joi, martie 28, 2024

PDL si liderii sai: o precizare

Abia acum, la 48 de ore dupa ce am scris articolul “PDL. Pot evita liderii sai o competitie interna absurda”, realizez cu surprindere doua lucruri:

a. Ca am intrat pe un teren politic mai minat decat credeam;

b. Ca multa lume buna din politica romaneasca (politicieni si consilierii lor) citeste sondaje fara sa inteleaga ce citeste.

In centrul discutiei sta o problema care acum, dupa ce am scris acest articol, constat cu surprindere ca e descoperita de unii cu stupefactie (chiar cu indignare) ca si cand ar fi citit pana acum sondaje fara sa fie constienti de existenta ei!

Pe scurt, mi se spune ca nu poti afirma despre Preda, Voinescu, Macovei, Baconschi  etc.ca stau mai bine in sondaje decat liderii traditionali (Blaga, Videanu, Stoica, Flutur etc.) pentru ca ratele de incredere sau favorabilitate pe baza carora se face afirmatia sunt calculate si prezentate prin raportare la notorietate, nu la esantion.

Altfel spus, liderul traditional X are notorietate de 90%, tinarul cutare are doar de 40%, prin urmare ratele de favorabilitate/incredere ale tanarului palesc in fata notorietatii lui X, care compenseaza in absolut ce pierde in relativ.  Deci Aligica ar trebui sa prezinte datele raportate la esantion, nu la notorietate. De ce nu o face? Pentru ca vrea ca sa-i sustina pe tineri, pe reformatori. Si de aia le umfla numerele.

Sa clarificam lucrurile.

1. Daca acesti critici citeau articolul atent,  ar fi inteles ca obiectivul sau nu era sa-i sustina pe “reformatori”. Din contra, mesajul era unul realist, de a incerca sa-i opreasca de la a face ceea ce autorul de fata si numerosi sutinatori ai PDL considera ca e o greseala – motiunea kamikadze.  Dat fiind ca majoritatea cititorilor a inteles acest lucru, deduc ca e mai degraba o problema de hermeneutica de partid decat una de claritate a articolului.

2. Sa fac si o precizare mai tehnica desi cred ca e inutila. Logic si metodologic notorietatea se calculeza in raport cu esantionul. Iar increderea se calculeaza in raport cu notorietatea. Este normal. Nu poti estima increderea  intr-un personaj politic in randul celor care NU stiu acel personaj politic. Increderea se estimeaza in randul celor care stiu personajul politic.

Daca intervievatul spune ca nu stie personajul politic, nu are rost sa il mai intreb daca are incredere in el. Nu pot sa estimez nivelul de incredere decat intre cei multi/putini care stiu omul in cauza. Este ca la orice produs: Ati folosit produsul X? Daca da, v-a placut, aveti incredere in el? Daca nu l-a folosit, daca nu e in cunostiinta de el, nu am ce sa intreb daca are incredere in el…

Dupa ce am clarificat primul pas, cel logic si metodologic, sa trecem la al doilea: prezentarea datelor.  Ca in cazul oricarui construct statistic, exista mai multe moduri de prezentare a increderii. Poti sa o faci prin raportare la notorietate –  calchiind pur si simplu logica constructului asa cum a fost descrisa mai sus. Sau poti sa raportezi increderea la intregul esantion. Ambele modalitati sunt legitime, ambele au plusuri si minusuri. Cand prezinti raportat la esantion nu e clar ce inseamna procentul in termeni de notorietate, cand prezinti raportat in termeni de notorietate nu e clar ce inseamna in termeni de esantion.

Cineva poate veni si spune ca in cazul politicului, raportarea corecta nu este nici la notorietate, nici la esantion ci la cei ce anunta intentia de a merge la vot in cadrul esantionului .  Altul poate sa vina si sa spuna ca trebuie sa raportezi la tot ce misca si ce sulfa, ca sa inlaturi orice suspiciune. Chestie de perspective, unghi, resurse si timp, energie si spatiu…  Practic vorbind, este imposibil sa preintampini toate suspiciunile posibile. Undeva trebuie sa te opresti…

Eu prefer sa spun: 50% dintre romanii intervievati care au incercat produsul X au incredere in el. Altcineva prefera sa spuna: 25% dintre romanii intervievati au incredere in produsul X.  Fiecare din alternative iti spune ceva, iti dezvaluie ceva din realitatea pe care o discuti. Ce e mai important sa spui? Ca  50% dintre romanii intervievati care au incercat produsul X au incredere in el?  Sau ca la 10% din romani din esantion le place produsul X? Sa te apuci sa acuzi ca gresita o prespectiva si sa afirmi ca singura corecta e cealalta este un pic naiv…

3. Revenind la tema zilei si lasand la o parte nedumeririle si pretextele metodologice si statistice, (pentru ca pana la urma toata povestea asta cu “notorietatea” si “esantionul” e un moft) sa spunem urmatoarele:

Realitatea este ca de cand am scris articolul, vad multa lume agitata ca Voinescu, Preda, Macovei , Barbu etc. par ca stau mai bine ca altii in sondaje …  Si se agata de chestiunea notorietatii si a modului de raportare a datelor ca si cum asta ar putea rezolva problema favoritilor lor.

Ce ma mira este ca nu-si dau seama ca de fapt, cu cat notorietatea este mai mare la oamenii politici dragi lor si cu cat aceasta notorietate e mai aproape de epuizarea esantionului, cu atat mai prost stau acesti candidati.  Cu notorietate de 100% si incredere de 20% precum la liderul X de la PDL….cam asta esti politic si electoral…nu prea mai am ce sa comentez.  Degeaba mi-l  lauzi ca-l stie tot satul si esantionul…

Cu  notorietate de 40% si  incredere sau favorabilitate de 50% cum este cazul  liderului Y de la PDL , ar mai fi cate una si alta de zis… chiar daca in cifre absolute numerele lui X si Y sunt identice….

Sau mai clar si mai aplicat, ca sa nu mai incapa loc de neintelegere de data asta: Daca vrei sa vinzi o masina de spalat si ai doua scenarii, eu nu fac decat sa te intreb in care dintre scenarii ai fi mai vesel:

S1: 100% din romani stiu de masina ta dar doar 20% au o parere buna despre ea.

S2: Doar 40% din romani stiu de ea si din astia jumatate (adica 50%) au o parere buna de ea.

(Cu cumparatul e alta poveste,  nu vreau sa va amarasc sufletele.)

Sau si mai clar si si mai aplicat. Daca businessul tau e sa vinzi masini de spalat si ai in stoc doua tipuri de masini, A si B, si eu vin si iti spun:

A1: 100% din romani stiu masina de tip A si doar 20% au o parere buna de ea.

A2: Doar 40% din romani stiu masina de tip B si din astia jumatate (adica 50%) au o parere buna de ea.

Care va fi decizia de marketing pe care o vei lua?

E o intrebare retorica. Decizia nu e in niciun caz sa vii si sa ma acuzi ca nu stiu sa analizez sau ca manipulez date. Sau poate ma insel?!

Pe scurt, stimati sustinatori si consilieri, nu faceti cine stie ce serviciu omului pe care il consiliati daca ma amenintati pe mine sau publicul cu epocala descoperire statistica potrivit careia daca ii prezinti datele din unghiul favorit, cifrele sale par mai bune si omul mai competitiv. De fapt, competitivitatea sa politica tot aia e, indiferent de modul in care o prezint eu sau dv.

Eu nu am facut decat sa va arat un unghi, sa arunc o anumita lumina asupra datelor. Daca nu va place ce se vede, nu aveti decat sa folositi ce unghi vreti si ce metoda va convine. In plus, eu nu fac decat sa urmaresc niste date. Bune-rele, asa cum sunt, le analizez si raportez. Sunt la fel de constient ca oricine ca datele sunt imperfecte. Am constiinta limitelor a ceea ce fac si a numeroaselor erori si imperfectiuni  ce-mi submineaza lucrarea si incerc sa fiu atent in acest sens.

De pilda, ma astept ca noul set ce imi va veni din teren curand sa ma oblige sa corectez si ajustez o buna parte din  parametrii estimati. Face parte din regula jocului… De asta nici nu m-am mai aventurat sa discut intentii de vot personalizate la lideri, intensitatea sustinerii fiecarui lider in parte si alte detalii deja estimate exploratoriu in baza de date…

Eu nu incerc decat sa fiu pe cat pot realist si sa inteleg ce se intampla. Daca va intereseaza cum arata realitatea si o interpretare operationala a ei de la cineva care are o oarecare experinta in a face asta, bine. Daca nu, asta e. Nu are rost sa pierdem timpul cu acuze inutile.

Cat priveste asa zisa sustinere pe care as da-o in comentariile mele reformistilor, sa fiu si aici clar: Atat timp cat este in discutie o motiune kamikadze, potential suicidala, nu vad de ce cineva ar putea sa ma considere un sustinator al lor.  Cred ca am fost destul de clar. Iar cand vine vorba de „liderii traditionali”, eu cred ca am fost si aici destul de clar ca nu le sunt ostil, din contra.

Oricum, pentru a nu mai lungi inutil vorba si pentru a incheia, dat fiind faptul ca observ ca analizele si comentariile mele sunt  interpretate gresit si rastalmacite de toate partile implicate – “reformisti” si “traditionali” – din acest moment ma recuz de la orice analiza strategica sau comentariu public privind PDL si viitorul sau. In masura in care voi mai avea ceva de comentat public pe teme politice (si voi face tot ce pot ca sa ma abtin) ma voi limita la analize seci fara nicio implicatie sau tangenta de natura strategica pentru PDL. Pentru mine, ca publicist si comentator public, din acest moment, PDL si solutiile la problemele sale strategice nu mai exista ca preocupare.

Distribuie acest articol

31 COMENTARII

  1. Pentru ca ati vorbit undeva de eficienta, domnule Aligica, cred ca pentru un cumparator prins in menghina afirmatiilor A1 si A2 ar prefera, cel mai eficient ar fi sa-si cumpere masina de spalat in alta parte.
    Stiu, dumneavoastra nu va propuneti o analiza dpdv al alegatorului, ci al simpatizantului de partid, care doreste, macar inca o data, ca alegatorul sa-si mai calce pe inima si pe pragul din Modrogan, in speranta ca de data asta va fi ultima oara cand o face inselat fiind de un marketing electoral. Pantru ca, pana si in logica partizanului cu dugheana, daca masina de tip A o gaseste mai usor la producator si e mai banoasa, atunci nu poate renunta la ea, si tot va incerca s-o bage (la pachet) pe gatlej cumparatorului. Mai ales ca nici masina B nu functioneaza la parametrii asteptati si da rateuri la stoarcere: mai pune de la ea la turatie si sfeteriseste banii de curent pe case de protocol.

  2. Apreciez in mod deosebit articolele Dvs. Imi pare sincer rau ca analizele Dvs. . relativ usor de inteles, din punctul meu de vedere, au fost rastalmacite.

    Uneori este nevoie de o aerisire a mintilor, mai ales a celor imbacsite in „pareri pre-definite” si acest lucru pare necesar decat la cei care se auto-indoctrineaza si nu vad padurea din cauza copacilor din fata lor!

    Sincer, mi s-a parut ca se face lumina, atunci cand am vazut analizele Dvs. si mai ales transparenta in prezentarea si analizarea rezultatelor. Este, sau era, un mare pas inainte, si extrem de util actualului moment, chiar daca, sa zicem, problema analizata viza exclusiv PDL-ul.Si celelalte partide puteau intelege cam ce se intampla la ei in „ograda”!

    Poate este/era util ca oamenii sa inteleaga ca exista tehnici, instrumente de analiza si ca aceastea se pot folosi pentru a crea o mai buna politica economica sau sociala, de exemplu. Pentru tot efortul si zbaterea Dvs. eu va multumesc!

    Astept, in continuare, cu interes articolele Dvs. pentru care va multumesc!

    • Subscriu in totalitate la raspunsul tau.
      Dar, este nevoie si pe mai departe de astfel de analize si mai ales la adresa PDL-ului, pentru al tine cu picioarele pe pamint.
      Imi e scirba sa vad astfel de comportamente „de prea plin” pe care PSD le-a avut pe vremea lui Nastase in special.
      Iar acum PDL-ul vrea sa repete gresala? Nu stie, sau nu a invatat sa nu repete greselile altora?

  3. Nu stiu ce va provocat supararea (am citit articolul dar nu am mai avut timp pentru comentarii), sunt convinsa ca este fondata, dar finalul acestei postari mi-a lasat un gust amar.
    Dumneavoastra nu scrieti pe Contributors pentru politicieni, indiferent de culoarea lor. Vor analize, sa plateasca si sa angajeze tot felul de echipe, de la cele care sa gandeasca „ce vrem sa aflam” pana la cere care sa analizeze datele.
    Eu cred ca dumneavoastra scrieti pentru noi, „civilii”, care, inarmati cu analize ale unor oameni de meserie, intelegem ceva mai mult din politica romaneasca si de cum merg lucrurile prin lume.
    Unii cititori asteapta sa li se confirme ceva, altii iau informatiile, le pun in cutiuta lor si le iau de acolo cand se potrivesc in puzzle iar altii accepta provocarile. Eu cred ca sunt printre cei din urma si sunt convinsa ca nu sunt singura :)
    Asa ca va rog, continuati cu cu analize si comentarii pentru toate partidele care va cad in mana. Atat autorii cat si cititorii ies castigati, mai ales cand se porneste morisca controverselor.

  4. ceea ce nu inteleg eu este de ce ati 2 bani pe cei care va critica? si de ce renuntati la ceva ce voiati sa faceti, doar pentru ca asa zice gura lumii?

    sa va zic ceva ce stiu de la taica-miu:
    cat timp nu-mi plateste nimeni facturile, ma doare in spatele casei de ce zice lumea.

  5. Acesti „lideri consacrati si intangibili” ai PDL persevereaza dibolic in atitudinea „ce nu vedem noi nu exista”, minţindu-se singuri că sunt undeva acolo, în negura viitorului probabil, nişte voturi – vezi doamne, REZERVATE pentru ei ca persoane de notorietate incontestabilă şi având merite pe care doar ei le mai văd, fără însă a le putea şi enumera.
    Stimaţi lideri „sacri” ai PDL (vorba lui Iorgovan- requiescat in pace), dacă de mâine numai voi aţi mai fi acolo prin PDL (că cei blamaţi de voi s-ar putea duce la Albă ca Zăpada), s-ar îndeplini rugile celor văduviţi „la grămadă” de 25% din venituri din cauza incompetenţei, nesimţirii şi rezistenţei voastre obstinate la reformele reale pe care vi le cere marinarul de la alegerile din 2008.

    • @alegatorul roman: uitandu-ma la ce insirati pe’aci, cred ca reprezentati maxim 7-8% din aia in al caror nume pretindeti ca vorbiti. In curand cred ca o sa va reprezentati singur…

  6. Domnule Aligică, asm impresia că vă confundați menirea. Nu (cred că) sunteți un consilier sau un agent de marketing angajat de PDL, ci un jurnalist și un excelent analist „angajat” de cei care vă citesc. A vă supăra pe unii și a-i afecta în schimb pe alții, pe care chiar îi interesați, mi se pare o mică răbufnire de orgoliu nedrept.
    Reveniți la toane mai bune, vă rog.

  7. aş paria că decepţia autorului se datorează mai degrabă „reformatorilor” (din păcate)

    (C. Preda, de pildă, are nişte observaţii mai degrabă nărăvaşe pe blogul său referitor la analiza d-lui Aligică.)

    auto-recluziunea d-lui Aligică nu prevesteşte nimic bun
    s-ar părea că „de ce i-e frică, nu scapă” nici PDL
    asta e: vor pierde exact aşa cum ar fi putut să piardă şi cealaltă tabără – exclusiv pe mîna lor înşişi

  8. Serban Lazaroiu identifica generalist vorbind un grup social „latent”, profund dezamagit si inecat in lehamite fata clasa politica actuala, activ economic si platitor de taxe si care incepe sa-si puna intrebari pentru ce platesc taxe si care sunt rezultatele.
    „Ei exista acolo, nemultumirea lor e latenta, dar nu exista un sprijin, o agregare a lor.”
    Mai prioritara decat un sprijin sau o agregare este necesitatea stringenta de educare si informare pe teme civice, politice si sociale, educare ce trebuie sa vina constant din partea celor care au cunostintele necesare si care formuleaza coerent pareri sau clarifica pentru neinitiati cum functioneaza lucrurile.
    Noi am ajuns lent dar sigur in antiteza perfect reflectata de Eliberadio prin insert-ul acela Titulescu – Vanghelie numai datorita faptului ca am tacut in fata celui mai nesimtit-incult-guraliv.

    Prin urmare, Dragos, am o rugaminte personala, desi nu ne cunoastem : spune ce gandesti si ce ai de spus asa cum ai gandit , fara a mai da inapoi in fata criticilor, pentru ca numai in pasi mici , inteligenti si fermi ne vom indeparta de perspectiva blocurilor vopsite mov pe fata dar care ascund gramezile de gunoi din spate.

    Sa auzim numai de bine !

  9. Va inselati stimate domn…
    Eu vad lucrurile un pic altfel.
    Shimbul de stacheta se face in mod normal intr-un partid nu pentru ca asa spun sondajele, nu pentru ca analize impun asta sau pentru ca unii devin mai slabi si altii mai puternici. In mod normal, intr-un partid sanatos, cei aflati la un moment dat pe val trebuie sa se retraga, si sa lase locul altora mai tineri, mai adaptati asteptarilor. Asteptarile pe care cetatenii le au de la un partid evolueaza in timp. Astazi sunt pretuite unele lucruri, maine altele. Politicienii, ca oameni, nu pot fi polivalenti. Ei se potrivesc asteptarilor cetatenilor la un moment dat, insa cand aceste asteptari evouleaza politicienii risca sa ramana in urma ca raspuns … Altfel spus, fiecare om respecta anumite principii. Neschimbate pe tot parcursul vietii. Societatea insa, evolueaza. Astazi sunt la moda unele, maine altele. La noi spre exemplu odata a fost anticomunismul, alta data anticoruptia …
    Ca urmare, pentru binele partidului, este recomandat ca unii politicieni sa se retraga si sa lase locul altor politicieni, mai tineri, adaptati si gata sa raspunda noilor asteptari ale cetatenilor. Mai mult, ar trebui ca acesti vechi chiar sa ii sprijine pe cei noi. Sa devina constienti ca este important sa dea sfaturi, desi nu este obligatoriu sa se si aplice sfaturile lor.
    Atunci cand vechii politicieni nu sunt constienti de acestea, apar diverse „evenimente”, care fac orice unui partid dar sigur nu bine.

    Eu cred ca in politica este ca si in sport. Participi la o competitie, hai 2, dar la un moment dat risti sa fii depasit. In numele celor pe care ii reprezinti, trebuie sa te retragi si sa lasi locul altora care sunt antrenati corespunzator noilor tendinte…

  10. Draga Dragos,

    Comentariile tale sunt mai mult decat binevenite. Ele reflecta acel suport operativ, obiectiv si, partial predictibil, de care orice partid se foloseste, daca are inteligenta sa o faca. Este greu sa „tehnicizezi” discursul cata vreme se discuta visceral, asa cum bunaoara, foarte greu se poate discuta despre democratie per se fara un minim de cultura rupta de panoplia ideologiilor sec. al XX-lea. Faptul ca revii in forta si tii la demnitatea de comentator profesionist atragand atentia asupra anomaliilor (presiunilor ?) ce graviteaza in juru-ti, aparand cu dintii libertatea de expresie, reitereaza calitatile pe care le ai. Felicitari pentru tot ceea ce faci! Ne-ar bucura sa te avem interlocutor la UAIC-Iasi. Cu tot respectul, Daniela.

  11. Domnule Aligica,
    Sint relativ usor de intuit frustrarile pe care le-ati produs consilierilor de care vorbiti; nu pentru ca i-ar deranja logica (pe care ar trebui s-o inteleaga, mai inainte de a o contesta), ci concluziile.
    Care le cam iau painea de la gura, pe foarte scurt.

    Politica fara emotie nu se poate; dar daca e facuta complet fara ratiune, e un dezastru pentru „civilii” ca mine. Cum sinteti unul dintre foarte putinii rationali credibili, inteligibili si relevanti, retragerea dumneavoastra din „teren” ar fi o pierdere majora, din punctul meu de vedere.

    Si cred ca stiti mult mai bine decat mine care este proportia de materializare (chiar si intr-un comentariu) a opiniilor pozitive, fata de cea a opiniile negative :)

  12. Mi se pare aiurea sa iei decizia de a evita un subiect doar pe baza unor comentarii (postate la adapotul anonimatului presupun) generate de un articol. Daca punctul de vedere e pertinent, articolul e scris cu buna-credinta si genereaza si comentarii cred ca subiectul trebuie aprofundat, in nici un caz evitat pe viitor.

    Nu inteleg de ce sa ati face exact ce probabil contestatarii ideii dumneavoastra isi doresc..

  13. „Cei ce au capabilitati organizationale, nu au imagine si cote de favorabilitate bune. Cei care au imagine si cote de favorabilitate bune, nu e clar deloc daca au capacitate organizationala si de munca in echipa.”

    în partidele româneşti de astăzi „capacitate organizationala si munca in echipa” se coagulează pe bază de corupţie. un partid în românia ori e corupt ori nu există. măsurile economice dureroase au fost adeseori nejustificate ori nedrepte. vinovaţi şi nevinovaţi au fost măcelăriţi la grămadă!

  14. Subscriu celor spuse intr-un comentariu anterior: analizele de acest tip, facute cu profesionalism si tratand probleme delicate de civism, sunt necesare. Faptul ca unii se supara sau interpreteaza in mod mai mult sau mai putin gresit rezultatele, nu mai tine de noi. Important este sa adecem o contributie, dupa puterile si capacitatea noastra, in educarea neamului nostru. Ce ramane in urma, este o problema de timp si timpuri. Asa ca, nu vad de ce v-ati recuza in a mai comunica pe teme de acest tip, fie ca este vorba de PDL sau alte formatiuni politice. Eu, si cunosc mai multi oameni cu atitudini asemanatoare, vom citi cu interes astfel de analize.

  15. Stimate domnule Aligica, se vede ca nu sunteti familiarizat cu interpretarea datelor sociale. In argumentatia Dvs. transferati logica marketingului asupra logicii sociologice. Nu o faceti pentru a va cobori la nivelul maselor si a va putea face mai usor inteles de cititorii ignoranti, care au in cap numai televizoare si masini de spalat, ci pentru ca acesta va este nivelul logic si metodologic, de economist. Sociologia nu-i economie.

    Dar chiar ramanand pe taramul trasat de Dvs., cu exemplul din marketing, concluzia corecta este departe de aceea pe care o sugerati, si anume ca este mai avantajos si mai de perspectiva sa ai cote de incredere mari pe fondul unei notorietati reduse, decat cote de incredere moderate pe fondul unei notorietati puternica. Este exact invers.
    Va citez:
    „A1: 100% din romani stiu masina de tip A si doar 20% au o parere buna de ea.
    A2: Doar 40% din romani stiu masina de tip B si din astia jumatate (adica 50%) au o parere buna de ea.
    Care va fi decizia de marketing pe care o vei lua?”

    Decizia de marketing este de a investi in produsul A1, cu incredere consolidata, la care nu mai pot apare surprize negative. Produsul A2, este unul cu risc: dupa ce va atinge 100% notorietate, increderea publicului in A2 se va putea situa intre 0 si 100, nu stim inca. O decizie rationala de marketing, adica una conservativa, tinzand spre minimizarea riscurilor, va opta deci pentru produsul A1, produs sigur, nu pentru produsul A2, neconsolidat, deci riscant.

    Deci nici pe taramul logicii de marketing nu stati prea bine. Oricum deciziile electorale nu se pot modela dupa aceeasi logica cu cele de marketing, o stiu si copiii de liceu.

    Cat despre discursul autovictimizant, cu aluzii conspirationiste si note de primadona lezata, va situeaza la marginea ridicolului.

    Ocupati-va mai bine de analize concrete, ale politicului diurn, acolo va simtiti mai bine si lasati sociologia in seama specialistilor.

    • Eu cred ca decizia de a investi in A1 este irationala. In mod clar A1 este un produs destul de prost (80% din public spune asta) si – mai rau – acolo nu ai unde sa cresti, daca notorietatea este maxima.

    • „Produsul A2, este unul cu risc: dupa ce va atinge 100% notorietate, increderea publicului in A2 se va putea situa intre 0 si 100, nu stim inca.”

      Ba, ştim deja: după ce va atinge 100% notorietate, încrederea publicului în maşina B (varianta A2) n-are cum să fie mai mică de 20%. Deci ştim deja că va nu între 0 şi 100, ci între 20 şi 100.

      Pe cînd încrederea în maşina A nu poate fi mai mare de 20%.

      P.S. Şi economia şi sociologia (şi orice altă ştiinţă) au acelaşi „organ(on)”: logica/raţiunea :) .

      • erată
        de fapt, nu poate fi mai mică de 20%, dar nici mai mare de 80% :)
        prin urmare încrederea în maşina „reformatoare” nu poate fi între 0 şi 100, ci între 20 şi 80

      • @sym & @1: Logica dvs ar fi OK intr-o lume pur statica! Anume acei 50% (intr-un caz) sau 20% (in a 2-a viziune) au pareri definitive si nu le mai schimba niciodata!

        Ideea este simpla: daca vorbesti de influenta, atunci 50% inseamna mult si 20% mult mai putin, deci poti schimba (inversa) opiniile! Miza nu este data doar de opiniile celor care nu aveau habar de persoana X sau Y, ci de mentinerea opiniilor celor care au auzit de ceva vreme de X sau Y! Daca vorbesti de piata comerciala, pur si simplu aceasta dinamica este cu mult mai neutra (sunt rare produsele ce nasc „pasiuni”).

        Pana la urma, pb se pune in termeni de „manipulare”! Cred ca acuzatia adusa Dlui Aligica se refera mai degraba la asa ceva: a spune ca acelasi numar de opinii pozitive pt X reprezinta 50% din o anumita cantitate, mai mica, sau 20% din alta, mai mare, este un lucru corect tehnic si are o evolutie potentiala pozitiva intr-o lume „a statuilor”, a celor care au opinii batute in cuie! Dar lumea alegatorilor si cea politica in sine este una dinamica! Cresterea in notorietate este una lenta, oricum, si asta in caz fericit! Cel mai important lucru pare conservarea opiniilor pozitive de pana acum si mai putin atragerea de noi aderenti! Cel putin, daca ne uitam la evolutia PDL din ultima perioada, speranta de ataragere a unor noi aderenti pt o personalitate X sau Y este una f redusa, dar a atrage aderentii altora deja convins de partidul acestor personalitati este o evolutie mult mai probabila!

        De aceea, in ciuda faptului ca sunt de acord cu sym si 1 intr-o lume a statuilor, cred ca in practica opinia exprinmata de Merry Curry este una mai aproape de realitate …

        Dar asta nu inseamna cu nu apreciez analiza Dlui Aligica si ca nu-mi pare rau de decizia dansului din finalul acestui articol!

        • într-o lume dinamică aşa cum o propuneţi dvs. nici o măsurătoare nu e relevantă şi nu se poate face nici o analiză: oricine, orice încredere ar avea la un moment dat, poate să aibă oricît în orice alt moment, pentru că – vai!, cum am putut crede contrariul – oamenii nu sunt statui

          n-or fi oamenii statui, dar nici nebuni nu sunt (cu toţii) :)

  16. 1. Oglinda este vinovata daca suntem nemultumiti de ceea ce vedem in ea?
    2. D-voastra scrieti pentru cititori si nu pentru un client anume. Cititorii nu au nici o vina daca cei vizati de oglinda sunt nemultumiti si va determina sa nu mai aratati oglinda.

  17. @D.P. Aligica

    Apreciez foarte mult analizele dvs. Pacat ca ati decis sa ne pedepsiti pe noi, publicul ne-partizan, pentru mizeriile si neintelegerile pe care le suferiti de la ceilalti!

  18. autorul se astepta dupa primul articol la reactia ideala: luarea in serios a calculelor, rebranduire etc N-a fost sa fie, iar inertia si proastele obiceiuri (plecate grosolan de la „facem politica pt NOI, pt bani, nu pt populatia ce ne voteaza”) au facut ca „vechii seniori” PDL sa-l ia imediat pe NU in brate, sa caute scuze in prezentarea cifrelor etc
    Greseala autorului: se trezeste deodata intr-o disputa DIRECTA cu cei vizati (sfatuiti prieteneste!), din PDL…
    Si sanctioneaza, crede el, PDL-ul, reactionand CURIOS DE INADAPTAT, batandu-se singur in logica si mesajul transmis in primul articol: astfel, autorul se opreste din scris, deoarece un PDL cu 100% notorietate dar care i-a inselat increderea, decide pt noi, cititorii, care desi avem notorietate 0% (nu ne cunoaste nimeni) avem din oficiu increderea lui, 100% ! Nedrept !
    Ce ti-e si cu supararile astea !
    TOTUSI, il mai asteptam cu articole pe aceleasi teme…

  19. Pentru cei atenti la detalii nu este nevoie, pentru restul, este vorba de … „ca publicist si comentator public … PDL si solutiile la problemele sale strategice” … subliniez public ;))

    Cred ca dl. Aligica va mai publica pe alte subiecte si bine face, este o incantare pentru minte.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Dragos Paul Aligica
Dragos Paul Aligica
Dragos Paul Aligica este publicist al Revistei 22, cerceteaza si preda sisteme economice comparate si analiza institutionala la George Mason University si este membru fondator al Centrului de Analiza si Dezvoltare Institutionala din Bucuresti.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro