joi, martie 28, 2024

Revolutia sugrumata: Procesul Ceausescu si geneza puterii feseniste (Bonus–„The Interview” si „Wind of Change”)

Una dintre marile intrebari ramase inca fara raspuns (ori fara un raspuns definitiv) legate de revolutia din decembrie 1989 are de-a face cu procesul inscenat de noua putere impotriva cuplului Nicolae si Elena Ceausescu. Tiranicidul (probabil justificat) a fost prezentat drept implinirea pe cale judiciara a vointei poporului. Nicolae si Elena Ceausescu au respins legitimitatea tribunalului militar si au cerut sa vorbeasca in fata “Marii Adunari Nationale”. Au respins apararea din oficiu care, oricum, era o parodie penibila a ce-ar fi implicat o asemenea pozitie. Presedintele completului de judecata a recurs la un limbaj agresiv, umilitor si arogant, menit sa dovedeasca reprezentantilor Consiliului FSN, deplasati la Targoviste sa pregateasca si supravegheze lichidarea ultimului secretar general al PCR, presedintele RSR, comandant suprem al Fortelor Armate, precum si a sotiei sale, cat de devotat este celor instalati la putere in urma revoltei populare spontane, utilizata si manipulata cinic. O spun cat pot de apasat: milioanele de romani care au iesit in strada in acele zile cerand sfaristul si provocand caderea unui regim criminal si ilegitim aveau dreptate din toate punctele de vedere: politic, moral, social si civilizational.

Sistemul totalitar comunist fusese barbar, represiv si inuman de la inceput, strain de valorile patriotice si opus lor, strain de valorile democratice si opus lor. Asasinarea pseudo-legala a dictatorului era insa altceva. Un stat de drept nu se cladeste pe o farsa judiciara. Scenariul a fost, cel mai probabil, conceput de Silviu Brucan in consens cu Ion Iliescu si Petre Roman. S-a ticluit trama unui show-trial, a unui proces spectacol. Tele-revolutia avea nevoie de o tele-executie. Generalul Victor Atanasie Stanculescu, membru al CC al PCR ales la Congresul al XIV-lea din noiembrie 1989, prim-adjunct al Ministrului Apararii Nationale (specializat in tranzactii cu armament), investit de Ceausescu cu conducerea Armatei dupa sinuciderea generalului Vasile Milea, a fost de fapt regizorul acelui grotesc spectacol, acompaniat de straniul geolog cu pasiuni mistico-oculte Gelu Voican-Voiculescu si de profesorul de socialism stiintific de la “Stefan Gheorghiu”, Virgil Magureanu. Un trio mai mult decat bizar.

Faptul ca Stanculescu a jucat rolul decisiv in anihilarea fizica a lui Ceausescu probeaza fara putinta de tagada ca a fost vorba de o lovitura de stat (din punctul de vedere al institutiilor care au functionat in Romania intre decembrie 1947 si decembrie 1989). Voican-Voiculescu si Magureanu au fost activi in lunile urmatoare (Magureanu in anii urmatori) in actiunile de neutralizare a societatii civile, de decredibilizare a opozitiei democratice si de mentinere a unui status quo convenabil lui Ion Iliescu si echipei sale perestroikiste.

Nu exista, la 25 decembrie 1989, o baza legala clara pentru acel tribunal. Completul de judecata, procurorul, avocatii, erau de fapt marionete puse in actiune de noii papusari. Temeiul legal a fost creat a posteriori, abia pe 27 decembrie si a fost anuntat public de succesorul lui Ceausescu in fruntea tarii, Ion Iliescu. Disidentii, intre care Doina Cornea, Ana Blandiana si Mircea Dinescu, care fusesera cooptati strict simbolic in Consiliul FSN, erau de-acum ignorati si marginalizati. Nomenclatura s-a regrupat cu o viteza fulgeratoare si a luptat (lupta inca) sa-si pastreze nerusinatele privilegii. Ceausescu a fost impuscat pentru a scapa de un martor periculos. Mai mult, procesul cuplului Ceausescu era menit sa previna procesului regimului comunist. Ceausescu a trait si a murit ca un true believer, ca un fanatic comunist. La fel si sotia sa. Au murit cantand “Internationala”.

Generalul Stanculescu nu spune adevarul atunci cand afirma ca, daca fostul dictator ar fi fost lasat in viata, Romania ar fi devenit teatrul unui cumplit razboi civil. Iliescu, Brucan, Voican-Voiculescu, Petre Roman, Dumitru Mazilu au patronat cu totii acel proces macabru, un fals exorcism care nu avea cum sa duca la un catharsis colectiv. Vinovat de numeroase crime, inclusiv cele comise in anii colectivizarii fortate, Nicolae Ceausescu nu a fost judecat pentru aceste faradelegi, ci in numele unor acuzatii fabricate, nascocite din ratiuni propagandistice. Nici azi nu este clar de ce a trebuit ucisa Elena Ceausescu (sa nu fiu gresit inteles, n-am nutrit niciodata vreo urma de simpatie pentru ea, dar nu despre acest lucru este vorba aici). Victor Stanculescu n-a avut curajul sa-i priveasca in ochi pe cei carora le jurase credinta si pe care i-a tradat fara reticente. Ion Iliescu n-a avut curajul sa se infatiseze in sordida sala de pseudo-tribunal din prafuita cazarma de provincie. Era de-acum ocupat cu impartirea “placintei”.

Ulterior, Mazilu, care era (ori parea a fi) cel mai radical anti-comunist in cadrul juntei ajunsa la putere, s-a despartit de noii lideri (ori a fost ajutat sa se desparta prin informatiile scurse convenabil in presa privind trecutul sau de director al Scolii de Securitate). Sangele varsat de peste o mie de cetateni pasnici ai Romaniei a fost alibiul noii puteri pentru a poza in “emanatie” a unui proces revolutionar. In fapt, revolutia a fost confiscata, deturnata si sugrumata. Au trebuit sa treaca doua decenii pentru ca Romania sa ajunga sa se confrunte cu acele tulburi momente. Un stat de drept care isi ignora originile, fie ele chiar si atat de controversate, nu este unul robust. O democratie intemeiata pe amnezie si falsificari ale istoriei nu este una credibila. Natura autoritara a regimului impus in decembrie 1989 nu poate fi inteleasa fara a lamuri ce s-a intamplat la Targoviste, in urma cu un sfert de veac, in ziua de Craciun a anului 1989 atunci cand sefii garzii pretoriene l-au lichidat pe cel caruia ii jurasera eterna, neclintita credinta. Omul pe care il aplaudasera frenetic cu doar cateva saptamani mai devreme. Riturile bizantine ale comunismului dinastic culminau intr-un asasinat judiciar cu functie ritualica. Pentru a se legitima, puterea neo-comunista avea nevoie de un tap ispasitor, Ceausescu era candidatul perfect pentru aceasta pozitie. Narcisist si megaloman, facuse tot ce era nevoie pentru a se califica.

PS: O coincidenta cu misterioase intelesuri face ca astazi, de Craciun, sa fie si premiera pe internet a filmului „The Interview”. La 25 de ani de la asasinarea lui Ceausescu de catre lacheii sai, un film despre posibilul destin al monstrului de la Pyonyang (Phenian). Despre o revolutie care incepe,asemeni celei din Romania acum un sfert de veac, atunci cand logoreea scrantita a tiranului se izbeste de forta adevarului. Cand imparatul constata ca e gol, ca e muritor, ca asuda, urineaza, ba chiar, cand moare de groaza, se defecheaza. Ca neinfricatul lider este, de fapt, un cacacios. Un prilej de meditatie la soarta dictatorilor si la perisabilitatea puterii lor aparent infinite. Celebrating Christmas with James Franco. Listening, twenty-five years after that bloody, ferociously magnificent, magically uncanny, maddeningly liberating, December, to the wind of change…

Articolul de mai sus este versiunea actualizata a unui eseu aparut aici, pe „Contributors”, in luna mai 2012.

https://www.contributors.ro/cultura/anatomia-unei-inscenari-judiciare-ultimele-ore-ale-cuplului-ceausescu/

Recomandari:

https://www.contributors.ro/global-europa/leninismul-lui-ceau%c8%99escu-un-palimpsest-din-balcani-eseu-de-vladimir-tismaneanu-%c8%99i-marius-stan/

https://www.contributors.ro/politica-doctrine/cine-a-fost-elena-ceausescu-tovarasa-de-viata-si-de-lupta-a-dictatorului/

http://www.movingimagesource.us/articles/how-was-ceausescu-possible-20110929

http://tismaneanu.wordpress.com/2009/12/19/un-mesaj-pentru-valentin-ceausescurevolutia-nu-a-fost-o-mizerie/

https://www.contributors.ro/politica-doctrine/cine-a-fost-silviu-brucan-marele-maestru-al-mistificarilor/

Distribuie acest articol

94 COMENTARII

    • D-le Manu, la cate enormitati ati scris Dvs (si ma refer doar la cele de aici, de pe Contributors), ce mai conteaza una in plus? Asta cu „traitul” vs ” plecatul definitiv”; scrisa si pe un forum romanesc…

            • Imi pare rau. Atunci s-o luam metodic, sa vedem ce am inteles gresit din ce spuneti Dvs; ma corectati Dvs ulterior, daca e cazul, acum „traduc” :) :
              – ati emigrat in SUA in 1977, pentru vreo oportunitate sau dezamagit de sistemul din tara, nu are importanta, cauza era tot aia si ducea catre regimul comunist/ceausist.
              – pana in 25 Decembrie 1989, desi erati in America, o parte din sufletul Dvs a ramas in Romania etc.
              – in 25 Decembrie 1989, cand ati constatat de cata barbarie e capabil poporul in mijlocul caruia vi se mai odihnea/ostoia sufletul din cand in cand, cand ati vazut ca romanii au ucis cu atata cruzime un om (chiar daca acel om era, probabil, cauza/una dintre cauzele emigrarii Dvs) ati hotarat sa plecati definitiv, s-o rupeti de tot cu Romania.
              – dupa un afert de veac, deci in 2014, pe un forum romanesc, care dezbate cu precadere probleme romanesti de politica, societate, cultura samd, iar nu medicale, Dvs comunicati urmatoarele: „Desi traiam in Statele Unite din 1977, numai pe 25 decembrie 1989 am plecat definitiv din Romania”.
              Nu e nimic in neregula? Dvs chiar nu vi se pare ca, de dragul unui joc de cuvinte, ati produs o… chestie cel putin rizibila?
              –-
              PS: am sarit, din insiruirea evenimentelor de mai sus, tarasenia cu simpozioanele din 2012; aia e alta poveste, alta gasca-n alta traista. Alt ras. Unul nervos…

      • Cum?! Traiti in America din 1977 dar numai in 1989 ati plecat definitiv?!
        Pai, daca-mi este permis sa va intreb, ce faceati in 1977, 78 etc in SUA?
        Ati cerut azil politic sau doar veneati si plecati dupa cum va cereau interesele? Intreb de azil politic pentru ca odata ce acesta este cerut nu mai poti pleca pana nu ai cetatenia acordata si odata cetatean, nu vad cum mai sperati sa va intoarceti in Romania lui Ceausescu fara sa mai puteti pleca vreodata, definitiv…

        • Am ajuns in Statele Unite in 1977 ca „refugee” si am obtinut cetatenia 6 ani mai tarziu. M-am intors pentru prima oara in Romania in 1996, dupa alegerea prof. Constantinescu.

  1. Ceausescu a fost ,,Hristosul” comunistilor esalonului II si III al PCR, care prin executie, (trebuia) si a luat asupra sa, (stergind) toate ,,pacatele” celor care au supus Romania supliciului stalinist.
    Din acel moment, comunistii romani devenisera ,,curati” si se puteau transforma in FSN-ul salvator, postcomunist, deturnind evolutia Romaniei, de la capitalism spre saracia si distrugerea economica de azi!
    Vina apartine in mica masura poporului roman si mai ales imposibilei geneze dupa 1975, a acelei elite ,,postcomuniste” care in Polonia, Cehoslovacia, etc. s-a ,,rebranduit” dupa 1989, drept constructoare a capitalismului functional din tarile respective.
    Lipsa ,,primaverilor” de contestare si reformare din Romania, a intirziat cu aceiasi ,,25 de ani”, procesul de constructie si maturizare politica, necesar tranzitiei imediate la capitalism, perpetuind pina azi postcomunismul politic si mai ales economic.
    Chiar si astazi, se afla sub semnul intrebarii iesirea tarii din postcomunismul economic si tranzitia spre dezvoltare economica accelerata, in lipsa unui proiect national in acest sens.Fara un astfel de proiect, care sa genereze o economie nationala extinsa si performanta, cit si clasa bogata, mijlocie impreuna cu ,,salariatul” care sa aseze fundamentale liberalismului politic si a unei social-democratii reale, lipsesc cu desavirsire conditiile obiective, necesare iesirii din postcomunismul lui Iliescu.

  2. Ziua buna si Sarbatori linistite, inainte de toate! Oricum am privi lucrurile, astazi este Craciunul…
    Well, in timp, desi pareau destul de clare si atunci, la momentul „procesului”, lucrurile s-au mai limpezit. Simplificand la maximum (americaneste, as zice), ar putea fi cam asa: toti cei care l-au ajutat pe Ceausescu sa preia puterea de la Dej si care apoi, incet-incet, au fost… pensionati, plus toti agentii sovietici dovediti si trasi pe linie moarta de nea Nicu pana pe la inceputul anilor ’80, au gasit momentul optim sa „i-o traga”. In unele cazuri au facut-o prin procura, so to speak, recte prin copiii lor; Roman, de pilda. Si au facut-o cu „proces”. Or fi existat si alte curente de opinie in randul conjuratilor, pesemne, dar in cele din urma a invins vechea linie „revolutionara”, ca sa-i zic cumva. Aia dura, criminala; psihopata, de fapt. A lui Brucan si a lui Militaru, care-si facusera mana hat, in anii ’40-’50, oameni pentru care crima era nu numai un mijloc politic de lupta sau o arma, ci chiar si un fel de placere. Ma refer mai ales la Brucan. Dealtminteri, ar fi de ajuns sa vedem personajele aduse de volbura alegerilor din Decembrie ’89 (Revolutia, cum ar veni) pe lista decidentilor adevarati si puternici de dupa Decembrie ’89 si am putea gandi SI asa, cum am scris eu mai sus. Mai ales daca se intampla sa cunoastem cate ceva si din istoriile personale ale acestora.
    Norocul Domnului Tismaneanu a fost ca era in America la vremea aia, ca cine stie la ce l-ar fi obligat/indemnat/ademenit gasca pucistilor, in numele memoriei tatalui D-sale (cel putin). Iar asta este numai pe jumatate o gluma, pentru ca il rog pe D-l Profesor sa faca niste mici exercitii de „contrafactuala” (stiu, nu se fac, istoria nu merge cu „daca” etcsamdscl) si sa ne spuna si noua* ce crede D-sa ca ar fi facut daca era p-acilea in zilele alea asa-zis fierbinti. Ca ce-a facut acolo (public), stim.
    Cu stima!
    –––––-
    * „noua”/noi/ne in cazul de fata inseamna cititori Contributors; cand scriu astea acum, aici, mai am langa mine inca trei curiosi in acelasi sens. Si or mai fi…

    • Bina ziua si urari de noroc, pace si sanatate!

      Cred ca pe langa „iacobinismul” conjuratilor de veche scoala bolsevica, exista si sentimentul general ca Nicolae Ceausescu era numele Raului, ca disparitia sa fizica ar fi fost unica sansa de regasire a unei normalitati disparuta, ca toate ofensele si umilintele indurate se vor evapora prin lichidarea cauzei lor identificata, mitologic, cu acel malefic cuplu. N-as subestima rolul ezoteristului (guenonistului) Voican-Voiculescu, crescut si el prin zona Primaverii (oricum, o frecventa), convins ca are de oficiat un exorcism national. Initiat in istoria fascismului italian, Magureanu se va fi inchipuit la un proces al Ducelui. Ma rog, proiectii si travestiuri. Macar Ceausescu era el insusi.

      Ce-as fi facut? Sa stiti ca-mi place istoria alternativa, contrafactuala etc Problema ar incepe cu ce-as fi facut inainte de 22 decembrie. Probabil ca in anii 80 as fi ajuns sa trimit scrisori publice in Vest, in directia partidelor eurocomuniste. Il cunosteam, prin sora mamei mele, Cristina Luca, pe Francis Cohen, directorul lunarului teoretic al PCF, „La Nouvelle Critique”. Intelectual, as fi evoluat pe linia liberalismului civic, asemeni, toutes proportions gardees, unor Miklos Haraszti, Adam Michnik, Bronislaw Wildstein, Gyorgy Bence, Martin Palous. Deci, dinspre neo- si post marxism anti-totalitar (Scoala de la Frankfurt, Castoriadis, Lefort) spre Isaiah Berlin, Hannah Arendt, Raymond Aron. As fi urmat, cum am facut-o si in Vest, traiectoria celui care mi-a fost model intelectual si moral, Leszek Kolakowski. As fi mentinut contacte cu prieteni de idei, indeosebi in lumea tinerilor scriitori si critici literari. M-as fi vazut des, cum o facea inaintea plecarii din 1981, cu Andrei Plesu, Gabriel Liiceanu, Petru Cretia, Alexandru Paleologu. Cel care organiza adesea intalnirile noaste era regretatul critic de arata Radu Bogdan.

      A fi fost inevitabil sa ma imprietenesc, inca de-atunci, cu Mircea Mihaies. Cred ca drumurile mele s-ar fi incrucisat cu cele ale lui Horia Patapievici si ale lui Mircea Cartarescu. De-aici, va las pe Dvs sa banuiti incotro as fi mers. In orice caz, nu spre grupul Trocadero (Vasile Secares, Dorel Sandor, Ioan Mircea Pascu etc). In pofida minciunilor ordinare care se debiteaza despre mine, n-am vrut niciodata sa lucrez la „Stefan Gheorghiu”. Desfid pe oricine va putea oferi vrei proba ca as fi incercat sa fiu angajat acolo ori ca am facut cursuri la „academia” partidului. As fi continuat prietenia cu sociologii Calin Anastasiu si Alin Teodorescu, deci as fi semnat, in decembrie 1989, cateva zile inaintea revolutiei, apelul de solidaritate cu Mircea Dinescu. As fi fost, ca si ei, unul dintre fondatorii GDS. As fi scris din primul numar al revistei „22” (in realitate, am aparut cu un lung interviu luat de Stelian Tanase cam prin numarul 10). Ar fi urmat, fireste, atacurile feseniste. Deci, in the long run, as fi ajuns unde am ajuns, ca prezenta publica in Romania, traind in Statele Unite. The world is a small place, indeed!

      • Va multumesc tare mult pentru raspuns(uri) :) .
        Referitor la prima parte a ceea ce am scris eu mai sus: era, asa cum am si zis, o schema extrem de simplificata a evenimentelor si, cumva, monovalenta, daca doriti. Evident ca, d-adevaratelea, variabilele sunt/au fost mult mai multe; primul exemplu care-mi vine in minte acum e Sergiu Nicolaescu (si el cu un background foarte interesant, dupa cum stiti, nu intru in detalii): un fel de Voican-Voiculescu altoit cu Magureanu si incrucisat cu Stanculescu, dar si cu un ce al lui, in plus :) . Si etc multi. Ganditi-va si Dvs la tipologiile personajelor acelor zile, e un exercitiu interesant.
        Si da, Ceausescu in propriul sau rol chiar era numele Raului. Dar cred eu ca nu era nevoie SI de „proces” pentru acelasi final. In fond, zic eu, the same end, dar fara „proces”, ar fi fost mai firesc, mai… normal si chiar mai verosimil in situatia data/generata/creata/intretinuta. Chiar si Revolutia ar fi fost mai… putin negata. Parerea mea, ca sunt si eu la „alternative/contrafactuale” acum :) .
        Stima!

      • Fascinant curs alternativ, domnule Profesor! Va urmaresc cu interes toate postarile. Nu stiam ca l-ati cunoscut pe Gabriel Liiceanu inainte sa plecati din Romania. Poate ca lucrurile ar fi fost altfel daca ati fi ramas, poate se inchega ceava. Ne-ati putea da mai multe detalii despre intalnirile d-voastra cu Gabriel Liiceanu in anii 70? Ati fost si d-voastra la Paltinis?

        • L-am cunoscut pe Gabriel Liiceanu in 1974. Mi l-a prezentat prietenul meu Adrian Rezus, lucrau amandoi la Institutul de Filosofie. Adrian a lucrat la traducerile din Platon (primul volum), a plecat apoi din tara, traieste, din cate stiu, in Olanda. Am povestit despre prietenia noastra (a mea cu Gabriel) in volumul omagial „Liber Amicorum”. Nu faceam parte dintre cei care vizitau Paltinisul, dar aveam multi amici printre acestia. Eram apropiat, intre altii, de George Purdea, traducatorul lui Jaspers, el insusi apropiat de Constantin Noica prin Vasile Dem. Zamfirescu. Pe Gabriel il intalneam adeseori duminica, la criticul de arta Radu Bogdan. Imi amnitesc o cina, erau si Andrei Plesu si Alexandru Paleologu, cu ocazia unei vizite la Bucuresti a lui Victor Ieronim Stoichita (pe Ivi il stiam din copilarie, locuia in aceiasi casa, pe strada Andrei Muresanu, la numarul 29, cu sora tatalui meu, doctorita Nema Tisminetki). Ne-am revazut anul acesta, in martie, la Fribourg. Tatal meu era bun prieten cu unchiul sau, Radu Stoichita, profesor de logica la Facultatea de Filosofie, intelectual ilegalist, un om de o admirabila curatenie sufleteasca, traducator din Hegel.

          Am avut marea sansa sa fiu prieten cu Petru Cretia, l-am revazut dupa revolutie, in 1990, Am si acum unele randuri pe care mi le-a trimis in timpul mineriadei din iunie 1990. Un detaliu amuzant: am avut, cateva luni, un cocker spaniel, l-am numit Orlando la sugestia lui Petru. Sa ne gandim in aceste clipe cu drag la acel om minunat care a fost Petru Cretia, sa ne gandim la spiritul nobil si liber care a fost Imre Toth, sa ne gandim la Monica Lovinescu, Virgil Ierunca, Vlad Georgescu, Noel Bernard, Ioan Petru Culianu, Cornel Chiriac, Serban Orescu, recent stins din viata.

          Sa ne gandim la acei doi oameni minunati care au fost jurnalistii Dan Costescu si Cornel Dumitrescu, devotati luptei pentru adevar, cei care au publicat revista „Lumea Libera Romaneasca” de la New York, acolo unde a scris saptamanal Ioan Petru Culianu (scriam si eu, scriau si altii). Sa ne gandim ca anul acesta s-au implinit o suta de ani de la nasterea lui Corneliu Coposu de care am fost extrem de apropiat.

          Despre Noica am scris inca din anii cand eram in tara, in „Amfiteatru”. Despre cercul sau filosofic am vorbit, in anii 80, la „Europa Libera”. A scris un eseu cu titlul „Gand intarziat despre Paltinisul magic”. Era si o aluzie la Zauberberg-ul lui Thomas Mann.

          Doua calduroase recomandari:

          http://www.zetabooks.com/books/outside-series/liber-amicorum-studii-si-eseuri-in-onoarea-lui-gabriel-liiceanu-book.html

          http://humanitas.ro/humanitas/seniorul-corneliu-coposu

      • Cred ca n-ar fi tarziu ca banda de perestroikisti condusa de Ion Iliescu si ceilalti la umbra carora s-au format mafiotii care conduc Romania de azi (ma refer in primul rand la mafia PSD) sa fie pusa sub acuzare.
        Ar trebui sa li se arate in fata cu ce au gresit si cat rau au facut tarii. Pe Iliescu si ai lui ii vad in primul rand ca pe niste criminali din cauza carora au murit in Decembrie ’89 peste o mie de oameni inclusiv tineri. Acesti criminali au fost de acord sa fie omorati oameni pentru ca ei sa ajunga la putere.
        Au fost de acord cu crima pentru a salva regimul comunist cu o alta fata. Acesti criminali animati de idea neocomunismului si perestroikismului sunt cei mai periculosi – pentru ideile lor bolnave au fost capabili de crima. Apoi vin borfasii fara nici o ideologie ci doar ahtiati dupa bani care au furat tot ce se putea fura in tara.
        Inchei cu ceea ce s-a strigat in Piata Universitatii (a cata oara?) in seara de 21 decembrie 2014:
        „ILIESCU JUDECAT! ILIESCU JUDECAT!”

    • Interesant că, în ciuda dovezilor limpezi și fără echivoc conform cărora procesul a fost organizat de generalul Stănculescu, se vehiculează în continuare numele generalului Militaru ca organizator al procesului.

      • Nu e nimic interesant, e vorba numai despre un fel de calcul (bazat pe informatii care sunt publice si verificabile, deja) in legatura cu posibilitatea/oportunitatea/eficienai/rentabilitatatea, ca sa zic asa, a(le) unui fenomen. Pentru ca, in opinia mea, are mai mare importanta (chiar si istorica, as zice) cine a comandat „procesul” si cui i-a folosit MAI MULT toata tarasenia, decat logistica si organizarea evenimentului. E simplu, doar ca depinde de informatiile pe care le bagi in masina de calcul pentru a obtine un rezultat :) . In plus, nimeni nu l-a exclus pe Stanculescu din discutie, ca doar am scris despre el mai sus. El a fost, dupa parerea mea, mana forte a conjuratiei INITIALE si elementul-cheie intern al desfasurarilor de pana in ziua de 22 Decembrie.
        PS: intre dovezile fara echivoc pe care le pomeniti exista si una care descrie o incercare (esuata) de asasinare a lui Stanculescu, chiar in timpul „procesului”. P-aia cine s-o fi organizat/comandat?

        • Desigur, cui i-a folosit mai mult un anumit eveniment poate oferi indicii despre cine a organizat evenimentul.
          Eu cred că domnului Stănculescu i-a folosit mult procesul. După legislația în vigoare în decembrie 1989 plutonul de execuție îi putea aștepta nu doar pe soții Ceaușescu (domnul Tismăneanu nu pricepe de ce și Elena Ceaușescu a fost inculpată; e problema dînsului, nu a mea) ci pe toți cei care s-au implicat la ordinul lui Ceaușescu în reprimarea revoluției provocînd morți. Stănculescu era printre ei, Militaru nu.
          Abia în ianuarie 1990 FSN a abolit pedeapsa cu moartea, iar faptul aproape că a răsturnat FSN de la putere (manifestațiile din 12 ianuarie 1990).
          Este dorința de a evita să fii trimis în fața plutonului de execuție o motivație îndestulătoare pentru a organiza diversiuni (să le numim „teroriste”)? Cine a cîștigat din eliminarea lui Ceaușescu, care putea spune exact cine i-a exacutat ordinele din care se înregistraseră 162 de morți pînă în 22 decembrie (motivație îndestulătoare, conform legislației timpului, pentru pluton de execuție)?
          Absolut toți cei implicați în procesul Ceaușescu vorbesc despre faptul că organizarea i-a aparținut lui Stănculescu, care de altfel apare și pe imaginile filmate. Nimeni din cei direct implicați n-au spus că au primit ordine de la generalul Militaru. Dar e convenabil să se arunce vina pe un mort care nu se mai poate apăra (cînd trăia, nimeni nu a spus că Militaru s-ar fi implicat în procesul Ceaușescu).
          Informațiile despre încercarea eșuată de asasinare a lui Stănculescu le aveți din campania propagandistică stănculesciană din „Jurnalul Național” condus de Marius Tucă http://wp.me/pjejF-1hW , sau din campania propagandistică stănculesciană din „Adevărul” condus de Grigore Cartianu http://wp.me/pjejF-3MX ? (amîndouă acesta campanii avîndu-l drept cap limpede ori eminență cenușie pe Alex Mihai Stoenescu http://wp.me/pjejF-1oO )

          • Cred ca referintele corecte tin de un dialog civilizat. Niciodata si nicaieri nu am pus sub semnul intrebarii culpabilitatea Elenei Ceausescu ori pe a sotului ei. M-am intrebat doar de ce a trebuit sa fie executata o femeie de 70 de ani. L-am intrebat acest lucru pe Ion Iliescu in volumul de dialoguri „Marele soc”. A evitat raspunsul. E dreptul Dvs sa credeti ca asa trebuia procedat, e dreptul meu sa ma indoiesc. Mai degraba,cred, era vorba de a se satisface apetitul vindicativ machist. Ulterior, in varii volume memorialistice ale fostilor servitori ai regimului, de la Nicolae Plesita la Stefan Andrei, s-a recurs la diabolizarea Elenei Ceausescu si, pe cale de consecinta, la relativa ori chiar totala inocentare a sotului ei. Mai nou, Larry Watts merge pana acolo incat sugereaza ca aceasta ar fi fost in fruntea unei „fractiuni pro-sovietice” care ii includea pe „alogenii” Leonte Rautu si Ghizela Vass. Evident, o aiureala. Domnule Mioc, sunt convins ca stiti, ca si mine, ca asa se nasc legendele. In rest, va asigur ca pretuiesc eforturile Dvs de a spune adevarul despre acele evenimente.

            • Elena Ceaușescu nu a fost o simplă nevastă de președinte (cum au fost Maria Băsescu, Nina Iliescu sau nevasta domnului Emil Constantinescu care nici nu știu cum o cheamă) ci o persoană activ implicată în politica PCR, inclusiv în zilele revoluției. Pe lîngă ședința C.P.Ex. unde a ținut isonul soțului care îi lua la rost pe Milea, Postelnicu și Vlad că n-au înarmat trupele, cînd Ceaușescu a plecat în Iran Elena Ceaușescu a rămas la conducere. În acele zile – 18-19 decembrie – au fost 7 morți la TImișoara și s-a organizat operațiunea de furt și ardere a cadavrelor de la spitalul județean Timiș. Tudor Postelnicu declara că ideea de furt și incinerare a cadavrelor celor uciși la Timișoara, pentru ștergerea urmelor, i-a aparținut personal Elenei Ceaușescu. De altfel, asta este ideea reținută și de procuratură: http://mariusmioc.files.wordpress.com/2011/06/img31_robumoldoveanu40cadav.jpg
              De aceea cred că greșesc cei care au impresia că Elena Ceaușescu poate fi învinuită doar pentru calitatea ei de soție. Există fapte concrete, care îi aparțin personal, care ar fi justificat inculparea ei într-un proces al revoluției, dar datorită felului cum s-a desfășurat procesul Ceaușeștilor aceste fapte nu au putut fi discutate.

            • Dle. Tismăneanu, astăzi am dat din întîmplare peste acest site, în care am văzut ce enormităţi lansaţi în spaţiul public, despre ceva la care, probabil, aţi fost doar spectator, aşa cum au fost şi cei mai mulţi dintre locuitorii acestei planete, ce avea un tembelizor atunci, la care au văzut fel de fel de imagini din care, vă asigur, nu au înţeles mai nimic.
              Că aşa a fost şi este mi-o dovediţi şi dvs., prin cele scrise în articolul de fond.
              Aşa fiind, să o iau metodic.
              Ce vă face să bănuiţi că aşa zisul proces al odiosului şi sinistrei ar fi avut vreo cît de mică legătură cu Revoluţia Română din însîngeratul şi teribil de ruşinosul Decembrie 1989?
              Aveţi măcar idee cînd a fost decisă uciderea lor şi de ce (motivul real, nu balivernele pe care le vomită, la prostime, criminalul comunist jos ilici iliescu)?
              Pentru a vă ajuta să răspundeţi vă voi întreba care a fost motivul pentru care odioşii au zburat atunci, cu elicopterul, la Snagov, nu în altă parte?
              Componenţii acelei adunături au arătat atunci cuplului dictatorial şi, ulterior, privitorilor, adevărata faţă a sistemului original de injustiţie din România ocupată de acele bestii, pe care cei ce avuseseră nenorocul să fie citaţi în faţa vreunei instanţe de „judecată” în acele vremuri de tristă amintire o ştiau foarte bine!
              Pe ce vă bazaţi cînd aţi scris despre voinţa populară de atunci? Chiar nu aţi înţeles bine ce scandau tinerii în 21 12 1989. Sau nu aţi aflat încă nici despre arestarea lui andruţa, pe care l-am avut în custodie, după care l-am eliberat fără să îi fi umflat măcar ochii?
              Pe ce vă bazaţi cînd aţi scris că revolta de atunci, din însîngeratul şi teribil de ruşinosul Decembrie 1989 ar fi fost spontană?
              Pe ce vă bazaţi cînd aţi scris că ar fi fost milioane de oameni pe stradă care ar fi pus o presiune….. amestecîtd astfel realitatea, etapele şi adevărul istoric?
              Eu, părinte al Revoluţiei Române, apreciez că în toată România nu au fost pe stradă nici măcar 30.000 de români, pînă în clipa în care am răsturnat de la putere clica conducătoare, preluînd apoi puterea.
              Stat de drept unde? Aici, în România, nu a fost niciodată un stat de drept!
              Tele-revoluţia … aveţi măcar idee cine a fost cel ce a ordonat directorului general al TvR să pună de îndată în funcţiune tembeleviziunea şi de ce?
              Pe ce vă bazaţi că Stănculescu ar fi fost regizor, cînd toată lumea ştie că el a fost atunci unul dintre mult prea mulţii generali plătiţi de prostime, pentru a apăra odioasa dictatură a prostimii?
              Ce lăgătură ar fi fost între anihilarea fizică a cuplului odios şi Revoluţia Română?
              Ce implicare a avut, cît de mică, criminalul comunist stănculescu cu capturarea dictatorului şi a sinistrei?
              Aveţi măcar o cît de vagă bănuială asupra motivului pentru care pilotul elicoperului său i-a abandonat la marginea unei şosele, ca pe nişte gunoaie?
              Pe ce vă bazaţi cînd aţi scris că acele figuri palide, de zăpăuci cu veleităţi de disidenţi ar fi avut o cît de mică legătură cu Revoluţia Română sau vă este încă prea greu să înţelegeţi că acei nesimţiţi obraznici au făcut parte din gaşca contrarevoluţionarilor, care au distrus astfel marea realizare a românilor – Revoluţia română din însîngeratul şi ruşinosul 1989, despre care şi acum prostimea vorbeşte fără să înţeleagă însă nimic din adevărurile sale profunde.

            • Dle. Tismăneanu, astăzi am dat din întîmplare peste acest site, în care am văzut ce enormităţi lansaţi în spaţiul public, despre ceva la care, probabil, aţi fost doar spectator, aşa cum au fost şi cei mai mulţi dintre locuitorii acestei planete, ce aveau un tembelizor atunci, la care au văzut fel de fel de imagini din care, vă asigur, nu au înţeles mai nimic.
              Că aşa a fost şi este mi-o dovediţi chiar şi dvs., prin cele scrise în articolul de fond.
              Aşa fiind, să o iau metodic.
              Ce vă face să bănuiţi că aşa zisul proces al odiosului şi sinistrei ar fi avut vreo cît de mică legătură cu Revoluţia Română din însîngeratul şi teribil de ruşinosul Decembrie 1989?
              Aveţi măcar idee cînd a fost decisă uciderea lor şi de ce (motivul real, nu balivernele pe care le vomită, la prostime, criminalul comunist jos ilici iliescu şi gaşca sa penală)?
              Pentru a vă ajuta să răspundeţi vă voi întreba care a fost motivul pentru care odioşii au zburat atunci, cu elicopterul, la Snagov, nu în altă parte?
              Componenţii acelei adunături (numită de dvs. tribunal) au arătat atunci cuplului dictatorial şi, ulterior, privitorilor, adevărata faţă a sistemului original de injustiţie din România ocupată de acele bestii, pe care cei ce avuseseră nenorocul să fie citaţi în faţa vreunei instanţe de „judecată”, în acele vremuri de tristă amintire, o ştiau foarte bine!
              Pe ce vă bazaţi cînd aţi scris despre voinţa populară de atunci? Chiar nu aţi înţeles bine ce scandau tinerii în 21 12 1989? Sau nu aţi aflat încă nici despre arestarea lui andruţa, pe care l-am avut în custodie, după care l-am eliberat fără să îi fi umflat măcar ochii?
              Pe ce vă bazaţi cînd aţi scris că revolta de atunci, din însîngeratul şi teribil de ruşinosul Decembrie 1989, ar fi fost spontană?
              Pe ce vă bazaţi cînd aţi scris că ar fi fost milioane de oameni pe stradă, care ar fi pus o presiune….. amestecîtd teribil, astfel, realitatea, etapele şi adevărul istoric?
              Eu, părinte al Revoluţiei Române, apreciez însă că în toată România nu au fost pe stradă nici măcar 30.000 de români, pînă în clipa în care am reuşit să răsturnăm de la putere clica conducătoare, preluînd apoi puterea.
              Stat de drept unde? Aici, în România, nu a fost niciodată un stat de drept!
              Tele-revoluţia … aveţi măcar idee cine a fost cel ce a ordonat directorului general al TvR să pună, de îndată, în funcţiune tembeleviziunea şi de ce?
              Pe ce vă bazaţi că stănculescu ar fi fost regizor, cînd toată lumea ştie că el a fost atunci unul dintre mult prea mulţii generali plătiţi de prostime, pentru a apăra odioasa dictatură a prostimii?
              Ce lăgătură ar fi fost între anihilarea fizică a cuplului odios şi Revoluţia Română?
              Ce implicare a avut, cît de mică, criminalul comunist stănculescu cu capturarea dictatorului şi a sinistrei?
              Aveţi măcar o cît de vagă bănuială asupra motivului pentru care pilotul elicoperului său i-a abandonat la marginea unei şosele, ca pe nişte gunoaie?
              Pe ce vă bazaţi cînd aţi scris că acele figuri palide, de zăpăuci cu veleităţi de disidenţi ar fi avut o cît de mică legătură cu Revoluţia Română sau vă este încă prea greu să înţelegeţi că acei nesimţiţi obraznici au făcut parte numai din gaşca contrarevoluţionarilor, ce au distrus, prin contribuţia lor directă, marea realizare a românilor – Revoluţia română din însîngeratul şi ruşinosul 1989, despre care şi acum prostimea vorbeşte însă fără să înţeleagă nimic din adevărurile sale profunde.

            • Va multumesc pentru comentariu. Pe 17 decembrie 1989 eram la Toronto si participam la dezbatrea care a urmat transmiterii unui documentar al televiziunii publice canadiene care includea un interviu cu disidentul anticomunist, omul de mare curaj Nica Leon. Va doresc noroc, bucurii si sanatate!

            • Cred ca diabolizarea Elenei Ceausescu a orchestrat-o cel mai bine Pacepa, cu ajutorul celor care l-au ajutat sa scrie Orizonturi Rosii, dupa parerea mea – cea mai buna carte scrisa pentru a demonstra caracterul de administrator-patriot al lui Nicolae Ceausescu – daca judecam citeva aspecte economice la nivel de stat in Romania, din timpul sau si dupa.

              Fara a-l idoliza,, dictatorul ramine un bun administrator al tarii, cu toate pacatele sale stiute si nestiute.

              Problema lui Ceausescu a fost si ramine cei care l-au consiliat, findca cu toata priceperea lui in treburile DIE, apropiatii i-au servit multe cacialmale.

              Domnule Tismaneanu, am o propunerere: incercati sa-l intervievati pe Constantin Manea, „profesorul” cum ii spunea Pacepa. Cred ca ar fi cea mai serioasa sursa pentru a face un „portret psihologic” asa cum se obisnuieste in America de catre FBI, CIA, NSA si alti specialisti in materie.

              Cred ca pentru cite a facut – bune si rele – pentru Romania, Nicolae Ceausescu merita sa fie stiut asa cum a fost in realitate. Oricum si noi, cititorii mai caustici sau mai putin caustici, meritam sa aflam despre singurul Presedinte comunist al Romaniei, ca despre cei post-comunisti stim destule.

          • @mariusmioc
            Militaru nu era printre ei in momentul initial al reprimarii miscarilor, dar era printre si peste multi dintre ei in momentul hotararilor legate de „proces”: controla Armata, subordonase si DSS la acea vreme si decapitase (chiar si la propriu) USLA (alt act de cruzime razbunatoare al acestui psihopat stalinist sinistru). Ca un detaliu care poate sa aiba sau nu legatura cu „procesul” (in abordarea Dvs imi dau seama ca ar trebui sa aiba): „mortii lui Militaru” sunt mult mai numerosi decat „mortii lui Stanculescu”.
            Daca ati citit cu atentie si fara prejudecati, in ce am scris mai sus, eu am facut, succint, niste distinctii legate de persoane si momente ale evenimentelor, fara sa vreau sa intru in deja eternele/celebrele dicutii cu fineturi pe ore, minute si secunde etc (si nici nu vreau s-o fac). Si la fel cum MULT este diferit de MAI MULT, tot asa nici vinile unora (ca Militaru, de pilda, care avea si mize personale mai vechi, afara de cele ivite la Revolutie) nu le exclud pe ale altora (ca Stanculescu, de exemplu); si invers. In rest, faptul ca unii apar filmati si altii nu, nici nu conteaza. Ce, Ilici apare la „proces”? Sau zice/a zis el ceva adevarat, cu gura lui, despre ‘proces”, vreme de un sfert de veac? Inteleg, in logica Dvs, ca Ilici nu e implicat deloc in povestea asta cu Ceausestii si cu „procesul”. Folosind argumente ca ale Dvs, as putea sa spun ca si Dvs dati vina cea mare tot pe niste morti care nu se mai pot apara: pe Ceausesti.
            PS: nu vreau sa port cu Dvs o discutie despre surse; ma descurajeaza modul prezumtios si lipsit de orsice mic dubiu in care o faceti Dvs; nu numai aici si acum, ci si pe blogul pe care va produceti in mod curent.

            • Domnule Doxa, mă descurajează modul prezumțios și lipsit de orișice mic dubiu în care faceți afirmații de felul „morții lui Militaru sînt mult mai numeroși decît morții lui Stănculescu”, fără a indica pe ce bază faceți asemenea afirmații.
              Militaru a fost numit oficial ministru al apărării în 26 decembrie, iar apoi a chemat din rezervă unii oameni care îi erau fideli. Acesta e momentul în care Militaru a preluat cu adevărat și total conducerea armatei, dar din acel moment luptele cu „teroriștii” au încetat. Dacă căutăm morții din decembrie 1989, aceia sînt în mare majoritate dinainte ca Militaru să aibă control efectiv al armatei.
              Militaru personal spunea că a preluat conducerea operațiunilor militare în 24 decembrie după-masă. Cei mai mulți morți au fost înainte de acest moment.
              Există relatări că în perioada 22-24 decembrie, cel care se implica operativ la Ministerul Apărării Naționale la conducerea „luptei antiteroriste” se numea Stănculescu. În sediul CC există filmări care arată că cei care dădeau diferite ordine trupelor erau generalii Vlad și Gușă. Filmări cu Militaru dînd ordine în acele zile nu sînt.
              Chiar și în cazul „decapitării” USLA, relatările șefului USLA (între timp răposat) consemnate de Angela Băcescu într-o carte din 1994, arată că omul principal căruia i se raportau amănunte despre traseul urmat de uslași și cu care s-au stabilit semne de recunoaștere la sosirea în dispozitiv era Stănculescu, nu Militaru.
              Cazul Trosca și implicarea lui Victor Stănculescu
              http://mariusmioc.wordpress.com/2014/12/16/cazul-trosca-si-implicarea-lui-victor-stanculescu/
              Dar, dacă și într-un caz atît de clar ca și procesul Ceaușescu, în care absolut toate dovezile indică spre Stănculescu ca organizator al procesului, dv. tot presupunerea „Militaru” o susțineți, nu știu dacă în această problemă puteți gîndi rațional. Faptul că Militaru a trăit ani buni după revoluție, a candidat și la președinție, și cîtă vreme trăia și putea da replică nimeni n-a spus că ar fi pus la cale procesul Ceaușescu nu vă pune pe gînduri? De fapt, nici măcar azi nu există vreunul din cei direct implicați în proces care să spună că a primit vreun ordin legat de proces de la generalul Militaru, absolut toți cei implicați direct spun că ordinele veneau de la Stănculescu. Doar băgători de seamă care n-au participat sub nici o formă la acel proces vehiculează în presă că Militaru e cel care a pus la cale execuția lui Ceaușescu.

            • @mariusmioc
              Dvs nu va este clar ca eu NU sustin „varianta Militaru”, in exclusivitate? Ca mesajul initial era o ipoteza de lucru (atata vreme cat am scris ca „am putea gandi SI asa, cum am scris eu mai sus”), viabila, zic eu? Dvs sunteti sigur ca ati citit, de fapt, ce am scris mai sus, inclusiv in primul mesaj? Ca vad ca despre Ilici, de pilda, nu ziceti nimic: nu tu o filmare, nu tu un ordin scris/verbal, o marturie, nimic. Din ce citesc aici la Dvs, e ca si cum nici n-ar fi existat aceasta ciuma a istoriei contemporane. E sau nu e implicat Ion Iliescu in „proces”? E sau nu e implicat Ilici in cazul „mortilor de dupa 22 Decembrie/teroristilor”? In plus, mie mi-e neclar si de ce Militaru nu ar avea vreo vina si de ce apare zugravit asa de luminos in ceea ce sustineti Dvs aici? Deoarece a candidat in ’96? Pentru ca nu e filmat? Pentru ca poarta Stanculecu, in exclusivitate, toata vina „procesulu” (daca vina e)? Pentru ca nu stiti Dvs ca Militaru sa aiba vreuna? Si de ce sustineti ca este atat de clar cazul „procesului”? Atunci de ce discutam pe marginea lui pana si azi? D-l Tismaneanu, spre exemplu, sa fi scris D-sa articolul de aici asa, aniversar? Sau e doar pentru ca nu pot eu gandi… rational? :) Je m’en doute… O fi clar pentru Dvs, dar pentru Dvs prea multe sunt… prea clare; cel putin pentru gustul meu.
              Dvs ati ales numai ce v-a convenit din cele scrise de mine si ii dati inainte cu Stanculescu. Partial, va inteleg: pentru Timisoara, Stanculescu este ca si/mai mult decat numele Raului. De acord. Dar eu credeam ca am trecut de mult de/peste acest spirit sectar al Timisoarei (revolutionare, dar si post-revolutionare), pe care il cunosc foarte bine. Atata vreme cat Timisoara, ca oras al Revolutiei Romane, prin voci mai mult sau mai putin autorizate si/sau valide va continua sa se considere o enclava care a avut propria-i Revolutie, eroi, vinovati si apoi propria evolutie samd, toate bine delimitate si fara legatura cu ce au facut mai apoi Miticii, si cata vreme Timisoara se va inchipui ca un cocon fara legatura cu restul lumii (decat poate „cu Viena, ca-i mai aproape decat Bucurestiul”), pesemne ca nu ne vom intelege; deoarece pentru mine Timisoara e (cu tot ce inseamna ea) parte a unui intreg si constat ca pentru Dvs (inca) nu e. Si de aici plecand, urmeaza un sir intreg de malentendu-uri. C’est la vie!

            • Domnule Doxa, înţeleg că nu-mi acceptaţi părerile fiindcă sînt din Timişoara, iar dv. cunoaşteţi spiritul sectar ala cestui oraş.
              Nu e ceva nou, încă din 1990, după ce s-a lansat Proclamaţia de la Timişoara, noi timişorenii sîntem obişnuiţi să fim învinuiţi de spirit sectar şi să vedem că ceea ce spunem despre revoluţia din decembrie 1989 nu e băgat în seamă. Poate chiar aveam ceva spirit sectar, cînd întreaga ţară era entuziasmată de Ion Iliescu la Timişoara rolul său în revoluţie era contestat.
              Spirit sectar este probabil şi pretenţia ca afirmaţiile despre revoluţia din 1989 să fie însoţite cu dovezi. Filmări, documente, declaraţii de martori oculari (nu şi de băgători de seamă care n-au fost prezenţi la evenimente) sînt considerate dovezi în ţările civilizate. În cazul procesului Ceauşescu, există dovezi gîrlă despre implicarea lui Stănculescu – de la filmarea din proces în care apare şi Stănculescu, pînă la o puzderie de declaraţii ale celor prezenţi care toţi confirmă implicarea domnului Stănculescu. Şi cu privire la implicarea domnului Iliescu există dovezi – de la decretul de înfiinţare a Tribunalului care i-a judecat pe Ceauşeşti la faptul că Iliescu însuşi a recunoscut implicarea. Decizia de condamnare a soţilor Ceauşescu face referire la hotărîrea CFSN semnată de Iliescu.
              http://mariusmioc.wordpress.com/2014/01/10/sentinta-de-condamnare-a-sotilor-ceausescu/
              Cînd dumneavoastră susţineţi implicarea lui Militaru în proces, fie şi neexclusiv, eu vă cer dovezi. Îmi dau seama că cererea mea de a argumenta afirmaţiile cu dovezi vă provoacă un şoc, nu sînteţi obişnuit să faceţi afirmaţii pe bază de dovezi sau să vi se ceară dovezi pentru ce afirmaţi.

            • chiar asa : nu stiu de ce n au decretat paralamentarii ca rivolutia a inceput la Iasi !?

            • @mariusmioc
              Domnule, intelegeti ce/cum doriti Dvs. Dealtminteri asta e si procedura standard, imi dau seama.

            • Marius, îţi amintesc că acele acte au fost semnate atunci de un neica nimeni, un criminal comunist căruia i se spune jos ilici iliescu, care la data cînd el, cu mînuţa lui le-a scris şi le-a semnat nu era decît conducătorul găştii contrarevoluţionare, ce pornise şi ducea un război nedeclarat, deschis cu revoluţionarii şi cu România, ale cărei obiective şi instituţii le atacau ei arunci, pentru a se reinstala temeinic la putere. Aşa fiind, simulacrul de proces nu a fost decît o secvenţă din filmul: Da prostimii pîne puţină şi cît mai mult circ, pentru ca astfel să îi furi caşcavalul! Ceea ce au şi făcut!

            • Militaru nu prea a fost curajos in primele ceasuri fiindca se afla in baza de date a direciei a IV-a de Contrainformatii militare si nu stia cine-l poate demasca si cum. Pacela a descris clar demascarea sa, chiar inaintea unei propuneri de inaintare in grad. Numai dupa ce Brucan si Iliescu l-au chemat la televiziune (etaj X, biroul presedintelui televiziunii, 2.30 a.m. 23 dec.’89). Intimplator am auzit conversatia: ILIESCU catre Brucan: „Chemati-l pe Militaru sa faca ordine aici”, cind afara aparuse un helicopter care s-a indepartat rapid.

              Citeva ceasuri mai tirziu, cind s-a luminat, am vazut vilele din jurul televiziunii ciuruite de militarii unitatii de securitate care pazeau televiziunea, dar nici un glont nu lasase urma pe cladirea televiziunii. La mirarea mea, maiorul de securitate care impartise toata noaptea arme civililor sa „apere televiziunea” a disparut. Mai tirziu, in zilele de inceput ale lui ianuarie 1990 am vazut ca „s-a tras si asupra televiziunii”.

              Sa ne spuna cei doi martori la impartirea armelor – Roman si Iliescu – care a fost rolul acelor arme? De unde proveneau acolo? De ce, cei care le-au primit (inclusiv eu) nu au fost legitimati/identificati.

              Mai ales, de ce majoritatea pistoalelor erau marca „Carpati” despre care se stia ca erau numai in dotarea ofiterilor armatei?

              Se vor deschide vre-o data arhivele GURU si KGB? Cred ca nu. Ale Romaniei au fost sterse/furate/distruse chiar din zilele in care se desfiintase securitatea.

          • Marius, constat că de atîţia amari de ani tot îţi place să te învîrţi tot după coadă! Nu ceea ce susţi tu este adevărul, nu de mărturiile lui s-ar fi sinchisit călăii săi, ci un altul, cu mult mai cumplit, a fost motivul real, care a impus suprimarea de urgenţă a celor doi.
            Chiar nu ai făcut nici o legătură între plimbările criminalului comunist stănculescu, la sfîrşitul lui 1989 şi adevăr?

            • Domnule Nica Leon, nu ne mai fierbeti! Puneti niste intrebari pline de semnificatie si dati impresia ca aveti raspunsurile. Atunci, va rog, punct cu punct, dati-ne raspunsurile. Altfel, n-are rost…

            • Deoarece, pînă aici nu am găsit loc pentru a vă răspunde, la mesajul şi la urările dvs., pentru care vă mulţumesc, urîndu-vă, la rîndul meu, un an nou fericit, în pace şi prosperitate, cu sănătate, multe bucuri şi împliniri, precum şi tradiţionalul La Mulţi Ani!
              Vă mărturisesc că sînteţi primul om care în aceşti 25 de ani îmi transmite o asemenea informaţie, total necunoscută mie, pînă la dvs.
              Recunosc că am mai avut ocazia să discut cu canadieni, chiar şi cu doamna care mă ajuta atunci să scot scrisorile din ţară, ce era tot cetăţean canadian, care mi-a dovedit un curaj cum nu au avut mulţi dintre diplomaţii străini acreditaţi în România, la care am apelat, cerîndu-le ajutor, dintre care unii m-au refuzat categoric, apoi, pentru a îşi masca frica, au lansat, după Revoluţia romînă din însîngeratul şi ruşinosul Decembrie 1989, zvonul că aş fi fost maior de securitate şi din acest motiv mi-ar fi refuzat ajutorul cerut de mine lor, adică atunci cînd americanii, cu care colaboram încă din 1979, au început să se prefacă doar că ar fi fost de acord să îmi transmită scrisorile critice şi la Europa Liberă, pentru a fi citite, aşa cum îi tot rugam mereu, nu numai la Departamentul de Stat şi la Casa Albă, cum o făcuseră, după spusele lor, pînă atunci.
              Am mai cunoscut o anume dnă. Mocanu, tot din Canada, care a scris şi o carte despre Revoluţia Română, probabil la comandă, în care bătea rău cîmpii, dar care a pretins că nu ar fi auzit niciodată despre mine, în Canada.
              Aşa că, astăzi, mi-aţi făcut o imensă surpriză, pentru care vă mulţumesc.

            • Cred ca il puteti contacta peproducatorul emisiunii care a inclus acel film, lucreaza si acum la CBC (Canadian Proadcasting Corporation), Oleh Roumak (intre timp a devenit faimos). Sunt convins ca-si aminteste. Era zapada acolo, eu mersesem ptr emisiunea cu filmul (zburasem din Philadelphia), am mai ramas o nopate, incepuse revolutia, am aparut la McNeil-Lehrer NewsHour, transmisiune de la un studiou din Toronto. Poate gresesc data, se poate sa fi fost 20 decembrie. Oleh va putea sa confirme.

              http://www.hollywoodreporter.com/news/cbc-big-winner-at-gemini-229508

  3. Craciun fericit, dle profesor & cititorilor dvs!

    puteti, va rog, detalia – nu neaparat acum si aici – ciudatenia unor astfel de prezente in rindul „proto-emanatilor”: „mistico-ocultistul” Voican-Voiculescu si initiatul „in istoria fascismului” (sic!) Magureanu.” Respectiv cum putem citi astfel de adjective – chiar ar trebui sa le luam in serios? Ori sint o fanfaronada promovata de catre cei doi?!

    Cele bune!

    • Despre ocultismul voicanic nu ma pot pronunta. Dar Virgil Magureanu chiar a citit mult despre fascism, as merge pana acolo incat as zice ca a avut/are o fascinatie pentru fenomenul totalitar fascist. Nu cred ca l-a interesat la fel de tare totalitarismul rosu. Ma rog, despre fascism putea publica plus ou moins in voie. A scris cateva studii pe subiect. Nimic special, dar bine informate.

      • Vladimir, este interesant ce spui despre Virgil Magureanu. Poti, te rog, preciza mai multe detalii despre studiile scrise de VM pe subiectul fascism?

          • Vladimir, multumesc pentru urari, la fel si tie si familiei tale! Astept un update pe email cu pagina unde apare acel capitol despre fascism in „Puterea politica” si referinte din volume colective.
            Mai am o intrebare la care te rog sa raspunzi detaliat: de ce crezi ca VM „a avut/are o fascinatie pentru fenomenul totalitar fascist.”?

            Cu prietenie, Cos

            • Cos, Cred ca omul este fascinat de formule politice autoritare. Ceea ce-l deranja la NC tinea, cred, de anumite excese (extravagante) ale cultului. Asemeni unor Iliescu si Verdet, personaje pe care, din cate stiu VM le-a frecventat inca din anii 70, el a fost (cred ca este inca) un adversar al pluralismului. In fascismul italian cred ca pretuia (evident nu o putea spune explicit) corporatismul, omogenizarea corpului politic in numele unei sacralizate „Vointe Generale”. Pshihologic, VM se crede predestinat, este convins ca e omniscient si se vrea omnipotent. Te rog sa iei aceste cuvinte ca o ebosa, deci nu e un portret definitiv al celui care, intre decembrie 1989 si primavara lui 1997, a avut un rol decisiv, impreuna cu Ion Iliescu, in toate actiunile politice din Romania. Chiar ma intreb de ce nu scrie cineva o carte de genul „Cine esti dumneata, domnule Magureanu?” Cred ca ar fi un best-seller :)

            • Vladimir, daca asa il vezi tu pe Virgil Magureanu, n-as fi surprins sa aflam ca el ar fi fost adevaratul artizan al „procesului” si executiei ceausestilor! Ce crezi?
              Achiesez la sugestia ta a unei carti despre VM. Nu vad un autor mai potrivit decat tine.

            • Cos, Am scris despre Magureanu in „The New Republic”, la inceoputul lunii februarie 1990, intr-un articol care a declansat razboiul puterii feseniste contra mea (New Masks, Old Faces”). Il poti gasi, tradus de Bogdan C. Iacob, in volumul meu „Fantoma lui Gheorghiu-Dej” aparut la Humanitas. Mentionam acolo ca Magureanu a apartu, so to speak, out of the blue si a citit, la TVR „libera”, Proclamatia FSN. In ce calitate? De fost conferentiat la „Stefan Gheorghiu”? L-am intalnit pe coridor, in fata biroului lui Iliescu, la inceputlu lui martie 1990 cand, impreuna cu Dorin Tudoran, l-a intalnit, vreme de circa un sfert de ora, pe presedintele Consiliului FSN. Era cu cateva zile inainte de incidentele de la Targu Mres care au dus, cum stim amandoi si mult altii, la infiintarea SRI. Cine a fost numit director al SRI? Ghici ghicitoarea mea :) Fara explicatii. Mi-am amintit ce-mi spusese candva Janina Ianosi care fusese colega de catedra, la socialism stiintific, la universitate, despre cum a parasit cariera academica pentru o functie in Securitate. De la Secu, a ajuns la Stefan Gheorghiu. Acolo, a inceput sa teasa itele complotului. Restul il stii tu, cred, mai bine ca mine :) Stii cum vorbea in jumatati de fraza, cu subintelesuri, cu aluzii alunecoase, cum te facea sa crezi ca e conectat in Olimp. Si, guess what, poate ca si era. Prezenta sa la proces nu a fost una banala, de „simplu spectator”, cum nici Ceausescu nu era un „simplu cetatean”.

              In Magureanu, Securitatea investise enorm. Sosise momentul sa fie cumva recompensata. Trei erau grupurile care il voiau lichidat pe Ceausescu: Securitatea, zona pro-sovietica din armata (Militaru, Kostyal, Cico Dumitrescu), si activistii vechi si noi, de la Brucan si Barladeanu la Ilici si Martian Dan. Stanculescu isi juca probabil pe propria sa carte. Intre Secu si NC relatiile au fost intotdeauna tensionate. NC a favorizat de multe ori armata. Sa nu uitam ca, in termeni de cariera, acesta lucrase in armata. Intre el si Draghici avusese loc un lung conflict, incheiat in aprilie 1968 cu eliminarea politica a fostului ministru de interne.

              Omul isi indeplinea vechea-noua sa misiune. Ma intreb ce s-o fi intamplat cu sefii sai directi de-odinioara. Ulterior, pentru albirea Securitatiii, l-a recrutat pe Mihai Pelin sa confectioneze „Cartea Alba a Securitatii”. Scopul era ideologic: vechea Securitate, cea „internationalista”, fusese anti-patriotica si ticaloasa, cea „noua”, a unor Plesita, Stamatoiu, Macri, Vlad, era „a poporului”. El, Magureanu, pe aceasta o servise. Relatia cu „don Pedro” a fost extrem de tensionata. Lasand de-o parte xenofobia lui Magureanu (reala), intervenea conflictul echipei sale cu Mihai Caraman. Din acest punct, chiar nu mai am date. Si, de fapt, nici nu ma prea intereseaza. Ambele factiuni au fost ostile democratiei liberale. Cred ca ambele erau legate de Moscova. In orice caz, ambele erau anti-occidentale. Multe se pot spune despre Magureanu, dar nu ca ar fi un prieten al Vestului democratic…

              http://www.humanitas.ro/humanitas/fantoma-lui-gheorghiu-dej

            • Vladimir, o alta problema este ca nu stim care-i numele adevarat: Virgil Magureanu sau Imre Asztalos? Stii ceva?

  4. Domnule Profesor Tismaneanu,
    Profit de aceasta ocazie sa va doresc sarbatori fericite si un Nou An care sa va aduca dvs. si familiei dvs. indeplinirea tuturor dorintelor.

    Cu stima,

    • Dle. Tismăneanu, cînd ne vom vedea am să vă povestesc eu ce a fost, într-adevăr, cu acest Aştaloş şi cu fratele său de misiune!

  5. Domnule Tismaneanu, felicitari pentru articol si Craciun fericit !

    Ceausescu a murit la fel ca si alti lideri comunisti. Murind, a salvat cauza. Comunistii nu vor sa recunoasca cand dau cu oistea in gard, insa cand lucrul asta nu mai poate fi acoperit, cei din esalonul II isi tradeaza liderul si il executa sumar.

    Tind sa nutresc sentimente de indiferenta fata de soarta Ceausestilor. Aveam 14 ani atunci, si nu stiu cat e de important e cum au murit in cele din urma. Important e ca oamenii le doreau sincer moartea si asta s-a intamplat pana la urma. Inteleg implicatiile negative ale acelei farse de proces asupra noii democratii in formare insa nu mi se pare cea mai grava problema.

    Mai grava mi se pare tesatura abila a noilor conducatori ai Romaniei din acea vreme: la cateva luni dupa acetele de la Revolutie ( procesul lui Ceausescu din pacate nu e cea mai grava crima, insa o pata pe obrazul noii democratii, nu mai mare decat cei ~1000 de morti de la Revolutie sau mineriadele ) oamenii au iesit ca sa legitimeze noul FSN prin vot. Primind confirmarea populara sub forma unui vot masiv, actele lui Iliescu sunt f. greu de combatut post factum.

    La revolutie, oamenii nu mai respecta legea. Unii profita de haos si fac gainarii, altii fac ce ii taie capul si ulterior devin eroi, pentru ca incalcand legea sistemului muribund, produc revolutia si reprezinta noua „vointa populara”. Exact asta a vrut sa para ca a facut Iliescu, avand grija sa para un „emanat” si se legitmieze prin voturl masiv din 90, aratand lumii intregi ca tot ce a facut la Revolutie a fost in spirtul acesteia.

    Sunt convins ca daca Iliescu si FSN nu intrau in politica asa cum au promis initial, acum erau judecati de mult. Asa, primind voturi dupa voturi, poate spune oricand „da, au fost si greseli, dar asa-i la razboi, dar uite ca, in ciuda erorilor, oamenii au fost cu mine”.

    De aceea trebuie sa insistam pe ceea ce pare sa fie calcaiul lui Ahile pentru stratagema Iliescu: acapararea televiziunii si prezentarea distorsionata a evenimentelor luni si ani dupa aceea, propaganda cu aparatul vechiul sistem de care a beneficiat pentru a pacali un popor si care l-au putut sa treaca din criminal bolsevic in erou revolutionar.

    Anchetarea si judecarea lui trebuie sa inceapa din acest punct, altfel se va ajunge in situatii paradoxale si va da apa la moara sistemului de propaganda care nu a murit ci s-a transformat.

    • Clint, tu chiar ai înţeles bine ceea ce ai scris aici? Ce te face să crezi că acest odios criminal, jos ilici iliescu, ar fi fost un erou revoluţionar?
      Dacă el e acum erou, eu, părintele Revoluţiei române, ce sînt?

  6. Evenimentele de ’89 au anvergura unei tragedii antice. Cel putin prin hecatomba provocata. Este evident ca macelul a fost premeditat. Care vor fi fost ratiunile? Era Ceausescu depozitarul unor adevaruri teribile, periculoase? Ce adevaruri? Pentru cine periculoase? Un act de razbunare personal? Al cui? S-a facut toata tarasenia in beneficiul lui Iliescu? Nu pare! Evolutia lui, in acele momente si dupa, il recomanda mai mult ca pe o marioneta. Teza cu perpetuarea privilegiilor nomenclaturii nu este sustenabila! Nomenclatura s-a salvat si s-a adaptat in toate celelalte state comuniste, sa fim seriosi! Masura de inhibare a zelosilor comunisti sau a fanaticilor devotati cuplului? Care fanatici, care zelosi! Toata desfasurarea de evenimente a aratat determinare, control strict al etapelor, pare a fi vrut sa arate cuiva ca Romania este hotarata sa faca acest pas, ca nu precupeteste nicio viata, ca nu este dispusa la jumatati de masura si ca hotararea ei nu trebuie ignorata! Faptul ca se refuza orice act de justitie, sub atatea guvernari, chiar dupa 25 de ani, spune ca totul a fost o operatiune de stat cu resorturi si explicatii grave. Este posibil sa descoperim peste ani ratiunea decidentilor acelui masacru ca punandu-i in alternativa unor alegeri tragice? De gravitatea ratiunilor de stat?

    • Ce alternative tragice, decat cele ale invaziei unor forte straine si eventual „eliberarea” unor zone ca Transilvania (ceea ce s-a si vehiculat)? Si e nevoie de atata inscenare ca sa transmiti semnalul ca nu va fi tolerat asa ceva? E nevoie sa-ti omori propriii copii, ca la Otopeni? Sa fim seriosi.

    • Pe 5 ianuarie se vor comemora 65 de ani dela nasterea lui Ioan Petru Culianu. IP Culianu a fost cel care detinea in mod clar ‘secretele’ revolutiei din decembrie 1989. Nu poate exista nicio explicatie oculta a FAPTULUI ca in toamna lui ’89, deci INAINTE de revolutia propriu zisa, IP Culianu anticipa cu exactitate desfasuratorul evenimentelor. Majoritatea comentatorilor Jormaniei libere a lui Culianu s-au oprit la numele terminate in ‘an’ si le-au mapat pe Brucan, Roman, si Voican. Haideti, insa, sa continuam lista cu Caraman si de ce, nu, Magurean(u). Vrem adevarul despre revolutie? Sa mergem, daca putem :) , la SIE si sa cerem dosarul de agent deplin conspirat al lui IP Culianu (sa nu-mi spuneti ca nu poate fi vorba de asa ceva, Culianu a fost un anticomunist, etc… Si ce daca a fost? Comparind cu ce stim despre modul in care se recrutau, ‘cresteau’ si plasau ‘deplin conspiratii’, si cu ce stim despre profilul acestor agenti, IP Culianu este personajul perfect pentru asa ceva…).
      Mie imi este clar, pentru ca nu poate exista o alta explicatie RATIONALA, ca IP Culianu citise planul de desfasurare a evenimentelor, citise cine urmau sa fie personajele piesei. De unde? Probabil ca handler-ul sau avusese la randul sau acces la respectivul plan si i-l impartasise lui Culianu. De ce? Putem face supozitii…

        • In primul rand, va urez la randul meu un An Nou Fericit!

          V-as fi recunoscator mai apoi daca imi veti putea macar sugera o explicatie RATIONALA pentru clar viziunea lui IP Culianu la care m-am referit, alta decat cea propusa de mine. Mie acest ‘future in the past’ devoalat de IP Culianu mi se pare cheia adevarata a lui decembrie ’89, dincolo de orice alte abureli cu teroristi, arabi, kaghebisti, elicoptere invizibile and stuff.
          Sper ca veti fi de acord cu mine ca IP Cuiianu este inca o data o victima, si noi o data cu el, de data acesta a ignorarii premeditate (probabil cu ordin de ‘sus’) a explicarii anticipatiei sale.

    • Alexandru Jecu, ce te face să crezi că au fost nişte „evenimente” şi nu o revoluţie? De ce vrei să pari mai inteligent decît majoritarii? Tu chiar înţelegi cîte prostii ai trîntit, fudul, în acel text?
      Faptul ca se refuza orice act de justitie,… e doar o dovadă a prostiei, ce este predominanta caracteristică a locuitorilor României, pentru a nu-i aminti aici şi pe ceilalţi din restul lumii
      .

  7. Cu voia d-stra, un punct de vedere. Daca revolutia din 1989 ar fi fost „sugrumata”, astazi am fi vorbit ca despre un eveniment-defunct sau o tentativa esuata, precum revolutiile poloneza si ungara din 1956. Pentru toate interpretarile, trecute sau viitoare, un fapt este nedisputabil, revolutia a fost „sugrumatoare” pentru dictator si comunism, la modul fizic, deci ireversibil. Oricat s-ar glosa pe tema executiei, solutia a fost cea clasica, uzuala in toate revolutiile, care a multumit pe toata lumea, in primul rand, pe occidentali, chiar daca nu recunosc. Un Ceausescu detinut politic ar fi fost inacceptabil in toate privintele. Aplicarea pedepsei cu moartea in ziua de Craciun, intr-o tara crestina, este o alta problema, pentru expertii in psihologie politica si sociala este un indicator de slabiciune a celui care semna, dar nu hotara. Adevarata putere, cel putin pentru momentele hotaratoare, de inceput, a venit din directia propunerilor de numire a lui Petre Roman ca premier, de destituire a lui Stanculescu din functia de ministru al apararii si de numire in aceiasi functie a lui Militaru. Conjunctura i-a ales pe actori, nu actorii au ales conjunctura. Daca nu ar fi existat un Stanculescu, discursul democratiilor occidentale (am in vedere si Europa Libera) ar fi fost si mai acuzator si mai izolator. Sa ne reamintim de metafora „mamaligii care nu explodeaza”, dar si de indemnuri aproape fatise privind gasirea si folosirea verigilor slabe din garda pretoriana, care existau, trebuiau doar cautate. Evenimentele l-au ales pe Stanculescu, oricum, l-ar fi ales pe oricine ar fi avut pozitia lui.

  8. Executarea ceausestilor a fost un act grotesc. Nicolae Ceuasescu adus a putere dupa Ghiorghiu-Dej, a carui linie poitica a jurat s-o duca mai departe ( tendnta spre desprindere de nia Kremlinului) i-a asigurat sustinere popuara plus atitudinea in raport cu invadarea Ceho*Slolovaciei, penultima data cand sistemul nationa de aparare s-a aflat in stare de alerta de razboi. Natiunea noatra are o aspiratie spre onorabilitate, mereu compromiusa de conducatorii ei.Excesele lui N.Ceausescu final asociat a putere cu Eena Ceausescu au erodat autoritatea de care scurta vreme s-a bucurat. La nivelul romanului normal se dorea ca Ceausescu sa-si piarda puterea, sa ocuiasca a bloc si Eena sa stea la coada pentru o sticla cu lapte, cum stateam, cei avand la data respectiva copii mici. Opresiunea regimului totalitar nu era o noutate, exitasera si vremuri mai negre, nu e intrevedeau perpective de eliberare, real politic, Romania nu putea incerca deprinderea de hegemonia sovietica, cu dovedisera anterior tentativele ator sateliti ai Moscovei. In 1989 perpectiva desprinderii de opresiunea sovietica devenise actuaa si realista, plutea in aer si se astepta sa se produca. Rascoala popuara pornita la Timisoara, preteztul este neimportant, si mai aels brutaitatea reperiunii, care avea un antecedent la Brasov, a miscat lucrurie.Orasul meu a fost al II-lea care a intrat in proteste de strada si final in masive deonstratii civice ( autentice) si categorice. Miscarea ampla care a demoat regimul n-a avut temeiul in actiunile poitice de a varful ierarhiei. PCR numara 4 milioane de membri, majoritatea muncitori , maistri si ingineri din economia socialista. Buna parte din acestia s-au aflat in strada, organizat si ferm determinati sa doboare regimul politic. Li s-a asociat armata, majoritatea ofiterilor, subofiterilor fiind mamebri PCR.In citeva zie puterea absoluta totaitarisa n-a mai functionat si sub presiunea pietei frmua gorbaciovista de chimbare, propussa initial de Ion Iliecu a fost radicalizata ca efect fiind n fapt abolirea statului. A se reciti declaratia CFSN procamata pubic, „acceptata de toti si necontestata de cineva” cu valoare de act constitutional. Romania nu avea partide politice altu decat PCR, nu se certifica existenta vreunui grup pucist adevarat si nici a unei miscari dizidente sau civice organizate. S-a improvizat in conditii de vid de putere, sub presiunea dar si sutinerea masei pentru cei care au produs o chita de guvern, real necesara. Restul sunt intrigi poitice in care mai abili au fost ex nomenklaturistii zisi „dizidenti”. Ce nu vrea cineva sa anaizeze, pornind de la documente, este imixtiunea straina, sovietica dar nu numai, inclusiv sub forma unor actespecifice razboaelor locale, limitate, asimetrice, care toate, cum demonstreaza experienta ucrainiana in defasurare, incep prin destabilizarea interna a tintei. Cand N.Ceausescu spunea ca RSR se afa sub atac din est si din vest spunea un adevar documentat, si cand a ordonat akarama partiala de lupta pentru intregul item de aparare nationala ( un act care se cere justificat international cu probe) nu mintea. Despre aceste probe, puse sub obroc, ca secrete, nu se vorbeste. IUliescu a fot a II-lea presedinte al Romaniei, dupa Nicolae Ceausescu, a fost ales cu mare sarg, nu sub vre-o presiune, nu cu mai multa manipulare electorala decat apoi s acum, a fot bebiscitata o constitutie (mediocra) dar democratica, si aicea ne afalm. Intrigile politice au survenit pe parcursul reconstituirii statlitatii politice a Romaniei, nu ee au produs implozia sistemului comunist.

    • Domnule dr. Man, am fost tragator de elita pe vremea serviciului militar (ma mai antrenez si acum, in masura timpului si a dorintei). Ei bine, va pot asigura ca orice Dorel dotat cu un AK 47 putea sa-i lichideze pe cei din balconul CC (asta, ca sa nu mai vorbesc de „teroristii antrenati care trag din orice pozitie”). Am fost acolo si va asigur ca-i puteam lovi cu o prastie sau o rosie stricata.
      Prin urmare, totul a fost o farsa sinistra pentru care au murit peste 1000 de romani. Daca nu ma credeti, citez cuvintele cuiva care chiar stia ce vorbeste: „cu 100 de oameni opream revolutia fara probleme”. Din fericire pentru „democratia” autohtona, persoana respectiva a preferat sa ramana ascunsa in acea perioada, dar nu inainte de a-si inregistra convorbirea cu generalul Vlad (mai am inca inregistrarea) in care isi declina competenta si disponibilitatea pentru actiuni teroriste. E unii care stie si altii care dau cu presupusul…

      • II dati credit nejustificat lui Plesita si calitatilor sale ‘self proclaimed’. Alti profesionisti ai genului au fots mult mai rezervati, daca nu chiar caustici la adresa ‘performantelor’ acestuia. In ce-l priveste pe generalul Iulian Vlad, prin ianuarie ’90, cand i s-a dat un pix si coli de hartie, i-a nominalizat de col. Sergiu Nica si pe col. Maita. C-o fi fost adevarat sau nu, cine mai stie acum (in afara de gen. Vlad)?

          • Va voi spune dupa ce veti da si dv. raspunsurile la intrebarile pe care le-ati expus aici. :) Pana atunci, va recomand cu caldura cartea col.(rez.) Cornel Nemetzi, ‘Ultimul curier ilegal’. Desi este inconjurata, la ordin, de tacerea ‘specialistilor’ din presa noastra libera :) , cartea poate fi gasita inca in librarii si/sau comandata pe net. Veti gasi acolo si singur raspunsurile pe care mi le solicitati (esi nu va cred ca chiar nu stiti cu ce se ocupau cei doi colonei). Nu uitati, insa: raspunsurile la intrebarile pe care le-ati ridicat !

            • Liviu Petre, avînd în vedere numărul foarte mare de specialişti într-ale Revoluţiei Române din însîngeratul Decembrie 1989 (am în vedere prarchetarii care după ce au „cercetat” ani de-a rîndul acele dosare au ajuns inevitabil numai la concluzia cel puţin ciudată de a da N.U.P., după care, într-un foarte scurt timp au primit, ca semn de recunoştinţă veşnică nu numai grade, dar şi certificate de „revoluţionar”, ca şi realitatea crudă, aceea că la conducerea parchetelor se află acum, în funcţia de Procuror General al României un terorist, ce a tras efectiv cu A.K.M-ul din dotare în noaptea de 21 spre 22 12 1989, care nu se sinchiseşte nici măcar de deciziile C.E.D.O., deşi originalii raportori ai Comisiei Europene constată mereu, în rapoartele M.C.V., desigur scrise numai după ureche, că România ar fi făcut progrese, individ şantajabil, dar cu acte de „revoluţionar”, precum şi cu drepturile deja fructificate – a primit demult pînă şi cei 8.000 mp.de teren intravilan în jud. Prahova, dar şi zecile de mii de penali cu acte de „revoluţionari”, chiar şi preschimbate, precum şi puzderia de ziarişti, unii cu pretenţii de scriitori, cum e şi Cartianu, care a afirmat nu demult, la un post de televiziune, la care au nu am fost niciodată invitat, că ştie mai bine decît oricine ce a fost cu adevărat în timpul Revoluţiei Române, ceea ce m-a determinat să îi transmit public o scrisoare şi să-i pun şi cîteva întrebări, pentru a dovedi astfel că şie chiar mai bine decît mine ceea ce am făcut eu atunci, întrebări care şi acum sînt tot fără vreun răspuns, dar şi permanenţii gurişti ce sînt întotdeauna prezenţi la toate posturile de tembeleviziune, unde sînt lăsaţi să toarne numai minciuni despre Revoluţia Română, aşa cum au fost chiar şi în acest an) regret că nu pot face încă publice răspunsurile la acele întrebări, la care astăzi ştiu să răspundă un număr foarte mic de persoane, bineînţeles că nu la toate, ci numai în măsura în care eu i-am implicat atunci în adevărata Revoluţie română, pentru a nu le da astfel posibilitatea penalilor, ce au cerut şi au primit de la stat nu numai certificate de „revoluţionari”, dar şi foloase necuvenite, să dovedească organelor de cercetare penală care au fost faptele lor deosebite, aşa cum e prevăzut în lege, pentru care au cerut şi au primit foloase necuvenite, care au costat statul, pînă acum mai mult de 1.000.000.000 de euroi, fără de care eu nu aş fi putut concepe, declanşa şi conduce la victorie Revoluţia Română, ca folosindu-se de cunoştinţele mele, ce sînt, fără falsă modestie, părintele Revoluţiei Române din însîngeratul şi ruşinosul Decembrie 1989, să îşi poată argumenta cererea de a obţine respectivul certificat.
              Totodată am păstrat un număr de cel puţin 10 întrebări pe care vreau să le adresez parchetarilor, în faţa instanţei de judecată, după ce vor fi finalizat cercetările în Dosarele Revoluţiei Române, pentru a le dovedi astfel că habar nu au despre ceea ce a fost, într-adevăr, atunci.
              Sper că mă veţi înţelege de ce nu vă pot oferi încă răspunsurile solicitate, răspunsuri nedorite încă de originala societate românească, care s-a mulţumit, în acest sfert de secol, să fie vîrtos minţită, ceea ce nu a deranjat-o, ba dimpotrivă.

      • iosiP, ce vă îndreptăţeşte să credeţi că ar fi existat 100 de oameni în România, la revoluţie şi de atunci şi pînă acum în această năpăstuită, blestemată şi prăduită ţară?
        Chiar credeţi că, în cazul în care ar fi existat măcar 50 de oameni, ar fi învins vreodată contrarevoluţia şi ar fi fost posibil dezastrul de astăzi?

    • Dr.Man, chiar credeţi că a contat vreodată, în timpul contrarevoluţiei, viaţa a doi bătrîni atît de temeinic dotaţi însă?
      Ce vă face să credeţi că succesiunea s-a făcut pe bază de jurăminte, dar şi că ar fi aşa cum aţi înţeles dvs. spactacolul din 1968?

  9. Buna seara dle profesor! Am apreciat sinteza dv.privind procesul din 25 dec.1989 ca un extras sin in care dupa mine, lipsesc câteva elemente esentiale. Ati definit evenimentele din 21-25 dec. ca o lovitura de stat. Am cercetat componentele constitutive ale loviturii de stat asa cum le defineste Malaparte, pentru a le deosebi de putsch (puci dupa DEX). Pentru a putea intra definitiv in manualele de istorie viitoare, v-as ruga sa mai va ocupati mai in detaliu de aceasta diferenta – care in conceptia mea de modest istoric al razboiului Romaniei in megaconflictul 1939-1945, duce la concluzia definitiva ca „revolutia” a fost un veritabil PUTSCH organizat înca din anul precedent de esalonul 2 al nomenclaturii PCR, in care acei mucenici, tineri elevi si studenti, sacrificati in zadar pentru idealul inselat al liberarii de comunism, au reprezentat doar tragice victime pe fondul unei mascarade.
    Restul elementelor lipsa intr-un numar viitor…

    • Stănculescu nu a fost membru al C.C. al P.C.R, Fusese propus, dar a fost tăiat de pe listă. (Membrii C.C. al P.C.R. 1945–1989. Dicționar, Editura Enciclopedică, 2004)

  10. Stimate Domnule Tismaneanu,
    Multumesc pentru pretioasele informatii asupra infamului proces, si pentru discutia nu mai putin interesanta pe care au provocat-o.
    Cateva observatii.
    Lichidarea tiranilor era necesara (dar a fost facuta in stil stalinist, ceea ce i-a anulat valoarea).
    Elena era la fel de vinovata ca si Nicu; faptul ca era femeie (!) si avea 70 de ani nu o scuza.
    Executarea tiranilor a pus intr-adevar groaznicelor zile de teroare, in care teroristi arabi, veniti sa invete de la Securitate cum sa-i macelareasca pe evrei, si-au facut mana asupra romanilor. Dupa executarea capeteniilor, teroristii au parasit Romania.

  11. Asasinarea lui Ceausescu, ca ala numai proces n-a fost, a reprezentat momentul cand am inceput sa ma-ndoiesc serios de calitatea celor ce luasera puterea. Indicii in aceasta privinta mai fusesera. Ma enerva pur si simplu prezenta acelorasi indivizi la televiziune, iar gestul lui Rebengiuc mi-a confirmat iritarea. Au mai fost ordinele contradictorii date noua si militarilor ce pazeam obiectivele strategice de „teroristi.” La un moment dat, colonelul ce-i comanda pe soldatii ce erau cu noi s-a enervat atat de tare de aceasta situatie incat a spus ca daca un singur soldat trage fara ordin direct de la el il executa pe loc.
    Pt. mine este clar ca exista o conspiratie intre cei ce luasera puterea si dadeau ordine armatei. Ordine contradictorii si cu intentie pt. a crea impresia ca avem teroristi. Un prieten din copilarie cu 5 ani mai mare ce era locotenent major i se ordonase sa elibereze de teroristi una din termocentralele din oras. Cu o zi inainte, doua plutoane de la o alta unitate militara primisera ordin de a ocupa pozitii de aparare in incinta termocentralei respective si sa traga fara somatie daca cineva incerca sa intre in incinta. Bineinteles ca cele doua grupuri de soldati au inceput sa traga unii in altii. Prietenul meu ce conducea grupul „eliberator” mi-a zis ca dupa un sfert de ora de schimb de focuri in care din fericire nimeni nu fusese nici macar ranit usor (asta arata calitatea pregatirii noastre militare de atunci – un lucru bun si salvator in acest caz) a strigat cat a putut de tare ca in numele armatei romane le ordona sa se predea. Raspunsul grupului „aparator” a fost identic: si ei le-au ordonat sa se predea. Si uite asa si-au dat seama ca totul fusese o „eroare.” Atunci au pus totul pe seama teroristilor si ca acestia s-ar fi infiltrat in armata dand astfel de ordine. Intr-un fel aveau dreptate. Adevaratii teroristi se numeau Ion Iliescu, Brucan, Roman, Voican Voiculescu, Stanculescu, Gusa, Iulian Vlad si lista poate continua cu cei din teritoriu.
    Eliminandu-l pe Ceausescu reprezenta nu numai un simbol politic dar un act necesar pt. a ingropa adevarul cat mai mult, daca nu pt. totdeauna. M-am bucurat nespus c-am scapat de cuplul in cauza insa dupa ce-am vizionat „procesul” am regretat actul pt. c-am inteles ca nu voi mai afla ce s-ntamplat la Timisoara si cine a dat ordinele pana pe 22 decembrie.

    • interesanta disputa intre unii pe aci:cine ii cel mai mare criminal !?iliescu,magureanu,voiculescu(ce falos umbla el cu pistol la briu !ha ha)stanculescu sau militaru?dar aceasta shleahta de criminali a fost si este sustinuta de 4 milioane de comunisti care stiu ca vietile si carierele lor l i se datoreaza criminalilor si fiecare comunist ishi face datoria fata de patrie si popor.rivolutia asta a aratat si unitatea in fratie a comunistilor rumini:poporul rumin se afla ii miini destoinice

      • @ dusu,
        fortezi concluziile: tu chiar crezi ca toti cei 3,8-4 milioane de membri pecere erau comunisti convinsi?
        Unii s-au inscris pentru o crestere de salariu, pentru a primi locuinta, pentru avansare in functie ori pur si simplu pentru a scapa de siciielile activistilor. Oportunisti, daca vrei, sau fripturisti, dar daca cunosti vremile de atunci ar trebui sa fii mai retinut in acuze. Multi dintre cei care voteaza azi PSD-ul nu au fost membrii PCR.
        Filmul „Interviu” pentru cei doritori:
        http://www.filmeonline2013.biz/interviul-2014/

      • @dusu
        Va scapa esentialul si anume ca nu te poti astepta ca dupa 45 de ani de regim brutal, criminal si complet idiotic sa ai o populatie fara sechele si care percepe corect realitatea data. Nu-i absolv deloc pe cei ce-au votat in Duminica Orbului cu bolsevicul Iliescu, insa vina principala o poarta aceasta gasca de criminali condusi de acest politruc instruit la Moscova in spiritul pur NKVD-ist. Nici un atribut folosit in frazele de mai sus nu este exagerat sau nelalocul lui.

    • Stimate Domn,
      Va multumesc ca mi-ati oferit piesa care-mi lipsea pentru completarea aceatui puzzle.
      Au fost teroristi, si ei au macelarit mii de romani; dar cand dictatorul libian a inteles ca colegul lui de la Bucuresti a pierdut partida, a amenintat clar: daca transpira ceva, nici un roman (din cei ce se aflau in Libia ca specialisti in extragerea petrolului) nu revine viu acasa! Teroristii, vii si morti, au fost incarcati in cateva avioane si trimisi in Libia, iar Ministerul de Externe roman a contactat urgent Ministernul de Externe israelian: Sa nu dezvaluiti nimic! Vom nega totul! Relatiile bilaterale sunt in pericol!…
      Dupa cate povestiti Dv., in paralel grupuri de soldati romani au fost trimise de Securitatea Statului (SS) pentru a se ucide unii pe altiii, luptand impotriva teroristilor chipurile, pentru ca dupa aceea sa poata ei sustine, n-au fost nici un fel de teroristi, totul e o eroare regretabila…
      Va urez toate cele bune, sarbatori fericite, si sa nu mai aveti parte de asemenea grozavii.

    • gheorghe/gheorghieni, ce te face să crezi că ar fi fost terorişti gen. Guşă şi Iulian Vlad?
      Află de la mine că ceea ce ai povestit a fost numai din timpul contrarevoluţiei!
      Aşa că şi tu ai înţeles mult prea puţin din adevăr!

  12. Sa scriu ceva ce tin de mult sa scriu pe Contributors si tot uit :) … E si momentul potrivit, locul ideal etc samd scl.
    Spune D-l Profesor Tismaneanu in articol: „O democratie intemeiata pe amnezie si falsificari ale istoriei nu este una credibila”. Foarte corect. Eu as mai adauga ceva, acum, dupa doua’shcinci de ani de pritoceala in cap a evenimentelor: asa cum a fost Revolutia, sangeroasa, controversata, cu „proces”, cu teroristi etc, a avut si o parte… buna, ca sa-i zic asa, desi e greu de spus astfel cand vorbim despre crime in masa. Care ar fi aia? Pai, zic eu, desi pe termen scurt toata mascarada si manipularea le-a folosit aproape tuturor conjuratilor, pe termen mediu si lung a folosit, mai mult decat credeau EI, poporului roman: violenta din Decembrie ’89 si baia de sange orchestrata de Ilici si ai sai a dus la un soi de radicalism… benefic: mai intai anti-ceausist, urmat imediat de cel anti-comunist; asta, asa, in cateva zile. Apoi, pentru ani buni, (SI) acest radicalism a dus la blocarea efectiva a oricarei incercari facute de pucisti de a re-apropia/cupla Romania de URSS (sa-i fie rusine lui Ilici pentru Tratatul cu URSS muribunda, era cat pe ce sa ne faca bucata; dar avem noroc, dupa cum zicea si Carp). Acest radicalism a functionat si anul acesta, in noiembrie, dupa parerea mea.
    Bref: in opinia mea, directia constant-Vest a Romaniei de dupa ’89 a izvorat direct din sangele mortilor Revolutiei. Iar aceasta translatie catre Vest s-a facut in ciuda unei clase politice nemernice si cu radacini criminale. Nu e un paradox :) …

    • i auzi ! radicalism anti comunist la rumini !?
      esti tare ca Doxa !domnule,ha ha
      am trait in Miticistan si la o coada de petreusi,am auzit vinzatoarea cum striga la un client care a avut nerusinarea si lipsa de patriotism sa stea de doua ori la coada :” eu am cap doxa domnule,te tin minte ca ai mai stat odata !”

    • @Doxa, nu este un paradox, ci este un miracol :)
      Pentru ca evenimentele, toate care s-au produs, au fost citite bine de un electorat creștin care pune un semn de egalitate intre iertare si uitare.

    • Dupa ce-ati scris comentariul v-ati gandit o secunda ca impartasiti determinismul apocaliptic marxist in numele caruia orice crima e scuzabila daca e savarsita in numele obiectivului ideologic?
      Cum puteti afirma ca a fost si bine, nu numai rau, c-au murit atatia in decembrie si dupa aceea pt. ca aceste crime ne-au „radicalizat” creand forta de opozitie? Va dati seama de enormitatea acestor afirmatii? Sunteti constient ca aceasta „interpretare” este folosita de neo-marxisti si alti pitpalaci ai aceleiasi haznale ganditoare pt. a justifica o noua incercare de-a instaura alte regimuri comuniste?

      • Recunosc ca m-am gandit si ca m-am hotarat cu greu sa scriu; am si spus-o, cumva. Din aceleasi motive (unele, nu toate, descrise si de Dvs, mai sus), la fel de greu m-am hotarat sa va si raspund acum. Dar de fiecare data m-am gandit inainte, iar nu dupa ce am scris. Si mi s-a parut mai iportant sa subliniez aici ca, in opinia mea, arma cu doua taisuri pe care au folosit-o sceleratii la Revolutie a indepartat/amanat re-evaluarea comunismului/socialismului/marxismului sau ce-o fi fost, decat sa sa nu o fac, din grija de a nu furniza munitie/argumente neo-marxistilor. De ce vorbesc depre doua taisuri? Pentru ca si „emanatii” si „radicalii” invocau aceeasi sursa. Iar „emanatii” nu-i puteau refuza in toate cererile lor pe „radicali”. Scl, nu mai insist. Dar ganditi-va numai nitel la o Romanie post ’89 in care evenimentele s-ar fi petrecut oarecum lin: un alt secretar general, mai gospodar si mai de nadejde, o fata mai umana a socialismului/social-democratiei, noi prietenii cu mai vechii amici din tarile fratesti, momeala cu Moldova etc, nu mai insist. Eu continuu sa cred ca fara grupul de radicali/radicalizati, motivati indeosebi de baia de sange organizata de criminalii astia, parcursul Romaniei post ’89 ar fi fost altul. Mai ales ca, dupa cum subliniaza si @dusu, mai sus, vocatia anti-comunista a romanilor s-a cam dus/se dusese pe apa Sambetei; rusofobia, insa, nu… Va asigur ca ceea ce scriu aici nu inseamna sub nicio forma lipsa de respect pentru Eroii Revolutiei, ci contrariul. Cel putin din partea mea, pentru ca, de pilda, eu nu cred si nici nu zic/am zis vreodata asa: aia au murit ca prostii/degeaba la Revolutie. Aia care zic asa au o problema mai mare ca mine, zic eu.
        In legatura cu neo-marxistii. Au ei munitie indeajuns, nu-mi fac „griji” pentru soarta lor si nici pentru faptul ca o vor folosi pe cea furnizata de mine. Dealtminteri, dupa cum am mai scris aici, pe Contributors, in nenumarate randuri, re-evaluarea de care va temeti va avea loc in mod implacabil, as spune. Forta de seductie intrinseca a marxismului este enorma, desi este o iluzie; dar asta stim noi, care am trait forma „fizica” a lui, cei care l-am atins si l-am pipait si am strigat: NU exista! Insa sunt absolut sigur ca va veni vremea cand o generatie, nu foarte indepartata, ne va lua la refec asa, ca pe niste „pitpalaci” incapabili de a aplica un asemenea sistem bun, samd, sunt sigur ca stiti continuarea/argumentatia… Asta e!

    • Doxa, dacă clasa politică e aşa cum ai scris tu, cum or fi oare cei ce i-au tot votat, cu îndîrjire, pe cei din respectiva clasă?

      • Demni de mila, ce pot sa spun altceva? Nu sunt blamabili, in niciun caz; decat poate pentru faptul ca nu si-au dorit o conditie, sa-i zicem intelectuala, mai buna. Dar asta tine de alte resorturi si dimensiuni, istorice, de fapt. Buba a fost si ESTE tot la viermii aparuti pe hoitul Revolutiei sugrumate (cum zice D-l Tismaneanu) de bolsevcii de rit nou, dar cu apucaturi stravechi.
        Uitati, sa luam, de pilda, cazul Dvs insiva: cum ati ajuns, in cateva saptamani/luni, de la un revolutionar respectat si ascultat (sau, ma rog, luat in seama, macar), la „nebunul” de Nica Leon? Cam in urma unor asemenea manevre parsive si mistificatoare ale „emanatilor” si urmasilor lor politici au votat si oamenii astia, unii mai mult, altii mai putin, unii mai convinsi, altii mai putin lamuriti. Nu mai zic ca cei mai multi dintre ei nu stiau nici a mia parte din ce stiati Dvs in legatura cu Revolutia si cu lipitorile venite la supt, la d-a gata.
        Cam asa cred eu, daca asta conteaza, undeva, in vreun fel…
        Un an nou mai bun si Sarbatori linistite!

        • Doxa, să înţeleg că principalul vinovat este tot Dumnezeu, care i-a făcut atăt de mîndrii?!
          Condiţie intelectuală?! Cam cîţi intelectuali crezi că trăiesc astăzi în România? Chiar nu ai auzit încă nici bancul acela, ce ne-a confirmat felul cum a dat Dumnezeu minte locuitorilor acestei frumoase planete?
          De ce crezi că vina principală ar fi a lor? Eu îmi amintesc că, atunci, în 22, am ordonat să fie arestată gaşca criminalilor, numai că cei pe care îi pusesem să păzească uşa camerei în care îi închiusesem, fără telefon, desigur, nu a rămas închisă decît puţin timp, adică pînă am fost nevoit să mă deplasez la un alt etaj, unde nişte tembeli, probabil astăzi posesori de certificate de „revoluţionari” şi de drepturi, vroiau să pună foc unei arhive.
          Deşi acest adevăr a întrat demult în istorie, de cîte ori ai auzit tu că s-ar fi comentat despre aşa ceva la tembelizor, în ultimii 25 de ani, timp în care mult prea mulţi au scris cărţi despre Revoluţia Română, alţii şi-au luat doctoratul cu o astfel de temă, iar cei mai mulţi au scris în ziare şi au făcut emisiuni la radio şi la tv.
          Aşa fiind, eu nu cred că e vina lor exclusivă. Vezi tu, atunci a fost o luptă, iar eu, cu o mînă de oameni, am reuşit atunci formidabila performanţă de a opri trenul istoriei cu piepturile goale, pentru a da posibilitate românilor să se urce repede în el.
          Ce au făcut însă românii?
          Da, printre multe altele, după ce l-au lăsat să plece, dînd cu lehamite din mîini atunci cînd nu s-au împuşcat între ei, unii pentru că vroiau să fure cît mai mult şi cît mai multe din bunurile de valoare şi din banii ce se aflau atunci în clădirea fostului c.c., m-a numit pe mine a fi nebun, ceea ce era perfect adevărat, pentru că nu pot fi considerat a fi normal, adică ca ei, eu ce aveam atunci în proprietate pînă şi un autoturism marca Mercedes, dar mai primeam ca leafă, pentru ceea ce ştiam să fac pe cîmpia muncii un salariu lunar între 11.000 şi 18.000 de lei, iar o dată la 3 luni mai încasam şi garanţia, ce niciodată nu era mai mică de 10.000 de lei.
          Apoi, în loc să fac aşa cum făcea toată lumea bună, eu mai aveam şi obrăznicia să critic, în scris, politica odiosului, politică mult aclamată şi susţinută de cei pentru care mă sacrificam şi atunci, refuzînd constant atît paşapoartele, care mie îmi erau oferite pe loc, ca şi biletele de avion pentru care nu îmi cereau nici măcar un ban, pentru a pleca din ţară, cum am făcut şi cu fel de fel de funcţii importante în stat, pe care le-aş fi putut avea instantaneu dacă le promiteam, fie şi verbal, că nu voi mai scrie nimic împotriva mult iubitului şi stimatului românilor normali, mari aplaudaci ai epocii de tristă amintire, ce au devenit, după ce le-am dăruit libertate şi drepturi, votanţi teribil de mîndri.
          Din păcate trebuie să-l contrazic pe dl. Tismăneanu, pentru că buba se află numai şi numai la prostime, care în democraţie are puterea votului, vot dat mereu contrar profeţiilor şi îndemnurilor mele de atunci, numai criminalilor comunişti, bolşevici de rît.
          De ce spui că am fost un revoluţionar respectat, pentru că am refuzat postul de prim-ministru, cu care a tot încercat să mă ademenească atunci bolşevicul criminal comunist jos ilici iliescu, dar şi cele 10 locuri în viitorul parlament. Chiar nu îţi mai aduci aminte de emisiunile la care am fost invitat, la începutul anilor 1990, cînd vă spuneam ce dezastru se va abate asupra României dacă îl veţi vota aşa după cum vă îndemnau constant slugoii lor, printre care şi tatuluci?
          Dacă aş fi fost bun poate aş fi fost şi eu invitat la Comisia parlamentară care promisese românilor şi lumii că va face lumină şi va afla adevărul despre Revoluţia Română, din al cărei raport poţi să găseşti orice, mai puţin adevărul.
          Aşa fiind eu am fost întotdeauna un prostscris, care nu am fost în stare să îmi apăr măcar familia şi propriile interese sau viaţa şi am încercat, chiar şi singur, să fac ceea ce părea şi încă pare, pentru cei mai mulţi, a fi imposibil, ba chiar şi foarte periculos.
          Să îţi amintesc că atunci, la începutul anilor 1990, se scria despre mine, pentru că nu tăceam şi încercam să vă arăt adevărul, în presa timpului, că eram nepotul dictatorului, iar soţia mea nepoata lui manea mănescu, că am avut patru soţii şi că aveam şase copii pe care i-am abandonat, după care am mai fost şi de două ori arestat, prima dată chiar din clădirea fostului c.c., la ordinul bolşevicului criminal comunist jos ilici iliescu, dat telefonic altuia ca şi el, respectiv mazilu, fost şef al Şcoluu de Securitate de la Băneasca, astăzi diplomat şi mare „revoluţionar”, care a încercat să mă împuşte, fiind trimis, la data de 24 12 1989, nu numai în arestul M.Ap.N., deşi eu nici măcar nu făcusem vreodată armata, fiind, pe livret, soldat neinstruit, pentru că nu au avut curajul să îmi dea o puşcă în mînă, iar a doua oară la mineriada din 13-15 iunie 1990, cînd, de asemenea, au vrut să mă omoare şi pentru că nu i-am lăsat m-au arestat şi m-au ţinut în arestul din Rahova al Direcţiei de Cercetări Penala aproape două luni?
          Oare cine o fi de vină că emanaţii pe care îi tot contestam eu au devenit brusc mult iubiţii conducători ai prostimii, deşi ei sînt şi astăzi vinovaţi că le uciseseră atît de temeinic şi de eficient copiii şi rudele în plină stradă, în timpul contrarevoluţiei pe care ei au declanşat-o?
          Îţi aminteşt măcar de discursul meu din C.P.U.N – organism pe care tot eu l-am creat, forţîndu-l pe bolşevicul criminal comunist să desfiinţeze imoralul şi anacronicul C.F.S.N., cînd le spuneam românilor că, în cazul în care îl vor alege şi îl vor pune la putere pe criminal el fa duce la dezastru ţara şi economia la faliment. Tot atunci vă anunţam şi de marele exod al românilor ce vor fi goniţi din ţara lor.
          Aşa fiind, chiar crezi că astăzi cei mult ar fi interesaţi să ştie ceva?
          Mulţumesc pentru urări, pe care ţi le întorc cu plăcere!

  13. Opinia mea despre inca neaflarea adevarului despre Revolutie: intelegerea dintre capii armatei si cei ce au luat puterea politica.
    Armata a tras in manifestanti fara motiv (o stiu din Lugoj, iar o unitate din oras, deplasata la Timisoara, in calea Girocului, a tras si acolo. Numele ofiterului este cunoscut, dupa ce a fost mutat pe undeva prin Moldova, a revenit ca profesor universitar la Timisoara.)
    Daca se vor cauta „teroristii care trag din orice pozitie”, nici cind „veti afla cine l-a impuscat pe Kennedy” (citate din Iliescu), nu se va afla „cine-a tras in noi, inainte si dupa doo`ş`doi”.
    Iliescu, „ultimul pe lista, cu voia dvoastra”, este primul, dar nu singurul, vinovat.
    Se vor imvoca interese superioare, de Stat, iar criminalii vor muri linistiti in paturile lor
    (Unul dintre ei, Stanculescu, se relaxeaza prin cazxinouri londoneze :P , dupa spusele sale)

  14. Procesul-sentință a lui Ceausescu a fost produsul propriului sistem. A fost judecat si condamnat sumar, la fel cum generatii de detinuti politici au avut parte. Este de fapt ce merita orice dictator. Dat fiind ca dictatura lasa un teren viran economic/legislativ, societatea civila care se formeaza nu mai are timp sa evolueze pana la timpul / punctul unui stat de drept care sa preia aceasta actiune / proces. Scamatoriile care se petrec „jos Ceausescu (rau), sus Iliescu (bun)”, jos FSN, sus PSD, jos Ponta 3(rau), sus Ponta 4 (bun), sunt inca suportate de populatie – si lipsa acestei maturități dă bătăi de cap.
    Credeti ca se poate face ceva, domnule profesor – in cuvinte simple sa fie intelese de omul simplu?

  15. Pe taramul speculatiei, imi permit sa reflectez: Daca printr-o anumita modalitate procesul sotilor Ceausescu s-ar declara ca ilegal, ar fi considerata drept crima executarea lor? Si cum omorul este imprescriptibil…Dar ma opresc aici.
    Sa nu uitam ca tribunalul care a judecat acel ultim proces din era comunista a fost unul si militar, si extraordinar, ceea ce inseamna – probabil – incalcarea tuturor regulilor stiute, exprimate in scris si previzibile cu privire la procedurile de numire a completului si de desfasurare a procesului judiciar. Toate astea intr-o tara care prin Decretul 212/1974 ratificase Pactul international cu privire la drepturile civile si politice, care in al sau art. 14 (interpretat de Comitetul Drepturilor Omului prin Comentariul General nr. 13/1984 inlocuit mai tarziu prin Comentariul General nr. 32/2007) consacra cu caracter de obligativitate caracterul echitabil al procesului, inclusiv dreptul la aparare, de acces la probe, prezumtia de nevnovatie, dreptul la recurs etc si sunt ridicate serioase chestiuni in legatura cu judecarea civililor de catre curti militare…..
    http://www.cdep.ro/pls/legis/legis_pck.htp_act_text?idt=63815
    http://www.refworld.org/docid/453883f90.html

    • De acord cu Dvs, fiind vorba de un simulacru juridic, cei doi nu au fost subiect de proces legal. Deci nu au fost condamnati la moarte de catre un complet de judecata real, ci de ceea ce numim a kangaroo court. Nu discutam aici culpalitatile lor, ele erau reale (nu insa cele invocate in acea inscenare). Nu a avut loc un proces genuin pentru ca nimeni nu avea interes ca PCR sa fie judecat. Or, Ceausescu a fost PCR si invers. Ceea ce Iliescu si ceilalti pot invoca (a facut-o Iliesacu de nenumarate ori, inclusiv in cartea dialoguri cu mine) ar fi situatia exceptionala din acele zile, faptul ca un Ceausescu viu insemna un pericol pentru pacea sociala. Sa-si asume atunci faptul ca au recurs la tiranicid, sa nu ne mai vorbeasca despre legalitatea actiunii. Nu a fost legala. Tiranicidul se situeaza in afara legii. Isi afla justificarea in alta parte. Ganduri bune si Multi Ani fericiti imreuna cu cei dragi!

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Vladimir Tismaneanu
Vladimir Tismaneanuhttp://tismaneanu.wordpress.com/
Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism, Fascism, and Some Lessons of the Twentieth Century" (University of California Press, 2012), "Lumea secreta a nomenclaturii" (Humanitas, 2012), "Despre comunism. Destinul unei religii politice", "Arheologia terorii", "Irepetabilul trecut", "Naufragiul Utopiei", "Stalinism pentru eternitate. O istorie politica a comunismului romanesc", "Fantasmele salvarii", "Fantoma lui Gheorghiu-Dej", "Democratie si memorie" si "Reinventarea politicului. Europa de Est de la Stalin la Havel". Este editor a numeroase volume intre care "Stalinism Revisited", "The Promises of 1968", "Revolutiile din 1989" si "Anatomia resentimentului". Coordonator al colectiilor "Zeitgeist" (Humanitas) si "Constelatii" (Curtea Veche). Co-editor, impreuna cu Dorin Dobrincu si Cristian Vasile, al "Raportului Final al Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturiii comuniste din Romania" (Humanitas, 2007). Co-editor, impreuna cu Bogdan Cristian Iacob, al volumului "The End and the Beginning: The Revolutions of 1989 and the Resurgence of History" (Central European University Press, 2012). Co-autor, impreuna cu Mircea Mihaies, al volumelor "Vecinii lui Franz Kafka", "Balul mascat", "Incet, spre Europa", "Schelete in dulap", "Cortina de ceata" si "O tranzitie mai lunga decat veacul. Romania dupa Ceausescu". Editor, intre 1998 si 2004, al trimestrialului "East European Politics and Societies" (in prezent membru al Comitetului Editorial). Articolele si studiile sale au aparut in "International Affairs" (Chatham House), "Wall Street Journal", "Wolrld Affairs", "Society", "Orbis", "Telos", "Partisan Review", "Agora", "East European Reporter", "Kontinent", "The New Republic", "New York Times", "Times Literary Supplement", "Philadelphia Inquirer", "Gazeta Wyborcza", "Rzeczpospolita", "Contemporary European History", "Dilema Veche", "Orizont", "Apostrof", "Idei in Dialog" , "22", "Washington Post", "Verso", "Journal of Democracy", "Human Rights Review", "Kritika", "Village Literary Supplement" etc. Din 2006, detine o rubrica saptamanala in cadrul Senatului "Evenimentului Zilei". Colaborator permanent, incepand din 1983, al postului de radio "Europa Libera" si al altor radiouri occidentale. Director al Centrului pentru Studierea Societatilor Post-comuniste la Universitatea Maryland. In 2006 a fost presedintele Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. Intre februarie 2010 si mai 2012, Presedinte al Consiliului Stiintific al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER). Doctor Honoris Causa al Universitatii de Vest din Timisoara si al SNSPA. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Universitatii Maryland.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro