Home » Analize »Politica & Doctrine » Citesti:

Președinte în vreme de război

Raluca Boboc iulie 25, 2014 Analize, Politica & Doctrine
9 comentarii 2,210 Vizualizari

Primii responsabili sunt teroriştii care şi acum ocupă Doneţkul şi Luganskul şi în mod egal responsabilitatea aparţine Federaţiei Ruse, pentru că Federaţia Rusă, îmi pare rău să o spun şi am responsabilitatea greutăţii afirmaţiilor pe care le fac, Federaţia Rusă a devenit un partener al acestor terorişti, prin sprijin politic, sprijin cu personal calificat, sprijin cu armament de toate categoriile, inclusiv armament greu. Este concluzia la care am ajuns şi aceasta este explicaţia de ce nu ne-am grăbit să facem afirmaţii decât ne-am limitat la nişte comunicate. În opinia noastră, Federaţia Rusă este partenerul acestor terorişti, prin acţiunile pe care le întreprinde” – o declarație dură, care a scos România din universul mic al problemelor interne și a racordat-o la spațiul geo-politic din care facem parte.

Doborârea avionului civil Malaysia Airlines de separatiștii pro-ruși din Estul Ucrainei a șocat întreaga lume. Reacțiile statelor lumii au fost dintre cele mai diverse. Unele mai reținute, alte tranșante. Acest episod ne arată însă spre ce ne îndreptăm. Și cât de stabilă va fi regiunea în următorii ani. Un episod care vine ca un semnal de alarmă pentru România, în contextul alegerilor prezidențiale din toamnă. Și care ar trebui să fie definitoriu pentru conturarea profilului viitorului președinte.

Este mai mult decât evident că țara noastră va fi constrânsă să joace într-un context geo-politic extrem de sensibil. Pentru a face față provocărilor războaielor neconvenționale care se prefigurează, România va avea nevoie să aibă în fruntea statului un om puternic, capabil să valorifice atuurile României, să creeze și să coordoneze mecanismele necesare care să prevină riscurile și vulnerabilitățile la care, în mod inevitabil, va fi expusă țara noastră.

Deși poate părea extrem de cinic, episodul petrecut în Ucraina ar fi trebuit să reprezinte o mană cerească pentru campania prezidențială din România. Și pentru candidații la prezidențiale. Sau, cel puțin, așa s-ar fi întâmplat în orice altă țară care are graniță cu Ucraina. O ocazie nesperată de a produce o rupere de ritm și de a exploata o temă cu foarte mult impact la nivel european și internațional, cu consecințe importante pentru spațiul românesc.

Prezidențialele de anul acesta au o particularitate deosebită. Viitorul președinte al României, indiferent din ce zonă a spectrului politic provine, nu va avea în fruntea Guvernului un premier de aceeași culoare politică. Sau șansele să aibă un premier de aceeași culoare politică sunt extrem de scăzute. Clasicul tandem președinte-premier nu va mai avea același impact electoral ca în campaniile electorale precedente.

În acest context, candidații la prezidențiale nu vor putea să utilizeze temele clasice de campanie. Nu vor putea promite creșterii de salarii și de pensii, nu vor putea promite reducerea șomajului, o mai bună absorbție a fondurilor europene sau o reducere a fiscalității. Discursul de campanie va fi unul diferit. Paleta temelor de campanie se va reduce doar la ceea ce prevede Constituția României pentru șeful statului. Constituție care precizează atribuții clare în domeniul politicii externe, a politicii de apărare și de securitate națională. Cu cât evenimentele din regiune se vor acutiza mai mult, cu atât aceste atribuții se vor evidenția și vor deveni și mai importante. Viitorul președinte trebuie să fie capabil să răspundă exigențelor și să manevreze cu foarte multă abilitate aceste atribuții. Este foarte probabil ca viitorul președinte să fie chiar ”obligat” de contextul regional și internațional să fie mult mai prezent în spațiul politicii externe și mai puțin implicat în spațiul politicii interne. Care va rămâne exclusiv în atribuția Guvernului.

În aceste condiții, dar și în contextul implicării Rusiei în conflictul ucrainian care se desfășoară la granițele României, poate clasa politică autohtonă să iasă din balonul de săpun în care trăiește zilnic pentru a se interconecta la spațiul european, aflat într-o continuă dinamică și ale cărui evenimente ne afecteză mai mult decât credem? Da, poate! Putea să devină doborârea acestui avion, prin implicațiile sale, o importantă temă de campanie în România? Da, putea! Puteau viitorii prezidențiabili să se întreacă, care mai de care, în prezentarea și valorificarea abilităților, aptitudinilor și programelor de viitori șefi ai armatei, ai CSAT și de șefi ai politicii externe, adică să exploateze exact principalele atribuții prezidențiale, conform Constituției. Da, puteau!

Evident că nu s-a întâmplat așa. Mai mult, interesul pentru această temă a celor care s-au profilat ca posibili candidați la prezidențiale a fost unul nesemnificativ. Am văzut în schimb aceeași atitudine obositoare, aceleași abordări plictisitoare, aceleași teme irelevante. Lângă România poate să cadă nu un avion, ci chiar bomba nucleară pentru că nimic nu poate strica rutina electorală în care a intrat clasa politică și, mai ales, cei care se visează din noiembrie șefi ai statului. În schimb, toți acești prezidențiabili se cred cei mai potriviți și așteaptă să fie încoronați de popor, fără să depună nici cel mai mic efort. Lor li se cuvine! Atât și nimic mai mult!

Cum era de așteptat reacția corectă a venit din partea președintelui Traian Băsescu. Și nu doar pentru că este președintele României. Ci pentru că este și un politician extrem de abil. Într-o declarație de presă, acesta a condamnat ferm implicarea Federației Ruse în conflictul din Ucraina. Mai mult separatiștii pro-ruși au fost calificați drept teroriști iar regimul de la Moscova drept partener al teroriștilor. Dar Traian Băsescu mai are doar cinci luni de mandat. În 22 decembrie mandatul său de președinte ia sfârșit. Mulți vor crede, probabil, că declarațiile unui președinte aflat pe sfârșit de mandat nu mai au același impact pe plan intern și extern. Acest lucru ar fi posibil doar dacă Traian Băsescu ar alege să se retragă din planul politicii. În acest context, da. Poziționarea sa, chiar dacă a fost făcută într-un moment atât de important și de dificil, ar putea să rămână pe termen scurt doar un artificiu de imagine. Însă președintele a declarat în mod ferm că nu se va retrage din politică. Ultima reafirmare a intenției și a dorinței sale de a se reîntoarce în politică a fost făcută chiar în urmă cu o săptămână. Și, așa cum știm, Traian Băsescu nu face declarații întâmplătoare sau de imagine. Toate au un scop precis. Cum este și cazul declarației făcută luni de la Palatul Cotroceni.

Traian Băsescu a înțeles foarte bine contextul politic regional. Și a intuit că poate să joace o carte mare. O carte prin care își poate valorifica în continuare uriașa experiență politică și diplomatică acumulată la nivel european, din poziția de cel mai vechi membru al Consiliului European. O carte pe care o poate folosi în beneficiul României, mai ales, dacă din decembrie am putea să ne trezim la Cotroceni cu un președinte care să fie primul care se urcă pe tancurile rusești, în caz că acestea ajung prea aproape de granița României.

Doborârea avionului de către separatiștii pro-ruși va avea un impact foarte mare asupra negocierilor pentru desemnarea Înaltului Reprezentat pentru Politică Externă. Negocieri care erau, oricum, deja tensionate și fără producerea tragediei. Înainte de plecarea la Bruxelles, chiar președintele Traian Băsescu a declarat că preferă ca Înaltul Reprezentant să provină din statele estice și a avertizat că negocierile vor fi foarte dure. Ceea ce s-a și întâmplat.

Foarte probabil, evenimentul din Ucraina va duce la și o mai mare radicalizare a blocului statelor care s-au pronunțat pentru un Înalt Reprezentant care să provină din Estul Europei. Nu este exclus ca la acest bloc să se mai adauge și alte state care vor îmbrățișa aceeași viziune. Iar profilul va fi probabil același: o persoană puternică și experimentată, care să aibă o atitudine fermă, dar nu extrem de tranșantă la adresa Rusiei.

Prin declarația fermă prin care a condamnat implicarea Federației Ruse în conflictul ucrainean, făcută chiar înaintea Reuniunii șefilor de stat din Europa Centrală și de Est de la Varșovia, Traian Băsescu s-a poziționat ca un excelent jucător în atât la nivel regional, cât și în perspectiva viitoarelor negocieri care vor avea loc în data de 30 august. Negocieri unde se vor discuta din nou funcțiile în Comisie, președintele Consiliului și Înaltul Reprezentant.

Cu toate că în plan extern declarația președintelui Traian Băsescu a fost bine apreciată, în plan intern aceasta a fost taxată ca fiind o declarație făcută în interes personal, pentru acumularea de simpatie electorală. Dacă Traian Băsescu ar fi avut dreptul la un nou mandat de președinte, probabil că această analiză ar fi una corectă. Traian Băsescu nu mai poate candida. Dar președintele se va reîntoarce în politică cu două mari atuuri: experiența internă, administrativă și experiența externă, diplomatică, acumulată în urma participării la cele mai importante decizii luate în forurile europene. Ambele experiențe, în egală măsură, vor fi puse în slujba României. Interesul lui Traian Băsescu, prin declarația făcută luni, nu este un interes personal. Interesul lui Traian Băsescu este interesul României. Iar interesul României este să valorifice potențialul și experiența politică de care beneficiază Traian Băsescu. Atât experiența politică internă, cât și experiența politică externă acumulată în cei zece ani de mandat ca șef al statului.

Rezultatul negocierilor din 30 august privind viitoarea configurație a conducerii Uniunii Europene sunt extrem de importante pentru România. Profilul actualilor candidați la prezidențiale nu stârnește nici încredere și nici entuziasm în rândul electoratului. Temerile populației legate de viitor și de securitatea țării se vor accentua și mai mult pe măsură ce situația din regiune se va acutiza. Foarte probabil încrederea în instituțiile europene și în reprezentanții acestora va crește. Astfel, dacă România nu va avea șansa unui viitor președinte care să o protejeze în vreme de război, ar putea avea șansa unui Înalt Reprezentat care să facă lucrul acesta. Numele lui îl vom afla, probabil, după 30 august.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "9 comments" on this Article:

  1. victor L spune:

    Foarte bun articolul.
    (O greseala face ca articolul sa fie repetat.)

  2. Peter Manu spune:

    Pozitia lui Traian Basescu este minoritara in UE, pentru ca a fost exprimata numai de Polonia si tarile baltice. Probabilitatea ca discursul belicos (si ridicol) al lui Traian Basescu sa situeze favorabil Romania in cursa pentru postul the Inalt Reprezentant pentru Relatii Externe este, din acest motiv, nula.

    • gobru spune:

      Imi pare rau dar discursul nu este deloc ridicol(chiar daca vine din partea unei tari mult mai mici ca Rusia si care ,din punct de vedere armat , este cam “in funcul gol”).
      Eventual comentariul facut de d-voastra a devenit ridicol exact prin folosirea total neinspirata a acestui atribut.

      In rest ,un articol reusit.
      “Lângă România poate să cadă nu un avion, ci chiar bomba nucleară pentru că nimic nu poate strica rutina electorală în care a intrat clasa politică și, mai ales, cei care se visează din noiembrie șefi ai statului. În schimb, toți acești prezidențiabili se cred cei mai potriviți și așteaptă să fie încoronați de popor, fără să depună nici cel mai mic efort.”

    • victor L spune:

      @ Petre Manu,
      ei bine, si dvoastra vi se poate spune “daca taceati, filozof ramineati”. Si ricol pina la a incalca legea ridicolului.
      Asa e ca nu ati vrut sa fiti filozof, ci doar un gica-contra?

      • Peter Manu spune:

        Etimologic, ridicol vine de la verbul latin “ridere”. Exact asta a fost reactia mea cand am citit vorbele apasate si greoaie ale lui traian basescu.

        • Eu spune:

          @Peter Manu:

          Presedinta sau premiera unei tari baltice (Lituania, Letonia?) a fost si mai transanta la adresa Rusiei. Nu a ris insa nimeni.

          A nu se ignora atitudinea constant agresiva a Rusiei fata de Romania. Deja Rusia cocheteaza cu separatistii ‘secui’ si iredentistii unguri. Ce trebuie deci sa faca presedintele Romaniei?

        • Horia spune:

          …..iar mie, cand am citit reacția dumitale la acest articol, mi-a venit in minte cuvântul ” caraghios”.

  3. Decebal spune:

    Si in Romania si in alte tari exista destui filo-rusi, destui nostalgici, destui dezinformati.
    A aproba, direct sau indirect, un regim (ultra)autoritar, un regim al controlului absolut este, din punctul meu de vedere, o mare greseala. A ignora abuzurile unui astfel de regim este o greseala si mai mare. A lua atitudine impotriva unui astfel de regim este, cel putin, o dovada de gandire limpede. Cel putin…
    Cum frumusetea este in ochii privitorului, poate ca la fel “devine cazul” si cu ridicolul… Pentru mine, de exemplu, ridicol este ca, de cate ori trec pe la Romania TV, de vreo 2-3 saptamani incoace, pe burtierele galbene nu vad decat texte despre “noi inregistrari incendiare ale Izaurei cu Mircea Basescu”. Ai zice ca televiziunile “antibasiste” nu prea mai au subiecte, de cand Traian Basescu este mai zgarcit in declaratii. :)
    Cat despre candidatii la prezidentiale, eu cred ca, in cadrul interviurilor si emisiunilor ce vor urma, toti jurnalistii trebuie sa le ceara candidatilor sa-si declare, in mod transant, parerea si convingerile despre cateva teme:
    - independenta Justitiei, a Serviciilor de siguranta nationala si a institutiilor ce lupta cu infractionalitatea;
    - pozitia fata de politica de forta si expansiune a Rusiei;
    - pozitia fata de UE;
    - pozitia fata de Parteneriatul cu SUA.
    Ar mai fi si alte teme, dar astea patru mi se par mie mai importante. Fiecare prezidentiabil ar trebui sa se exprime clar, transant, fara echivoc, fata de aceste teme. Chiar si numai ca sa vedem daca reusesc sa fie convingatori… :)
    Miza prezidentialelor din acest an transcede, cred eu, politica interna si este una geo-politica. Nu stiu cati romani realizeaza ca nu vor merge sa aleaga primarul satului.
    Azi e ziua imnului national, asa ca nu mi se pare deplasat sa inchei cu “Desteapta-te, romane!”.



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Raluca Boboc


Raluca Boboc

Licențiată în Științe Politice, Master în Politică Europeană și Românească, obținut la Facultatea de Stiințe Politice (Universitatea București), Institutul de Cercet... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)