizat anterior, ci lansez un apel la compasiune pro-activa!
            Un stat civilizat se recunoaste dupa felul in care-si trateaza cetatenii cei mai defavorizati.

            • Iarasi aveti dreptate doar intr-o mica masura. De acord ca dictatura a influentat oamenii. Dar au trecut cum spuneam 30 ani. Multi din votanti sunt nascuti DUPA dicatura, in era internetului si a unei explozii mass-media. Deci nu au scuze ca nu se informeaza si iau drept bune tot ce le spun unii. Asa ca nu vad de ce sa fie compatimiti. Da, iarasi de acord ca un stat civilizat are grija de cei defavorizati. Dar astia nu sunt defavorizati, sau oricum cei defavorizati sunt foarte putini in comparatie cu masa votantilor in discutie. Deci de ce i-as compatimi?

  3. Chapeau! Un articol formidabil! Cititi-l si dati-l mai departe! Da, stiu, a fost modelul manifestelor comuniste. Acum insa e pentru binele copiilor nostri…

  4. Milă? Da, așa e la modă să se spună acum. Așa spun mai ales cei care-i disprețuiesc de fapt pe cei din piață, dar nu (mai) au curajul s-o spună.
    Nu de milă e vorba și nici de dispreț. Eu am interpretat mitingul, „marele mițind”, altfel. Mi s-a părut corectă reacția pieței: au venit în număr mare (de ce să nu vină? cineva totuși i-a băgat în seamă), au aplaudat, au huiduit, au repetat poezele anemic, la comandă, au râs, și-au dat coate, au plecat repejor și au lăsat în urmă mormane de gunoi (stegulețe!! pancase zicea acolo nu sunt și nici proști nu sunte!! etc).
    Discursurilor agitatorii și declarațiilor belicoase la adresa statului paralel acei oameni (aș zice mai degrabă isteți) le-au răspuns adecvat. Ei nu de statul paralel se tem, nu de interceptări și de ascultări. Guvernanții au încercat dintr-un mod lamentabil să le transfere propriile lor temeri. N-au reușit pentru că acești oameni, mulți dintre ei, se tem de boală, de sărăcie, de excludere, de marginalizare. De aceea vin când sunt chemați, de aceea nu huiduie (ca cei de pe Arenă). Dar de acord cu ceea ce se zicea acolo nu sunt și nici proști nu sunt. (În afara celor din aparatul de partid care sunt strict interesați.)

  5. Nu mai pot ei de dispretul dumneavoastra, sau al meu…

    Astia sunt majoritari acum acolo, trebuie sa traiti cu ei

    Si problema este ca ponderea lor e in crestere, populatia imbatraneste in timp ce natalitatea e redusa(spor negativ) si tineretul emigreaza, astia agatati de stat ca sa supravietuiasca vor fi din ce in ce mai multi si mai disperati

    Astia vor fi majoritari, masa de manevra ideala pt mafia fara culoare politica

    Ce reforme, ce justitie, ce dezvoltare, ce infrastructura, ce viitorul copiilor

    Ei aleg de saracie, aleg suta de lei in plus la pensie si „dublarea” salariilor la stat, aleg constient pt chestii foarte concrete. Daca era 1500EUR pensia minima nu stiu cati votau PSD pt 100 lei in plus si cati veneau la miting

    Sa nu uitam medicii, au primit salariile „dublate” (cat de cat :) ), medicii, personal educat, daca pana si astia au ales mita electorala

    Deci dispretul astora educati, de dreapta, e irelevant, singura scapare pt astia e emigrarea

    Singura satisfactie e ca situatia nu va tine prea mult, la un moment dat sistemul public va intra in colaps cu pensiile si salariile, sunt intrunite toate conditiile: subdezvoltare, coruptie, subdezvoltare, coruptie,subdezvoltare, coruptie,subdezvoltare, coruptie,subdezvoltare, coruptie,subdezvoltare, coruptie, imbatranirea populatiei, natalitate scazuta si emigrare masiva

    Victor Ciorbeeeeeeeeeeeeeeeeeeea e intradevar un caz halucinant
    Si cati or mai fi ca el…

    • @ memorix (18/06/2018 la 14:55)

      „Deci dispretul astora educati, de dreapta, e irelevant, singura scapare pt astia e emigrarea.”

      Am ceva indoieli cu privire la scaparea prin emigrare. Viata e total diferita de film.
      Scopul emigrarii este sa scapi de ce se intampla in tara si sa-ti gasesti un loc de munca corespunzator profesiei pe care se presupune ca o stapanesti. Pentru asta trebuie sa te lupti, nimeni nu te asteapta cu nimic.
      Am fost la diverse interviuri si la toate mi s-au cerut detalii profesionale legata de pozitie pentru care aplicasem.

      Mi-e teama ca multi din cei de „dreapta” (dupa definitia din Romania) vor claca daca isi inchipuie ca vreo companie (managementul) este interesat de orientarile lor politice (as zice – din contra – poate fi un motiv de respingere). Iar numarul de candidatii selectati pentru interviu este de la 5 pana la zeci; unii din ei avand si experienta in tara respectiva.

      Cat priveste pe autoarea acestui articol, cu toate ca este de dreapta, nu cred ca vreodata va emigra.

  6. Nicio mila!

    Dar, ironia ironiilor, acestia ne bat la alegeri: „Fețe cu priviri tulburi, cu expresii buimăcite, cărând pungi de plastic sau mâncând în mers dintr-o pungă de chipsuri. Unii păreau a fi oameni veniți de la țară, alții orășeni de periferie,”
    Aici cred ca se impune, daca vrem cistigarea alegerilor, o alta strategie. Daca nu, sa ne pastram dispretul si sa ne alinam ca nu ne merita.

    • De ce „ironia ironiilor”? Mi se pare corect, pentru ca astia sunt majoritatea celor ramasi in tara. Ganditi-va cate milioane sunt plecati in afara si care sunt posibilitatile lor de vot. Si mai mult, toti cei plecati sunt in majoritate tineri, cu drept de vot, nu pensionari, bugetari (sa ma ierte unii pensionari sau bugetari, dar e vorba de statistica). Asa ca rezulatele votarii sunt perfect normale. Si nu prea vad ce strategie ar putea schimba asta. Ma refer la una aplicabila evident.

      • Pentru ca si ei sint cetatenii Romaniei, nu doar tu si ai tai.
        Desi te bagi in seama, caci nu se vorbeste de cei plecati („Si mai mult, toti cei plecati sunt in majoritate tineri, cu drept de vot”), daca spui ca sint atitea milioane de tineri, sa mearga la vot, nu sa astepte „o tara ca afara”. Sa si-o construiasca.
        Cred ca vorbesti despre statistica doar ca sa-ti dai importanta. Alegatori in Romania sint aproape de 19.000.000. Cu PSD-ul au votat vreo 3.000.000. Unde sinteti restul care ii priviti de sus pe „Fețe cu priviri tulburi, cu expresii buimăcite, cărând pungi de plastic sau mâncând în mers dintr-o pungă de chipsuri. Unii păreau a fi oameni veniți de la țară, alții orășeni de periferie,”
        Iesi la vot, e un element simplu de democratie. Si atunci vom vedea citi sintem si daca stim ce vrem.
        Aceasta jelanie continua impotriva actualilor guvernanti devine o hrana profitabila pentru ei: ne vad neputinta.

        • Unde sintem ? Aici, ne pregatim pentru impozitul progresiv si pentru donarea contributiilor la pilonul II de pensii. Toti fura, toti sint la fel, nimeni nu ne merita, spunem noi din turnul de fildes al salariului peste medie si al auto-suficientei blazat-pseudo-intelectualiste. Asa ca nu mergem la vot, cu alte cuvinte rugam frumos bazinul electoral al psd, floarea tarii, sa ne reprezinte si sa decida pentru noi. Pentru ca atit ne duce capul si oricum traim mai bine decit meritam. Si cind s-o schimba roata, de vina nu vom fi noi, ci Basescu. Si Soros. Si oculta mondiala.

        • Tu ai citit ce ai scris sa vezi daca are vreun sens? De ex., ce vrei sa zici cu „Pentru ca si ei sint cetatenii Romaniei, nu doar tu si ai tai”?? Eu am spus ca sunt o multime de tineri plecati (care de obicei sunt anti-PSD) si care nu au posibilitatea de a vota, chiar daca ar vrea. Tu ce vrei sa spui, ca nu inteleg??!!
          Apoi, din cate stiu, populatia totala a Romaniei e de circa 19 milioane, deci de unde 19 milioane de alegatori? Nici cu mortii lui dragnea si tot nu ar fi atatia. Sau s-a dat drept de vot de la varsta de o saptamana si eu nu am aflat asta inca?
          Cu iesitul la vot da, sunt de acord, asta trebuie facut chiar daca nu prea ai cu cine vota, fie si pentru a-i mai schimba, ca sa vada ca nu sunt batuti in cuie pe scaunele de parlamentari si ca pot face orice vor.
          Iar in ce priveste „jelania”, asta e realitatea: au majoritate si, cel putin pana la alegerile urmatoare pot face ce vor, „pentru ca pot” asa cum au si recunoscut. Ai vreo alta cale legala de a impiedica ce fac, vezi de ex codul penal? Ca eu unul nu vad asa ceva…

          • Daca ti-e greu sa cauti, si ti-e mai usor sa te dai mare:
            „Autoritatea Electorală Permanentă (AEP) informează că, la data de 10 decembrie 2016, numărul total al alegătorilor români înscrişi în Registrul electoral, inclusiv cetăţenii care vor împlini 18 ani până la data de 11 decembrie 2016, este de 18.881.604. ”
            Eu scrisesem „aproape de 19.000.000.”
            Ce ti-e neclar? mergi la vot si nu te mai jeli :P

            • Dar tu ai cautat? Poate poti explica cum de la o populatie de circa 19,5 milioane sunt 19 milioane cu drept de vot? Si apoi, eu vorbeam de milioanele plecate in alte tari care nu au posibilitatea sa voteze. Sau la ce nu-ti convine nu raspunzi, ca si la intrebarea despere schimbarea legala…?

  7. Asemeni lui Isus trebuie spus „Urasc pacatul dar ii iubesc si pe pacatosi. Asta-i marea intrebare. Putem sa-i iubim pedepsindu-i. Desigur pentruca Isus ii iubea si pe cei biciuiti in templu dar asta nu-l impiedeca sa-i biciuiasca si apoi sa moara si pentru ei sau mai ales pentru ei.
    Deci intr-o mana Biblia si-n cealalta biciul . Alta posibilitate nu exista.

  8. „Mărturisesc că m-a cuprins furia. De ce un congres de partid trebuie sa se țină într-o sală de teatru? Sunt atâtea spații care pot fi închiriate pentru asemenea întâlniri. De ce trebuie să pătrunzi într-un spațiu destinat doar culturii?” – declară C.C.
    Dar
    TEATRUL NATIONAL IASI (fără „Vasile Alecsandri” – așa apare pe site-ul instituției!) ESTE SUBORDONAT MINISTERULUI CULTURII SI PATRIMONIULUI NATIONAL – deci unui minister care face parte din guvernul de coaliție care ne va duce din succese în succese…

    iar DIRECTOR GENERAL este CRISTIAN HADJI-CULEA, care, între anii 1991 şi 1993, a fost Director General al Direcției Generale a Instituţiilor de Spectacole, iar între 1998 şi 2002, preşedinte al Consiliului de Administraţie şi Director General al Societăţii Române de Televiziune. (informație, iarăși, de pe site-ul instituției).
    Ministru este un domn – nu-mi amintesc numele lui – care are sarcina să sub-finanțeze Cultura. Probabil că este aldist.
    Exclent, în rest!

  9. nu mai e vremea milei, ci a armelor. daca aveti puneti-le in valoare. civintul e cea mai puternica arma. dati totul pe fata spre eliberare. am incetat a fi romani in 1989 si am deventi golani. Romania e tara tiganilor, a infractorilor, a ticalosilor si tradatorilor, a militienilor, plagiatorilor, asistatilor…trebuie sa oprim decaderea neamului.

    • Cu toboganul asta este destul de greu iar cu orgoliile personale ale geniilor dambovitene care sunt legiune este si mai greu. :)

      Nota: „Legiune” :termen din Noul Testamant care semnifica o multime cat vrem de mare dar fara identitate nominala

  10. Fraza cu „vocația complicității” mi-a adus aminte de o alta mai celebră (dar la fel de neinspirată, scuze), rostită de prim-ministrul catalan al Franței: romii au vocația de a se întoarce în țara lor (la Roumanie, bien-sur!).
    Probabil sunteți dintr-o sușă de nesupuși, care n-au acceptat nici dominatorii turci, nici ruși, nici comuniști, nici corupți. Mai bine-ar fi să nuanțați: toată pegra pesedistă care are avantaje materiale (primari, consilieri, cu familiile și complicii lor) nu merită milă. De fapt, nici nu o așteaptă: au suferit o zi de căldură ca să trăiască mulți-mulți ani mai bine decât media. Ceilalți, șantajați cu diverse (ajutor social, aprobări administrative etc.) ar merita, mai degrabă decât milă, o alternativă. Situația lor nu este una în care, în adâncă cunoștință de cauză, au ales răul. Au ales supraviețuirea. Unii au venit din pură plictiseală, alții pentru că așa au văzut la alții.
    Milă, dacă dispuneți de rezerve, puteți avea pentru rudele dstră oricât de îndepărtate care au alte păreri și care poate au îmbrăcat cămașa albă a figurației pe-o scenă unde s-a jucat un act al colapsului nostru politic. Cel social, se pare, că s-a derulat deja, în mare parte.
    Așa că, cu tot respectul pentru dstră și pentru distinșii comentatori încărcați de fitness societal darwinist, cred că vă dați un răspuns greșit la întrebarea „Pentru cine bat clopotele?”
    Mă întreb (retoric), oare ce sentimente vă inspiră masa de votanți ai lui Trump, sărăciți de crize, bule și speculații? Oare ei au cumpănit bine când au pus ștampila pe buletinul de vot?

  11. Felicitari si multumiri Dna Cioaba! Textul „m-a atins””.
    Desigur #solutia# trebuie sa o cautam toti cei care gindim asa. Trebuie depasita indignarea.
    Problema Romaniei e una foarte dificila, fara solutie rapida, cred eu. Poate scoala sa fie punctul de pornire..

  12. Mda! Daca nu ne place povestea lor, nu ne trezeste mila. Cata vreme lui Dumnezeu nu ii este mila nici de ei, nici de noi, pare ca asa e firesc sa fie.

  13. Nici nu au nevoie de mila dumneavoastră. Oricum nu puteți face nimic pentru Ei. Ei știu exact de mila cui au nevoie: a politicienilor. Aceștia da, pot si, după cum se vede, fac ceva pentru Ei. Pâine și circ, e de când lumea. Au început cu ceva pâine (măriri) și acum le oferă ceva circ. Gratis amândouă.
    Aveți un ego prea mare, de ce credeti că Ei ar aveai nevoie de mila dumneavoastră?

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Cristina Cioaba
Cristina Cioaba
A absolvit Facultatea de Litere a Universității din București unde a obținut și titlul de doctor (2007). A editat volumul, Monica Lovinescu Jurnal esențial (Humanitas 2010). Activează ca profesor de limba română.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro