“Evenimentul Zilei” m-a invitat sa raspund la cateva intrebari legate de protestele publice care au avut si au loc in Romania, indeosebi cele din Bucuresti. Am raspuns, alaturi de editorialistii EVZ Mircea Cărtărescu, Vlad Nistor, Sebastian Lăzăroiu şi de analiştii politici Ion Cristoiu, Iosif Boda, Vasile Dâncu şi Cozmin Guşă. Public aici raspunsurile mele, in forma lor completa, plus o recomandare de carte direct legata de evenimentele din ultimele zile. Nu poti fi in acelasi timp adeptul lui Isaiah Berlin si al lui Georges Sorel, nu poti sustine deopotriva spiritul civic-liberal si pe acela care sanctifica violenta. Exista evident o legitimitate a revoltei sociale non-violente, dupa cum exista si una a institutiilor democratice. Ambele trebuie aparate impotriva demagogilor, fanaticilor, aventurierilor si pescuitorilor in ape tulburi, profetii apocalitici ai iresponsabilei, suicidarei logici „cu cat mai rau, cu atat mai bine”.
1. Credeţi că va creşte intensitatea protestelor şi o dată cu ea şi tensiunile sociale?
Tensiunile sociale exista in Romania de decenii, au fost evident amplificate de masurile de austeritate impuse de criza economica globala. Protestele in atari conditii sunt inevitabile, reprezinta un debuseu normal al nemultumirilor populare. Important insa este sa intelegem ca nu statul liberal este de vina pentru aceste masuri, ca ele tin de acumularile unor datorii mai vechi, de gestionarea ineficenta a resurselor, de persistenta unui etatism protectionist care nu mai are cum sa se auto-sustina. Ne place sau nu, vremea “statului-dadaca” s-a cam incheiat. Ceea ce nu inseamna finalul politicilor de asistenta publica, ci regandirea lor pe o baza mai putin disfunctionala. Nu cred ca promotorii protestelor stradale, anti-politice au solutii viabile. Din negativism anarhic nu s-a nascut niciodata ceva coerent si robust. Dar aceste miscari pot cataliza reflectia responsabila a intelectualilor publici, a clasei politice, sunt de natura sa ne reaminteasca lucruri pe care, de prea multe ori, le uitam.
2. Blocarea reformelor?
Romania este angrenata intr-un context economic si politic global, are angajamente in raport cu institutiile financiare internationale, in primul rand FMI, nu se pune prooblema paralizarii reformelor. Ca le vor face cei aflati acum la guvernare, ca le vor intreprinde altii, tine de-acum de artimetica electorala, de meteorologia politicii interne. Dar reformele economice si sociale sunt indispensabile, imperative, inevitabile.
3. Retele sociale?
Miscarile sociale, mai intense ori mai putin intense, nu se nasc din actiunea auto-generata a instrumentelor tehnologice. Sigur, acestea accelereaza difuzarea informatiilor, faciliteaza comunicarea aproape instantanee, permit coordoanarea actiunilor sociale. Dar ce nu pot oferi ele sunt valorile care motiveaza si legitimeaza o miscare durabila si convingatoare. Distinctia esentiala in politica, dintre aliati si adversari, nu este abolita prin aceste retele. Nu cred ca prieteniile de facebook sunt baza formarii unor partide.
4. Perspective pentru Emil Boc si Guvern?
Nu sunt politician, nu pot sa ofer un raspuns suficient de informat. Cred ca primul lucru pe care l-as face ar fi sa deschid calea unui dialog dezinhibat cu fortele politice democratice, dincolo de partizanate si pasiuni electorale. Exista momente cand ceea ce numim interesul national trebuie sa primeze. Ar trebui, cred, format un grup de reflectie, compus din sociologi, politologi, antropologi, economisti, care sa ofere cat mai rapid o analiza a cauzelor acestor proteste, dincolo de speculatiile pripite care abunda in clipa de fata. As distinge intre protestele legitime si cele nebuloase, intre directia non-violenta si aceea violenta din cadrul demonstratiilor. Ar trebui ca dialogul public sa accentueze ca Romania este o democratie, nu o dictatura, un stat de drept, nu o tiranie.
Celor care confunda protestele anti-totalitare cu acelea care au loc intr-un regim democratic, este poate util sa le reamintim cum au prins fiinta si cum au functionat actiunile de revolta si rezistenta civica din Polonia, Cehoslovacia si Ungaria anilor 80. Este important sa retinem ca ethosul societatii civile, asa cum a fost formulat el in strategia “Solidaritatii”, in Carta 77, in proiectul revistei „Bezselo” si in cel al miscarii ecologice autonome din Ungaria, in scrierile unor Vaclav Havel, Vaclav Benda, Martin Palous, Adam Michnik, Jacek Kuron, Karol Modzelewski, Gyorgy Konrad, Miklos Haraszti si Janos Kis, in gandirea lui Jan Patocka, a lui Ioan Paul al II-lea si a lui Leszek Kolakowski, se intemeia pe repudierea violentei si pe reabilitarea demnitatii civice. In egala masura,era vorba de respingerea coruptiei politice si de limbaj, de resurectia valorilor civice, deci de elemente care se regasesc in actualele proteste, catusi de putin omogene si ireductibile la o singura dimensiune.
Revoltele sociale nu sunt procesiuni solemne derulate pe baza unui ritual prestabilit, ci sfidari de cele mai multe ori spontane ale unui status quo perceput ca intepenit, momente de carnaval istoric si de sarbatoare a imaginatiei, brese inovatoare intr-un continuum al complicitatilor si conformismelor. Ceea ce nu inseamna celebrarea anomiei si a anarhiei, exaltarea absolutizanta a opozitiei extra-parlamentare, extazul baricadelor si al cocktailurilor Molotov, demonizarea statului si negarea legitimitatii institutiilor democratice.
Întregul deceniu opt a fost marcat de frământări sociale în Polonia, Germania de Est, Cehoslovacia, Ungaria şi Iugoslavia, care au dus în cele din urmă la căderea comunismului în 1989. Central-europenii au militat în ultima decadă a perioadei comuniste pentru drepturile şi libertăţile lor, prin toate canalele posibile: articole, manifeste, mitinguri, întruniri ecologiste. Cartea lui Padraic Kenney survolează activismul tinerilor jurnalişti, scriitori, sindicalişti sau simpli oameni care au ieşit de nenumărate ori în stradă pentru a lupta pentru drepturile lor. Cetăţeni trăind într-un regim comunist deposedant au găsit forţa de a face necontenit breşe în sistem, transgresând graniţele, aruncând cu flori în poliţişti sau militând împotriva serviciului militar obligatoriu. Carnavalul revoluţiilor este istoria scrisă de oamenii simpli care s-au revoltat împotriva comunismului an de an, până când regimul a dat în clocot, iar Zidul Berlinului s-a prăbuşit.
http://www.curteaveche.ro/Carnavalul_revolutiei_Europa_Centrala_1989-3-549
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
tot respectu lpt. dvs. d-l tismaneanu dar cristoiu, gusa, lazaroiu si excrocul acela de dancu, analisti politici? unde este scara valorilor daca ii asezati alaturi de dvs.?
Nu eu i-am asezat, am preluat exact prezentarea din EvZ. In rest, no comment :)
nu domnule, Tismaneanu, chiar va rugam sa comentati. Ion Cristoiu? acum e bun? credeti ca nu avem memorie? Gusa? Gusa? Mai trebuie comentat ceva in legatura cu gusa? Parvenitul de Lazaroiu care e in stare sa calce pe cadavre?
domnule, Tismaneanu a venit timpul delimitarilor si de o parte si de alta.
Nu cred in vina prin asociere, nu eu ii aleg pe cei intervievati. N-am facut decat sa reiau, strict descriptiv, prezentarea din EvZ. Ati vazut vreodata un text al meu in care sa-l mentionez aprobativ pe Cozmin Gusa? Nu stiu daca este nevoie sa reiau hic et nunc cate a scris Ion Cristoiu nu tocmai amical la adresa mea ((un text pe care nu-l uit este cel in care scria ca „am supt de la mama mea lapte nomenklaturist”, ca si cum laptele matern s-ar defini prin origine sociala :) Cred insa ca nu lipsesc articolele in care imi exprim admiratia pentru luciditatea interventiilor lui Mircea Cartarescu. Putem sa nu fim intotdeauna de acord intr-o chestiune sau alta, dar la nivelul valorilor si principiilor, va asigur ca ne leaga o incasabila solidaritate. Pe Sebastian Lazaroiu il respect ca sociolog, il citesc intotdeauna cu interes. Nu am nicio proba ca sa-l consider „parvenit”, si-a urmat traseul profesional, a fost director la CURS. Iarasi, acestl lucru nu inseamna ca suntem mereu de acord, ar fi absurd. Veti fi poate dezamagit, dar chiar nu am timp sa urmaresc ce face dl Lazaroiu la ora actuala. Despre rolul lui Iosif Boda in momentul epurarilor anti-studentesti de la Facultatea de Filosofie din Bucuresti in 1965 am scris chiar in EvZ (a amenintat ca ma da in judecata!).
http://stiri.rol.ro/print/senatul-evz-un-puzzle-cu-securitate-partid-si-utc-episodul-2–25971.html
Propun insa sa revenim la subiectul articolului care nu este nici Gusa, nici Cristoiu, nici Boda.
Ma uitam prin presa locala si am gasit acest link:
http://www.emaramures.ro/Video-Maramures/9422/VIDEO-PROTESTE-BAIA-MARE-In-a-treia-seara-de-proteste-baimarenii-au-scandat-PDL-si-USL-fura-prin-rotatie
Am selectat linkul respectiv pentru un motiv clar: ceea ce spune primul individ reprezinta esenta USL „sa ne dea guvernul”. Asta este lozinca tuturor partidelor socialiste din lume fara exceptie. La care se adauga a doua lozinca :”daca nu ne dati, va ucidem” . Pe scurt politica de stanga din lume se poate reduce la 2 propozitii : „sa ne dati, altfel va ucidem”. Putem spune, fara ezitare’ partidul socialist este un partid criminal. In sensul acesta, politica lui Obama se poate reduce la cele doua propozitii; „sa ne dati, altfel va ucidem”.
Imi cer scuze domnule Tismaneanu dar va adresati, pentru majoritatea covarsitoare a romanilor, indiferent de pozitia sociala, intr-o alta limba. Anii care ne despart de varsta la care altii au inceput sa mearga pe piciarele lor sunt multi. Mult prea multi. Diferentele de opinie intre reformisti si conservatori (termen utilizat, in aceasta constructie, la modul peiorativ), sunt, despartite de un hau de comunicare adanc, peste care niciuna dintre parti nu stie, nu poate si cred ca nici nu vrea sa construiasca o punte. Am incercat in ultimii ani sa incropesc un dialog cu cei cvasidependenti de stat. Cunoscuti sau rude. Mi-au raspuns, aproape invariabil, la fel: statul are obligatia sa-mi asigure……Atunci am incercat sa le ofer propriul exemplu de efort, de initiativa, pentru a nu fi acuzat de demagogie. Intr-o majoritate covarsitoare au strigat intr-un cor: faci pe desteptul? Incep sa cred, din ce in ce mai mult, ca romanul si-a insusit teoria conform careia, adaptarea la un sistem bolnav este primul semn de sanatate.
Si mai este ceva domnule Tismaneanu. Nu mai avem mesteri de la care sa invatam cum sa construim filtrele, grilajele democratice (sau cum se vor numi) de care sa nu poata trece, dupa ce apele involburate ale framantarilor populare se vor fi linistit, PETURILE DE PLASTIC, PUNGILE SI TOATE CELELALTE GUNOAIE, care opacizeaza cristalinul apei limpezi si ucid fauna si flora, deopotriva. Au plecat, au murit, s-au resemnat, au pactizat cu ei…Chiar nu stiu.
Nici eu nu stiu, dar veti fi de acord cu mine ca merita incercat. Nu voi da nume, risti mereu sa uiti pe cineva, dar cunosc intelectuali de admirabila calitate morala in Romania de azi, oameni competenti si cu un profund simt civic. Cunosc asemenea intelectuali si in diaspora (ori exil, cum vreti sa-i spuneti). Unii mai tineri, altii mai putin tineri, dar sincer devotati valorilor pluralismului democratic. Eu cred ca Romania post-comunista este un sol fertil nu doar pentru cinismul politicianist, ci si pentru experimentul democratic autentic. Ganduri bune.
Incotro?
Sper o Romanie fara Traian Basecu si fara Guvernul Boc.
Deja in Piata de cateva zile au aparut oameni instruiti( a vorbit acum o tanara Dna Avocat, care avea cei 2 copilasi cu ea) si a spus clar la Romania TV: Traian Basescu si Guvernul Boc sa plece, NE-AM SATURAT de furt, de incompetenta si vrem sa stim ca copiii nostri au un viitor in tara asta. Si a mai spus ca va iesi in Piata pana vor pleca.
E greu sa intelegeti de la New York ce vor oamenii astia, de fapt dl Liiceanu e-n Romania si nu intelege…
Fara Traian Basescu si Guvernul Boc.
De la Washington. Banuiesc ca doamna Mungiu de la Berlin intelege mai bine decat mine :)
Sa nu scapam din vedere ca, la fel ca in ’89, scopul real a fost atins. Acum a fost vorba de oprirea restructurarii in Sanatate (5 mld EUR miza) si energie. Obiectiv discret pentru care Romania merita o Saturnalie. In rest sperantele opozitiei care s-a comportat, again, prost si politicianist. Nu e inca o miscare de masa si, identic cu Ocupy, nu are un obiectiv clar. PS: sunt liberal cu acte
„Ar trebui ca dialogul public sa accentueze ca Romania este o democratie, nu o dictatura, un stat de drept, nu o tiranie.”
Îmi repugnă să intervin cu comentarii pe marginea acestui tămbălău produs de o nouă generaţie de rebeli fără cauză, fie că e vorba de protestatari debusolaţi ce ocupă fără rost pieţele, de jurnalişti agitaţi gata să se transforme in antrenori ai gloatelor, de intelectuali de stat puşi pe reforma unui sistem nereformabil ori, paradoxal, de înalţi funcţionari guvernamentali ce se revoltă in direct, fără nicio ruşine, împotriva unui proiect emanat de propriul guvern ce măsluieşte reforma in timp ce salvgardează pîrghiile statului asupra economiei.
In valul de urlete şi gemete ale cerşetorilor instituţionalizaţi de statul social e şi periculos să te pronunţi, ca afacerist, ca individ ataşat liberalismului, ca angajat al unui „exploatator” capitalist ori ca adept al unei doctrine politice de dreapta, libertariene sau conservatoare. Se reped la tine şi nu se lasă pînă nu te sufocă cu vaietele lor. Iar dacă ‘discuţia’ sau apelul la raţiune se întîmplă intr-un mediu pămîntean apăi nu mai scapi de ei, toată obida o s-o răstoarne asupra interlocutorului găsit brusc vinovat pentru toate relele şi neajunsurile societăţii. De obicei noi protestăm altfel, mult mai dureros pentru guvernanţi şi iobagi crescuţi de agenţiile sale pe plantaţiile publice: reducem posturile in schema impozabilă de afaceri, practicăm evaziunea pe scară largă, relocăm firmele cel puţin fiscal, transferăm producţia sau subcontractăm masiv pe alte tărîmuri cu autorităţi mai prietenoase, şi in final, dacă zapcii nu se lasă, ne mutăm cu totul…emigrăm şi cu asta basta. Niciun om de afaceri nu va accepta ruina din patriotism. De vorbit vorbim mai puţin.
Insă alegaţia dumneavoastră citată mai sus a reuşit să mă convingă. Chiar trebuie să spun cîte ceva, că prea v-aţi obişnuit cu impresia că ce susţineţi dumneavoastră şi o liotă de intelectuali de salon este literă de lege.
In primul rînd România nu este un stat liberal, cum tot insistaţi, ci un stat social, prin însăşi constituţia sa. Vă rog, nu mai zăpăciţi oamenii cu aceste ambiguităţi. Un stat liberal presupune un principiu de bază al funcţionării sale, o adevărată cheie in limitarea puterilor guvernamentale, anume contractualismul, libertatea deplină a încheierii contractelor civile şi comerciale. Or, in românia cetăţenii sînt obligaţi să semneze contracte tipizate, formulate de către agenţiile statule, contracte al căror conţinut le rămîne necunoscut pe tot parcursul existenţei lor. E vorba, in principal de aşazisele contracte de asigurare, oximoronic considerate sociale. Un contract cu efecte patrimoniale imediate nu poate fi, prin definiţioe, social, însă statul român a impus această socializare a riscurilor, fără drept de apel.
România nu este nici stat de drept, in primul rînd pentru că majoritatea instituţiilor sale nu respectă normele emise de către stat şi in acelaşi timp sînt extrem de reticente in a recunoaşte normele private, cutumiare sau contractuale, şi foarte maleabile in faţa normei externe, dinspre organele centrale ale ue. Legea in acest stat este/a devenit un simplu instrument atunci cînd nu reprezintă un abuz sau o formă de represiune, iar drepturile fundamentale ale cetăţenilor, in special dreptul la proprietate, nu au fost niciodată restabilite pe deplin după căderea comunismului.
Desigur românia nu este o tiranie şi nici o dictatură, insă democraţia noastră este defectă prin instituţiile insuficient asimilate de societate, bolnavă prin neparticipare, muribundă aproape prin acţiunea convergentă a partidelor ce au eliminat treptat propria substanţă doctrinată şi au reuşit să se asemuiască cu aripile unui Partid-stat, iar regimul poate fi calificat cu uşurinţă drept unul soft-totalitar, la fel ca majoritatea statelor europene din UE.
In prezent clasa politică băştinaşă, pe care eu cel puţin o contest in masă ca structură umană reprezentativă, a desăvîrşit restauraţia nomenklaturii comuniste. Mai este nevoie să vă aduc aminte că sutele de mii de securişti, miliţieni, activişti de partid şi simpli funcţionari ai regimului trecut beneficiază astăzi de pensii peste medie şi privilegii nesfîrşite achitate de fraierul de capitalist contribuabil? Asta se întîmplă pentru că niciodată revoluţia anticomunistă nu a fost dusă pîn la sfîrşit, iar condamnarea regimului nu a fost urmată, aşa cum ne aşteptam noi, electoratul de dreapta, de o retragere automată măcar a beneficiilor băneşti de care se bucură astăzi nomenklatura şi odraslele acesteia.
Şi ştiţi de unde vine marea criză a pdl-ului? din marea minciună in care trăiesc domniile lor in legătură cu acest stat social pe care dumneavoastră şi alţii, in mod bizar, incă îl consideraţi ca fiind liberal. Nimic nu se poate face pentru a ieşi din prăpastie dacă guvernanţii nu pot admite sincer, public, la fiecare ieşire pe ecrane că falimentul socialismului instituţional este iminent şi că desfiinţarea sistemelor piramidale de socializare a riscurilor este inevitabilă. Fireşte că oamenii simpli au ajuns să creadă că statul e un soi de divinitate care aruncă cu bani din cer din moment toate guvernele au deraiat in acest catastrofal populism de stînga, trădînd astfel propriul electorat şi amăgind la infinit populaţia bugetară, născută şi crescută pe domeniile statului. Noi d-aia i-am votat şi pe Emil şi pe Traian, ca să ia taurul roşu de coarne şi să-l pună la pămînt, nu ca să lungească boala organismului social. Pentru că astăzi economia este pur şi simplu sufocată de paraziţii instituţionali încolăciţi pe bugetele publice şi bine infipţi in carnea întreprinzătorilor privaţi, iar domniile lor tot se mint şi ne mint in continuare că acest sistem poate fi reformat.
Va asigur ca nu aveti in mine un adversar de idei. N-as merge insa pana la a defini regimul drept „soft-totalitar”. Riscam sa alunecam in imprecizii pagubitoare. Demolarea sistemului paternalist, a statului pseudo-bunastarii, mostenit de la dictatura comunista, ori, ca sa folosim un termen drag stangistilor, a „socialismului de stat”, este conditia insanatosirii economice, intr-adevar. Dar Dvs si cu mine suntem analisti din exterior (ori, cel putin, acesta este cazul meu), nu stiu cum se poate face acest lucru cand te intalnesti cu enorme rezistente si blocaje, cu interese-mamut ale unor mafii vizibile si invizibile. Este nevoie de coalitii functionale, de programe coerente, de viziune si mai ales de vointa politica. Lectura unei bune biografii a doamnei Margaret Thatcher ar fi probabil utila :)
Vă mulţumesc pentru răspunsul prompt. Eu cred că trebuie început cu rostirea adevărului despre starea economiei şi despre falimentul agenţiilor statale de socializare a riscului. Cetăţenii, in majoritatea lor, trăiesc cu convingerea falsă că asigurarea de sănătate este un dat, şi nu un produs de lux aşa cum a fost dintotdeauna, in realitatea pieţelor. Şi nu este nevoie de alianţe subterane prealabile, acestea se construiesc natural pe măsură ce tot mai mulţi prieteni ai adevărului ies in agora să-şi exprime fără şovăială adeziunea faţă de valorile libertăţii, in special faţă de piaţa liberă, şi să denunţe statul social construit de iliescieni prin contrafacerea modelului suedez cu acelaşi material socialist reciclat de sovietici.
Eu va multumesc, mai cu seama pentru aceste sugestii pe care sper sa le citeasca si cei care se ocupa de „binele Cetatii”. Nu ma refer doar la politicieni, ci si, pri mai ales, la economisti. Nu mai vorbesc de agitatiile sterile din mass media care se substituie, de fapt, discutiilor educationale pe temele pe care le amintiti. Un raport necosmetizat despre starea economiei ar avea darul sa-i trezeasca pe multi din aceasta in fond suicidara letargie. Se vorbeste mult despre societate civila, poate ar trebui reamintit ca, in traditia iluminismului scotian, aceasta era contrapartea politica a pietii libere. Ganduri bune.
Va salut de la Cluj si sunt alaturi de dvs domnule Tismaneanu!
Important, draga Tibi, este sa incercam sa folosim instrumentele politologiei atunci cand analizam aceste miscari. Conflictele politice si sociale sunt un subiect absolut legitim, haide sa ne ocupam de ele cu metode empric verificate, nu cu emotii si patimi. Nu este o revolutie, evident. Dar exista o revolta legata de frustrari reale. Exista un stat de drept pe care unii prefera sa-l descrie drept tiranie. Este amuzant ca aceleasi persoane care denunta in chip virulent „dictatura”, distribuie manifeste in care se spune ca este „un stat acefal, neguvernat si fara directie”. Sufera Romania de exces ori de deficit de guvernare? De hiper ori de hipo-prezidentialism? Inteleaga-i cine poate :)
In mare ati pus punctele pe iiii Dle Tismaneanu….Romania are nevoie sa-si termine procesele incepute de reforma administrativa…Intre timp si crizele din occident se vor stabiliza (oarecum..). Romania are sanse sa porneasca la drum in toamna dupa alegeri cu un spirit constructiv si pozitiv…Nu cred ca agitatia produsa de PSD+PNL serveste altcuiva decit cauzei de destabilizare ACUM…In toamna lucrurile vor arata altfel..Guvernul nu a facut decit sa mentina tara in afara riscului de colaps…Sa speram in mai bine..jb
Piata Universitatii continua sa tina Romania in priza. S-au mai schimbat fetele, au plecat unii au venit altii. Parca nu mai sunt asa multi batrani, parca tinerii prezenti la protest par mai seriosi. Asistam, cred eu, la un protest mai natural decat cel din 89. Aceasta revolta caracterizata in primul rand de spontaneitate si lipsa de organizare este surprinzator de tenace prin insistenta.
Indreptat in prima instanta impotriva guvernului Boc si a marinarului jucaus, protestul vizeaza de fapt intreaga clasa politica romaneasca. Este limpede ca niciun politician nu este binevenit intre manifestanti, desi cu nesimtirea caracteristica unii dintre groparii Romaniei si-au afisat mutrele in piata. Aceasta revolta seamana izbitor de mult cu o continuare a evenimentelor din anii 90. Parca dupa un somn lung unii romani, prea putini zic eu, s-au dezmeticit, intelegand in sfarsit ca Romania a incaput pe mana hotilor, iar nemultumirile strigate 20 de ani in propria sufragerie au ajuns acum in strada.
Oamenii din strada trebuie insa sa aiba mare grija caci politicienii au inceput sa adulmece si sa ia pulsul multimii pasnice. In lipsa unor lideri se vor gasi repede unii buni de gura care sa fure manifestul saraciei profitand de lipsa cerintelor concrete ale manifestantilor.
Principala cerere trebuie sa fie inapoierea Romaniei romanilor si redarea mandriei de a fi roman. Pentru asta actuala clasa politica trebuie sa dispara, caci oamenii ii urasc la modul foarte sincer pe mascaricii politici de astazi. Manifestantii vor anticipate si nu prea, caci in momentul de fata nu au pe cine vota. De aceea in piata se aude doar “jos”, “jos” si niciun sus. In traducere mesajul ar suna cam asa “ne-am saturat de voi, dispareti!”. Situatia leviteaza, atmosfera este confuza, iar personajele cinstite si capabile sa preia fraiele revoltei inca se tem.
Incet, incet si opozitia se va supara pe “viermii” si “nevroticii” din stransi in ger si-i va acuza precum guvernantii, deoarece nu cred ca liderii politici de acum se pot plia pe nevoile “incultilor” nemultumiti. Nu cred ca poporul mai astepta masuri politice, pentru ca acestea nu duc nicaieri, nu cred ca vor bani de salarii si pensii si nici alte pacaleli de acest gen. Romanii isi vor tara inapoi, isi vor spalata onoarea si vor sa li se faca dreptate. Vor hotii la puscarie, vor confiscarea averilor obtinute prin furt si frauda, vor sa munceasca pe salarii corecte si in conditii demne de o tara integrata in UE. Romanii vor sa iubeasca din nou Romania, o tara si un popor de care pana acum s-au disociat si indepartat.
Pe langa clasa politica formata din sacali meschini si fara multa minte, protestatarii sunt amenintati de un pericol poate si mai mare si anume televiziunile. Prin lepre guralive si bine platite, televiziunile manipuleaza opinia publica dupa bunul plac aratand celor de acasa doar ceea ce vor si interpretand evenimentele in interesul celor ce-i platesc. Fireste ca patronii de televiziuni sunt apropiati ai lumii politice si interesati sa nu se schimbe nimic caci toata aceasta tevatura le asigura bani multi.
Fara cateva minti luminate aceasta revolta este sortita esecului, caci tergiversarea actiunilor concrete da timp mafiei politice sa se reorganizeze si sa-si arate coltii. Foarte importanti devin, din acest punct, cetatenii care au bani sa plateasca intretinerea, cei pentru care nu-i o problema sa puna ceva pe masa copiilor ori sa faca plinul masinii cumparate pe credit. Acestia trebuie sa inteleaga ca daca astazi pot face toate acestea, in scurt timp, in conditiile in care tara ramane pe mana astora de acum, nu-si vor mai permite nimic. De aceea copii nostri au nevoie acum ca noi toti sa iesim in strada si sa aratam ca nu mai acceptam saracia, umilinta, hotia, aroganta, nesimtirea si prostia politica.
In alta ordine de idei trebuie sa constientizam ca indiferent de actiunea unui om, huligan sau nu, jandarmii nu au voie sa loveasca. Sarcina acestora este de a dispersa si de a imobiliza. Rolul lor nu este acela de a pedepsi ci de a retine si oferi justitiei. Jandarmii sunt platiti, echipati si antrenati sa incaseze nu sa riposteze golaneste lovind oamenii cazuti sau deja retinuti, folosindu-se ulterior de scuze penibile menite sa manipuleze conform carora nu au batut protestatari ci suporteri de fotbal. Domnilor jandarmi v-ati obisnuit prost.
Ne intalnim in piata sa aratam ca suntem mandri sa fim romani.
Domnule Profesor,
La ce va referiti cand opuneti statul liberal „statului dadaca”? Sugerati ca evolutia economica si sociala se poate desfasura doar sub guvernarea unui stat minimal?
Secundo, o recomandare bibliografica despre reforme si actori internationali:
Grigore Pop Eleches, From Economic Crisis to Reform: IMF Programs in Latin America and Eastern Europe, Princeton: Princeton University Press
http://www.ziare.com/politica/politica-interna/elitele-sunt-complice-la-dezastru-1145470
Impartasesc ideea acestui articol desi pe alocuri sunt cateva exagerari totcmai pentru sublinierea argumentului.
Sunt de acord ca elitele sunt in offside politic si datorita lor nu exista nici o sansa de dialog azi.
De pe o zi pe alta fiecare a inchis ochii la cate o greseala, la cate o incalcare a regulilor si principiilor demcratice. Fiecare si’a zis intr’un moment sau altul ca la’s ca merge si asa, ca tot raul spre bine. Autorul articolului de mai sus are insa dreptate. Fara adevar nu exista demoratie.
Este o ipocrizie si o falsitate de nedescris sa vorbesti se simt civic cand ani de’a randul ai incalcat acest simt civic zi de zi ceas de ceas alegand sa inchizi ochii la „derapajele” gruparii politice pe care o sustii. Toate taberele s’au complacut in aceasta psihologie de asediu, de guerila impotriva adversarilor, de casapire a opozantilor. Toate taberele! Fiecare a inchis ochii la exagerarile colegilor de front, a inchis ochii la magariile spuse „cu bune intentii”, si s’a scandalizat la adevaruri relativ comune pe care toata lumea le stie. Din aceasta cauza taberele se uita chioras una la alta iar dialogul a murit de mult. Toata lumea e oripilata de violenta dar nimeni nu observa violenta pe care a cultivat’o de ceva vreme fie si numai prin aceasta atitudine ostila oamenilor.
Stim cu totii dupa secolul 20 ca binele cu forta este capabil de cele mai negre crime. Politicienii de azi sunt prea nevolnici pentru o politica de autoritate dar principiul ramane. Nu poti reforma o tara fara sa ai ceva habar despre cum traiesc oamenii. Or, toti acesti oameni publici… habar nu au cum arata un autobuz sau un metrou, habar nu au cum este Romania. Au rapoarte, au oameni care ii informeaza… dar stim cu totii ca aceste informatii adesea spun si cam ce se asteapta sa se auda si nu neaparat adevarul. Toti sunt in offside. iar interesele si cumetriile guverneaza.
James Madison scria (reproduc aproximativ din memorie) ca ratiunea poporului controleaza guvernul si ca guvernul trebuie sa controleze pasiunea poporului. Manifestarile, desi sunt rezultatul unor frustrari acumulate si al unei situatii de durata au cunoscut un declansator, au gasit un catalizator in modul in care un guvern si mai ales un presedinte au inteles sa trateze un om si o situatie punctuala. Acei manifestanti care se dedau la violente sunt un glont care a plecat din teava. Mana care a apasat tragaciul insa, esecul care a declansat violentele este un executiv care s-a dovedit incapabil sa controleze pasiunea propriului popor. Nu ma intelegeti gresit. Nu incerc sa ofer nici cea mai timida cautiune morala pentru viloenta individuala comisa de oricare dintre manifestanti. Dar afirm ca incompetenta de care da dovada executivul si de care a dat dovada si in trecut justifica schimbarea sa inclusiv prin actiune populara directa (evident neviolenta).
Tot James Madison remarca inexistenta unei natiuni de filozofi. Omul simplu din strada, huligan de stadion sau somer sau pensionar sau profesor cu salariul amputat nu de bibliografie are nevoie acum. Ci de un guvern care sa stie ce spune.. Eu (fara a fi filozof) cand l-am vazut pe primul ministru ca afirma ca avea informatii eronate despre legea sanatatii (promovata de propriul sau guvern) si despre Raed Arafat (care facea parte din propriul sau guvern) am ajuns la o concluzi: acest guvern nu exista. Cum vreti ca o institutie care nu exista sa impuna respect?
A propos de cite unele afirmate relativ la intrebarea#1:”Ne place sau nu, vremea “statului-dadaca” s-a cam incheiat”…
Cred ca aveti dreptate, dadaca e redundanta, neavenita, reusita absoluta a majoritatii politicilor de „guvernare” din tara in lunga perioada de perpetua tranzitie a fost instaurarea statului-mamela la care se nutreste floarea cea mai aleasa a”intreprinzatorilor” bastinasi (ba chiar si a unora straini cu vederi largi). Privim de la cam aceeasi distanta, insa imi pare ca realitatea ce face din Romania campioana la matrapazlic economic si ineficienta, coruptia, nu da semne a se vadi pe ecranul radarului analizei. Probabil pentru ca inca nu s-au conceput ecrane atit de cuprinzatoare.
Chiar dacă nu va demisiona nimeni în urma protestelor și nici nu se vor organiza anticipate, important e că s-a transmis un mesaj: politicieni, umblați cu grijă, căci sărim pe voi. Noi v-am ales, noi vă dăm jos, la termen sau mai devreme. Protestele au un rol educativ pentru clasa politică de la noi: bagă frica în oase. Vor umbla, sper, mai încet cu piannul pe scări.
Am scris ieri un comentariu in care faceam trimitere la un articol al lui Dorin Tudoran de pe Vox Publica. Nu stiu de ce l-ati cenzurat. Adevarul doare chiar atat de tare ? Chiar daca cenzurati si comentariul asta, adevarul tot ramane, nu dispare… e trist…
Va felicit, dar nu va invidiez, pentru convingerea de granit ca detineti adevarul. In timpuri cand atatia dintre noi avem (macar cateva) incertitudini, incercam sa descoperim cauzele crizelor ecomomice, politice, axiologice, se pare ca exista si oameni cu acces direct la adevar. Ei fac parte din specia profetilor, a misionarilor si a iluminatilor. Ganduri bune.
Nici eu nu va invidiez. se pare ca aveti o singura certitudine. Eu am o multime de incertitudini, nu detin adevarul, dar uneori pot sa-l recunosc atunci cand e evident…
Am certitudinea ca nu am certitudini :) Cat priveste adevarul care se impune cu forta evidentei, poate il recitim cu totii pe Pascal. Ar fi un leac bun in asemenea clipe infierbantate. In ce ma priveste, incerc sa reflectez pe marginea a ceea ce Hannah Arendt numea the little verities of fact.