marți, martie 19, 2024

O, voi, șnapanocrate îmblănite…(un poem de Emil Brumaru)

Ce poate fi mai măgulitor și mai onorant pentru un gânditor politic decât să descopere un concept creat ad hoc (șnapanocratie) sublimat in mare poezie. Mii de mulțumiri, Emil Brumaru! Sper din suflet că Olguța in blănuri si camarazii ei de ticăloșii vor citi aceste versuri!

O, voi, șnapanocrate îmblănite,
Cu talii fine, funduri de termite,
Au nu simțiți cum iadul vă înghite?

Gîndirea voastră țanțoșă și mică
Atît cît este oul de furnică
Nu vă dă brînci să taceți la o-adică?

Vi-i fandoseala din belșug rujată,
Viața fardată, inima coafată
Cu falnicile droturi de-altădată.

Pensați-vă dorințele cu-ardoare,
Stropiți parfumuri, ungeți cu unsoare
Trandafirie o Minciună Mare!

Căci dup-atîtea retușări estetice
Mersul pe tocuri o să vi se-mpiedice
Și-ați reușit să fiți un sac de petice!!!

Distribuie acest articol

15 COMENTARII

  1. dlui Emil Brumaru, sanatate, si alte poezii.
    :P „Gîndirea voastră țanțoșă și mică
    Atît cît este oul de furnică”
    :D

  2. Atat de simplu si frumos, atat de complicat si tenebros.. snapanocratia care a cucerit Romania la umbra unei libertati care promite si nu onoreaza decat partizanal.
    O drama pe care o retraim la nesfarsit din cauze banale: ne lipseste experienta, vointa si asumarea costului cinstit al democratiei; adica daca gresesti platesti, iar daca nu gresesti astepti castigul mai incolo mai, ca sa se solidifice si sa genereze o mentalitate sanatoasa nesnapanocratatica.

  3. cind cocosi si hrebenciuci, ebe si elene, nastasi si tariceni, grindeni si grajdani, marineri si catavenci, curve si borfasi, manelisti si jagardele, se erijeaza n „elite” si „reprezentanti” ai natiunii de un sfert de veac, fara ca justitia sa i atinga sau maturatorii sa i arunce la tomberon, cum s arate scena pe care evolueaza ?

  4. drotu care i o legat atunci ca si acum, is bani
    si cu cit originea le o fost mai sanatoasa, cu atit dorinta de innavutire mai mare

  5. In anii noua sute sapte,
    Ca din senin, in marte, intr-o noapte,
    S-a ridicat spre cer, din Hodivoaia,
    Si din Flamanzi, si Stanilesti, vapaia.

    Si s-au aprins, de-a latul tarii, mii
    De lumanari si de faclii,
    Ca la un Paste si o Inviere.
    Facle, si vipii, si-opaite stinghere.

    Cum e-n biserica, la noi,
    Un mugure de foc, ca un altoi,
    Pe virful unui fir de luminare,
    In sfesnic la icoane si-n altare,

    Asa din sat in sat, se-ntinse
    Vapaia granelor aprinse,
    Ca flacara-ncepea sa joace
    De-a rindul pe patule si conace.

    Era sa fie sarbatoare,
    Sau slujba de inmormantare?
    Urlau si ciinii-n haite la navala.

    Ajuta, Doamne, tara-i in rascoala.

    (Tudor Arghezi, Cuvant inainte 1907)
    http://media.hotnews.ro/media_server1/image-2017-02-5-21588713-0-piata-victoriei-lumina-copy.jpg

  6. Revoluția asta are de toate. Are programe (chiar prea multe, ar trebui sublimat ceva coerent de la a la z, că vrem multe și riscăm să nu obținem mare lucru), are mișcări spectaculare, are un entuziasm fantastic, are curaj și solidaritate.

    Are și poeți care înțeapă cu ascuțișul condeiului fundurile țanțoșe ale unor cucoane ce se cred elită, fără să fie decât niște țoape ieftine și imorale!

    Fain, Emil Brumaru! Aștept să faci trecerea la poezia socială ;)

  7. Cele mai mari proteste de la caderea comunismului si piruetele axiologice si morale ale unor intelectuali publici.

    Recentele evenimente care au scos in tara cetatenii revoltati de cursul evenimentelor din tara lor au luat prin surprindere nu numai Guvernul Romaniei , ci si societatea civila cu organizatiile si liderii ei cu tot, dar nu si cetatenii acestei tari care s-au comportat exemplar. Dupa Revolutia din 1989, Piata Universitatii din 1990 si Revolutia # Colectiv , si intuind pericolul de moarte pentru statul de drept , romanii participa la cele mai mari proteste de la caderea comunismului.
    Diagnosticul pus de romani este confirmat de privirile lucide din exterior. Reuters si Euronews compara situatia de acum cu cea din decembrie 1989 (http://adevarul.ro/news/eveniment/reuters-euronews-compara-situatia-curenta-romania-cea-decembrie-1989-1_5894e5af5ab6550cb8185d45/index.html ) iar Deutsche Welle vorbeste despre o „declaraţie de război la adresa naţiunii române, a coloanei ei vertebrale, instituţionale, a valorilor ei şi, deci şi a valorilor UE şi NATO, care, să nu uităm, nu sunt doar organizaţii cu profil comercial sau militar, ci comunităţi axiologice, obşti mândre, alcătuite din naţiuni libere şi democratice.” (http://www.dw.com/ro/antidemocra%C5%A3ie-original%C4%83-%C5%9Fi-noua-ei-premier%C4%83-mondial%C4%83/a-37365908)
    In realitate , Ordonanta 13 avizata printre altele si de un fost ofiter de Securitate este adevarata revansa Securitatii care pana in 1989 avea „dreptul” sa impuste romanii iar acum vrea dreptul legal sa le fure si banii cu impunitate si in acest scop calca peste oricate cadavre .

    „Noutatea zilelor pe care le trăim, însă, este schimbarea de tactică. Au adoptat una mult mai agresivă, care urmărește rezultate importante, rapid, și pe acest front. Compromiterea relațiilor externe vitale a devenit obiectiv în sine!”
    „Și-au propus nu doar să își asigure imunitatea, nu doar să strângă motive pentru demiterea președintelui, ci și să genereze deliberat conflict și instabilitate.”
    „Dragnea și ai săi, în schimb, nu doar că nu dau semne că le-ar păsa de ce cred americanii și europenii. Au luat toporul și s-au apucat să ciopârțească punțile chiar înainte de a fi siguri că vor reuși să îngenuncheze statul. Faptul că își asumă acest risc demonstrează că decuplarea României de Occident a devenit un scop în sine.”
    http://www.digi24.ro/opinii/dragnea-si-a-atins-deja-primul-mare-obiectiv-663013

    Altfel spus , romanii au inteles pericolul si s-au miscat in strada mult mai repede decat au actionat ONG-urile in spatiul institutional sau condeiele personalitatilor culturale si intelectualilor publici in spatiul mediatic. Din acest punct de vedere , unele din luarile de pozitie ale personalitatilor civice si intelectualilor publici sunt semnificative.

    >>Vladimir Tismaneanu si virtutile axiologice ale tautologiei si neutralitatii pozitive

    Pentru cel mai mare protest de la caderea comunismului provocat de, citez , „diktatul borfasilor” („paraziti, escroci, spoliatori”) , Vladimir Tismaneanu reuseste performanta de a scrie in 5 fraze cel mai scurt articol pe care l-a publicat vreodata in limba romana in care observa ca „Romania are un presedinte numit Klaus Johanis” si alte „adevaruri factuale” :

    Cinci adevăruri factuale despre Romania acestui anotimp politic
    1. România este un stat pluralist care face parte din UE si NATO;
    2. România nu este proprietatea unor infractori, a unor paraziţi, escroci şi spoliatori ce-şi zic PSD, ci a cetăţenilor onorabili a acestui stat care, pentru a supravieţui, trebuie să fie unul de drept;
    3. România are un preşedinte numit Klaus Iohannis care a condamnat fără echivoc atacul mafiotic impotriva statului de drept;
    4. România nu este dispusă sa ingenuncheze laş şi umil in faţa diktatului borfaşilor;
    5. România nu se va resemna, nu va ceda şi va lupta.
    Vladimir Tismaneanu – Cinci adevăruri factuale despre Romania acestui anotimp politic
    http://www.contributors.ro/politica-doctrine/cinci-adevaruri-factuale-despre-romania-acestui-anotimp-politic/

    In sfarsit, exact in ziua in care are loc cel mai mare protest de pana cum care a scos in strada sute de mii de romani si echivaleaza cu trezirea unui societati si unei natiuni ,Vladimir Tismaneanu reuseste un adevarat balet axiologic sublimand responsabilitatea atitudinii politice intr-o preferinta estetica care tine de cultura invectivei respectiv invocand intr-un asemenea moment istoric un „estet al decadentei” ca celebrul Emil Brumaru ( http://chestiilivresti.blogspot.ro/2012/07/poemele-porno-ale-lui-emil-brumaru.html) :

    ” Ce poate fi mai măgulitor și mai onorant pentru un gânditor politic ( s.n.) decât să descopere un concept creat ad hoc (șnapanocratie) sublimat in mare poezie (s.n.). Mii de mulțumiri, Emil Brumaru! Sper din suflet că Olguța in blănuri si camarazii ei de ticăloșii vor citi aceste versuri!
    O, voi, șnapanocrate îmblănite,
    Cu talii fine, funduri de termite,etc.
    http://www.contributors.ro/politica-doctrine/o-voi-%c8%99napanocrate-imblanite-un-poem-de-emil-brumaru/

    In mod categoric, dreptul la libera exprimare a opiniei este garantat in societatea romaneasca. Totusi , spatiul personal ( respectiv preferintele si gusturile personale ) este una , iar spatiul social cu exigentele sale este alta. In acest caz ceea ce este „mai magulitor si onorat pentru un ganditor politic” care din aceste zile in care se decide soarta democratiei si statului de drept din Romania vede doar un concept sublimat in mare poezie ( „șnapanocratelor cu talii fine, funduri de termite „) nu are nicio legatura cu ceea ce traieste societatea romaneasca in aceste zile, daca nu cumva este chiar un simbolic pumn de noroi aruncat asupra sutelor de mii de oameni care nu au iesit in strada cu manie proletara si impotriva „Olguțelor in blanuri” condamnate de tribunalul poporului la citirea marii poezii a lui Emil Brumaru.

    >>Andrei Plesu si principiul ocheanului intors

    Gand la gand cu bucurie si cu aceeasi viziune algoritmica asupra realitatii romanesti , Andrei Plesu isi depaseste tovarasul de drum si stabileste un record national publicand despre cele mai mari proteste de dupa caderea comunismului un articol in 3 fraze in care felicita protestatarii nu pentru ca au protestat , ci pentru ca „au suportat marlaniile expertilor in teoria conspiratiei” .
    In deplina unitate de cuget si simtiri cu autorul citat anterior , Andrei Plesu crede ca cele mai mari proteste de la caderea comunismului au fost generate tot de actiunea unor borfasi marunti si smecheri de cartier ( „capabili numai de mici manevre de cartier „) :

    1. Din ce am văzut şi auzit pînă acum, este pentru prima dată cînd membrii unui guvern românesc, în frunte cu prim-ministrul, au gîndire de repetenţi, vorbire de semi-analfabeţi şi fire de ticăloşi(s,n.). Nu mari ticăloşi, pentru că marii ticăloşi fac, din păcate, istorie. La noi e vorba de mici ticăloşi (s.n.) , capabili numai de mici manevre de cartier (s.n.).”
    2. Scuza, emfatic repetată, a unor alegeri cîştigate zdrobitor e – ca tot restul – o păcăleală: Din numărul total al alegătorilor, s-au pronunţat în favoarea coaliţiei PSD-ALDE 18%. Adică puţin peste trei milioane din 18. Restul nu şi-au exprimat, prin absenţă, decît lehamitea. Oricum, în numele unui procent de 18%, nu se poate guverna autoritar şi nu se poate dansa grotesc pe nervii întregii ţări.
    3. Îi felicit (s.n.) pe cei care au reacţionat prompt, în stradă, suportînd mîrlăniile experţilor în teoria conspiraţiei, ale cîtorva gazetari plătiţi să fie proşti făcînd pe deştepţii şi ale unui bătrîn miliţian care sugerează deschiderea focului ca măsură democratică de restabilire a ordinii (s.n.) .
    Andrei Plesu – Andrei Pleşu, despre evenimentele de marţi seară
    http://adevarul.ro/news/politica/andrei-plesu-despre-evenimentele-aseara-1_5891b4035ab6550cb8015355/index.html

    Felicitarea demonstrantilor din aceste zile este un gest remarcabil de solidaritate civica al domnului Andrei Plesu daca ne gandim ca in urma cu 27 de ani aceeasi demonstranti erau pur si simplu decimati :

    „Oficial, în urma evenimentelor din 13-15 iunie 1990 cel puțin patru persoane și-au pierdut viața, trei au fost rănite prin împuşcare (s.n.) , iar peste o mie au suferit vătămări corporale.”
    http://www.evz.ro/lista-cu-100-de-victime-neidentificate-ale-mineriadei-din-1990.html

    Recent , dosarele Revolutiei din 1989 si Minieriadei din 1990 au fost redeschise , dar adoptarea cat de curand a legii gratierii va ingropa pentru totdeauna orice discutie despre batranii militieni ai acelor ani care nu au sugerat , ci au aprobat „deschiderea focului ca masura democratica de restabilire a ordinii”.
    Problema este ca in cazul de fata nu vorbim despre niste borfasi de cartier , ci despre teroristi politici de cel mai mare calibru care au initiat atacul nuclear asupra intregii societati si in cea mai buna traditie marxista , comunista si securista arunca in aer democratia si statul de drept si incendiaza tara sfidand comunitatea internationala.
    Totusi, ca sa fim in acord cu istoria factuala , nu este prima data cand un guvern se manifesta asa. Andrei Plesu a vazut si stie chiar mai multe pentru ca trait ceva similar in timpul Mineriadei din 1990 cand Guvernul Roman din care facea parte in calitate de ministru al Culturii , a hotarat sa „elibereze” de demonstranti Piata Universitatii din Bucuresti ( pe unii, dintre ei „eliberarea” i-a costat chiar viata ) . Cu toate acestea ministrul Culturii nu si-a dat demisia , in schimb a dat publicitatii un comunicat prin care spunea ca nu este de acord cu ceea ce a aprobat prin apartenenta domniei sale la acel guvern.

    >>Alina Mungiu Pippidi, relativismul moral si razboaiele civile ale societatii in civil

    Articol publicat recent in „Romania Curata ” si „Adevarul” de catre Alina Mungiu Pippidi despre uriasele proteste din tara pe tema ordonantelor de gratiere si amnistie mascata care ar putea da penalilor drept de cetate si drept de decizie politica in societate ( Alina Mungiu Pippidi – De ce s-a radicalizat politica la romani ) stabileste un alt record respectiv acela de „a se adresa dudului injurand salcamul” cum spune un vechi proverb chinez.
    In primul rand este suprinzator ca un autor cu un doctorat in psihologie sociala si cu o formatie anterioara de medic psihiatru sa postuleze din start si fara nici o ezitare existenta unui adevarat razboi civil in care oamenii iesiti in strada pentru doleantele lor legate de integritate mentinerea democratiei si statului de drept , in realitate ar fi utilizati fara sa stie in cu totul alte scopuri, deci uriasa revolta a oamenilor impotriva legalizarii furtului si abolirii principiilor statului de drept si principiilor democratice ar fi de fapt irelevanta :

    „ Războiul civil pe care îl vedem (s.n.) nu e despre integritate(s.n.), foloseşte doar pe unii oameni care cred în ea( s.n.) şi face praf democraţia şi statul de drept (s.n.) ”.
    Alina Mungiu Pippidi – De ce s-a radicalizat politica la romani
    https://www.romaniacurata.ro/de-ce-s-a-radicalizat-politica-la-romani/

    Surpriza nu se opreste aici deoarece, printr-o fractura logica , postularea unui astfel de razboi civil semnalat de uriasele proteste recente este exemplificata prin incidentul care a afectat un ecologist preferat de Romania Curata :

    „Omul care are cinci procese cu compania Schweighofer, pentru că se luptă cu defrişările ilegale, şi care a iniţiat petiţia de succes către Hornbach, Dedeman, Arabesque, Leroy Merlin și Brico să nu mai comercializeze produse Schweighofer, Hans Hedrich din Sighişoara, şi-a găsit acum cîteva zile maşina în flăcări.”

    De aici incolo fractura logica se transforma intr-un haos total in care sunt amestecate savant epocile , actorii politici si sociali , faptele sociale , domeniile , cauzele, efectele , etc., si nimeni nu mai intelege nimic :

    „Incidentul e semnificativ pentru o atmosferă de violenţă şi manipulare pe care nu am mai văzut-o din anii nouăzeci. S-au reîntors ameninţările la telefon, sau prin email, violenţa limbajului pe Facebook şi forumuri depăşeşte orice imaginaţie, demonstraţiile sunt infiltrate de oameni cu slogane şi intenţii radicale, care greu pot fi ţinuţi în frîu de marea masă, paşnică, dat fiind că nimic nu e oficial organizat.”
    Acest viziune ambigua asupra faptelor sociale are drept explicatie o distantare fata de evenimente respectiv o „neutralitate pozitiva” in care autoarea nu numai ca refuza o judecata morala asupra comportamentelor actorilor politici ai prezentului , dar merge pana acolo unde tine cu lupul care in opinia sa a devenit o victima a rautatii statului de (ne)drept :

    „Termenele de judecată se apropie, astfel că Dragnea, cel puţin, are de ales între a merge la închisoare sau a întoarce niţel mîna la spate statului de drept ca să-şi rezolve situaţia în orice fel, prin graţieri sau amnistii. Nu i s-a mai lăsat altă ieşire (s.n.). Şi are probabil dreptate cînd spune că dacă nu asta, îi vor găsi altceva. Chiar aşa e, deşi e inexplicabil de ce atîta vreme nimic serios, adică o infracţiune de corupţie, nu e fost reţinută contra lui. Cazul Tăriceanu e şi mai penibil. Asupra lui s-au făcut presiuni directe să schimbe tabăra.”
    „Ei (… ) spun în apărarea lor că asta nu e justiţie şi nu e anticorupţie. E greu de pretins că ar fi (s.n.). Dacă unii fac trimiteri în judecată cu dedicaţie, alţii or să facă ordonanţe cu dedicaţie să se scape. E un cerc vicios.”

    In esenta , daca „strada infiltrata” trage cea, Alina Mungiu Pippidi trage hais si asta o demonstreaza printr-un un sondaj de casa de la „Romania Curata” care demonstreaza chipurile ca oamenii ( cinstiti) vor sa respecte dorintele altor oameni ( corupti) care nu vor sa faca puscarie si sunt crezuti pe cuvant ca nu au loc acolo . Asta se intampla pentru ca de fapt toti romanii s-ar simti cu musca pe caciula deoarece in realitate toti ar fi intr-o forma sau alta corupti :

    „Am făcut un sondaj pe România curată între timp, sigur, debalansat către oamenii mai educaţi, şi am văzut cam ce gîndeşte lumea. Nimeni nu vrea amnistie, din prima mie de oameni care au răspuns cred că au fost doi pentru (Şerban şi Nicolae). Lumea e altfel echilibrată, nu ca strada infiltrată, vor politici preventive şi mai ales pedepse pecuniare , să le luăm tot ce au la corupţi dacă vor să nu intre la puşcărie şi nu avem loc. Combinat cu o interdicţie a drepturilor politice (să nu poată candida), iată o rezolvare cost eficientă şi populară. Dar pentru asta trebuie să cercetezi, să ştii. Şi cine ştia a văzut marele paradox radical, că lumea vrea să nu se prescrie infracţiunile de corupţie niciodată (urmarea lungirii insuportabile a proceselor cu Udrea etc.), dar jumătate din repondenţi recunosc că ei înşişi au făcut ceva ilegal în ultimii zece ani – nu au declarat toate veniturile, au dat şpagă cînd a trebuit sau au căpătat ceva de la stat cu pile. Cu alte cuvinte, ar putea să îi aresteze şi pe ei. Dar cumva sunt siguri că nu e vorba de ei. Aşa e românul, şi la integritate, ca şi la toate. Persoanele de faţă le exclud.”

    Daca toti romanii sunt corupti intr-o forma sau alta, este clar ca nu au ce cauta acum in strada cu atat mai mult cu cat „orice arestare este o catastrofa politica”(!) . Pasul urmator propus este acela de a-i scapa noi pe corupti de inchisoare acolo unde nu se pot scapa ei unul pe altul , si eventual , de a recupera prejudiciul.

    „Ideea de a-i face pe corupţi să plătească scump în loc să meargă la închisoare are sens. Nu mai bine punea Adamescu banii în Astra înapoi decît să moară de stafilocul auriu? Şefii de partide trebuie să se menajeze între ei, nu să se bage la închisoare sau să-şi trimită ANAFul acasă. Aşa e civilizat.”
    „Fiecare arestare a unui şef PSD, oricît o fi fost de întemeiată juridic, a fost o catastrofă politică.”

    Finalul aceste interventii civile este unul apoteotic in care fractura logica initiala se transforma intr-o adevarata prapastie. Articolul despre radicalizarea politicii la romani a inceput de fapt cu domnul Hans Hedrich si se incheie tot cu domnul Hans Heidrich deoarece avem nu numai o „strada infiltrata” ci si o societatea civila care „este mai infiltrata ca niciodata”.

    „Solidaritatea contra o fi bună, dar e inferioară celei pentru cineva. Mulţumesc ca atare celor, nu mulţi, dar semnificativi, care s-au solidarizat cu Hans Hedrich, şi asta într-un moment în care societatea civilă e mai infiltrată ca niciodată, că nu e loc mai bun ca Facebook să spui că eşti cine nu eşti, să minţi ce diplome ai, ce ştii să faci şi cine îţi plăteşte lumina.”
    „Că în marele război civil în care fiecare foloseşte pe fiecare mai aveţi şi voi, nu ştiu de ce, o mînă de oameni dezinteresaţi. Faceţi o diferenţă între ei şi cei care vă socotesc doar carne de tun, la alegeri sau între ele, că altfel meritaţi tot ce vă paşte.”
    https://www.romaniacurata.ro/de-ce-s-a-radicalizat-politica-la-romani/
    Cu alte cuvinte , in strada nu protesteaza romanii , ci „infiltratii”, iar ceilalti se iau ca oile dupa ei fara sa stie saracii ca sunt manipulati. In acest punct exista o convergenta de suflet intre viziunea Alinei Mungiu Pippidi despre infiltrarea strazii si societatii civile si viziunea celui mai prolific autor de scenarii SF din presa romaneasca , care crede ca protestele din ianuarie,etc, „… au fost organizate cu sprijinul masiv al binomului SRI-DNA …atat prin nuclee de manipulare a multimii cat si prin retele sociale dirijate de o divizie a SRI specializata in asa ceva ” ( http://www.cristoiublog.ro/gindul-de-marti-31-ianuarie-2017/ ).

    >>Gabriel Liiceanu sau declaratia de razboi total al cetatenilor cu coalitia PSD-ALDE

    Daca in 1990 Gabriel Liiceanu scria un celebru „Apel catre lichele” (http://webcultura.ro/apel-catre-lichele/ ) in care le promitea „recunostinta si iubirea noastra” daca isi schimbau si parul si naravul , dupa 27 de ani a renuntat la utopie si le infrunta deschis, in strada si alaturi de cetateni :

    „Îl anunț pe domnul condamnat penal Dragnea că și eu sunt gata, ca și el, dar din motive diferite, să mor în picioare . Vreau cu orice preț, acum după ce i-am cunoscut gustul, să nu-mi mai pierd libertatea. Și asta vor toate acele zeci de mii (vor deveni, dacă e nevoie, sute de mii și milioane) care ies să-și strige indignarea în toate orașele țării. Nu-mi place prețul pe care, în bătaie de joc, oamenii ăștia l-au pus pe viețile noastre. Nu vreau să trăiesc în țara mea – acum când nu mai am căluș în gură – o viață cu reguli date de alde Tăriceanu, Nicolicea, Bănicioiu, Ponta, Ghiță, Vosganian, Olguța Vasilescu, Nicușor Constantinescu, Bunea Stanciu și toată pegra politică a țării…. O viață nespus de ieftină, o viață pe care ți-e rușine s-o trăiești.”
    Gabriel Liiceanu – Marea Sfidare. E prea mult !
    http://www.contributors.ro/editorial/marea-sfidare-e-prea-mult/

    Din nefericire, nevoia de a fi de partea adevarului si moralitatii se transforma intr-o ocazie de a eticheta optiunea politica a membrilor de rand ai PSD si de a-i jigni in bloc ( in acest caz se da tonul in etichetarea unui intreg grup social ) confirmand vechiul proverb romanesc dupa care pestele numai de la coada se curata desi de la cap se strica :

    „Acest manipulator ascuns în rărunchii ființei tale te îndeamnă, dacă ești membru PSD, să te întrebi dacă cineva te poate face, în numele partidului, să bagi cuțitul în spatele poporului tău.
    „Conștiința” te face să te gândești la cum te vor judeca, în curând, copiii și nepoții tăi.
    Conștiința te ajută să nu devii victima minciunii.
    În sfârșit, acestui manipulator i se face milă de tine și te ajută să te lecuiești de imoralitatea prostiei.”
    Gabriel Liiceanu – Cine ii manipuleaza pe manifestanti http://www.contributors.ro/editorial/cine-ii-manipuleaza-pe-manifestan%c8%9bi/

    In esenta , marile noastre personalitatile culturale si intelectuale , directorii de constiinta si liderii de opinie care au ghidat societatea civila timp de 27 de ani fac faţă cu greu noilor vremuri . Dupa cum se manifesta acum in spatiul public*) au un discurs palid , inadecvat sau chiar inexistent explicabil prin paradoxurile culturale inerente schimbarii sociale. Asa cum nu se poate construi o lume noua numai cu liderii lumii vechi , este foarte greu sa ai acelasi succes cultural si social in doua sisteme politice antagonice care se anihileaza reciproc si care presupun sisteme morale complet diferite .
    Dincolo de aceste pozitii ale unor personalitati culturale si intelectuali publici , este evidenta existenta unei fracturi adanci nu numai intre o clasa politica penala si societatea romaneasca in ansamblul ei , ci si intre societatea civila in forma in care a evoluat ea pana acum si cetatenii iesiti in strada sa-si apere adevaratele valori in care cred.
    Ceea ce se intampla in aceste zile in Romania este in realitate finalul revolutiei neterminate din 1989 si o lupta pentru adevaratele valorile sociale , culturale si morale ale unei societati captive pana acum intr-un adevarat Program National de Imbecilizare prin mass-media si de resetare a sistemului de valori culturale si morale traditionale la romani . Asistam in aceste zile la trezirea unei natiuni si la o schimbare istorica de paradigma in care noile generatii au preluat cu hotarare stafeta si se desprind cu tarie de un trecut traumatic pentru a construi un viitor pe care il merita aceasta tara.

    *) Acest text nu este despre persoane , ci despre opiniile si atitudinile lor publice .

  8. Tare mi-e teamă, d-le Simion, că apelul d-vs nu va fi înţeles de cei mai mulţi dintre cei cărora le este, de fapt, adresat.
    Doamna Alina Mugiu-Pippidi, care vorbeşte despe un „război civil”, prin asta descalificându-se până la sânge; d-l Dorin Tudoran, care, în loc să arate clar, de ce parte este, îşi alimentează în continuare obsesiile sale „Băsescu, Udrea, GDS, Tismăneanu”; Cristian Tudor Popescu, care în continuare nu-şi recunoaşte imensa sa greşeală din timpul mineriadelor; fostul disident şi poet Mircea Dinescu, care este în continuare orbit de orgoliu şi miştocăneală; Gabriel Liiceanu şi Andrei Pleşu, care se refugiază în estetism, ăştia să fie intelectualii care să ne scoată din impas? Sau cei loviţi de cerştinopatie, ca Adrian Papahagi?

    • Nu este vorba de niciun apel , dimpotriva ( ” Asistam in aceste zile la trezirea unei natiuni si la o schimbare istorica de paradigma in care noile generatii au preluat cu hotarare stafeta si se desprind cu tarie de un trecut traumatic pentru a construi un viitor pe care il merita aceasta tara.”) .

    • Pai iesti singuri, nu va impiedica nimeni. Identificati problemele care exista, solutiile acestor probleme si alegeti partide care sa fie capabile si dispuse sa rezolve problemele. Pana acum romanii au votat cu PSD mai tot timpul.. Daca acesta e partidul care cred ei sa-i scoata la liman vor vota cu el pana la moarte si cam asta e…

  9. e ceva extrem mediocru in toata istoria asta a noastra de dupa 89. Lumea fie nu merge la vot, fie voteaza cu dosul, ies in strada, se scriu articole, reactioneaza occidentul, din nou se voteaza cu dosul, se iese in strada, se scriu articole, reactioneaza occidentul, se voteaza din nou, tot cu dosul, se iese in strada si iar se scriu articole si din nou reactioneaza occidentul.. O parodie la care participam cu totii in felul nostru. Probabil ca nu se poate mai mult de atat..

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Vladimir Tismaneanu
Vladimir Tismaneanuhttp://tismaneanu.wordpress.com/
Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism, Fascism, and Some Lessons of the Twentieth Century" (University of California Press, 2012), "Lumea secreta a nomenclaturii" (Humanitas, 2012), "Despre comunism. Destinul unei religii politice", "Arheologia terorii", "Irepetabilul trecut", "Naufragiul Utopiei", "Stalinism pentru eternitate. O istorie politica a comunismului romanesc", "Fantasmele salvarii", "Fantoma lui Gheorghiu-Dej", "Democratie si memorie" si "Reinventarea politicului. Europa de Est de la Stalin la Havel". Este editor a numeroase volume intre care "Stalinism Revisited", "The Promises of 1968", "Revolutiile din 1989" si "Anatomia resentimentului". Coordonator al colectiilor "Zeitgeist" (Humanitas) si "Constelatii" (Curtea Veche). Co-editor, impreuna cu Dorin Dobrincu si Cristian Vasile, al "Raportului Final al Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturiii comuniste din Romania" (Humanitas, 2007). Co-editor, impreuna cu Bogdan Cristian Iacob, al volumului "The End and the Beginning: The Revolutions of 1989 and the Resurgence of History" (Central European University Press, 2012). Co-autor, impreuna cu Mircea Mihaies, al volumelor "Vecinii lui Franz Kafka", "Balul mascat", "Incet, spre Europa", "Schelete in dulap", "Cortina de ceata" si "O tranzitie mai lunga decat veacul. Romania dupa Ceausescu". Editor, intre 1998 si 2004, al trimestrialului "East European Politics and Societies" (in prezent membru al Comitetului Editorial). Articolele si studiile sale au aparut in "International Affairs" (Chatham House), "Wall Street Journal", "Wolrld Affairs", "Society", "Orbis", "Telos", "Partisan Review", "Agora", "East European Reporter", "Kontinent", "The New Republic", "New York Times", "Times Literary Supplement", "Philadelphia Inquirer", "Gazeta Wyborcza", "Rzeczpospolita", "Contemporary European History", "Dilema Veche", "Orizont", "Apostrof", "Idei in Dialog" , "22", "Washington Post", "Verso", "Journal of Democracy", "Human Rights Review", "Kritika", "Village Literary Supplement" etc. Din 2006, detine o rubrica saptamanala in cadrul Senatului "Evenimentului Zilei". Colaborator permanent, incepand din 1983, al postului de radio "Europa Libera" si al altor radiouri occidentale. Director al Centrului pentru Studierea Societatilor Post-comuniste la Universitatea Maryland. In 2006 a fost presedintele Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. Intre februarie 2010 si mai 2012, Presedinte al Consiliului Stiintific al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER). Doctor Honoris Causa al Universitatii de Vest din Timisoara si al SNSPA. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Universitatii Maryland.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro