joi, martie 28, 2024

Pațachiniada lui Ponta: Va place aceasta grotesca paranghelie, domnule Ion Iliescu? (Actualizat)

Motto: Victor, o galaxie romana in devenire, Rasare in universul zidit pe rastigniri…

Va place , domnule Iliescu, aceasta paranghelie, vorba Monicai Macovei? Va excita, domnule Iliescu, aceasta funambulesca pațachiniada? La un sfert de veac de la ceea ce Papa Ioan Paul al II-lea a numit annus mirabilis 1989, anul cand ideocratiile comuniste din Blocul Sovietic s-au prabusit in serie, mitomanul galactic Victor Ponta reinvie una dintre cele mai dezgustatoare componente ale dictaturii bicefale din Romania; abjectul, sufocantul, natangul cult al personalitații. Paranoic, fara indoiala, Nicolae Ceausescu era totusi o personalitate. Una nefasta, dar o personalitate. Victor Ponta, acest Kim Jong-un de Dambovita, este o paiață. Un panglicar in ale tarii, spre a-l cita pe Eminescu. Presedintele Traian Băsescu are dreptate sa vorbeasca despre kitsch politic. Un kitsch toxic menit sa creeze premisele psihologice ale intoarcerii la bezna satrapiei.

In cartea noastra de dialoguri aparuta in 2004, „Marele soc din finalul unui secol scurt”, vorbeati despre Coreea de Nord ca „o societate robotizata, dezumanizata”. Deplangeati exacerbatul cult al personalitatii. Chiar nu vedeti similitudinile socante dintre cultul lui Ceausescu, inspirat de despotismul din Coreea de Nord, si cel in devenire al candidatului prezidential al PSD?

In 1986 am publicat in revista “Orbis” din Philadelphia un studiu intitulat “Byzantine Rites, Stalinist Follies”. Tradus de istoricul Bogdan C. Iacob cu titlul “Rituri bizantine, rătăciri staliniste” el poate fi citit in cartea mea “Fantoma lui Gheorghiu-Dej”, editia a 2-a, revazuta si adaugita, aparuta la Humanitas, in colectia “Istorie contemporana”, in 2008. Scriam acolo despre “extravagantele neroniene” ale familiei conducatoare. Intre acestea, adoptarea modelului nord-coreean de cult paroxistic, dincolo de orice s-a vazut in Europa, chiar si in timpurile lui Stalin ori in Albania lui Enver Hoxha. La vremea respectivă, Ion Iliescu, relativ marginalizat in conducerea PCR, era scarbit de spectacolul pe cat de absurd, pe atat de ridicol al triumfalismului sicofantic.

Ma intreb ce gandeste acum Ion Iliescu, presedintele de onoare al PSD, omul responsabil, mai mult decat oricine altcineva, de executarea lui Nicolae si a Elenei Ceausescu, văzand cum acest bully de mahala resuscită exact ceea ce el si alti veterani comunisti considerau a fi unul din marile, neiertabilele păcate ale dictatorului. Va cuteza Ion Iliescu să spună public ca avem de-a face cu o sinistră, scandaloasă, revoltătoare mascaradă?

De acord cu concluzia excelentului editorial al lui Florin Negrutiu din “Gandul”: Te iubeau unii azi la televizor până la greaţă. “Cântarea României”, genialule conducător. În trei ani, te-ai aşezat peste ţara asta cu toată greutatea, de-ai deşelat-o. Da, pentru voi e nevoie de un stadion mult mai mare şi de o plasmă cu diagonala de 10 metri ca să vă încapă toată dragostea de România. „Suntem cel mai puternic partid din România care este îndrăgostit de ţara lui”, ne-aţi spus astăzi. În sfârşit, ai ajuns cel mai iubit fiu al poporului. Doamne fereşte de aşa o dragoste! Cu cât ţara e mai necăjită, cu atât mai gras e faraonul.

Ascensiunea noului despot poate si trebuie sa fie oprita!

https://www.facebook.com/MonicaMacoveiUE/photos/pcb.682220181873162/682218738539973/?type=1

Recomandari:

http://www.gandul.info/puterea-gandului/faraoane-13311045

http://tarotpolitic.wordpress.com/2014/09/21/despre-uitare/

http://www.evz.ro/victor-ponta-mitomanul-galactic.html

http://www.humanitas.ro/humanitas/fantoma-lui-gheorghiu-dej

Update, 22 septembrie 2014: In „Evenimentul Zilei”, bunul meu prieten Sever Voinescu propune o tema de reflectie cat se poate de urgenta. Chiar sunt romanii satui de ceausism? Chiar vor cetatenii acestei tari, ori majoritatea lor, sa scape de povara trecutului totalitar? Au romanii un fel de nostalgie a mocirlei, spre a relua o formula a lui Baudelaire? „Nu cred că, în realitate, poporul român e nemulțumit de politicienii săi. Cred că mimează nemulțumirea, doar, într-o ipocrizie caracteristică. În realitate, îi adoră, îi susține, îi ține acolo. Poporului îi place că îi poate scuipa, înjura și blestema. Atîta vreme cît semeni cu băștinașii, băștinașii te vor vota. Sentimentul de apartenență tribală este, în continuare, cel mai puternic vector electoral în România. Dar, mai mult decît orice, băștinașii își iubesc politicienii place pentru îi ține vie amintirea clipelor de aur din anii petrecuți în grotă. De aceea, tocmai în numele lui Ceaușescu, băștinașii nici nu vor schimba vreodată politicienii. Vi se pare că descriu un suflet colectiv bolnav, cariat, deteriorat, abisal-freudian? E chiar sufletul României. Al României ceaușiste de azi.”

Nu sunt atat de convins precum Sever de existenta acestui misterios suflet colectiv. Exista in Romania o societate civila care nu se lasa ingenuncheata, chiar daca astazi e mult mai putin vocala decat in anii 90. Nu este deloc obligatoriu ca dezolantul clivaj dintre cei care vor o Romanie intemeiata pe respectul pentru lege si institutiile statului de drept si cei care le dispretuiesc sa devina unul etern. Tot ce am scris si am spus unii dintre noi, de la Gabriel Liiceanu, Cristian Ghinea si Doina Jela la Mihaela Miroiu, Dragos Ghitulete, Tudorel Urian, Marius Stan si subsemnatul, in aceste ultime saptamani pledeaza pentru o perspectiva mai putin pesimista. „La vérité est en marche et rien ne l’arrêtera”, draga Sever, ii placea lui Emile Zola sa spuna. O facea in vremuri sumbre, cand parea ca francezii imbratiseaza mitologiile tribalist-antisemite ale unei soldatesti ultra-reactionare. Si totusi, cauza dreyfusarda, cauza lui Zola, a invins…

http://www.evz.ro/sufletul-ceausist-al-romaniei-de-azi.html

Distribuie acest articol

38 COMENTARII

  1. Pt. a nu stiu cata oara imi cer scuze pt. comentariu pe langa subiect. Cred insa ca e foarte important cazul Turcescu de azi. E un redivivus din anii ’90, cazul lui Sorin Rosca Stanescu (SRS). SRS isi faurise o aura de mare jurnalist de investigatie anticomunist ce incepuse chiar in 1990. Banuielile mele legate de SRS au inceput atunci cand am sesizat atitudinea lui fata de Marian Munteanu, stiind ca acesta din urma era omul sistemului. Sa nu divaghez insa. Auto-denuntul lui SRS a creat un soc teribil credibilitatii presei libere si onestitatii actului jurnalistic. Cred ca acelasi lucru s-a intamplat azi si mai cred ca totul este planuit dupa acelasi scenariu din cazul SRS. Ba mai mult, se credibilizeaza acum si Antena 3 care l-a acuzat pe Turcescu acum un an sau doi, daca nu ma insel, ca a fost ofiter acoperit. Prin gestul lui Turcescu se arunca-n aer toata credibilitatea, atat cat e, a B1 dar si a jurnalismului in general. De acest lucru a beneficiat enorm si Iliescu si iata acum si Ponta. Intrebarea ramane insa, privind modul in care au fost obtinute documentele si in ce masura serviciile secrete, ale armatei in acest caz, sunt controlate de cripto-securistii ce-l sprijina pe Micul Ceausescu.
    Promit comentarii legate direct de subiectul articolului putin mai tarziu.

    • Nu va grabiti cu afirmatiile.
      Si apoi, nu este mai grav cazul Turcesu decit ce s-a Intimplat de Ziua Plagiatorului National.

      • Nu m-am grabit deloc cu afirmatiile. Din contra, am asteptat declaratiile lui in acest caz. Nu am nici un motiv sa cred ca nu sunt adevarate in legatura cu apartenenta lui .la serviciile de informatii militare. Daca nu este adevarat atunci Turcescu are o problema psihica grava desi nu cred ca e cazul.
        Nu putem compara lansarea plagiatorului la prezidentiale cu divulgarea lui Turcescu pt. simplu motiv ca sunt doua evenimente din categorii diferite chiar daca ele completeaza puzzle-lul cel mai sumbru din ’89. incoace.

  2. Domnule Tismaneanu, am senzatia ca cereti prea mult, de la domnul Iliescu. Poate ca i-a zvacnit inima de duioase aduceri-aminte, vazand manifestarea glorioasa de pe stadion. Si, poate, a strivit o lacrima, in coltul ochiului.
    PSD dovedeste, inca o data, ca este puternic ancorat in trecut, ca prea putin conteaza ce are in curte, daca gardul e frumos spoit, pe-afara. Daca nu poate da si paine, pe langa circ, e bun si circul, din cand in cand.
    Ramane de vazut, la alegeri, daca cei ce asteapta „sa le dea statul” sunt mai numerosi decat cei ce inteleg sa-si faca viata mai buna prin munca. Pana la urma, au trecut 25 de ani si, oricat de anevoios ne-am misca inainte, trebuie sa ne miscam.

    • Am remarcat ca, la intonarea imnului Romaniei pe stadion, nu a mai fost scoasa strofa cu Traian. Oare se va lauda PSD cu acest aspect, ca fiind un semn de toleranta si reconciliere sau, cumva, sondajele spun ca „Jos Basescu” nu mai este eficient, ca slogan electoral?…

    • Chestia asta cu datul si luatul arata din perspectiva multora altfel: statul, promis concurential, le ia din buzunarul lor ca sa le dea mai mult unor privilegiati. Plec de la realitatea ca majoritatea oamenilor vor sa-si faca viata mai buna prin munca proprie, dar impresia multora e ca roadele se duc in alta parte. Abia cand va fi clar ca nu exista un astfel de risc au sanse si alte doctrine decat cea de stanga de a se impune.

      • @ Hantzy

        Ehei, „riscul” despre care vorbiti nu dispare de la sine. Cand riscul va fi disparut, se cheama ca lupta a fost deja dusa. Nu cred ca trebuie sa asteptam ca altii sa ne duca luptele. Da, riscul despre care vorbiti exista. De aceea, fiecare dintre noi este dator sa foloseasca, in aceasta lupta, cel putin acel „glonț pașnic al democrației” despre care vorbea domnul Liiceanu. Votul.

        • Tocmai pentru ca nu dispare de la sine am scris ce-am scris.
          Mi-e ca multi se multumesc cu constatarea ca si mai multi asteapta de la stat, o iau ca pe un dat, ca pe o fatalitate, ca pe o constanta ce nu poate fi modificata.

  3. mă sperie ceea ce văd că se intâmplă în țara noastră.
    am trăit coșmarul roșu, adolescența mi-am trăit-o în comunism. stiu ce inseamnă.
    în 1989 aveam 21 de ani…
    nu este nicio diferența:
    – eram duși cu japca pe stadioane pentru a participa la coregrafiile grotești dedicate ”marelui conducător”
    – traficul se îndchidea pe termen nelimitat,
    – se împărteau fluturași cu sloganurile ce trebuiau strigate,
    – activiștii- agitatorii mențineau atmosfera muncitoreasca și se aflau printre participanți,
    … și multe altele pe care le uitasem.
    ce am vazut acum pe arena naționala m-a speriat și m-a facut să imi amintesc coșmarul comunismului.
    pentru cei ce vor sa ma combata, să caute pe net.
    a! și stiți ce este curios?au fost foarte multi tineri care nu stiu ce inseamna dictatura, nomenclatura. dar cum zicea un vecin ”psd-ul l-a angajat pe fii-miu trebuie sa se ducă acolo…

    în rest toate bune!

  4. 1. Ponta nu este bullyde mahala (adică spaima acesteia), ci mai degraba un fante de mahala, de nici două parale, pe care (daca tot folosiţi termeni a l’anglo) mobsterii mahalalei îl împing în faţă pentru a evita arătatul cu deştu’ şi săltatul lor de către poliţie (DNA s-a pus rău pe ei).
    2. Având în vedere că geografic şi spiritual România se situează între Enver Hoxha şi Nastratin Hogea, o dictatură ce ni-l aduce în minte pe Chaplin prin frizarea ridicolului mi se pare evidentă.
    3. În cinstea lui Ponta(câtă mai are, săracul), îi închin o strofă poezikă în metru modern:

    E-ntâiul Plagiator al Galaxiei/ Şi-un mitoman cum altu-n cosmos nu-i/Cu el atinge-vom culmea prostiei/Şi punem pofta de progres în cui!

  5. Cred că ar trebui cerută asistenţa Uniunii Europene pentru a împiedica frauda la vot. După cum se vede, PSD recurge la orice mijloc pentru a asigura victoria lui viorel.

  6. Revin cu un comentariu asa cum am promis mai devreme. Nu cred ca Iliescu va raspunde apelului dvs. din urmatoarele motive:

    1. Se pare ca intr-adevar Micul Ceausescu (dealtfel o excelenta descriere a personajului) nu este pe placul tatucului asa cum n-a fost nici „arogantul” Nastase sau „prostanacul” Geoana. Este deja cunoscut atributul „carlan” cu care Iliescu l-a caterisit pe plagiator. Eu sunt insa convins ca motivele pt. care Iliescu i-a considerat pe cei trei necomestibili nu vin nicidecum dintr-o trasatura cu iz democratic sau vreo tendinta de moderatie din partea batranului bolsevic. Iliescu este pur si simplu nemultumit ca personalitatile in discutie nu servesc „cauza” punand in pericol intreg sistemul mostenit si resapat chiar de el incepand cu decembrie ’89. Daca va amintiti faimosul discurs al lui Iliescu din decembrie ’89 cand il acuza pe Ceausescu ca nu a servit cauza socialismului.

    2. Ion Iliescu este cel care cu buna stiinta a creat mafia securistica ce a capusat economia si institutiile statului la toate nivelurile. Acesta a fost absolut constient de ce face si si-a creat o masa critica de „capitalisti” din randurile fostilor securisti si activisti de partid si in care avea suficienta incredere sau ii putea controla prin santaj astfel incat acestia vor pastra sistemul functional. Stia, la fel ca Gorbaciov, ca megalomania exprimata prin cultul personalitatii aduce numai deservicii noii situatii politico-economice in relatiile cu Vestul. Noii lideri trebuiau sa poarte masca omului deschis dialogului, critic la adresa „fostilor” si interesat de „bunastarea poporului prin revigorarea economiei.” Dar asta a fost doar machiajul pt. noua piesa cu scenariu pe masura. In esenta totul a fost facut si aranjat in numele „cauzei.” Acesta a fost, cred eu, scenariul adoptat si de Iliescu in urma razboiului pierdut pe toate fronturile cu „capitalismul in putrefactie.”

    3. Da, normal Iliescu ar trebui sa reactioneze la reflexul ceausist al plagiatorului. Dar n-o va face. Miza e prea mare. Cauza e in pericol. Sub tiranul Basescu pioni importanti ai sistemului intra in puscarie unul cate unul si fara aceste surse de bani negrii si control lucrurile se blocheaza. Un alt presedinte democrat e o catastrofa. Daca justitia ajunge chiar sa faca dreptate atunci „cauza” e pierduta. Iliescu il va sustine pe Ponta fara ezitare. Poate va zice ceva dupa ce ajunge presedinte (Doamne fereste!) desi cred ca e constient de pe-acuma ca nu-l va mai baga nimeni in seama.

    4. Regimurile politice create pe ideologia marxista sunt anaerobe; ele nu pot respira oxigenul democratiei. La fel si regimul creat de Iliescu si continuat de Nastase, Geoana, Ponta si Antonescu nu poate exista in mediul democratic. De aceea Rusia lui Putin si China sunt cele ce pun la dispozitie mlastina fetida in strafundurile careia Grupul Infractional Organizat isi va reveni si prospera in „liniste si consens.”

      • Eu pot crede ca Iliescu face rau, crezand ca face bine. „Cauza” sa isi are totusi sursele in idealismul postbelic de stanga, iar nu in vreo dictatura asiatica. E usor a scrie multe, cand se fac presupuneri.Chiar daca pertial unele pot fi adeverite de realitate, majoritatea ideilor sunt rezultatul speculatiilor. Se pot imagina sumedenie de scenarii alternative.

        • @Hantzy

          Dupa pozitionarea in pagina comentariul dvs. arata ca este adresat d-nului Lalu insa continutul imi spune ca imi este adresat mie. Va raspund din aceste considerente.
          Ce am spus in comentariul initial nu intra in categoria parerologie, zvonistica, presupunere sau inspiratie poetica nocturna. Opiniile exprimate sunt bazate pe fapte autentice, verificabile si pe care le pot argumenta in detaliu.

          Revin insa la comentariul dvs.
          1. Spuneti ca „Eu pot crede ca Iliescu face rau, crezand ca face bine.” In primul rand, aceasta este o presupunere ce nu are absolut nici un suport faptic si logic. Deci, prima observatie este ca sunteti inconsistent cand ma criticati ca-mi dau cu parerea insinuand neseriozitatea observatiilor si un rand mai jos dvs. va dati cu parerea fara a clipi si fara a aduce un argument in suportul celor spuse. Uzul bunului simt (common sense) este imperativ in intelegerea fenomenului politic. Fara el suntem in plop si plopu-n aer, cum se spune popular. Exemple: Iliescu a crezut ca face bine cand a chemat minerii in patru randuri; Iliescu a crezut ca face bine cand a creat o clasa politica din neaveniti precum Zero Cosmanca sau Dan Iosif. Va las sa rumegati enormitatea celor doua fraze.

          2. Incercati intr-o maniera de nivel liceal sa-i scuzati faptele criminale, insist pe cuvantul criminale, ale bolsevicului Iliescu sugerand ca acesta isi extrage gandirea din „idealismul de stanga postbelic.” Sintagma ultima este o strutocamila pe care cred c-ati inventat-o pe loc si care contine nu numai aberatii semantice dar si istorice. Nu comentez mai mult ca n-am timp de asa ceva.

          3. In concluzie am sa va arat printr-un exemplu nu numai penibilul logicii ce reiese din fraza „Iliescu face rau, crezand ca face bine.” Atunci cand aplici o anumita regula a interpretarii unui fenomen politic (eu n-as recomanda in general acest lucru) aceasta e musai s-o aplici in toate cazurile particulare ce cad sub incidenta ei. Ca atare, daca accept varianta ca Iliescu a facut rau crezand ca face bine c-asa gandeste el conform ideologiei marxiste (aceasta era de fapt sursa nu „idealismul de stanga postbelic”) atunci sunt obligat sa accept ca si Hitler a facut rau crezand ca face bine conform tot unei ideologii. Atunci haideti sa-i exoneram pe toti acesti psihopati criminali de tot ce-au facut in numele ideologiilor si sa le bagam in puscarie pe acestea din urma. Mergem acasa la aceste ideologii si le ridicam cu duba si la zdup cu ele ca sa numai stea libere pe strada luand mintile unor ingerasi cu intentii bune precum Hitler, Stalin Pol Pot sau Ion Iliescu, ultimul pe lista cu voia dvs. Acum, sa nu intelegeti ca ideologiile nu sunt periculoase dar bunul simt ne spune ca acestea au fost create tot de noi si tot noi le punem in aplicare si inca cu zel.

          • Ar fi fost mai folositor sa încercați o lămurire a comentariului anterior. Doar spuneți că-l puteți argumenta în detaliu. Mă întreb de ce nu o faceți, mai ales că vă plângeți de lipsă de timp, și preferați un atac nesustenabil, acuzându-mă de inconsecvență, semantică defectuoasă și logică eronată.
            Ma rog, ne invitați să identificăm „cauza” iliescului în discursul sau din zilele Revoluției, dar apoi ne vorbiți de „mafie securistica”, de finanțare partinică, sugerând conspirationism și subminare. La ce i-ar fi folosit bătrânului bolșevic tate acestea, cel mult prea interesat de părerea oamenilor, atent la evitarea cultului personalității? Dacă își propusese oricum împilarea cetățenilor, ce sens avea sa le dea iluzia că ar putea trăi bine? Îl putem acuza de crimele revoluției, de psihoză, de încremenire în proiecte utopice, pentru care e dispus să riște și să sacrifice vieți chiar, dar actuatorul întreprinderilor sale rămâne egalitarismul, proprietatea comuna. Ori astea iliescul le înțelege în sens uman, comunitar, chiar dacă îi lipsește simțul individualității.
            Sistemul capitaliștilor de carton, pus la punct de domnia sa, o fi avut scopul finanțării partizane și controlului prin șantaj (spusesem deja ca unele alegații pot fi adeverite de realitate), dar persistența latentă a sistemului după un deceniu de întrerupere „democratică” și de perspectiva continuării trendului îmi pare ireală. Foștii securiști și activiști de partid, câți or mai fi încă activi, ar trebui să fie, cf descrierii implicite pe care le-o faceți, indivizi de rapacitate rară, mult prea pragmatici pentru pretențiile celui ce vorbea de intinarea idealurilor. Un idealist, adicătelea, care trăiește în nevoia de bani pentru o „cauză nobilă”. Deși Rusia și China ii pun la punct „mlaștina fetidă”, partidul stă la mila mătușii Tamara, a tunurilor lui Vântu și valurilor Dunării lui Voiculescu. Și mata vrei să cred „analiza” asta?! E, cel mult, un puzzle căruia îi lipsesc prea multe piese, pentru a trage concluzii în baza unui singur colț.

        • Desigur, se poate interpreta in felul asta dar, pur … ipotetic (adica vaut de pe Luna) si doar daca ne oprim la momentul „au intinat nobilele idealuri ale comunismului…” ! Insa, dupa ce el a indemnat „oamenii de bine” sa faca ordine, desi avea la dispozitie deplina fortele de ordine ale statului, respectiv a felicitat minerii care au plantat panselute imprastiind pe alocuri, creierii unora cu teasta prea subtire… nu mai cred ca era asa idealist. Dupa asta nimic n-a mai fost de inteles, pentru mintea mea. Daca in vremea lui ceausescu-propriuzis nu-mi faceam mari probleme ca ma salta careva pe strada daca zic una-alta, intre colegi sau la telefon, stiind ca sunt prea putin important pentru ei, ei bine, in zilele cand imgb „facea ordine”, mi-au inghetat in gat toate bancurile si vorbele in doi peri sau intrebari pe care mi le-as fi pus cu voce tare sau le-as fi adresat unui om pe strada. Mai apoi, am mai meditat despre cum s-a provocat baia de sange de la revolutie, atunci cand fostul ceausescu era deja pierdut (ascuns?) si nu mai credea nimeni ca-l apara pe el? si cine s-a ridicat ca salvator al tarii din acest macel?… sigur, credea in sinea lui ca face bine, si doar ca nu i-a reusit? ce sa faci, mai greseste omu’.. si asta nu s-a schimbat, ba … uite ca iliescu face pui mai ceva ca ceausescu. Si de proba, incercati sa ziceti ceva in mijlocul multimii rosii de acolo din stadion, si vedeti ce-i aia democratie prin puterea maselor .
          Ma scuzati, am sarit din topic, dar nu m-am putut abtine,

          • Sorry, nu reiese din nici o propoziție a mea că ar merita iliescul clemență. Nici motivate de vreo ideologie, nu pot fi metodele folosite circumstantializate.
            Totuși, într-o analiză, e imperios sa fie făcută distincția între unele și altele, evitand aglutinarea și amalgamul, doar pentru ca da bine.

    • Poate ca ar trebui sa ne amintim acest amanunt aparent neimportant. Iliescu sta pe butoiul Mineriadei. E posibil sa-i manince enoriasii coliva la poarta puscariei?

  7. Poate ca si in ton cu paranghelia lui Ponta, desi in cu totul alt registru, nota comuna find doar elementul de exibitionism care uneste azi generaiile mai noi care pe feisbucuri isi preznta umanitatii mai toate umorile, mai toate partzurile mirobolante ale copiilor sau cateilor lor, este intrun anume fel si „spovedania neterminata” a dlui Turcescu.

    Asadar voi trece peste aceste elemente de patetism, pe care eu il gasesc cam „chicios” dar poate ca eu sunt vieux jeu si altii il vor considera binevenit si ca un cetatean care am urmarit evenimentul acum cat este cald si fara alte influente incerc sa- l comentez doar dintr-o datorie civica.
    Mai adaug ca poate dl Turcescu a simtit imperioasa nevoie de acea eliberare simtind „cerul instelat” privindu-l de deasupra sa si daca indiferent de patetism, de bun sau prost gust, a fost intru Adevar, atunci acest Cer probabil ca-l va privi desigur si cu ceva bunavointa.

    Revenind, cred ca atat judecatorul corect pe care si-l doreste Turcescu, care insa, este clar, tine de acea instanta a justitiei umane unde doar adevarul juridc conteaza, adevar care cu totii stim ca nu in mod obligatoriu si absolut se suprapune peste Adevarul macar cel scolastic, daca nu si cel al „Legii morale din noi”, adica acea „concidenta dintre lucruri si intelect „(http://antideontologul.blogspot.ro/2011/11/prelegerea-nr-1-de-ion-adrian.html) desi accepta ca doreste si spera o iertare si divina de la Cel care stie exact cine este el.

    Din punct de vedere legal, judecatorul corect pe care-l asteapta Turcescu nu poate cerceta decat daca s-a incalcat legislatia in vigoare, din momentul in care Turcescu a intrat in acest „servicu comandat” si evident din acest motiv si retribuit, si pana azi, intrucat chiar si marturia publica a lui Turcescu trebuie evaluata din punct de legal.

    Dar ce nu va putea cerceta judecatorul in lipsa unor reclamatii la obiect ce ar putea apare pe parcurs, va fi ce va fi facut Robert Turcescu in aceasta dubla calitate de ziarist si agent acoperit.
    Cat de reprobabile au fost actiunile sale? In orice caz se vede cu ochiul liber ca Turcescu face azi praf acel serviciu care apeleaza la agenti acoperiti, care nici macar nu sunt numai simpli ziaristi ci ca Turcescu ajung (cu sprijin sau nu) formatori de opinie, asa cum formatori de opinie sunt si conservele dughiniste de la antene sau alte posturi similare care in ianuarie 2012 cantau dupa voci straine sub bagheta unuia numit Dogaru, si ala de profesie fost ziarist militar in serviciul cui oare?
    Face praf si bresla acestor formatori de opinie spunand indrect un lucru real pe care eu l-am mai spus si anume ca sunt doar niste „urechisti” care evita sa cheme la discutie specialistul obiectiv si care fac doar politica din orice subiect abordat, informatia adevarata lasandu-i destul de indiferenti si contand numai dorintele patronului platitor cum a fost un Vantu, un Voiculescu etc si in cazul de fata adaugandu-se si un serviciu special. Caci Turcescu a recunoscut asta deplin constient de ce a facut, atunci cand ca profesie de credinta pentru viitor, a spus ca va chema in emisiuni, daca va mai face asa ceva, profesionistii adevarati adica atestati academic si/sau social ai domeniului analizat.

    Cam astea sunt gandurile mele in acest moment scabros care insa nu m-a surprins in continut ci doar ca s-a putut produce si indiferent cine sau ce a fost cauza acestuia nu pot decat sa ma bucur ca un colt al minciunii a mai fost ridicat de pe trupul Adevarului schingiuit in continuare de mentalitatea totalitara, caci este un exemplu de dubla comanda negativ folosita adica in domenii in care legea interzice, la o scara mult mai mca decat aceea in care in locul lui Turcescu marturisirea asta ar fi venit de la un cetatean roman care doreste si se pregateste sa devina Presedinte si cine stie cu un serviciu puernic in spate, intern sau poate si extern ar putea si sa reuseasca.
    Ma mai bucur deasemeni caci cred ca cine a declansat asta, Turcescu cu „cerul instelat deasupra sa”, singur sau ajutat, a/au dorit ca sa se rezolve infine si in sens corect, democratic problemele inca ramase in aer in zona de actiune a servciilor speciale si in statutul acestora, pe unde totalitarismul si dughenismul ne-ar putea, cine stie?, intra chiar si in „dormitoare”.

    Daca asa se vor petrece lucrurile in final dl Turcescu va fi facut un deosebit serviciu social .

  8. A fost şocant!

    Ponta este un mare pericol. A fost ceva de care credeam că am scăpat pentru totdeauna. Nu pot să cred că nu i-am făct copil lui Ceauşescu pentru că mă urmăreau spaimele de genul celei de pe National Arena. Am făcut copil după 1990 şi apar din nou EI. Cei care mă sufocau.

  9. Draga Bunicuto,
    Iti multumesc ca mi-ai oferit ocazia sa fiu martor la decaderea unui dictator si nasterea altuia. Drept pentru care, Bunicuto, voi fi sincer cu matale si-ti voi explica frumos cum vad lucrurile. Referitor la primul dictator am inteles ca l-ai urat din adancul sufletului, pe el si pe nevasta-sa, dar te-ai bucurat nespus de mult de fiecare data cand ai putut sa pleci de la munca cu o aripa de pui, cu o traista de porumb, cu un fir de ata sau orice mai puteai sa strecori in sacosa iesind pe poarta intreprinderii. Si ceilalti asemeni tie faceau acelasi lucru, pentru supravietuire. Si tot pentru supravietuire mergeati gratis la Baile Felix sau Techirghiol, sau pur si simplu ramaneati acasa si va bucurati de viata linistita. Niciodata insa nu v-ati pus intrebarea daca nu cumva va furati propria viata, propria libertate. Ati uitat cu totul cine sunteti, a fost confortabil ca nu trebuia sa ganditi liberi, ci doar sa incercati sa furati grame de mancare si sa inghititi kilograme de minciuna. Anii au trecut, obiceiurile au ramas. A cazut un dictator, am castigat ceva libertate, discutiile s-au schimbat. Bunicuto, observ ca esti revoltata, ca nu-ti place ca lumea se schimba, ca te dor oasele si n-ai medicamente. Vad ca plangi pentru ca pensia e prea mica iar oamenii prea neintelegatori. Si imi spui ca meriti o pensie mai buna, medici mai zambitori si medicamente mai ieftine. Te cred. Insa iata ce iti spun si deschide bine urechile si ochii. Cand contribuiai la stat, din salariu, pentru fondul de pensii si sanatate, banii munciti de matale s-au investit in constructia de fabrici si grandioase ctitorii. Toate astea s-au dus la fier vechi pentru ca te-ai uitat voit in alta parte atunci cand altii furau, pentru ca furatul a fost modul tau de supravietuire. Acum cand nu mai ai ce sa furi la sfarsitul turei, pentru ca esti pensionara, te plangi ca ti-e greu dar iti alegi conducatorii dintre cei care fura mai mult. Uite cu stau lucrurile Bunico! Din fiecare leu pe care-l castig muncind, baietii astia, pe care-i votezi, imi iau 60 de banuti pe care-i impart intre ei, iar tie iti dau 2 bani. Atat valorezi pentru ei, foarte putin. Pentru mine insa valorezi foarte mult, pentru ca prin votul matale ei traiesc ca sa-mi fure munca, sanatatea, painea din gura, abecedarul lu’ ala mic si antinevralgicul de care am nevoie. Bunicuto, matale iesi in strada doar ca sa te plimbi, niciodata ca sa ma sprijini cand urlu ca m-am saturat de ei. Iar azi m-ai facut sa cad in genunchi Bunicuto, cand m-ai rugat dimineata sa te duc cu masina la stadionu’ ala mare, sa-ti traiesti nostalgia si bucuria ca trecutul se intoarce. Trecutul tau Bunicuto este moartea viitorului meu si a lu’ asta mic de-l tin in brate si nu-i place povestea Scufitei Rosii care ti-a hranit copilaria matale, deloc. Drept pentru care nu-ti voi raspunde la telefon cand se va termina spectacolul de omagiere al noului dictator, pentru ca m-am decis sa te las acolo, nu vin sa te iau.

    Sursa: TimesNewRoman, utilizator: octavianalexandruberceanu

  10. Într-adevăr, nimeni nu se gândise să-l cheme la răspundere pe Tovarășul Ion Iliescu, această talpă a iadului din România, pentru pațachinidada funambulescă, pentru grețoasele erupții ceaușiste de la serbarea PSD.

    De subliniat că Tov. Iliescu trebuie întrebat ce crede despre reizbucnirea celui mai deșanțat cult al personalității de la Ceaușescu încoace, nu – Stalin ferește ! – din perspectiva democrației, decenței, civilizației și altor valori occidentale cu care n-are nimic de-a face, ci din perspectiva codexului vieții de partid și a „moralei“ comuniste, singurele în care, probabil, oarecum crede.

    Păi este partinic, măi tovule Iliescu, este muncitorește și revoluționar să refaceți voi acum cultul lui Ceaușescu folosindu-vă de Ponta !? De-asta ai luptat matale atâtea decenii, ca să vezi la senectute cum reînvie stadioanele colorate în cinstea conducătorului iubit !?

    Desigur, ghiujul o să tacă mâlc, cum o face de 25 de ani, ca o enormă scroafă bătrână, placid mulțumită că și-a îndeplinit menirea, dând viață nenumăratelor generații de porci.

    Oricum, istoria, sarcastică cum o știm, oferă revanșa soților Ceușescu, care iată, prin foștii uteciști, pionieri și șoimi ai patriei, de ei crescți și modelați, reînvie Iepoca de Aur.

    Strigoiul lui Ceaușescu a început să bântuie liber: Iliescu poți fi trist, Ceaușescu reinvie, prin partidul PSD-ist.

    • credeti oare ca cei care lauda un individ ca ponta nu i seamna ?
      sa fi fost Iubitul Conducator di vina ?
      domnule,poporul rumin in majoritate are acest comportament de sluga

    • Ion Iliescu este numele unui sistem, cum argumenta inca din anii 90 H.-R. Patapievici. Un sistem fundamental corupt si coruptator, pervers si pervertitor. Este, in egala masura, numele unei forme mentale inradacinata in reflexe exclusviste de tip bolsevic („care pe care”) si in iluzii despre capacitatea de auto-regenerare a stangii comuniste.

      In acel dialog, Iliescu recunostea (unica data, dupa stiinta mea) ca bilantul comunismului in veacul XX a fost „global negativ”. Tin minte perfect momentul: il intrebasem cum se raporteaza la afirmatia lui Georges Marchais, secretarul general al PC Francez, ca acest bilant ar fi fost „globalement positif”.

      A tacut pret de un minut sau doua, apoi a spus ceea ce avea sa apara in carte (Ed. Enciclopedica, 2004) Ion.lliescu nu a fost nici un Imre Nagy, nici un Alexander Dubcek. Nu a ajuns la apostazia eliberatoare, precum Milovan Djilas si Aleksandr Iakovlev. Nu a riscat semnand „Scrisoarea celor 6”. Dar ii repugna cultul desantat al familiei Ceausescu, il deranjau istericalele agitatorice de tip „Cenaclul Flacara” si „Cantarea Romaniei”. Acum, iata, nu-l mai deranjeaza. Scopul fiind supravietuirea sistemului Iliescu, mijloacele nu conteaza.Inca o proba a eternului sau leninism…

  11. out of topic, sau poate nu
    cum se cistiga loialitatea ? cu bani. iar ca sa fie justificati, trebuie trecuti pe un fluturas, asa s a umplut romania de colonei si generali. toate institutiile statului (inclusiv cele de securitate nationala) sint deprofesionalizate prin politizare. politica nu ca ideologie desigur ci ca jefuire a tarii. clanuri. unite prin nasiri si incuscriri. observati l pe scortosul care nu si priveste interlocutorul, eminenta cenusie uita ca nu si a cistigat functia pe merit ci prin numire politica si ca trebuie sa si serveasca natia nu clanul, observati l pe mos teaca conducator de osti, sau pe bonomul care n loc sa se pensioneze trage tacticos dintr un trabuc tolanit pe un jilt de bugetar.

  12. Nu de mult, pe cand nu-l prea vedea ca „cel mai iubit fiu” sau „genial conducator”, Iliescu a spus: “Partidul va decide, şi el, e opţiunea lui. Înţeleg şi reţinerile lui – este încă tânăr şi ar fi bine cu un preşedinte dintr-o generaţie mai înaintată şi el să îşi folosească potenţialul pe care îl are în activitatea guvernamentală”.
    Se intelege ca Partidul e un cult malefic, adica “Partidul va decide” şi punct… căci dacă Partidul doreşte ca tu să fii bun, atunci trebuie să fii bun; dacă Partidul doreşte ca tu să faci rău, atunci trebuie să faci rău; să fii gata oricând să renunţi la toate credinţele şi principiile personale şi să ai ascultare absolută voinţei Partidului şi liderilor săi… etc.

    Asta cu “e optiunea lui”… tine clar de acel concept al devoţiunii cultiste faţă de Partid numit „conştiinţa de Partid”.

    La dosarul personal, pe langa descrierea completă a propriei persoane, provenienţa familiei şi relaţiile sociale, transformarea ideologică, s.a.m.d., iata ca Iliescu, mai ales dupa recenta vizita in China a „galacticului”, i-a bifat si acest ultim punct.

  13. Mai degraba Ceusescu a fost un mic Ponta daca cronologia ar fi inversa. Ce am vazut depaseste orice am vazut la Ceausescu care nu a indraznit sa-si sarbatoreasca ziua de nastere in felul asta.

    • Banuiesc ca sunteti constient ca pseudonimul sub care postati are conotatii ultranationaliste, xenofobe si antiamericane sustinute de ideologia abjecta a PQ. E ca si cum as folosi pseudonimul „zvastica” sau „rasa ariana”.

      • @ Prof Tismaneanu :
        scuze ca dau raspuns aici, dar se pare ca unii dintre postatcii de pe acest blog nu au nici o urma de umor…
        @ Ghe/Ghe:
        Ca sa va raspund cu un iz de gluma stimate coleg in al postarilor de comentarii, sunteti de asemenea constient ca, in umorul popular, psedudonimul dvs este adesea asociat cu lipsa de inteligenta , asta ca sa fiu destul de fin cu dvs si sa nu ma cenzureze stimatii admini…
        Nonsalanta cu care vorbiti de svastica si nazism, etichetele pe care le puneti ideologiei PQ, imi demonstreaza cu usurinta ca habar nu aveti despre ce vorbiti. Sper din toata inima ca locuiti destul de departe de aceste meleaguri si ca ptr dvs QC este numai un loc pe harta, ca ati auzit de PQ de prin jurnale si ca nu ati intalnit in viata dvs un Québécois veritable. Pentru ca daca nu este asa, daca ati fost si ati locuit fie si macar o zi in QC is inca vorbiti asa, apai…e pacat de timpul dvs. si de neuronii dvs, sincer.
        Mai lasati-ma cu ultranationalismul si cu xenofobismul, nu suntem nici pe departe mai nationalisti decat rednecii din AB sau din USA ( daca tot vorbirati) si nici mai xenofobi decat verii nostrii francezi.
        Acestea find spuse, o sa inchei aici apararea mea si a pseudonimului ( da , sunt mandru ca sunt QC, inca o data, care e problema ta, Gheorghe ?) si va invit cu caldura sa-mi scrieti in private daca vreti sa dezbatem.
        Merci beaucoup et bonne fin de journée. !

  14. Nastase, Geoana, Ponta aceasi reteta si probabibil aceleasi rezultate. Intotdeauna copiii se cred mai destepti ca si parintii si cel mai adesea o iau in freza. Cat despre I.P. al II-lea , el ne-a aratat cam tot ce nu trebuie sa faca o preainalta fata bisericeasca. Dupa cruciadele de trista amintire impotriva adeptilor lui Allah, serenisimul s-a gandit ca e cazul sa puna si el de-o cruciada impotriva „ciumei rosii”?!

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Vladimir Tismaneanu
Vladimir Tismaneanuhttp://tismaneanu.wordpress.com/
Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism, Fascism, and Some Lessons of the Twentieth Century" (University of California Press, 2012), "Lumea secreta a nomenclaturii" (Humanitas, 2012), "Despre comunism. Destinul unei religii politice", "Arheologia terorii", "Irepetabilul trecut", "Naufragiul Utopiei", "Stalinism pentru eternitate. O istorie politica a comunismului romanesc", "Fantasmele salvarii", "Fantoma lui Gheorghiu-Dej", "Democratie si memorie" si "Reinventarea politicului. Europa de Est de la Stalin la Havel". Este editor a numeroase volume intre care "Stalinism Revisited", "The Promises of 1968", "Revolutiile din 1989" si "Anatomia resentimentului". Coordonator al colectiilor "Zeitgeist" (Humanitas) si "Constelatii" (Curtea Veche). Co-editor, impreuna cu Dorin Dobrincu si Cristian Vasile, al "Raportului Final al Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturiii comuniste din Romania" (Humanitas, 2007). Co-editor, impreuna cu Bogdan Cristian Iacob, al volumului "The End and the Beginning: The Revolutions of 1989 and the Resurgence of History" (Central European University Press, 2012). Co-autor, impreuna cu Mircea Mihaies, al volumelor "Vecinii lui Franz Kafka", "Balul mascat", "Incet, spre Europa", "Schelete in dulap", "Cortina de ceata" si "O tranzitie mai lunga decat veacul. Romania dupa Ceausescu". Editor, intre 1998 si 2004, al trimestrialului "East European Politics and Societies" (in prezent membru al Comitetului Editorial). Articolele si studiile sale au aparut in "International Affairs" (Chatham House), "Wall Street Journal", "Wolrld Affairs", "Society", "Orbis", "Telos", "Partisan Review", "Agora", "East European Reporter", "Kontinent", "The New Republic", "New York Times", "Times Literary Supplement", "Philadelphia Inquirer", "Gazeta Wyborcza", "Rzeczpospolita", "Contemporary European History", "Dilema Veche", "Orizont", "Apostrof", "Idei in Dialog" , "22", "Washington Post", "Verso", "Journal of Democracy", "Human Rights Review", "Kritika", "Village Literary Supplement" etc. Din 2006, detine o rubrica saptamanala in cadrul Senatului "Evenimentului Zilei". Colaborator permanent, incepand din 1983, al postului de radio "Europa Libera" si al altor radiouri occidentale. Director al Centrului pentru Studierea Societatilor Post-comuniste la Universitatea Maryland. In 2006 a fost presedintele Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. Intre februarie 2010 si mai 2012, Presedinte al Consiliului Stiintific al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER). Doctor Honoris Causa al Universitatii de Vest din Timisoara si al SNSPA. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Universitatii Maryland.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro