vineri, martie 29, 2024

Pe cine (şi de ce) am ales?

Astăzi, deţinem un record în Europa în privinţa numărului de parlamentari trimişi în judecată şi condamnaţi pentru fapte de corupţie. În 2012, instanţele au pronunţat hotărâri de condamnare definitive cu executare pentru deputatul Virgil Pop (5 ani) şi pentru fostul deputat Emilian Cutean (5 ani), două hotărâri nedefinitive de condamnare în cazurile fostului premier Adrian Năstase (2 ani cu executare, respectiv 3 ani cu suspendare), precum şi hotărâri nedefinitive de condamnare la 3 ani cu executare pentru foştii miniştri ai Agriculturii Decebal Traian Remeş şi Avram Mureşan. În anul 2011, au mai fost condamnaţi definitiv la pedepse cu suspendare deputaţii Ilie Morega şi Mihai Popescu, precum şi fostul deputat Mihail Sireţeanu. În acelaşi an, au fost condamnaţi nedefinitiv fostul ministru al Agriculturii Avram Mureşan (7 ani cu executare), senatorul Şerban Mihăilescu (1 an cu suspendare) şi deputatul Eugen Bădălan (4 ani cu suspendare).

Privind la acest tablou sumbru, înţelegem mai uşor de ce fiecare iniţiativă legislativă discutată de parlament îngrijorează, de ce ne aşteptăm la ce e mai rău, atunci când dintr-un motiv sau altul legislaţia penală, în general, şi cea anticorupţie, în special, sunt discutate de forul nostru legiuitor. Totuşi, cum am ajuns aici? Să fie oare electoratul român îndrăgostit de oamenii cu probleme de integritate? Să fie aceştia, într-adevăr, modelele sociale de care românii se simt aproape?

Cred că, pe lângă vinovăţiile personale, repartiţia cazurilor de corupţie oarecum uniform la toate partidele politice ar trebui să ne conducă la concluzia că avem şi o problemă de sistem. Finanţarea partidelor politice şi a campaniilor electorale rămâne o zonă gri. După fiecare campanie, organizaţiile neguvernamentale publică rapoarte prin care arată că banii cheltuiţi sunt de câteva ori mai mulţi decât cei raportaţi a fi colectaţi. Organele de control administrativ închid înţelegător ochii, sugerând că e inutil să facă ceva atâta timp cât toate partidele încalcă aceste reguli. Totuşi, aceşti bani nu cad din cer. Ei sunt colectaţi de partide şi candidaţi prin metode care depăşesc limita legii, iar cei care contribuie la acoperirea cheltuielilor de campanie aşteaptă apoi beneficii de la cei pe care i-au ajutat să ocupe o funcţie publică. Se intră astfel într-un cerc vicios al dependenţelor reciproce cu binecuvântarea tăcută a statului. În dosarele care ţin prima pagină a ziarelor, în ultima vreme vedem că justiţia penală încearcă să suplinească inacţiunea organelor de control administrativ, acolo unde faptele sunt suficient de serioase pentru a putea fi catalogate ca infracţiuni. Condamnarea fostului premier Năstase la 2 ani cu executare pentru finanţarea ilegală a campaniei electorale este doar cea mai vizibilă dintre aceste decizii.

Ca şi în alte domenii, lăsarea controlului finanţării partidelor politice cu totul în grija justiţiei penale este o soluţie păguboasă. În primul rând, pentru că jusţitia penală are resurse limitate şi nu poate urmări toate faptele de încălcare a legii. În al doilea rând, nu toate faptele sunt suficient de grave – sau nu pentru toate se poate colecta material probant –, pentru a putea fi încadrate la categoria infracţiuni. Să nu uităm că în acest domeniu părţile implicate nu se află decât foarte rar pe poziţii conflictuale. În majoritatea covârşitoare a cazurilor, vorbim despre înţelegeri de pe urma cărora atât politicianul, cât şi finanţatorul profită. Singurul care pierde este bugetul de stat şi, pe cale de consecinţă, cetăţeanul. În pofida îngrijorărilor domnului Frunzăverde, nu trăim într-un stat poliţienesc şi organele penale nu sunt omnisciente. Iar pentru ca infracţiunile să fie investigate e nevoie de sesizări – dar organele de control administrativ, care ar trebui să fie principala sursă de sesizări, sunt, în această materie, mute. În al treilea rând, pentru că acolo unde există o clară problemă de sistem, cele mai eficiente sunt politicile preventive şi sancţiunile aplicate pe parcursul procesului prin care se încearcă corectarea deviaţiilor de la regulă, înainte ca acestea să devină foarte serioase. Acelaşi raţionament se aplică şi în privinţa cumpărării de voturi, o altă practică frecvent utilizată de toate partidele.

O altă problemă ţine de lipsa unei concurenţe reale între partidele politice. Nici după introducerea sistemului uninominal lucrurile nu s-au îmbunătăţit prea mult, partidele nepropunând candidaţi serioşi în colegiile unde adversarii politici deţin controlul, conform rezultatelor obţinute la alegerile anterioare. Lipsa de opţiune face ca o mare parte din electorat să rămână acasă în ziua alegerilor şi garantează păstrarea neschimbată a situaţiei de fapt.

Articol preluat din Revista 22

Distribuie acest articol

13 COMENTARII

  1. Te-ai gandit vreo clipa ca poti vota doar cu oameni despre care auzi din presa si presa, parte a Sistemului, ii promoveaza doar pe cei utili Sistemului? Am vazut zeci de sondaje de opinie despre cine e mai bun dintre X si Y, n-am auzit niciodata presa intrebind: ATI VREA SA PUTETI RESPINGE TOTI CANDIDATII SI ACESTIA SA NU MAI AIBA DREPTUL SA Candideze 10 ani? N-am vazut presa promovind oameni de succes in domeniul lor, n-am vazut presa punind umarul la constructia unei alternative la generatia politicienilor rotiti intre ei. Dar…Vintu plateste sa avem stiri, nu? Daca el plasteste, cu siguranta plateste ce vrea EL sa aflam.

  2. „Să fie oare electoratul român îndrăgostit de oamenii cu probleme de integritate?”

    Cred ca raspunsul la intrebarea de mai sus e extrem de simplu: electoratul roman _este_ oamenii cu probleme de integritate.

    • Ca cica ne-ar astepta o baza de date cu propusii care ne-ar spune cu ce s-au ocupat ei in ultimii ani, asa ca putem elimina mai usor , mai repede,si cred ca mai sigur, candidatii care au zburat din floare in floare, au luat ceea ce nu era al lor, sau au primit ceea ce nu li se cuvenea.

      Hai sa o vedem si pe asta!

  3. poporul român este ,în proporţie de 75-90%,la fel cu cei pe care-i votează.aşadar îi consideră reprezentativi pentru că majoritatea românilor are probleme de integritate.simplu şi la obiect,fără multă analiză stearpă!se vede din viaţa zilnică,pe stradă ,la servici,în conducerea firmelor sau a instituţiilor,unde doriţi să priviti.îj puteţi chiar „simţii”,din felul cum vorbesc,cum se îmbraca,cum privesc.dacă mă gândesc bine ,procentajul e chiar aproape de 100%.aici am ajuns după 50+22 ani de conducere fără …morală şi…integritate!

  4. Avem o problema!
    Cum o rezolvam?

    Numai daca urmarim traseul banilor de partid?
    Nu cred!

    Lipsa cea mai mare este cauzata de reactia fraierului, cetateanul de rand, care se complace sau particpa activ sau pasiv la dansul spagii. Ca cica asa este obiceiul locului…

    Mentalitatea cetateanului de rand se poate schimba cu ajutorul mass-mediei. Cred ca este nevoie de mai multe voci – de un articol la 2-3 zile, ca nu pot spune ca se duce lipsa de informatii sau de practici care au dat rezultate la unii sau la altii.

    Mult spor si mult succes!

    • Un articol la 2-3 zile? Poate sa fie si un articol la 2-3 minute. Era un articol zilele trecute care spunea un adevar dureros: majoritatea electoratului din Bucuresti nici macar nu a auzit de Nicusor Dan. Democratie = mediocritate. In cazul Romaniei, dupa valuri de emigrare, media se pare ca a scazut vertiginos.

  5. De ce nu voteaza cetateanul mediu conform asteptarilor expertilor si campionilor anticoruptie? Iata o intrebare interesanta.

    Ne putem apropia de o explicatie daca ne intrebam de unde vine agenda anticoruptie in Romania. Aceasta agenda nu s-a nascut din presiunea, indignarea sau actiunea colectiva a cetatenilor. Ea a fost importata la sfarsitul anilor ’90 de o patura subtire de militanti, experti si consultanti romani si straini, care au profitat de o conjunctura internationala favorabila (interesul crescut al SUA, al UE, al NATO si al institutiilor financiare internationale pentru problema coruptiei). Era vremea cand termenul „coruptie” nu exista in legea penala si trebuia sa explici ca „integritate” nu inseamna doar integritate teritoriala, iar „conflict de interese” nu inseamna ca doi insi au interese opuse. De acolo s-a pornit.

    De atunci incoace, asistam in Romania la desantul unui nou limbaj si al unui pachet de legi si institutii noi, promovate de aceasta patura subtire de militanti anticoruptie, in alianta cu factori internationali care puteau strange cu usa statul roman. .

    In concluzie, anticoruptia la romani a fost mai degraba o afacere in cerc restrans, intre vreo trei duzini de romani si prietenii lor influenti din Bruxelles si Washington. E povestea unor schimbari pozitive, impuse cu succes de sus in jos. Ceea ce nu e rau deloc. E bine ca aceste schimbari s-au petrecut si asa. Daca le-am fi asteptat de la presiunea populara a cetatenilor exasperati, le asteptam si acum, mult si bine.

    Virtutile acestei povesti de succes sunt si pacatele ei. Agenda unei elite de experti si militanti nu s-a tradus in reguli si valori asimilate de votantul mediu. Acesta continua sa traiasca dupa regulile si valorile unei societati dominate de patronaj, clientelism si dependenta. Coruptul de la televizor e boss-ul din comunitate, care fura, fiindca e smecher, dar mai da si la sarmani, fiindca e baiat bun.

    Cand anticoruptia se va muta de la televizor si din seminariil in casele oamenilor, abia atunci coruptii nu vor mai fi votati.

    • „ Aceasta agenda nu s-a nascut din presiunea, indignarea sau actiunea colectiva a cetatenilor. Ea a fost importata la sfarsitul anilor ’90 de o patura subtire de militanti, experti si consultanti romani si straini, care au profitat de o conjunctura internationala favorabila (interesul crescut al SUA, al UE, al NATO si al institutiilor financiare internationale pentru problema coruptiei).”

      Afirmatii deopotriva transante si riscante. De regula , agendele nu se nasc din presiunea, indignarea sau actiunea colectiva a cetatenilor decat in anumite conditii si numai in tarile cu democratii autentice , nu de fatada. De aici nu rezulta in nici un fel absenta indignarii publice la noi si nici faptul ca cetatenii ar fi refractari eradicarii coruptiei , deci teza importului fortat de „anticoruptie”nu se justifica.

      „ De atunci incoace, asistam in Romania la desantul unui nou limbaj si al unui pachet de legi si institutii noi, promovate de aceasta patura subtire de militanti anticoruptie, in alianta cu factori internationali care puteau strange cu usa statul roman. In concluzie, anticoruptia la romani a fost mai degraba o afacere in cerc restrans, intre vreo trei duzini de romani si prietenii lor influenti din Bruxelles si Washington.”

      „ Patura subtire ” este inca o apreciere foarte subiectiva care aduce in memorie sonoritati vechi ( cam cu doua decenii in urma cand muncitorii si taranii formau „ clase”, intelectualii erau numai „ paturi” ) iar definirea anticoruptiei drept „o afacere in cerc restrans ” trimite cu gandul la retorica propagandei de partid de alta care respingea amestecul in treburile noastre interne al oficinelor ( …) straine care „strang cu usa statul roman” ( suveran).

      Si atunci , ramane intrebarea retorica esentiala formulata chiar la inceputul comentariului dvs :

      „ De ce nu voteaza cetateanul mediu conform asteptarilor expertilor si campionilor ( s.n.) anticoruptie?”

      Raspunsul era chiar in ultima fraza ( cheie ) a articolului doamnei Laura Stefan, dar aceasta problema este mult prea importanta ca sa fie discutata numai in cadrul unor comentarii :

      „ Lipsa de opţiune face ca o mare parte din electorat să rămână acasă în ziua alegerilor şi garantează păstrarea neschimbată a situaţiei de fapt.”

    • Nu aceasta este cauza!!!

      Cauza rmajora este nepedepsirea celor care incalca regulile clare stabilite si agreate de Romania cu alte organizatii internationale de catre o Justitie care schiopata. Exemplu: fost ministru primeste 7 ani pentru cartabosi si 4case ia 3 ani cu suspendare si cu tupeu spune ca este aberant ca a primit aceea pedeapsa!!!

      A doua cauza este TU! Uite esti in top, pentru ca nu ai inteles ca societatea o facem fiecare din nou si toti la un loc, masa critica. Elitele pot influenta si atat… Daca o multime de oameni cred ca viitorul nu poate sa fie influentat asa cum proclami tu, atunci societatea isi merita soarta. Si mai mult CORUPTIA aduce dupa sine un injust sistem al valorilor si inevitabil, mai devreme sau mai tarziu aduce tirania sau, in alternata, in schimb face ca democratia sa renaste, sa triumfe.

      Alege ce vrei, pentru ca intotdeauna vor exista cel putin 2 alternative si oamenii de obicei aleg cele mai facile cai de rezolvare.

      Ingrozitor, dupa atatia ani, persoane educate, in pozitii in ministere, pot aduce asemenea argumente…Scoala precara isi spune cuvantul!

  6. Domnule Simion,

    Nici nu am spus toate aceste lucruri: nici ca indignarea publica ar fi fost absenta, nici ca importul „anticoruptiei” ar fi fost fortat. De multe ori, asa se petrec schimbarile sociale importante si pozitive. Ulterior, in comentariul meu, spun clar ca acest tip de mesaj anticoruptie a fost necesar si a avut urmari benefice, schimband legi, institutii si practici. Ceea ce sugerez eu e ca el trebuie suplimentat cu altceva, pentru a ajunge dincolo de stratul formal al constructiei legislative si institutionale.

    Cat despre sonoritatile pe care vi le aduce expresia „patura subtire”, cred ca suprainterpretati. Ar fi mai prudent sa o luati ca pe o simpla observatie antropologica. Numarul mic al ptotagonistilor nu invalideaza calitatea si efectele unui efort. E un simplu fapt de viata pe care se intampla sa-l cunosc pentru ca, la vremea aceea, am fost implicat personal in eforturile acelui grup de experti si militanti care au construit aceasta agenda, cu toate componentele ei: prima lege anticoruptie, legea accesului la informatiile de interes public, legea transparentei decizionale, controlul averilor si al conflictelor de interese etc.

    Faptul ca acest efort a fost sprijinit de presiunea unor factori externi e binecunoscut. Intr-adevar, statul roman a fost strans cu usa in cateva perioade critice (inainte de aderarea la Uniunea European si la NATO) si e foarte bine ca a fost asa. Ar fi si mai bine daca s-ar intampla si acum, insa, din pacate, presiunea care se poate exercita prin conditionalitatile aderarii la spatiul Schengen sau prin cele ale Mecanismului de Cooperare si Verificare este incomparabil mai slaba.

    Tocmai de aceea cred ca este important acum sa gasim resurse interne pentru a face din mesajul anticoruptie ceva mai mult decat o afacere in cerc restrans. Pe langa Romania formala a legilor, institutiilor si practicilor judiciare, mai exista un continent scufundat, o Romanie informala la care se ajunge cu alte mesaje decat cel de pana acum. Cum va arata aceasta „anticoruptie de generatia a doua” ramane de vazut.

    • Pe zi ce trece ma uimesc tot mai mult tinerii frumosi care apar acum!

      Deci secretul ar putea sa fie sa ii pastram pe acesti tineri asa cum sunt acum, sa le dam sanse sa lucreze in RO, si sa ii invatam, sa ii pregatims si sa nu le otravim sufletele si mintile.

      Mai avem de asteptat cred 10-12 ani maxim, timp in care RO trebuie sa nu sa se intoarca in istoria veche. Aici este rolul celor din generatia a doua: 50-60 ani sa tina carma dreapta si sa pregateasca corect si intransigent generatia tanara pana cand acestia de acum vor putea sa detina efectiv controlul.

      Cred ca acesta este „secretul”-efectul!

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Laura Stefan
Laura Stefan
Laura Stefan a studiat dreptul la Facultatea de Drept a Universitatii din Bucuresti si a absolvit studiile masterale la Facultatea de Drept a Univestitatii din Cambridge. Lucreaza pentru Expert Forum (EFOR) si alte diverse organizatii din tara si internationale pe programe privind lupta anticoruptie si reforma sistemului judiciar.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro