Home » Analize »Politica & Doctrine »Sinteze »Societate/Life » Citesti:

Profil de grup infracţional organizat

Melania Cincea octombrie 24, 2014 Analize, Politica & Doctrine, Sinteze, Societate/Life
10 comentarii 1,724 Vizualizari

Dosarul penal deschis de DNA, la începutul acestei săptămâni, pe numele lui Viorel Hrebenciuc şi al lui Dan Şova, ambii interceptaţi în timp ce-şi trafichează influenţa, unul cerând, altul promiţând legea graţierii şi amnistiei – o lege pentru Viorel Hrebenciuc, pe care îl paşte arestarea şi, după toate indiciile, condamnarea, după ce a intrat la ananghie în Dosarul „Retrocedările ilegale”, tot pe motiv de trafic de influenţă – şi vorbind despre un proiect de lege care să abroge această infracţiune, confirmă, încă o dată, că legile cu dedicaţie, făcute pentru protejarea castei, reprezintă o cutumă în PSD. Şi mai confirmă că puterile statului – atât cea executivă, cât şi cea legislativă – sunt puse cu lejeritate în slujba unor găşti de partid, pentru a le ajuta să nu răspundă pentru ilegalităţile făcute, dacă au ajuns deja la ananghie, să le ofere imunitatea, în caz de ilegalităţi viitoare, să găsească tertipuri pentru a le ajuta să fenteze din mers unele legi ori să le anihileze pe altele. Totul, pentru bunăstarea lor ilicită, pentru liniştea şi libertatea lor.

Din 2012, de când USL preluase puterea, am asistat din partea PSD la un şir de acţiuni premeditate ce au avut ca scop major fuga de Justiţie, încălecarea acesteia şi protejarea marilor corupţi de partid. Acţiuni ce trădează metehne de grup infracţional organizat. Acţiuni la care PSD s-a dedat fie jucând în echipa USL, fie pe cont propriu.

1.În iulie 2012, toate acţiunile derulate de USL, în doar câteva zile, cu o viteză ameţitoare, au trădat premeditarea a ceea ce s-a vrut o lovitură de stat – ratată milimetric, din fericire. De la încercarea de înlăturare, în regim de urgenţă, a preşedintelui din funcţie, la înlăturarea preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, schimbarea Avocatului Poporului – singurul care putea ataca la CCR ordonanţele guvernamentale –, trecerea Monitorului Oficial din subordinea Parlamentului în cea a Secretariatului General al Guvernului – pentru ca modificarea de legi să aibă drum lin –, şi până la încercarea de îngrădire a prerogativelor CCR, pentru ca această instituţie să nu se mai poată pronunţa asupra deciziilor luate de Legislativ, indiferent despre ce aberaţii legislative sau contradicţii cu Constituţia era vorba – o prevedere pe care au inclus-o, un an mai târziu, şi în noua Constituţie care, pe motiv de dezintegrare a USL, nu a mai apucat să fie votată. Scopul tuturor acestor acţiuni era de a ajunge la putere şi de a-şi scăpa de Justiţie puşcăriabilii cu carnet de partid. De altfel, este de notorietate un discurs de-al lui Victor Ponta, dinainte de venirea la putere a USL, în care le promitea subordonaţilor de partid că totul va fi bine „după ce luăm controlul politic asupra DNA”.

2. Cum în vară, lucrurile nu merseseră chiar după plan, în toamnă, tot pentru protejarea membrilor grupului infracţional organizat s-a trecut la o altă acţiune marca USL. S-a încercat modificarea Legii 51/1991, privind siguranţa naţională, pentru a limita posibilitatea SRI de a valorifica în instanţă informaţii privitoare la marea corupţie, obţinute pe mandat de siguranţă naţională. Ceea ce ar fi însemnat că dosarele de mare corupţie începute până în acel moment ar fi fost compromise şi că majoritatea dosarelor de mare corupţie despre care am auzit în ultimii doi ani, plecate de la interceptări ale SRI – cum este şi cel foarte proaspăt, care priveşte retrocedările ilegale de pădure, în care apar şi numele senatorilor PSD Ilie Sârbu, Viorel Hrebenciuc, Ioan Adam –, nu ar fi existat.

3. În septembrie 2013, oameni din PSD căutau soluţia pentru salvarea celor care făcuseră din traficul de influenţă un modus operandi. Vizată pentru a fi modificată era Legea 78/2000, privind prevenirea şi sancţionarea faptelor de corupţie. La una dintre şedinţele Biroului Permanent al Camerei Deputaţilor, Viorel Hrebenciuc, care era vicepreşedintele Camerei, le spunea colegilor parlamentari că legea trebuie modificată pentru că „acum, tot ce facem ca parlamentari este trafic de influenţă. Cu ocazia aceasta, să ne uităm atent şi la Legea 78/2000, pentru că aceasta este chestiunea care ne creează dificultăţi în activitatea noastră de parlamentari”. Dacă această lege ar fi fost modificată, dl Hrebenciuc nu mai apărea, azi, în două dosare instrumentate de DNA, acuzat, printre altele, de trafic de influenţă.

4. Tot pentru protejarea şi menţinerea grupului infracţional organizat, în decembrie 2013 Legislativul a încercat să submineze eficacitatea cadrului legislativ al ANI şi să aducă, într-un mod lipsit de transparenţă, modificări la Codul Penal. Amendamente prin care majoritatea parlamentară USL a încercat, în „marţea neagră”, să-şi legifereze o super-imunitate şi să dezincrimineze conflictele de interese. Iar pentru salvarea a ceea ce se mai putea din rândurile celor condamnaţi şi ale celor care îşi aşteptau sentinţele definitive, s-a venit cu ideea votării Legii amnistiei şi graţierii, lege care, în aceeaşi „marţe neagră”, fusese şi ea la un pas de adoptare. Motivul real nu era nicidecum cel invocat oficial, suprapopularea penitenciarelor. Era doar încercarea de a-i scăpa de detenţie pe cei care nu mai puteau fi salvaţi din faţa Justiţiei.

5. În iunie 2014 – între pronunţarea primei sentinţe în dosarul „ICA” şi a celei definitive, când toate indiciile duceau spre condamnarea la detenţie a lui Dan Voiculescu – s-a venit cu o nouă propunere de lege a graţierii, destinată celor condamnaţi pentru corupţie. Iniţiativa, de data aceasta, nu venea dinspre PSD, ca prima, ci dinspre PC, parte alianţei de guvernare cu PSD şi UNPR.

6. Tot în vara acestui an, la presiunea baronilor şi baroneţilor de partid, PSD a încercat să-şi scoată de sub incidenţa legii aleşii incompatibili. Aşa că, în plină vacanţă parlamentară, deputaţii s-au mobilizat şi au pus în scenă o a doua „marţe neagră”, votând o lege care îi scoate din incompatibilitate pe primarii şi şefii de Consilii Judeţene care sunt şi membri ai adunărilor generale ale companiilor locale de utilităţi. Scăpându-i, în masă, de răspundere în faţa legii pentru acuzaţii de incompatibilitatea, care le-ar fi atras răspunderea penală.

7. În octombrie, Senatul a adoptat tacit – adică, fără să o supună la vot – iniţiativa legislativă a senatorului PSD Şerban Nicolae, care viza modificarea Codului Penal astfel încât cei care dezvăluie informaţii din dosare de corupţie să fie aruncaţi după gratii. Adică, procurori sau judecători, care dau informaţii dintr-un dosar – stenograme sau rechizitorii –, sau jurnalişti, care le publică. Dacă ar reuşi, înseamnă că ar fi ţinute departe de atenţia presei şi a opiniei publice dosare penale sensibile care, scăpate de sub control, riscă să devină ameninţări la adresa libertăţii unor nume grele din partid. Pentru că, în lipsa unei presiuni publice şi dacă „norocul” face ca aceste dosare să ajungă la magistraţi obedienţi, problema e ca şi rezolvată. Şi pentru că nu toată Justiţia este compusă din judecători şi procurori integri şi nu ar putea funcţiona eficient indiferent de cine ar fi condusă. În ultimii doi – trei ani, au fost „n” dosare grele de corupţie, care au vizat oameni ce păreau, până la un anumit moment, intangibili, dosare care nu e sigur că ar fi avut finalul pe care l-au avut – condamnări, uneori cu ani grei de detenţie, şi confiscări de averi – dacă ar fi fost ţinute departe de ochii şi urechile presei şi, implicit, de presiunea societăţii civile sau a opiniei publice.

Ce se va întâmpla în eventualitatea în care Victor Ponta va câştiga alegerile prezidenţiale este previzibil. Pentru că atât d-lui Ponta, cât şi baronilor săi le displace profund DNA – una dintre rotiţele intens dezavuatului “sistem băsist”, cu care premierul a promis, de mult timp, că se va lupta, din decembrie încolo, fără să intre în detalii privind “armele” folosite şi finalitatea pe care o urmăreşte. Iar corupţilor din partid, pândiţi de riscul de a face puşcărie, le-a promis “dreptate”:  “În ziua în care pe poarta de la Cotroceni va ieşi Băsescu, îi vom face dreptate şi lui Costică Niculescu, şi celorlalţi”. Pericolul major este ca de lupta împotriva marii corupţii, unde DNA joacă un rol major, să se aleagă praful. Nici nu va fi nevoie de desfiinţarea DNA – deşi e un proiect luat (şi) de PSD în calcul încă din 2012, o astfel de decizie ar dinamita relaţia României cu UE. Va fi suficient să se modifice legea de funcţionare – care va trece cu lejeritate de o majoritatea parlamentară obedientă şi nu va întâmpina probleme nici la Cotroceni, unde va fi trimisă spre promulgare. Sau va fi suficientă înlocuirea conducerii DNA, după modelul patentat la Parchetul General, şi a şefilor de secţii, cu oameni îngenuncheaţi. (O dovadă de obedienţă, una doar, e de dată recentă, fiind făcută în dosarul “Lukoil”. După ce ambasadorul Rusiei la Bucureşti, Oleg Malginov, şi, la foarte scurt timp, premierul României, Victor Ponta, luau atitudine, public, în dosarul “Lukoil” – în care compania rusă este cercetată pentru evaziune fiscală şi spălare de bani, în valoare de aproape 230 de milioane de euro, ceea ce a atras punerea sechestrului asigurător, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti – aflat în subordinea Parchetului General, condus de Tiberiu Niţu, prietenul lui Victor Ponta – a ridicat parţial sechestrul de pe conturile şi stocurile Lukoil.) Acela ar putea fi momentul în care DNA va fi întors cu cel puţin zece ani înapoi, în “epoca Amarie” – când marea corupţie era identificată în rândul poştaşilor şi al portarilor de spital –, momentul în care marilor corupţi le va fi reasigurată liniştea. Cu alte cuvinte, va fi o mare victorie de grup infracţional organizat. Unul politic. Mult mai periculos decât un grup infracțional organizat care nu e conectat la decizia politică.

Articol aparut in revista Timpolis

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "10 comments" on this Article:

  1. smaranda spune:

    Un articol excelent in pas cu nevoile de reevaluare politica si schimbare. Felicitari si curaj in continuare. Asta trebuie Romaniei.

  2. Decebal spune:

    O prima observatie: In fraza “În septembrie 2013, oameni din PSD căutau soluţia pentru salvarea celor care făcuseră din traficul de influenţă un modus operandi.”, eu as fi scris chiar “modus vivendi”.

    O a doua observatie: Nu cunosc textul legii de la punctul 7 al articolului, dar, daca Justitia este independenta si functionala, pe mine nu m-ar deranja ca amanunte din dosare sa nu mai apara in presa. M-as multumi sa citesc in presa doar despre verdicte. Pana la urma, organele de presa de la noi sunt, in marea lor majoritate, inregimentate politic, asa ca eu nu pun mare pret pe informatiile trunchiate si interpretate pe care le disemineaza.

    • Melania Cincea Melania Cincea spune:

      Domnule Decebal, se poate spune şi “modus vivendi”…
      În privinţa celei de a doua observaţii făcute de dumneavoastră, vă reamintesc că nu toată Justiţia este independentă şi funcţională – o dovadă în acest sens este adusă de dosarele de mare corupţie care zac de ani şi ani de zile.
      Dacă această propunere a senatorului PSD Şerban Nicolae ar fi legiferată, nu înseamnă doar că riscă puşcăria procurori sau judecători care dau informaţii dintr-un dosar – stenograme sau rechizitorii –, şi jurnaliştii care le publică. Înseamnă că vor fi ţinute departe de atenţia presei şi a opiniei publice dosare penale grele care, scăpate de sub control, riscă să devină ameninţări la adresa libertăţii unor nume importante de partid. În lipsa unei presiuni publice şi dacă norocul face ca aceste dosare să ajungă la magistraţi obedienţi, problema lor e ca şi rezolvată. Şi, cum spuneam, nu toată Justiţia e compusă din judecători şi procurori integri.

      • Decebal spune:

        De acord, exista riscul despre care vorbiti. Insa, daca Justitia este independenta si functionala (cum scriam in comentariul meu), sunt convins ca va putea sa-si faca ordine, in propria-i ograda.

        Cat despre “jurnalistii” de azi, in opinia mea, au dovedit ca pot face mai mult rau decat bine, de multe ori. Orice “jurnalist” orientat politic, atunci cand se trezeste in brate cu un dosar in derulare, poate alege ce anume sa publice si ce nu. Eu cred ca specia de jurnalist onest, care prezenta informatie bruta si verificata din trei surse independente, este pe cale de disparitie. Daca nu cumva a disparut deja. Traim intr-o lume grabita, a tranzientzei (despre care vorbea Alvin Toffler), a informatiei “de unica folosinta”, informatie ce tinde sa fie repede uitata, acoperita fiind de un noian de noi informatii. Probabil ca “jurnalistii” se adapteaza noilor tendinte.

        Avand in vedere ca vorbim despre o meserie ce se poate usor ascunde de raspundere sub sintagme ca “libertatea presei” sau “protejarea sursei”, imi mentin afirmatia: prefer sa citesc in presa doar despre verdicte, fiindca am mai mare incredere ca Justitia isi poate face ordine in propria curte. Imi pare ca presa nu-si poate face ordine in propria-i curte.

  3. Ștefan Brăgărea spune:

    Excelent material – mulțumiri dnă Cincea.
    Am fost astfel ”corupt” și la revista Timpolis, pe care – spre rușinea mea – nu o cunoșteam. Urări de succes pentru dvs. și pentru revistă.

  4. Pinno spune:

    Chiar azi la radio Romania Actualitati Dl. R. Cazanciuc (varul lui VVP?) vorbea “frumos” despre “institutia amnistiei si gratierii” ca, vezi Doamne, inchisorile sint prea pline, iar parlamentul ar trebui sa….

  5. iosiP spune:

    Un articol excelent, pacat ca materialul este greu de folosit ca argumentatie electorala in randurile alegatorilor mai putin educati.

    O singura observatie “procedurala”: magistratii ar trebui sa discute dosarele aflate pe rol in mod public, prin conferinte de presa si nu in mod selectiv cu unii jurnalisti: cred ca avem dreptul sa aflam situatia de la sursa, nu prin filtrare subiectiva. Mai mult, s-ar asigura astfel confidentialitatea unor elemente din dosar a caror cunoastere CHIAR ar avea potentialul de a afecta desfasurarea actului de justitie.

  6. pensionara spune:

    Chiar astazi (24 oct) Ponta a declarat la postul B1 tv ca independenta justitiei i se datoreaza lui. Ca de obicei Ponta face ceea ce ne-a stie cel mai bine: ia realizarile altuia si le trece pe numele lui. (Vezi plagiatul lucrarii de doctorat). Este (foarte clar-vorba lui) ca aceasta este o trasatura de caracter.



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Melania Cincea


Melania Cincea

Licenţiată în Jurnalistică, a absolvit două masterate: Managementul instituţiilor mass-media şi Studii Europene Comparate. În presă lucreza din 1995, la TIMPOLIS. Colabor... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

Că incompetența și corupția sînt legate, merg mînă în mînă, stau la aceeași masă, etc., ...

de: vintila mihailescu

la "Corupție sau incompetență?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)