marți, martie 19, 2024

Obsesia epistolară şi opoziţia

O obsesie epistolară pare să fi pus stăpânire pe opoziţia autohtonă. Se scrie mult,cu sau fără talent, se strecoară acuze şi se dau certificate de bună-purtare propriului comportament. Scrisorile politice sunt un ecou, ţâfnos şi vehement, al procesului de unificare al dreptei, acolo unde discuţiile despre numele partidului şi numărul de membri ai organelor de conducere sunt cu mult mai importante decât anodinele referiri la statul de drept sau criteriile de integritate aplicabile intern.

Oricât de remarcabile şi lăudabile, preocupările dreptei par să excludă prioritatea de a–şi asuma, până la capăt, rolul de opoziţie efectivă. Luptele fratricide şi planurile de mărire individuală pot fi interesante ca generatoare de ştiri tabloide, dar potenţialul lor de a submina edificiul cabinetului Ponta este limitat. Ridicolul şi oportunismul nu pot fi temeliile alternativei pe care o putem opune PSD.

Şi nu este nevoie de un complicat exerciţiu de imaginaţie spre a întrevedea profilul României de după alegerile prezidenţiale, sub înţeleapta şi curajoasa conducere a lui Victor Ponta. Metodele de administrare vor fi cele cu care USL şi succesorul său ne–au familiarizat, timp de doi ani. Impostura şi exerciţiile de imagine, suprapuse peste rapacitatea cu care statul va fi parazitat de reţelele clientelare. Cât despre exigenţele legate de domnia legii, acestea vor avea aceeaşi însemnătate ca şi în era ministeriatului Stănoiu. O preşedinţie PSD nu va avea altă ambiţie decât aceea de a înlătura, metodic, toate obstacolele pe care o justiţie independentă le poate ridica în faţa samavolniciei. Suveranitatea naţională va fi berbecele cu care această citadelă juridică va fi lichidată, treptat.

Şi poate că de abia atunci, în clipele în care Victor Ponta va fi capabil să graţieze pe cei nedreptăţiţi de justiţia “ băsistă”, opoziţia va avea răgazul de a-şi rafina strategiile epistolare. O Românie dominată de liniştea de plumb a corupţiei, o Românie cu un peisaj mediatic tern şi domesticit, peste care tronează eterna Laura Georgescu de la CNA, o Românie în care studenţii de anul întâi vor avea vreme să îşi ia şi examenul de bacalaureat, iată o perspectivă ce poate contribui, previzibil, la creşterea vervei şi energiei scriitoriceşti.

Anul 2014 este, inutil să o repetăm, un an în care proiectele de viitor se confruntă, iar miza alegerilor este supravieţuirea pilonilor statului de drept însuşi. Victoria PSD la alegerile prezidenţiale ar fi începutul unei noi ere de glaciaţiune politică. Divizările şi ambiţiile bovarice trebuie să lase locul lucidităţii şi acţiunii de durată lungă. Timpul terapiei epistolare a trecut.

Distribuie acest articol

4 COMENTARII

  1. cu burtile lipite de spinare, cu adevaratele elite omorite si schingiuite in temnite, atmosfera era destinsa de bancurile cu bula, nea nicu si ileana.
    acelasi neverosimil comportament si astazi : dupa ce progeniturile calailor de ieri au adus romania in colaps economic, social si moral, asistam la „rezistenta” prin pamflete si epistole. secatura se lafaie n parlament acoperit de aur si arginti iar desteptul caruia nu i a mai ramas nimic filosofeaza si l ironizeaza in fituicile tabloide. cine i hotul cine i prostul ? cine i care ?

    • Acesta este paradoxul normalitatii: daca nu vrem sa ajungem ca „ei” trebuie sa aplicam legile… facute de ei. Iar daca eludam legea in favoarea DREPTATII suntem, desigur, acuzati ca nu suntem mai buni ca „ei”.

      Poti explica celor de rea-credinta ca dreptatea nu este relativa ci absoluta, si ca atunci cand legile contravin dreptatii trebuiesc schimbate legile, si nu pervertita notiunea de dreptate?
      Din pacate legea a ajuns – si nu de azi, de ieri, si nu numai la noi ci si la altii – doar o metoda sofisticata de a NU se face dreptate. Si asta pentru ca si-au bagat coada toti umanistii de biblioteca, cu cohortele lor de egalitarieni, relativisti si „corecti politic” axati pe inlocuirea ratiunii cu sentimente (primare, in majoritatea cazurilor) si sofisme fara sustinere logica sau valoare sociala pe termen lung. Deci resemnati-va: acestia conduc lumea si nu cred ca exista cale de intoarcere – in scurt timp omenirea va urma, incet dar sigur, „the way of the Dodo”.

  2. Când Papahagi pleacă…nu e bai…
    Dar când, un Baconschi încă-l ai
    Nu îl întrebi :
    Cum, nu mai stai?

    Când a uimit, fiind păstorit …
    Și-nalt școlit…în șapte limbi,
    Un filozof , nu dintre …strâmbi,
    Un gânditor…chiar între limbi.

    Și nu îi faci calea…beton…
    Îl lași a mâna lui…ANTON…?
    Și vii acum, plin cu fason
    Cu fraze gen…jafoonești,
    Pe cine vrei să amăgești?

    Și în trecut,
    Acum
    Și-n viitor
    Pentru pârjolul care arde-n…dreapta…via
    Voi, însetați, de vin…după plecare …
    Chemați Femeia!

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Ioan Stanomir
Ioan Stanomir
Profesor de drept constituţional la Facultatea de Ştiinţe Politice a Universităţii din Bucureşti, specializat în domeniul dreptului constituţional.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro