Home » Politica & Doctrine »Societate/Life » Citesti:

România nu este o nație de hoți

Ovidiu Cristinel Stoica iulie 1, 2018 Politica & Doctrine, Societate/Life
78 comentarii 3,696 Vizualizari

Cred sincer că, dacă românilor li s-ar da de ales între două partide perfect identice în toate aspectele, singura diferență fiind că într-unul se află condamnați penal, care urmăresc slăbirea justiției, marea majoritate a românilor ar alege partidul cinstit. Nu pot să demonstrez asta, pentru că în clipa de față pare că e taman pe dos. Așa că mă întreb, unde sunt acești oameni? Cred că e o iluzie că singurii dintre ei sunt la proteste sau scriu chestii “subversive”, haștăguite: #rezist, #farapenali, #justitienucoruptie. Oricât de incredibil ar părea, cred că ei sunt peste tot, dar nu ne mai vedem între noi. O ceață densă ne împiedică să ne vedem unii pe alții.

Cele două ipoteze vehiculate sunt că ceața e creată de PSD+ALDE, respectiv de “statul paralel”. N-are rost să le discut și eu, ambele au fost întoarse pe toate fețele de ambele tabere. Pentru #rezist e clar că prima explicație e cea adevărată, întrebarea e de ce ceilalți se ambiționează să o creadă pe a doua? De ce atât de mulți oameni ignoră manipularea pe față și o văd doar pe cea ipotetică, invizibilă?

Alt mister e: unde au dispărut cei care au fost atât de mulți în stradă la protestele contra OUG13? Părea că acea ordonanță a declanșat o reacție în lanț, care nu se va opri înainte de a cuprinde toată țara.

Acum un an și jumătate oamenii s-au revărsat pe străzi, spontan, însuflețiți de dorința de a salva țara. Au fost pașnici, au strâns după ei lăsând strada lună, au oferit flori jandarmilor. Au sacrificat ore, zile, luni din timpul lor, timp în care puteau să muncească suplimentar sau să se recreeze împreună cu cei dragi. Au petrecut un timp enorm la tastatură, încercând să deștepte țara. E minunat să vezi că nu ești singur, că nu e totul pierdut. Și totuși…

Ne-am întrebat destul ce fac cei de la putere pentru a ne menține în ceață, poate ar fi bine să ne întrebăm și ce putem face noi mai mult decât deja s-a făcut pentru a o risipi. Evident că protestele și activitatea pe rețelele de socializare au produs o deșteptare, dar de ce această deșteptare nu s-a amplificat până la un nivel corespunzător gravității situației?

Aici intervine factorul spontaneității și libertății. Avantajul mișcărilor comandate și centralizate este acela că toți acționează la fel, militărește. Dezavantajul mișcărilor spontane e că fiecare are ceva de spus, și simte ca are datoria să o facă. Nu există control, centralizare. Așa că fiecare contribuie cu ce crede că ajută mai bine.

Amprenta personală, creativitatea, sunt necesare, și sunt inevitabile într-o mișcare care vine din inimă. Dar uneori amprenta personală respinge oamenii. Nu toți sunt la fel de atenți să nu calce pe bătături, o mișcare de protest conține și flori gingașe, dar și elefanți care se zbenguie într-un magazin de porțelanuri. Și, când știi că ai dreptate, se poate întâmpla să crezi că tot ce faci sau spui ajută. Iar, când știi că ai dreptate și vezi că reacția românilor e sub așteptări, instinctul îți spune să forțezi. Instinctul, moștenit de la strămoșii ce împingeau pietroaie și știau ca trebuie să forțeze mai mult, nu merge și în relațiile cu oamenii.

Voi da câteva exemple, care sper că sunt mai degrabă excepții. Problema cu excepțiile este că cei din tabăra opusă le percep ca fiind reprezentative, iar mașinăria lor de propagandă le scoate din context, le amplifică, și le face să lucreze în avantajul lor. Chiar și cei care simpatizează cu protestele dar sunt mai ezitanți pot să se simtă respinși, și să nu le mai pese.

Să încep cu exemplele legate de mitingul PSD. În acea perioadă mi s-au inundat feedurile de glume care îi comparau pe susținătorii PSD cu animalele. Din filmele din timpul mitingului, au fost atent alese imagini cu oameni care păreau mai chercheliți, erau știrbi, sau se exprimau mai puțin academic. Acele imagini au fost distribuite, acompaniate de comentarii răutăcioase – se spunea că acei oameni (cu care nu băuse nimeni o țuică să-i cunoască) sunt proști, manipulați, necinstiți, sau cel puțin demni de milă, și că sunt reprezentativi pentru electoratul PSD. Știu că propaganda PSD e și mai urâtă, dar de ce să ne întrecem cu ei într-un joc pe care ei îl știu mai bine? După ce noi i-am făcut pe ai lor animale, ne-am supărat că ei ne fac șobolani, și că asta e o etapă din dezumanizarea protestatarilor, care ar putea fi urmată de măsuri represive violente contra lor. Așa e, dar noi de ce să îi dezumanizăm pe ei?

Când un alegător spune “ce, parcă ceilalți nu fură…?”, ne-am învățat să îi interpretăm spusele ca pe o justificare a corupției. Poate nu e așa, poate doar sunt dezamăgiți și nu îi mai iau în serios pe cei care, li se pare lor, se bat cu pumnul în piept că sunt corecți. Poate pur și simplu nu au încredere în politicieni, și îi preferă totuși pe aceia care îi bagă în seamă. Să le acordăm prezumția de nevinovăție, chiar dacă zilele astea e cam abuzată.

Alte exemple de gesturi nu chiar cugetate, jignitoare, de natură de a respinge oamenii, vin din obiceiul actual de a comenta totul sub formă de pamflet. Care escaladează în insulte, înjurături la adresa unora sau altora, absența aproape totală a regulilor dezbaterii civilizate, făcând ca aproape toate argumentele să devină de tip ad hominem. Comentarii sexiste despre femeile din PSD, mai ales cele tinere. Insistența de a îi face proști, atât pe cei de la putere, cât și pe alegători (făcându-i astfel pe aceștia din urmă să îi simtă pe primii ca fiind “de-ai lor”). Fotografii violente, inclusiv chipul lui Dragnea văzut prin luneta unei puști (era metaforic, știu, dar numai noi știm asta). Huiduieli către primarul Firea, fără vreo grijă că ar putea ricoșa din ea să o lovească pe Simona Halep, pe care toți o îndrăgim (să nu-mi spuneți că s-a simțit bine sau că merita asta pentru că era acolo).

În plus, fiecare a venit cu amprenta preferințelor personale, teoretizând cu insistență că cei ce au votat PSD sunt proști pentru că sunt, cum spun unii, pupători de moaște. Anul trecut, inclusiv USR (aliatul politic principal al mișcărilor de protest) a fost sfârtecat pentru că a ezitat cu privire la definiția familiei. Atunci, cum fiecare avea o opinie mai liberală sau mai conservatoare, USR fost acuzați ba de homofobie, ba de neomarxism sau anticreștinism, și astfel ne-am mai scindat și noi un pic, pentru că și nou avem opinii diferite. Deși oamenii au ieșit la proteste indiferent de religie, iată cum religia sau absența ei au devenit factori de dezbinare.

Nu putem să ne concentrăm doar pe problema justiției și a altor abuzuri, lăsând politica, religia, chiar și disputa existențială despre importanța culturală a manelelor ,un pic deoparte? Chiar dacă majoritatea inamicilor justiției par a fi din PSD+ALDE, judecând după cum fac front comun, chiar e justificat să vorbim ca și cum e numai hiba lor, a tuturor de acolo? Când politicienii respectivi văd că sunt judecați la grămadă, cum mai poate vreunul dintre ei să aibă curajul să iasă la lumină? Nu se simt mai la adăpost făcând front comun? N-am putea să le dăm celor cinstiți de-acolo o șansă, indiferent cât de mici credem că sunt șansele ca vreunul să fie curat? Indiferent de suprapunerea dintre ele, sunt protestele contra PSD, sau contra corupției? Mai are PSD vreo treabă cu “ciuma roșie” sau asta e doar o legătură istorică pentru unii dintre ei? Dacă îi numim comuniști, restul oamenilor vor crede că suntem manipulați, că e o alta forță în spatele nostru. Și chiar suntem siguri că nu există forțe care doresc să se folosească de proteste și de DNA pentru agenda lor? De ce vorbim ca și cum suntem atât de siguri, fără urmă de îndoială? Prin atitudinea asta putem părea fără discernământ, manipulați. Am putea să protestăm contra corupției în general, indiferent de partid, și astfel suntem mai credibili, pentru că suntem mai independenți, nu ne definim prin PSD. Chiar dacă noi credem că șansele ca cineva de-acolo să fie curat sunt mici, ar trebui să ne purtăm ca și cum ele există, măcar pentru a nu îi respinge pe cei mai îngăduitori. Dar și pentru că într-adevăr nu avem cum să fim chiar 100% siguri.

Toate aceste lucruri mai mult sau mai puțin mărunte se adună și oamenii devin neinteresați sau chiar ostili mișcărilor de protest. Iar în elanul dreptății și justiției, shareuim, pentru că vedem la alții, și credem că asta e opinia unanimă, uitând că de fapt suntem într-o bulă care ne ferește de a vedea reacțiile celor din afara ei. Cei din bulă care sunt mai moderați tac, nu comentează, pentru a nu fi făcuți postaci PSD, iar cu timpul pleacă. Și pleacă răniți, deci furioși la rândul lor.

Problema e cu dreptatea. Când ai dreptate într-o problemă, crezi că ești un fel de întrupare a Dreptății. Cu cât e mai evident ca avem dreptate într-o problemă, cu atât e mai mare tentația să credem că suntem Themis sau Zorro (un Zorro care semnează cu „#” în loc de „Z”). Uităm că suntem oameni, cu limitele noastre. Ne imaginăm că toate opiniile noastre despre orice sunt corecte și că motivul pentru care cei mulți sunt, în viziunea unora dintre noi, proști sau răi, e acela că nu ne împărtășesc chiar toate opiniile. Și atunci, în loc să ne concentrăm la problema importantă și urgentă, cea a justiției, ne purtăm cu aroganța celui care le știe pe toate, îndepărtând oamenii. Îi insultăm pe cei care și-au exercitat dreptul constituțional și fie au votat cu PSD sau ALDE, fie deloc, fie nu iau atitudine cum credem noi că trebuie, fie au opinii care ni se par greșite despre orice. Îi judecăm și condamnăm, îi respingem, îi unfrienduim, îi evităm. Uneori doar pentru păcatul de a vota cum le dictează lor conștiința.

Vrem să fim o lumânare în beznă, sau un reflector de interogatoriu?

Oamenii sunt complecși, lupta contra corupției nu e singura dimensiune a noastră, și pentru majoritatea  mai există și alte priorități, unele mai urgente pentru ei. Așa că, indiferent cât de mult sunt românii, în principiu, contra corupției, nu ne vedem unii pe alții. Iar ceața nu e creată doar de PSD, ci uneori și de noi, chiar din dorința noastră de a lumina.

Poate pare că susțin ideea considerată naivă că prin discuții politicoase putem schimba masele. Știu cât de ineficientă e calea asta. Nu pentru că ar fi mai puțin inteligenți -  dacă ne gândim la opiniile solide pe care le-am câștigat fiecare dintre noi, cred că nu le-am avut din naștere, deși nu credem că am fost vreodată proști – ci pentru că fiecare om își apără punctul de vedere cu tăria cu care și-ar apăra viața. Într-adevăr, o mie de discuții politicoase și argumentate, fără atacuri la persoană, ar putea aduce câțiva oameni. Dar o singură vorbă poate respinge mult mai mulți. Mai ales că mașinăria lor de propagandă se bazează și pe scoatere din context și amplificare. Dacă nu avem suficient timp la dispoziție să ne înțelegem unii cu alții, măcar să evităm diviziunile inutile, să ne concentrăm pe ce e important, și să o facem fără furie, indiferent cât de justificată credem că e, pentru că furia văzută din afară pare ură.

Putem încerca și alte forme de a promova binele. Putem căuta și evidenția oamenii care fac lucruri bune, mai există oameni minunați aici. Putem lărgi posibilitatea de a protesta. Unii români sunt plecați în alte țări sau sunt pur și simplu indisponibili indiferent de motiv. Putem oferi alternativa de a face o donație unei organizații de binefacere, în numele #rezist sau, de ce nu, și al Simonei Halep, pentru a îi arăta mult mai clar că o îndrăgim, nu sa o lăsăm să deducă singură (mai ales că alții își dau tot interesul să o convingă de contrariu). Poate propunerile astea nu-s bune, dar putem încerca să venim cu altele noi, care să facă oamenii cinstiți pierduți în ceață să se găsească între ei. Și să se regăsească.

Putem să ne uităm nu doar la cei mai revoltați, ci și la oameni care promovează bunătatea, precum Vlad Voiculescu sau Doru Căstăian și probabil mulți alții care nu se văd din cauza ceții.

Pentru a fi consistent cu ideea că discuțiile nu fac oamenii să se răzgândească atât de ușor, poate ar trebui să trag concluzia că ce am scris aici e zadarnic. Din acest motiv am tot amânat să o spun. Acum o spun totuși. O fac pentru că am observat că există mai mulți oameni care gândesc asemănător, dar și pentru că am observat că disperarea devine tot mai mare, iar încercarea de a forța lucrurile, despre care am susținut că îndepărtează oamenii, s-a amplificat serios. Să nu uităm că vrem o țară în care să fie bine nu doar pentru cercul nostru, ci pentru toată lumea. Nu ne permitem luxul să ne bazăm doar pe noi înșine, nu se va produce niciun miracol, indiferent câtă dreptate am avea.

Putem să îi facem pe cei mulți și cinstiți să se simtă bine veniți?

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "78 comments" on this Article:

  1. siBemol14a spune:

    Un articol plin de întrebări firești, dar care nu par a fi adresate cui trebuie. Eu, de exemplu, sunt îndepărtat de articolele care-l analizează doar pe Liviu Dragnea (eventual doar acțiunile PSD-ALDE, dar deloc cele ale lui Orban), de parcă alte probleme n-am avea, sunt îndepărtat de echivalența generalizată dintre definiția familiei și religie, etc, așa că m-am retras în cochilia mea și mă zbat fără succes să aflu cum de particip mereu la vot și votez cu … deși nu-s de acord cu ei, nu-s membru de-al lor, dar …

  2. marcel spune:

    60% din romani nu au judecata, s-a vazut in 2016.

    Nu spun ca sunt neaparat prosti, dar cu siguranta nu au judecata.

    Avand de ales intre PSD (anihilarea tarii, depopulare rapida) si USR (o alternativa), poporul a ales PSD.

    Nu au votat USR pentru ca “nu erau credibili, se cearta intre ei” etc., au preferat sa lase tara sa cada in mainile celui mai periculos partid din Romania, care a facut praf economia, bugetul, legile, societatea si democratia – adica tot.

    Si aici este evidenta lipsa de judecata: avand de ales intre anihilare si o alternativa, romanii au ales anihilarea. Mai sunt si cei care cred ca nevotand dau o lovitura partidului, cand de fapt ei saboteaza indirect tara.

    Se poate face ceva cu asemenea popor fara judecata?

    E 2018, nu mai tine minciuna in stil sovietic “o sa fie mai bine peste ani”. Nu, in Romania sigur nu va fi mai bine, pentru ca majoritatea poporului nu gandeste.

    • Ovidiu Cristinel Stoica Cristi Stoica spune:

      Vă împărtăşesc nemulţumirea şi îngrijorarea. Poate nu va fi prea curând bine în România, aşteptăm de mult timp şi nu par să se fi schimbat multe. Problema e că nu avem de unde aduce alţi oameni care să fie de partea noastră. Ăştia suntem. Şi ne împuţinâm. Tocmai din acest motiv propun să ne uităm cu mai mare atenţie în jur, printre ceilalţi pe care îi dispreţuim. Votul lor e la fel de bun ca al nostru.

    • CetateanulRoman spune:

      Cum ai ajuns la concluzia asta?
      Daca ai judeca un pic si ai folosi matematica de scoala generala ai putea afla ca psd a fost votat de 17-18% dintre romanii cu drept de vot.
      Problema reala a Roamaniei este oferta extrem de slaba in ceea ce priveste clasa politica; corectez, nu este numai problema Roamaniei; din momentul in care Ciciolina a ajuns parlamentar european a fost clar ca puterea data in miinile celor ce nu stiu ce sa faca cu ea va tiri politica inspre populism.
      Oamenii nu au iesit la vot si nu pt ca nu gindesc ci pt ca oferta nu exista. In disperare de cauza am votat usr, imi pare rau insa. Sint dezarticulati si nu reusesc sa faca decit zgomot. Era limpede inainte de alegeri ca pt votantii de dreapta usl a fost un soc si ca pnl nu mai prezinta credibilitate. Presiunile facute de presedinte in ceea ce priveste conducerea au dus la darimarea completa a ideii de partid serios. Apoi s-a vazut ca au tacut complice asteptind ca psd sa schimbe legea in asa fel incit sa scape si penalii lor.
      In continuare sint acuzati alegatorii netinindu-se seama ca este vorba de un proces de comunicare in care sint implicati cel putin un emitor si un receptor! Emitorul trebuie sa emita pe lungimea de unda a receptorului, de pomana acuzi receptorul ca nu se acordeaza suficient!
      In continuare nu exista o opozitie articulata, cu siguranta tot felul de “acoperiti” pusi la post in toate partidele ajuta psd-ul in actiunea lui de a destabiliza tara.
      Talibanismul de care dai dovada arata ca de fapt tu nu ai gindit inainte sa emiti o opinie; a acuza nefondat alegatorii nu face decit sa ii determine sa stea acasa si la urmatoarele alegeri – presupun ca esti de fapt troll; in general cei mai periculosi trolli psd au atitudinea ta
      E ciudat de altfel ca intreaga presa se minuneaza si “accepta” faptul ca “psd a fost legitimat de catre 60% dintre alegatori”. Mult mai corect ar fi fost sa observe ca o prezenta la vot in jur de 42% delegitimeaza INTREAGA clasa politica; ca psd a fost ales de doar 18% dintre romanii cu drept de vor – asta inseamna ca ceilalti 82% dintre romanii cu drept de vot AU ALTA OPTIUNE!!!
      Personal consider ca alegerile la care nu participa cel putin 60% dintre persoanle cu drept de vot trebuies reluate insa oferta politica trebuie schimbat ain totalitate- sa li se interzica politicienilor ce nu au reusir sa convinga sa mai participe la alegeri.

    • donquijote spune:

      Mai usor cu vorbe aruncate la necaz.
      Alegatorul se uita pe lista si nu vede FORTA la USR. Nu vede un partid (alianta / platforma) capabil sa acopere tara si, prin urmare, nici ceva care sa-i dea incredere pe termen lung.
      PSD apare alegatorilor (care nu-l simpatizeaza) ca un monstru cu care nu te poti lupta – iar opozitia, pana acum, nu-i da nici mcar senzatia nu chiar increderea, ca chiar poate. Sigur, se zbate dar rezultatele…
      PNL (prima forta din opozitie :)) face figuratie pe un spatiu pe care-l ocupa aproape abuziv – daca Orban este tot ce poate acum PNL sa dea ca lider, este grav.
      Am mai zis, PNL se comporta ca unul care a ajuns primul la o usa de acces dar nu stie s-o deschida si nici nu lasa pe altcineva – eventual – mai priceput tine strans de clanta si doar blocheaza accesul.
      Imaginea asta nu incurajeaza populatia sa vina la vot. Pana nu se va grupa opozitia in jurul unui program de urgenta, nu se va schimba mare lucru in prezenta la vot.
      Pare nefiresc, dar romanii voteaza majoritar cu puterea, legandu-si sperantele mai mult de continuitate decat de o virtuala imbunatatire, care ar putea veni (cine poate sti) dupa ce mai intai va fi rau (mai mult ca sigur). PSD stie bine asta si are grja ca, in scurtele reprize cand pierde puterea absoluta (de fapt, niciodata nu pierde toate parghhile) sa le faca viata grea concurentilor. Astfel , revenirea la mizeria dinainte sa fie considerata o revenire la acceptabil.

      “Pentru linistea noastra” nu a fost un slogan aiurea – stia mosiliescu cum e cu lozincile.

      • Harald spune:

        @donquijote – dacă facem abstracție de partizanatul politic de moment, în realitate e vorba doar de o schimbare de generație în rândul socialiștilor. Exact cum Ion Iliescu a reprezentat doar o schimbare de generații în rândul comuniștilor. E treaba lor cum se desfășoară această schimbare de generații, în cadrul luptei pentru putere dintr-un singur partid sau în lupta electorală dintre 7 partide diferite, dar România nu de socialism modern are nevoie, există deja mult prea mulți trăitori din bani publici.

        România a atins maximum de performanță în perioada 2005 – 2007, atunci puterea momentului s-a aflat cel mai la dreapta. După 2007 lucrurile au început să se degradeze, acea generație își epuizase elanul reformator și a început să decadă spre stânga, că așa era cel mai confortabil, așa crescuseră ei și asta știau cel mai bine. Următorul val de reforme autentice va veni abia din partea celor născuți după 1990, dar mai trebuie vreo 8 sau 10 ani până să ajungă ei la putere. Deocamdată asistăm doar la o dispută intra-socialism, o furtună într-un pahar cu apă.

        • donquijote spune:

          Hm… E bine sa crezi, dar eu nu prea cred ca mai am timp sa vad asta.
          Tinerii astia pe care ii evocati sunt, majoritatea, mai socialisti decat mine. Cel putin eu, am crescut, e drept, intr-un mediu socialist (aproape simultan cu formarea lui) dar am fost si sunt mai imun decat multi dintre cei despre care ai crede ca nu aveau de unde se contamina. Confortul pare sa dea mai multe idei socialiste decat privatiunile prin care unii dintre noi, totusi am trecut – fara sa facem concesii. Incredibil, nu-i asa?

          • Harald spune:

            @donquijote – educația constă în ceea ce trăiește copilul / omul, nu în ceea ce i se spune copilului / omului. E firesc ca tinerii să aibă idei și tentații socialiste, și-ar dori să aibă cineva grijă de ei la nesfârșit. Însă în România post-1990, tinerii care s-au dus la muncă în vest imediat ce au putut obțne un pașaport nu mai au aceleași tentații socialiste. Și-au asumat niște responsabilități și se așteaptă ca și alții să o facă

            Am mai povestit despre românii pe care i-am văzut pe schele în ianuarie, în Londra, la zero grade. În urmă cu 30 de ani i-am văzut și pe părinții lor, erau plătiți cu 60% fiindcă nu se făcea planul, iar în schimbul de noapte tăiau șină de cale ferată din care făceau cuțite și topoare pe care le vindeau duminica în talcioc. Dar primiseră aparttament de la intreprindere, asta le crease impresia că socialismul funcționează, deși vedeau cu ochii lor că nu. Tinerii de azi, născuți după 1990, sunt imuni șl așa ceva.

            Tinerii socialiștii de azi sunt doar un subprodus al marilor orașe, ei reprezintă o minoritate, nu mai formează majoritatea.

          • Dedalus spune:

            Nu e neobisnuit. Se spune ca omul care nu a fost de stnga la tinerete si de dreapta la batranete are ceva rupt in cap :-).

            E normal. Idealismul varstei, lipsa preocuaprilor mercantile, lipsa obligatiilor de familie – toate astea imping oamenii la stanga in tinerete.

            Dar nu e 100% asa. Exista tineri cu vedere de dreapta puternice si clare. Unii se ascund, pentru ca asta e contrar normei grupului lor.

            Dupa cum exista si tineri care tin parerile pentru ei, cel putin din motivul ca au alte subiecte de discutie. Politica e penru batrani :-)).

            Dar in Romania apare si fenomenul “luptei pentru dreptate” si interensant mi se pare ca lupta impotriva PSD – in general a tinerilor, as rsica sa spun fara date statistice, plaseaza cumva tineretul in situatia paradoxala de a lupta stanga cu stanga.

            Dupa parerea mea (dar e o parere, atat), exact asta lipseste pseudopartidele de forta – adoptara unui obiectiv de moment.

            Probabil ca e vorba si de un fel de ituitie colectiva. USR doreste probabil in subconstientul sau sa ia locul PSD la prabusirea acestuia, adica locul de la stanga. Nu poate afirma asta clar, pentru ca si-ar pierde sustinerea de la dreapta, singura care ii da de fapt o oarecare consistenta de partid. Altfel ar ramane un ONG in domeniul anti-coruptiei. E o ezitare calculata. Dar mie mi se pare extrem de riscanta si cel mai probabil ineficienta in ce priveste sansele Ro de dezvoltare.

            Cum ar putea sa fie tinerii din Ro de dreapta cand nu exista nici un partid macar d centru-dreapta? Cum ar putea sa fie macar simpatizanti ai dreptei cand nimeni nu afirma nimic si nu explica nimic? O discutie academica, oricat de desteapta, nu aduce votanti. Si nici simpatizanti.

            In plus, tienrii de astazi nu au trait comunismul, nu au habar de privatiunile si problemele uriase pe care acesta le-a generat. Petnru ei, comunismul si Ceusescu sunt un fel joc video perimat. Le explica cineva? Exista macar un centru de informare privitor la comunism? Oricum. astazi e prea tarziu pentru asa ceva.

            • donquijote spune:

              Eu vad mai mult oportunism (tinerilor le place sa-i spuna pragmatism, dar e mare diferenta). Tendinta de a sustine o stare de fapt in care primesti un minim fara efort si mai stai la panda poate mai dai si o lovitura cumva, dar fara sa te zbati prea tare… asta este o tentatie puternica atunci cand rasplata pentru un efort sustinut pare prea indepartata iar simpla satisfactie nu tine de foame.
              Ponderea oportunistilor este mai mare decat pareti sa va imaginati. Tot fara date statistice zic si eu :) .
              Si nici nu e vorba despre stanga, sau ideologie; intamplarea face ca oferta psd este mai atractiva, mai ales daca nu-ti bati capul sa dai la o parte vopseaua.
              Pentru idealisti as avea mai multa intelegere; cum ziceati, am avut poate si eu tentatia acum 40 de ani, dar mi-a trecut din prima clipa cand am zgariat un pic vopseaua cu unghia…
              Idealistii fie de ce parte ar fi sunt destul de putini ca pondere fata de grosul oprtunistilor si scepticilor.
              Prin sceptcismul afisat se mascheaza probabil si adevarata pozitionare oportunist/idealist care se ascunde de fapt refuzul politicii (va citez: politica este pentru batrani) de fapt refuzul de a impartasi opinii politice cu batrani.

  3. Alex spune:

    Cam relativizam inutil. PSD e malefic inca de cind se numea FSN. Nu #rezist a chemat minerii….Daca cineva e prost atunci e prost si daca votează Psd si ii spui ca e prost e doar o constatare nu “ura nejustificată”. Daca un politician onest face front comun cu colegii necinstiți doar pt ca e băgat in aceeasi oală. ..e vina lui …nimeni nu l-a silit sa devina nici pesefidt si nici parlamentar. Daca nu e stiu in ce troaca se bagă. …atunci e clar inadecvat intelectual sa fie ales. ..adică tot prost ☺iar dacă poftit la venituri si privilegii legale sau ilicite ….atunci e corupt si hot. Hai sa nu ne mai imbatam cu apa rece…e pe viața si pe moarte…sau ei sau noi.Daca pierdem pierdem si din cauza ca relativizam prea mult si cautam scuze si dialog. Oare de ce nu au cautat dialog si discutii si dezbateri evreii cu naziștii dupa holocaust?

    • Harald spune:

      @Alex – lucrurile astea s-au mai întâmplat o dată, în perioada 1990 – 1992. Votanții PNL erau elitiști și îi considerau proști pe votanții FSN și FDSN.

      Însă PNL-ul de pe vremea aceea era PNL-ul lui Tăriceanu și Patriciu, ambii făcuseră parte și din CPUN. Cam cât de inteligenți zici tu că erau la vremea aceea votanții PNL, acum, după ce știi cum au evoluat lucrurile? :)

      A considera prost pe cineva pentru modul cum votează dovedește lipsa oricărei culturi democratice. Pentru România ești parte a problemei, nu parte a soluției.

      • Lucian spune:

        Vă rog să folosiți câteva adjective care să caracterizeze mulțimea din următorul clip? https://www.youtube.com/watch?v=wTPkKQ9j4AA

        • Harald spune:

          Ăsta era nivelul de cultură politică al celor prezenți acolo. Ce treabă are asta cu valoarea votului lor?

          Nu știu ce vârstă aveați în 1996, dar eu am avut atunci ocazia să discut cu același gen de oameni, care de data asta spuneau cu un amestec de năduf și jenă: ”Am votat cu Țapu’ “. Își călcaseră pe inimă votând pentru Emil Constantinescu și pentru CDR, dar înțeleseseră că așa trebuia votat la acel moment.

          Nimeni nu poate ajunge la putere în România fără voturile acelor oameni, iar a-i considera proști nu e o metodă de a le câștiga simpatia..

          • vioand spune:

            Aici era vorba doar de faptul ca sint prosti.Cum le luam voturile e alta discutie.asta e realitatea,sintem un popor de prosti.

            • Harald spune:

              @vioand – aici era vorba despre o problemă psihologică, dar se pare că e nevoie să desenez: oamenii au tendința să prioiecteze asupra altora propriile lor defecte, în încercarea neroadă și adesea inconștientă de a-i coborî la același nivel cu ei.

              Mergeți și întrebați orice psiholog, ce înseamnă când un om simte nevoia să spună despre altul că e prost. După care veniți să ne povestiți ce v-a zis :)

          • Lucian spune:

            Din comentariu am să deduc totuși că „de un nivel redus de cultură” ar fi cea mai bună caracterizare. Iar în cartea lui Mihai Stelian Rusu – Memoria națională românească găsim multe justificări pentru această stare de fapt. Iar tragedia constă în faptul că această frază „Nimeni nu poate ajunge la putere în România fără voturile acelor oameni, iar a-i considera proști nu e o metodă de a le câștiga simpatia..” e adevărată, chiar dacă 3.1 mil au votat PSD iar 10.8 mil nu au votat.

    • Ovidiu Cristinel Stoica Cristi Stoica spune:

      Chiar dacă noi avem sută la sută dreptate şi ceilalţi deloc, nou suntem puţini şi ei mulţi. Dar dacă printre cei pe care i-am respins cu sau fără intenţie există oameni care ar fi fost dispuşi să ne susţina? Nu încerc să relativizez, ci să nu mai absolutizăm, că rămânem puţini şi ei conduc chiar indiferent câtă dreptate avem.

      • Harald spune:

        Puteți să continuați liniștiți cu atitudinea asta, în 2020 abia dacă veți intra în Parlament, iar în 2024 vă veți alia cu ce va mai fi rămas din PSD.

  4. Mr. W spune:

    “Nu putem să ne concentrăm doar pe problema justiției și a altor abuzuri, lăsând politica, religia, chiar și disputa existențială despre importanța culturală a manelelor ,un pic deoparte?”

    Nu, la fel cum nu putem să ne concentrăm doar pe problema tusei în cazul unei pneumonii.

    “unde au dispărut cei care au fost atât de mulți în stradă la protestele contra OUG13?”

    Vă spun eu, fiind unul dintre “dispăruţi”. Protestele din acel moment au strâns foarte mulţi oameni “de unică folosinţă”, ca să zic aşa, în principal din cauza proximităţii temporale faţă de alegerile din decembrie 2016. Acele alegeri au creat un curent de frustrare care, în Ianuarie-februarie 2017 avea nivel ridicat în minţile multora. Pădurea era uscată şi incendiul protestelor a avut combustibil din plin.
    Pe 5 februarie 2017 au foat enorm de mulţi oameni în Piaţa Victoriei, majoritatea fiind “virgini”, veniţi la proteste pentru prima oară, cu speranţă şi amintiri puternice ale altor proteste relativ recente, care au reuşit să zguduie clica de conducători ai momentului (mă refer la fenomenul Colectiv). Ei chiar credeau că au puterea de a schimba, din nou, lucrurile. Dar Dragnea nu e Ponta – şi nu s-a schimbat mai nimic. Iar cei care au crezut că au puterea schimbării în mână au realizat că nu au, de fapt, mai nimic. Şi-au dat seama că au rămas nebăgaţi în seamă, şi-au dat seama că ar trebui să iasă la proteste zi de zi, luni de-a rândul, şi tot acest efort enorm ar avea ca răspuns un “poate”. Majoritatea acestor oameni pur şi simplu au alte priorităţi, ba mai mult decât atât, efortul de a lupta contra sistemului este mai mic decât efortul de a pleca din ţară, şi are recompense mai mici decât plecatul din ţară.
    La urma urmei, eu, ca şi mulţi alţii din Piaţa Victoriei din ianuarie-februarie 2017, am fost acolo pentru a apăra nişte principii, deoarece am deja un trai decent. Am fost acolo pentru a-mi apăra copiii de o viitoare ţară coruptă, însă pot face asta la fel de bine şi emigrând, cu infinit mai multe avantaje.

    Ei bine, acum ştiţi unde sunt cei de la protestele de atunci: ori resemnaţi, ori în străinătate. Şi mulţi alţii le vor urma exemplul.

  5. Serban spune:

    Indemnul la toleranta si intelegere in conditiile dramatice actuale e un indemn la relativizare bleaga si la o supa calduta. Altfel spus, articolul e inadecvat realitatilor. Prezentarea in culori “vii” a votantilor adusi cu japca, sau a votantilor PSD tele-ghidati e un mod de a identifica in mod clar inamicul. Si sa nu-mi spuneti ca, la magnitudinea dezastrului marca PSD, cuvantul “inamic” e prea tare. E doar o realitate. Eu ma simt agresat zi de zi de noile si noile porcarii sustinute / propuse / votate. Daca vreti, putem inlucui “inamic” cu “agresor”, dar ajungem tot acolo.

    Bun, si atunci sa vedem cu ce ne alegem din pacifismul predicat de autor. De acord, e posibil sa ofuschez cativa oameni de buna credinta care, vezi Doamne, in naivitatea lor serafica voteaza calea catre prabusirea tarii. Grozav. Si care-i de fapt paguba, atat timp cat acestia sunt o mica minoritate in masa de votanti PSD, fata de majoritatea de prosti / nostalgici / hrapareti? Fix paguba-n ciuperci. La cat de putini sunt cei merotuosi de acea parte a baricadei (altfel ar veni de acolo vreun iz de normalitate, macar cateodata), prefer sa identific statistic inamicul principal. “Statistic” insemnand, in cazul PSD-ului si votantilor sai, cu o precizie spre 100%. Pur si simplu nu am motive sa relativizez in cazul acesta.

    Cat despre ideea de a demonstra impotriva coruptiei in general, nu a coruptiei marca PSD, asta e chiar buna. Pai aceasta ar inseamna sa pun in practica exact ideea “toti fura” pe care chiar si autorul o gaseste toxica in incercarea ei de a crea indecizie.

    A propos de a crea indecizie, nu ma pot decide in privinta articolului: e doar naiv?

    • Ovidiu Cristinel Stoica Cristi Stoica spune:

      Dimpotrivă, vreau să fim fermi pe poziţie. Dar putem fi fermi şi politicoşi. Suntem puţini, comparativ cu populaţia, iar ei ne văd ca pe nişte copii isterici. Dacă suntem fermi, calmi şi politicoşi, şi nu ne lăsăm divizaţi de diferitele opinii legate de alte probleme, suntem mai puternici si arătăm asta. Nu văd de ce asta înseamnă indecizie. Dacă ne arătăm puterea prin furie, părem disperaţi sau hateri şi oamenii se îndepărtează de noi. Dacă insistăm să tranşam fiecare altă problemă odată cu cea a corupţiei, ne divizăm, şi indecizia de aici vine.

    • Dedalus spune:

      Exista o (cvasi) doctrina politica ce afirma:
      - toate clasele sociale sunt ca si organele unui corp – functioneaza impreuna
      - uniti suntem mai puternici
      - statul este deasupra tuturor
      - omul (individul) se supune poporului
      - nu exista doctrine politice, ci doar efortul colectiv de a face natiunea mai puternica.sub conducerea unui singur partid

      Va las placerea de a o descoperi.;-)

  6. mihai spune:

    Am citit intr-un articol ca suntem a doua tara din lume, dupa Siria, in ceea ce priveste numarul de emigranti. Si acolo e razboi mare.
    Va scriu asta din Bulgaria, tara vecina si prietena, care pana acum un an se uita de jos la noi…

  7. Radu spune:

    Pleacă, Mr.W! Rămânem noi pe baricade.

    • Harald spune:

      @Radu – pe baricade puteți să stați până la Judecata de Apoi. Adevărata dramă a României ar fi să ajungeți la putere :)

      • tyty spune:

        Adevarata drama, pentru orice Roman cat de cat onest, este decuplarea tarii de la valorile si standardele de etica occidentale. Incepand cu Ilici Iliescu, nostalgicul comunismului utopic idealizat si pana la pragmaticii national populisti de azi (ponta, dragnea, etc) s-a dorit si reusit in mare masura, izolarea Romaniei de partenerii ei din UE. Scopul a fost clar: nimeni nu ne spune noua cum e bine sa facem si daca noi prostim electoratul cu tot felul de “spaime” inventate si promisiuni fanteziste atunci putem face orice “pentru ca pute”. Cred profund gresita si atitudinea celor ce relativizeaza totul (partidul comunist a avut 10 milioane de membri deci toti au fost egal vinovati de catastrofa comunista in Romania – eronat numai o minoritate a avut puterea reala (vorba securistului “machiat” in milionar media “daca nu avem justitia nu avem, cu adevarat, puterea”) restul fiind pacaliti cu mici favoruri). Mai condamnabila mi se pare azi o astfel de relativizare, si nu ma refer la postaci inepti precum Harald, ci si la oameni de buna credinta care “nu vad alternative” la actuala putere profund corupta, o gasca de infractori. Poate Romania nu e o natie de hoti dar cei ce au ales sa ramana au ales sa tolereze hotia, coruptia, ticalosia, minciuna pentru ca, nu-i asa, nu sunt alternative si mai bine cu hotul pe care il stii decat un om cinstit care cine stie ce o sa mai faca. Dispretul fata de Romani, a actualei majoritati, se vede si din numirea unor incompetenti, a unor persoane cu grave carente de gandire si exprimare intr-un guvern numit al Romaniei pentru ca “putem”. Toate acestea imping tara catre o polarizare si un extremism depline. Pacat. Ce vise frumoase aveam in 1989!

        • Dedalus spune:

          Ar fi de folos pentru toata lumea daca ne-ati spune care e alternativa pe care o vedeti.

          Ma refer la o solutie practica, o explicatie sau o directie de actiune.

          Altfel, plansul dupa vise (fie ele si cele din 1989) nu va misca lucrurile cu un mm.

          • Lucian spune:

            Și chiar dacă v-ar da, la ce-ar folosi? Cine ar băga-o în seamă? Soluția mea de ex. e ca Superman. Costum albastru cu galben și mantie roșie. Sunt perfect de acord cu viziunea pe care o exprimați în celelalte comentarii legat de antrepriza individuală sau dorință și cerere. Dacă eu aș scrie viziunea mea sub forma unui proiect de țară pe această platformă, la ce-ar ajuta?

            • Dedalus spune:

              Daca nu vorbesti, nu poti spune ca nimeni nu te asculta :-)).

              Oricum, faptul ca va spuneti parerea conteaza.

              Opinia publica se formeaza in timp si fiecare are ceva de spus, daca doreste.

              Indemnul meu era legat de faptul ca oricum folositi un timp pentru a scrie. De ce sa nu scrieti pozitiv, nu e acelasi timp?

          • Lucian spune:

            „Eşti stăpânul a ceea ce nu spui şi sclavul a ceea ce vorbeşti.” spune Freud.

  8. Decebal spune:

    Nu stiu cati dintre romani sunt constienti ca Romania e camp de lupta, ca suntem in plin razboi intre Vest si Est si ca fiecare dintre beligeranti si-a gasit “soldati” aici, in Romania. Mi se pare evident ca o clasa politica incompetenta si corupta este o vulnerabilitate a Romaniei si este aproape sigur ca este folosita de inamicii Romaniei. In acest context, o Justitie puternica, o Justitie capabila sa curete de gunoaie clasa politica ar trebuie sa fie perceputa ca un aliat de nadejde al oricarui roman muncitor si dornic de mai bine. Dar iata ca nu e asa. Din pacate, dupa modelul rusesc, PSD a inventat si a “vandut” catre sustinatorii sai aceasta “lupta cu statul paralel”. Pentru cei ca inghit asta, evident, impotentele si greselile PSD nu vin din incompetenta si din hotie, ci sunt vina “statului paralel”.

    Zice romanul “spune-mi cu cine te insotesti ca sa-ti spun cine esti”. PSD este sustinut si votat de asistati social (multi dintre ei fiind lenesi si paraziti), de pensionari (tematori pentru amarata lor de pensie), de angajatii de la stat (multi dintre ei – sinecuristi incompetenti), si, probabil, de detinuti (pentru care insusi domnul Dragnea se pare ca nutreste o simpatie deosebita). Daca asta este “masa” pe care se sprijina partidul, n-are cum sa ne mire nivelul “elitelor” care ne conduc astazi. Iar din randul acestor “elite”, avide de putere si parvenire, cat de greu credeti ca ii este unui inamic al Romaniei sa-si racoleze pioni?…

    Un sistem de educatie performant si o Justitie puterniica sunt pilonii pe care se poate cladi, in 20-30 de ani, o Romanie progresista. Astazi, coalitia aflata la putere exact in acesti piloni loveste, vartos. Pentru orice om cu discernamant, cred ca este evident.

    • Dedalus spune:

      “Un sistem de educatie performant si o Justitie puterniica sunt pilonii pe care se poate cladi, in 20-30 de ani, o Romanie progresista”.

      Daca perspectiva ar fi o “Romanie progresista” m-as muta in prima colonie de pe Marte. :-).

      O educatie performanta nu va aparea din motivul simplu ca nimeni nu are nevoie de ea.

      La stat se castiga cel mai mult si acolo nu e nevoie de competente, ci de diplome.

      Daca ai de ales intre un salariu de 1000 de eur la stat, comod si unul de 500 de eur la privat, muncit la greu, pe care il alegi?

      Exceptand situatiile de mare erxceptie si bolnavii mintal, toti aleg salariulde 1000 de eur la stat.

      Dar pentru acesta nu e nevoie decat de o bucata de hartie (“Diploma”), pe care o cumperi. Mai ianti prin meditatii la Evaluare si la Bac (unde invatatul pe de rost e baza) si apoi la universitate.

      ====

      Justitia se supune legilor. Iar legile le fac partidele politice. Daca partidele joaca jocul :ia si tu, lasa-ma si pe mine”, ghici ce fel de legi vor face? Si ghici in fel va functiona justitia? Legal si corect, evident. Si ce daca?!

      ===

      Singura forta capabila sa faca pe (aproape) toata lumea sa o duca bine este antrerpiza indivuduala. Cand efortul iti este rasplatit, nu doar material, ci de catre societate si de catre propria constiinta, acest lucru este suficient pentru a initia si conduce afaceri.

      Cand lipsa efortului e sanctionata prin decaderea individuala, acest lucru functioneaza ca un stimulent pentru depunerea acelui efort.

      Singurul care apreciaza efortul si il rasplateste este sectorul de afceri.

      Romania insa are o spaima sociala imensa fata de economia de piata. De la maturator la academician, toata lumea lupta impotriva ei. Dar aceasta lupta este insotita de lupta pentru castigarea unei pozitii fruntase in ierarhia privilegiilor oferite de stat.

      Acest lucru este structural, reprezinta baza functionarii societatii romanesti de astazi. Pe el se grefeaza fenomene precum nationalismul desantat – un fel mangaiere a eului profund, iluzia ca este suficient sa fii roman pentru a fi “special” si indreptatit la pomana – divina sau umana sau ambele.

      Confunram cauza cu efectul si pentru ca este mult mai comod sa ne plangem de efecte si sa imaginam cauze inexistente – suntem scutiti astfel de efortul de a le inlatura (din moment ce sunt imaginare si nu depind de noi, putem rasufla usurati – nu avem nimic de facut – noi, ci altii :-))).

      • Decebal spune:

        @ Dedalus

        Hmmm… Antrepriza individuala, ziceti ca e panaceul?… Aceea al carei unic tzel este profitul?… Nu prea cred, raman la Educatie si Justitie. O Educatie performanta poate creste oameni drepti si competentii, iar o Justitie eficienta poate curata politica si mediul privat de uscaturi (inclusiv de “antreprenorii” obisnuiti sa taie colturi). Sunt sigur ca stiti (iar daca nu, macar ca banuiti) ca in mediul privat coruptia este cel putin la fel de infloritoare ca “la stat”… :)
        Cat despre “aprecierea si rasplatirea efortului”, daca ar fi perfect echilibrata, n-ar mai genera profit… :)
        Eu cred ca liberalismul pur este mort, ca doctrina si nu cred sa-l poata invia partidele liberale din Romania. Natura ne invata ca echilibrul si adaptarea sunt secretele evolutiei. Ar trebui sa (re)invatam legile echilibrului, de la natura…

        • Dedalus spune:

          Consider ca in absenta unei cereri pentru competenta absolventilor educatia nu se poate dezvolta. Ce nimeni nu cere, nimeni nu ofera.

          Sa nu confundam dorinta cu cererea. Dorinta e psihologica, tine de individ, cererea e un concept economic. In Romania exista doritna pentru educatie de calitata, dar nu exista cerere.

          =====

          Si, da! Din pacate profitul este cel care dicteaza in societatea capitalista.

          Daca doriti o societate fara profit, aceea cu siguranta nu este una capitalista. Si din cate stiu nu exista nici o societate ne-capitalista care sa fie si democratica.

          In sectorul privat nu exista coruptie. este logic imposibil.

          ====

          Stiu ca toti ne dorim un fel de Rai social. Cine nu ar vrea sa traiasca int-o societate de vis? Numai ca asa o societate exista numai in vis.

          Calea minimei rezistente e valabila si in societate insa. Fiecare vrea sao duca cat mai bine facand cel mai mic efort posibil. Societata exista insa tocmai pentru ca exista un motor al bunastarii, Acela este profitul.

          Profitul nu este insa imoral. El este de fapt cel care face pe intreprinztor sa manifeste compasiounea necesara, pentru ca stie cat e de greu in viata. Altfel, satuluil nu crede la cel flamand. Este si motivul pentru care niciodata un guvern nu a scos oamenii din saracie. Nici unui guvern nu ii pasa de saraci. Compasiunea este individuala, nu sociala.

          Cu cat o societate este mai egalitarista, cu atat este mai imorala si mai cruda. Cele mai tragice (!) situatii au fost in comunismul egalitar, nu in capitalism, oricat de salbatic a fost el.

          Partidele de extrema stanga au acreditat insa ideea “compasiunii sociale”. Este o idee comoda tuturor. Si socialistilor le place sa mangaie comoditatea maselor.

          Compasiunea sociala este mila pe spinarea altora.

          Adica, imi e mila de X ca e sarac si imi e asa de mila ca as vrea ca statul (=altii) sa il ajute. Altii, nu eu. E suficient ca mie mi-e mila de el.

          Socialismul este de un nilion de ori mai crud si mai daunator saracilor decat liberalismul, dreapta. Socialismul nu are nici un interes sa scoata oamenii din saracie si stie ca nu poate. Dar acrediteaza ideea “capitalismului veros”.

          Cine creeaza slujbe? In nici un caz statul, ci sectorul de afaceri.

          Cine ne face painea si hainele? In nici un caz statul, ci sectorul de faceri.

          Si de ce face patronul asa ceva? Pentru profit o face. Si atunci de ce profitul ar fi imoral?

          Profitul este cat se poate de moral si de util.

          Dar problema de baza este statul, nu filosofia statului. Statul socialsit, criptoscialist din Romania este cauza primara a tuturor relelor. El da la toata lumea. Cum da la toata lumea? Laund de la cei care au si dand la cei care nu au, ca fenomen de masa.

          Acest lucru incurajeaza lenea. Descurajarea profitului este incurajarea lenei si a lipsei de compasiune. Cel mai rau lucru pentru saraci este un guvern de stanga. Acela nu le da nici o sansa.

          • Harald spune:

            @Dedalus – există corupție și în mediul privat, numai că ea afectează doar compania / companiile implicate, nu societatea în ansamblu.

            De exemplu, în urmă cu câțiva ani David Sainsbury a descoperit nu doar că în magazinele lui erau cei mai scumpi cartofi, dar asta se întâmpla de atâția ani încât devenise de notorietate în rândul publicului. O investigație rapidă a dovedit că un director de vânzări primea mită și cam toți furnizorii erau la curent cu asta. Dacă am reținut bine cifra, primise vreo 6 milioane de lire mită în câțiva ani. Evident că a ajuns în închisoare, numai că asta a fost doar problema magazinelor Sainsbury’s, nu a ajuns întreaga societate obligată să cumpere cartofi scumpi, îi cumpărau de la celelalte magazine, aveau alternativă.

            Un alt exemplu de corupție în mediul privat a fost Enron. Soră-mea lucra la Arthur Andersen pe vremea aceea și povestea că 3 zile n-au făcut altceva decât să treacă prin shredder-e (să toace) documente legate de Enron :) Însă asta nu a afectat întreaga societate, cele două firme au ajuns unde le era locul, iar restul economiei a mers mai departe.

            • Harald spune:

              erată: ”un director de achiziții”

            • Dedalus spune:

              Definim coruptia in stricta interpretare, altfel discutia devine mai larga decat ar fi nevoie pentru scopul sau.

              Coruptia este in esenta dare si luare de mita in legatura cu o calitate anume, aceea de a reprezenta statul.

              In mediul privat, a da bani pentru a fi angajat – de exemplu – este o fapta reprobabila si poate constitui o serie de fapte penale (sau nu :-)) dar nici un judecator din Europa nu va considera asta ca fiind coruptie in sensul legii penale (dare si luare de mita).

              Lupta care se duce este cu coruptia definita in sensul legii penale (in esenta, dare si luare de mita). Doar aceasta are consecinte de care legea penala se ocupa.

              In limbaj comun putem numi coruptie la rigoare chiar si fapta copilului care zambeste frumos pentru a primi o inghetata gratis de la vanzatorul de pe strada.

              =====

              Nimeni nu ne opreste sa extindem intelesul unor termeni.

              Dar in mod clar si neechivoc coruptia este fapta prevazuta de Codul penal, retinuta in sarcina unei persoane care, cu discernamant si cu intentie, isi exercita atributiile ca persoana investita cu representarea statului urmarind foloase materiale sau nemateriale pentru sine sau pentru altul.

              Desigur, e un fel de descriere spre a vorbi despre acealsi lucru. In Codul Penal actual fapta e bine si riguros descrisa.

              Eu despre coruptia aceasta vorbesc, in itnelesul Codului Penal. Mi-ar fi destul de dificil si as fdilua discutia daca m-as referi si la fapte din mediul privat care incalca spre exemplu Codul Comercial sau regulile interne ale intreprinderii respective.

            • Harald spune:

              @Dedalus – nu știu cum o fi în Codul Penal din România, dar în engleză ”corruption” se referă la orice ” lack of integrity or honesty (especially susceptibility to bribery); use of a position of trust for dishonest gain”, indiferent dacă fapta e comisă în politică, în sectorul public sau în cel privat.

              Prin urmare, oricine își folosește poziția în cadrul unei organizații spre a obține avantaje personale necinstite, comite un act de corupție. De altfel, fapta în sine fiind aceeași, este de presupus că o persoană care o va comite într-o firmă privată o va comite și într-o instituție de stat, chiar dacă prima situație nu ar fi considerată corupție în România.

              Există și corupție morală, există corupție și în organizațiile religioase, există chiar și o formă specială de corupție în rândul polițiștilor și procurorilor, destinată să obțină condamnarea presupușilor infractori folosind probe false, fără a primi vreo mită în acest scop.

          • Decebal spune:

            @ Dedalus

            Hmmm… se pare ca vedeti lucrurile doar in alb si negru. Eu nu sunt atat de extremist, vorbeam despre un echilibru…
            Daca ati avea un handicap care v-ar impiedica sa munciti, cred ca ati aprecia daca ati primi un ajutor de la stat ,”pe spinarea altora”, in loc sa fiti eutanasiat. Si am incheiat cu extremismul. :)

            Cat despre coruptia din mediul privat, cu tot respectul, ori sunteti extrem de naiv ori nu vreti sa recunoasteti ca exista. Unul dintre multele ei nume este “comision personal” si multe licitatii intre entitati private se castiga asemanator cu cele cu statul. :) Si nu doar in Romania, in caz ca sunteti tentat sa ziceti “asta-i la romani”. Sa pastram un echilibru, zic… si sa fim corecti, chiar daca ardem de nerabdare sa ne demonstram teoriile… :)

            Pentru cine are ochi sa vada, liberalismul “hardcore” moare, peste tot in lume. Si nu doar socialismul sau “iliberalismul” sunt alternativele sale…

            • Dedalus spune:

              Daca as avea un handicap, oricare ar fi acela, as fi extrem de incantat sa muncesc pentru a-mi castiga traiul. Si as fie extrem de trist – si multe ganduri negre mi-ar trece prin minte – daca as fi obligat sa traiesc din asistenta sociala.

              Orice om are nevoie de recunoastere sociala, vrea sa fie util. Daca nu vede, ar dori sa munceasca ceva ce poate. Daca nu aude – la fel. Orice persoana cu disabilitati fizice sau psihice (moderate) ar fi incantata sa lucreze si sa primeasca bani pentru acest lucru.

              Exclud evidnt de aici persoanele cu disabilitati majore (fizice sau psihice) desi la rigoare, chiar si acelea isi pot gasi un rost pe aceasta lume.

              Dar aceasta- recunoasteti -este o divagatie draga stangistilor. Este strategi care vrea sa acrediteze ideea ca dreapta e nemiloasa pentru ca pune bietii handicapati la munca.

              Dar stingistii uita sa mentioneze ca in realitate banii de sistenta sociala pe caer ei ii aloca (evident, intotdeuna din banii altora…) servesc defapt cumpararii voturilor si aservirii populatiei cu disabilitati. Mai mult, aceasta idee doreste sa nasca in randul persoaneler fara disabilitati ideea ca stanga e miloasa si buna, si prin uramre ar trebui votata.

              O imensa manipulare, o minciuna si o cruzime este aceasta idee a stangii. Stanga condamna oamenii la asistenta soaciila si la mizerie, doar pentru a lua ea voturi. Este de 1000 de ori mai crud decat orice ar face un patron.

              ===

              Cat priveste coruptia din mediul privat- aceasta este tot o idee perversa lansata de teoreticienii stangii extreme. Ei vor sa acrediteze ideea ca patronii sunt cu necesitaste “corupti” pentru ca profitul ar fi – in opinia lor eroanta- rodul unor inselatorii.

              De aici este usor de mers mai departe prin negarea rolului social al patronatului si direct sau indirect – negarea fortei reglatoare a pietei in domeniul social.

              Desigur, dupa parerea neomarxistilor si a adeptilor scoli critice, aceasta disfucnionalitate se poate doar elimina, nu si corecta. Adica, evident, sa admiram socialismul unde patronii hapsani sunt pusi la locul lor. :-).

              Imi pare rau sa dezamagesc, dar coruptia in mediul privat nu exista, Fapta unor perosane care aranjeaza intre ele castigarea licitatiilor nu este in nici un caz coruptie, dupa nici o interpretare, cate de “relaxata” a Codului Penal.

              +++
              In discutia despre ce se intampla acum in lume cu neoliberalismul nu intru, pentru ca nu duce nicaieri. De fapt, apelul la generalitati si comparatii serveste doar derutrii discutiei de la solutiile practice si imediate. Motivul este acela ca se doreste mentinerea situatiei actuale, care intr-un fel sau altul, este convenabila preopinentului. Nu intru in acest joc.

        • Harald spune:

          @Decebal – e firesc să existe un ajutor social pentru incapacitate de muncă, însă pe acela nu-l acordă statul, doar îl reglementează statul. Banii provin din contribuțiile celor care muncesc și obțin venituri, nu-i dă statul de la el.

          Însă genul ăsta de ajutoare sociale ar trebui să se limiteze la cazurile reale de venituri reduse datorate incapacității de muncă. Dacă persoana respectivă are, de exemplu, 2-3 apartamente pe care le închiriază, atunci are venituri și n-are de ce să primească ajutoare, oricât de reală ar fi incapacitatea de muncă. Un exemplu absurd din UK sunt ajutoarele pentru încălzire, iarna. Există pensionari britanici care trăiesc în Spania și care primesc din UK și acel ajutor pentru încălzire, pe motiv că ”e dreptul lor, prin lege”. O fi dreptul lor prin lege, dar e un drept absurd.

          Sunt foarte rare cazurile gen Norvegia, unde statul obține venituri el însuși. Combinația e destul de greu de obținut zona maritimă imensă de exclusivitate economică, petrolul care nu aparține cuiva anume și piața întregii Europe de Vest aflată la dispoziție. Dacă ar fi să exploateze petrol doar pentru nevoile proprii, rezultatele ar fi modeste, nu s-ar muta întrega industrie europeană în Norvegia. Însă România nu se află într-o astfel de situație, în România chiar e nevoie de muncă, iar cei care o prestează trebuie să poată păstra o parte semnificativă din valoarea ei, nu s-o redistribuie statul pe criterii aberante.

          Oricum, un partid creștin-democrat nu presupune lipsa solidarității sociale, iar exemplul meu favorit e CDU pe vremea lui Helmut Kohl. Politicile sociale pot fi de centru-stânga, dacă libertatea economică e destul de mare (politici economice de centru-dreapta) încât economia să fie foarte performantă. Un exemplu oarecum similar e azi Danemarca, unde taxele sunt ridicol de mari, însă libertatea economică e și ea destul de mare încât oamenii să nu dezerteze în masă, cum se întâmplă în România.

          • Dedalus spune:

            Un ajutor social in interesul celui care il primeste si al comunitatii ar trebui sa:
            - fie limitat in timp, in mod absolut (12-24 de luni)
            - limitat la subzistenta (salariul minim)
            - insotit de flexibilizarea pietei muncii si de simplificare a birocratiei afacerilor

            Disputa comuna in jurul ajutorului social este masura in care el creeaza dependenta.

            Si creeaza adesea, din pacate. Nu traim intr-o lume ideala ci intr-una a lacomiei si lenei.

            ===

            Un alt efect al ajutorului social este lipsa de impact in ce priveste “scara sociala” = posibilitatea de a urca in venituri si status social.

            Cattimp ajutorul social este judecat desprins de cadrul antreprenorial si de piata, el apare mai curand ca o datorie morala decat ca o masura in interesul individului.

            Ajutorul social ar trebui, dupa mine, sa insoteasca masurile de liberalizare a pietei muncii si cele de simplificare a cadrului de afaceri, pentru a asigura atat o tranzitie acceptabila de la socialism la capitalism (in Ro ma refer) cat si o “plasa de siguranta” ulterior.

            Sigur, usor de zis :-).

            Dar asa consider ca ar trebui pusa problema, pentru a avea sens sa fie cheltuiti bani cu ajutorul social.

            De fapt, in cazul unor tari ca Ro, discutia despre ajutorul social este cel mai probabil si o reflectare a unui interes politic meschin, acela de a concentra discutia pe un aspect secundar, pentru care populatia are mai multa apetenta, fiind mai simplu decat orice alte idei de dezcoltare.

            Estential nu este insa ajutorul social, ci politica de liberalizare a pietei, care conduce la o nevoie restransa de asemenea ajutoare, fiind in acelasi timp si in interesul celor care altfel ar fi primit ajutorul social (adica cei pe care dezvoltarea pietei ii scoate din conditia de ajutor social).

            Acest lucru este insa mai greu digerabil din cauza stereotipurilor de tipul “sa lasam saraciii sa moara de foame?!”. In realitate, probabil ca 90% din cei care primesc ajutor social fie nu au nevoie de el fie oricum nu ii ajuta.

            Aici funcitoneaza “pisica neagra” – adica oamenii vad ce vor sa vada, nu ce e real.

            ===
            Hai sa comparam (supersimplificat):
            a) 100 de eur/luna ajutor social
            b) 200 de eur pe luna salariu

            Care ar trebui sa fie obiectivul politicilor de dezvoltare?

            Evident, vrem cat mai multi cetateni in situatii similare b) nu a). Dar cum faci ca Ion sa treaca din a) in b)?

            Oricare ar fi raspunsul (si eu cred ca liberalizarea pietei este raspunsul, pentru ca sectorul privat creeaza locuri de munca, dar numai daca asta e rezultatul unui profit marginal mai mare), diferenta de obiectiv ramane.

            Daca ai obiectivul “sa le dam celor in nevoie” odata cu momentul infiintarii dreptului respectiv vei considera ca ai rezolvat totul. Daca vei gandi in termenii trecerii din situatia de asistat in cea de salariat sau patron, lucrurile se schimba.

            Pe de alta parte insa ar trebui sa fim realisti si sa intelegem ca o parte a populatiei va trai oricum si intotdeuana la marginea saraciei, indiferent ce am face. Ori, de dragul scopului iluzoriu de a scoate “toata lumea” din saracie nu ar trebui sa condamnam pe toata lumea la saracie.

          • Decebal spune:

            Nu sustin, nici pe departe, asistenta sociala nemeritata si nici parazitismul, ca sa fie clar. Doar ca nu pot gandi numai in alb si negru, precum colegul Dedalus, care se grabeste sa ma acuze, indirect, de stangism. :)
            Cat despre sensul cuvantului “coruptie”, este unul singur si n-are nicio legatura cu statul:
            “CORÚPȚIE, corupții, s. f. 1. Abatere de la moralitate, de la cinste, de la datorie. 2. Desfrânare, depravare. [Var.: (înv.) corupțiúne s. f.] – Din fr. corruption, lat. corruptio”, -onis.
            sursa: DEX ’09 (2009) – https://dexonline.ro/definitie/corup%C8%9Bie

            • Dedalus spune:

              Vorbim despre coruptie in sensul legii penale din Romania. Nu despre intelesul termenului in alte tari sau limbi sau despre intelesul sau extins din limbajul comun.

              In Codul Penal roman infractiunile de coruptie sunt in principal darea si luare de mita. Si sunt imperativ legate de calitatea de functionar al statului sau de repezentant al statului (simplu spus).

              Daca mergem la intelesul extins sau din alte limbi putem vorbi foarte mult, dar asta nu ajuta la nimic. Intotdeuana se va gasi cineva care sa spuna si ca fapta cutare tot coruptie ar trebui numita. Esuam lamentabil in discutia despre ce ar trebui cuprins in termenul de coruptie, unde la limita ar putea fi cuprinsa orice fapta ilegala sau imorala, prin simpla extensie a intelesului din raproape in aproape.

              Cred ca este mult mai eficient sa lasam Codul Penal sa defineasca infractiunile din sfera coruptiei si sa le discutam doar pe acelea. Acelea sunt cele care de fapt sapa la temelia oricarui stat de drept, despre ele vuieste toata presa etc.

            • Dedalus spune:

              Eu nu va acuz de nimic. Departe de mine gandul de a acuza pe cineva pentru pareri politice sau in ce priveste intepretarea in analiza politica. Sunt chiar bucuros sa aduc contraargumente unei pareri contrare.

              Am aratat doar ca demersul Dvs. apartine stangii (stangismului de fapt). Nu e ceva neobisnuit ca dupa ce cineva se declara (sau lasa cumva sa se intelega) ca ar fi de dreapta, discursul sau sa fie la stanga bine de tot.

              Nu e ceva rau, fiecare are dreptul la opinia sa. Dreapta si stanga. Doar ca e preferabil sa evitam confuzia.

      • Andrei spune:

        Privatii, prin mizeriile de salarii oferite de-a lungul anilor (ma gandesc la cel putin ultimii 15 ani) sunt cauza pentru care multa lume a ales sa se prostitueze moral si sa se indrepte catre joburi la stat. Ma refer mai ales la firmele private romanesti, alea-s cele mai pacatoase locuri de munca, unde un mic Gheorghe sau un mic Popescu, care nu stiua ce-i aia un oras inainte de 1989 s-au facut “patroni” si si-au sters tarana din buletin.

        Alungati fiind din mediul privat, statul si-a creat astfel o armata de imorali care sug de la pulpana lui.

        Dar plusvaloarea a orice in societate vine exclusiv din mediul privat!

        Un motiv pentru care nu se trece la euro e acela ca statul n-ar mai avea cum sa mareasca din pix salariile acestei mase de votanti imorali, pentru ca i s-ar lua tiparnita si-ar trebui sa coreleze masa salariala a bugetarilor (urasc aceasta tagma de lepre cu pasiune) cu sumele de care dispune efectiv sau de care se poate imprumuta.

        De multe ori stau si ma gandesc ce a putut fi in mintea jandarmilor, ditamai oamenii buni de munca, in ziua in care-au plecat de-acasa sa se faca jandarmi.

        Injumatatit bugetarii e putin spus; oamenii astia trebuie sa dispara, trebuie impinsi la loc in mediul privat, sa-si puna mintea la contributie si sa-si gaseasca joburi fara sa fie povara nimanui.

        Sunt o gramada de tari care au atatea structuri de forta; mare bine ar face acela care va avea taria sa desfinteze Jandarmeria, politiile locale si alti asemenea traitori pe banii prostilor.

        Un mare pacat e ca n-avem arme; eu unul as sti sa raspund cum se cuvine amenzilor impartite de acesti nenorociti in piata Victoriei. Trebuie trasa linia intr-un fel, nu putem sta intr-o eterna pendulare Bine-Rau.

        • Andrei spune:

          Erata: “Sunt o gramada de tari care NU au atatea structuri de forta” (in sensul ca ar trebui sa avem cat mai putine, caci nu e razboi si se presupune ca pentru a avansa si a ne merge bine, dimineata trebuie sa mergem toti la munca si nimeni, dar nimeni sa nu fie o povara pentru altul).

          • Dedalus spune:

            Sincer, nu prea am priceput ce doriti sa subliniati.

            Incepeti prin a blama privatii pentru “salarii de mizerie”, apoi spuneti ca jandarmii si in genreal bugetarii (in fapt cei din administratia centrala ,politie si jandarmerie) ar trebui redusi ca numar de locuri si trimisi in sectorul privat.

            Incheiati spunand insa ca ati fi cumva pentru un soi protest in care populatia civila ar avea drept sa poarte arme. Daca am inteles bine.

            Toate acestea sunt afirmatii contradictorii, la o prima vedere.

            ====

            Judecat in detaliu si la rece insa, spuneti de fapt ca tara ar trebui sa fie a muncitorilor (“vina e a privatilor”, “salarii de mizerie”) care sa ia puterea prin forta armelor (jandarmi mai putini si poporul la arme, nu putem sta la nesfarsit in bine-rau).

            Desigur, oamenii au dreptul sa fie comunisti, daca doresc. pot fi si neomarxisti sau chiar neo-leninisti, dreptul la opinie personala este de esenta statului liberal. Doar ca e eficient pentru toata lumea sa fie clara aceasta optiune si nu dedusa.

  9. ion spune:

    Trebuie sa constat cu tristete ca in vest suntem considerati natie de hoti. Cand faci o asigurare de casa de exemplu iti explica ca exista multi hoti din europa de est “romani”. 90% din cersetori sunt romani stau la distanta de 200m unul de altul. Se plang pana si muncitorii polonezi ca au avut mutle cazuri cand romanii au furat materiale de constructii si au fost nevoiti sa stea pe la politie sa dea explicatii in loc sa munceasca. Multe cazuri cand nu isi platesc chiria sau intretinerea si dupa dispar. Imaginea omului de rand despre romania este ca acolo e coruptie, chiar daca nu a fost nicioadata in romania. La radio, tv, daca e ceva despre romania e vorba de coruptie.

    Chiar daca rezolvam aceasta problema, imaginea se va corecta foarte greu, va fi nevoie de multi ani ca sa-si schimbe parerea.

    • victor L spune:

      Cei din Vest, care ne considera o natie de hoti (si tu aprobi), uita ca afacerea VW de falsificare a emisiilor de gaze, depaseste cu multe miliarde hotiile din Romania.
      Dar cind furi de asemenea anvergura nu se mai numeste coruptie, ci arta.
      Asta si asteapta ciuma de la guvernare, “sa fure, numai sa ne lase sa furam si noi!”
      Ai in memorie vorbele astea?

    • Kurt spune:

      In nici un caz nu e așa.
      Am vorbit cu multi lucrători degajați din domeniul construcțiilor. Lucrătorii români sunt la fel de buni ca și ceilalți din est și sud. Nu e nici o problemă de acest fel. Sunt numai vorbe în vânt! Nu trebuie să fie rușine nimănui, nici un pic!

      Numărarea țiganilor în Italia anunțată de ministrul de interne Salvini/Lega a fost interzis în mod public de premierul G. Conte (Constituția Italiei). Copii romi români la Roma, la Paris sunt cetățeni români. Au aceleași drepturi ca toți locuitorii UE.27.

      Autorul O.C.S: e dezamăgit. Muțti sunt azi nemulțumiti de democrația „originală autohtonă“. Să nu uităm că dezbateri libere în sfera publică nu au fost posibile înainte de eliberarea 1989. Ne bucurăm de libertate și democrație de 29 de ani. E mai bine decât dictatură, asuprire, închisoare, omucidere, eliminarea burgheziei, etc. Selecția negativă de cadre după „originea sănătoasă“ în naționalcomunism e o moștenire grea. De unde azi alți oameni?

      …“… Pentru a fi consistent cu ideea că discuțiile nu fac oamenii să se răzgândească atât de ușor, poate ar trebui să trag concluzia că ce am scris aici e zadarnic. ….. Să nu uităm că vrem o țară în care să fie bine nu doar pentru cercul nostru, ci pentru toată lumea. Nu ne permitem luxul să ne bazăm doar pe noi înșine, nu se va produce niciun miracol, indiferent câtă dreptate am avea.
      Putem să îi facem pe cei mulți și cinstiți să se simtă bine veniți?
      …. „…

      Am avut ca tânăr inginer stagiar această speranță în epoca de piatră naționalcomunistă. Speranța nu moare. Mulți prieteni au plătit scump, foarte scump. Si pentru ei cred că trebuie sa scriu despre speranță. Civilizația urbană, mai ales tinerii din orașe sunt conectați în era digitală cu un clic cu lumea întreagă. Ei își vor clădi țara după propriile aspirații și dorințe, vor prelua responsabilitatea pentru familia lor în propriile mâini. Obstacole văd în „mitologia dâmbovițeană“ manipulată de acei „academicieni“ care ieri ereau colaboratori lași (membri PCR pentru carieră …), ieri și azi: „țărișoara plânsete“ (ILC). Rațiunea politică nu se găsește în „academie“, se găsește în mințile oamenilor de pe „stradă“. Lăcomia unora e o povară, o moștenire dăunătoare, de acord cu autorul. Competența, responsabilitatea, performanța e în capitalism mai mult de domeniul intreprinderilor private. Trebuie să devină și măsura, normalitate în sercviciile publice, în administrația publică. Mediocritatea membrilor de partid va rămâne, în est și în vest, un handicap corectat de statul de drept. NU se poate fura ca in codru. Noaptea ca pandurii în parlamentul dâmbovițean 2017….

      Strada … speranța …

      • ion spune:

        Acei care lucreaza nu sunt o problema, se integreaza usor si sunt peste tot. Problema e cu acei care nu lucreaza si sunt destul de vizibili.

      • Dedalus spune:

        Vorbiti de fapt despre lucratorii romani plecati din Romania, nu despre lucratorii romani din Romania.

        E o mare diferenta. Cei care au plecat, au plecat , printre altele, si pentru ca nu sunt la fel cu cei care au ramas :-).

        • Kurt spune:

          „Lucrătorii degajați“ lucrează temporar, sezonal în vest.
          Nu au plecat, sunt numai la un loc de muncă mai îndepărtat de familie. Ei trimit de 29 de ani devize acasă la familie, e proiectul cel mai eficient pentru o țară întreagă. BNR primește astfel până la 5 miliarde Euro devize anual.
          Lucrătorii la intreprinderi private în țară fac treabă bună. Firma Continental produce anvelope pentru autoturisme. Sunt multe firme „străine“ care au introdus tehnologie și mai important au introdus produse care găsesc cumpărători peste tot. Vechea producție până 1989 nu prea mai a avut cumpărători (CAER a dispărut) sau a avut preturi falimentare.

          Important mi se pare crearea de nuclee industriale în jurul orașelor- regiune, 4- 5 centre care au universități bune și centre de cercetare asociate. Aici e posibil ca industria 4.0 să găsească infrastructura necesară pentru investiții mari. Nu se pot crea 40 centre de cercetare pe lângă universitătțle „noi“ care sunt de fapt fabrici de diplome fără valoare, pentru tineri fără perspectivă. E o problemă majoră în sud- estul UE.27 unde tinerii nu se orientează înspre meserii utile în era digitală și industria 4.0. E. Macron restructrurează azi învățământul francez unde o mare parte a studenților sunt restanțieri, renunță fără diplomă și rămân șomeri.

          Serviciile publice pot fi plătite mai bine dacă economia livrează banii necesari. Fără bani…

          • Dedalus spune:

            Eu nu cunosc universitati bune in Romania.

            • Kurt spune:

              Institutul Politehnic Timișoara a avut unele facultăți bune, laboratoare bine dotate. Mulți asistenți buni au plecat in anii 1990… am vorbit cu unii… păcat …

  10. DanielS spune:

    Avem prejudecati numeroase si pacate, sigur ca avem. Dar atitudinea ta impaciuitoare nu ajuta. Chiar daca am pierdut momentan lupta anti-coruptie, chiar daca nu mai are rost sa luptam momentan pentru o cauza pierduta. Totusi e profund imoral sa dosim adevarul. Chiar daca tabara hotilor si prostilor a castigat, inca putem fugi din tara, ne putem consuma discret tristetea si vedea in continuare de viata. Dar propunerea ta de a baga gunoiul sub pres, nu-i vreo virtute din nici un punct de vedere. Macar asteapta sa introduca mafia dictatura. Atunci da, cei ghinionisti, ramasi in tara, trebuie sa-si ascunda parerile ca sa scape cu viata. Dar nu suntem inca acolo. Putem inca spune adevarul despre tabara mafiota.

    • Zev spune:

      Dragnea vine si pleaca. La fel si restul de trupeti credinciosi ai Partidului. Dar pe termen lung, cu o natie impartita nu faci nimic. Un nou Dragnea ii va lua locul actualului. Plecatul din tara e categoric o solutie, sunt pe undeva ipocrit ca filozofez pe tema stand la caldurica, desi plecarea e si ea un trade-off, castigi ceva, pierzi altceva. Dar daca acum as locui in Bucale unde am crescut, ma gandesc ca ma reped sa ard niste poduri pe care tot eu va trebui savle reconstruiesc mai tarziu, pentru ca nu pot construi ceva durabil – dupa ce apele se vor fi linistit – cu o natie scindata in cel putin doua. Si e reconstructie de facut, nu gluma, in primul rand in relatiile interumane, dup’aia in relatiile cu statul, dup’aia in relatiile cu alte state etc.

    • Ovidiu Cristinel Stoica Cristi Stoica spune:

      Tocmai că am scris asta pentru a rămâne fermi şi a lupta în continuare. Am dorit să arăt că nu e totul pierdut, că mai sunt şi alţii ca noi, dar sunt rătăciţi în ceaţă. Şi în niciun caz nu propun să băgăm gunoiul sub preş, e absurd. Vreau să fim fermi şi argumentăm poziţia noastră cât mai bine. O putem face fără ad hominem, sau cu ad hominem. A mers cu ad hominem? Ce spun e că indiferent câtă dreptate avem, o ascundem nu sub preş, ci sub imaginea pe care o proiectăm. Să proiectăm una mai bună, de indivizi fermi si puternici, pentru că momentan ei văd copii isterizaţi că au pierdut alegerile.

      • smaranda spune:

        Problema nu este pusa corect. Ei sunt mai multi, ei sunt prosti …..In primul rind sunt prea multi parlamentari si de prea multi de calitate proasta. Prea putini sunt legati de comunitatea care i-a ales sau simt o obligatie fata de ei sau evenimentele comunitare (nu conteaza culoarea politica). Ei sunt atenti numai la ce spune seful de partid. Multi foarte multi din cei ce scriu sunt nemultumiti ca poporul nu stie ce alege. Dar acesti nemultumiti ar putea ceda increderea lor unor necunoscuti? Am participat la mitingurile de protest, dar nu am vazut parlamentari din opozitie. Nu sunt vizibili si nu au curajul opiniilor. Era ocazia sa i-a cuvintul, sa se faca cunoscuti, sa devina lideri. Se discuta de prea mult timp fara a se construi o miscare politica alternativa reala la PSD. Norocul psd –ului este ca el continua pe structurile pcr – ului. Trageti concluziile.

        • Dedalus spune:

          Continui sa scriu, desi nu stiu daca ma mai citeste cineva la un articol atat de vechi.

          Cetatenii nu aleg parlamentarii. In democratie nu se aleg de fapt parlamentarii. Se aleg partidele. Procedura prin care unui partid anume i se confera puterea poltica este aceea de alegere a reprezentatilor acelui partid.

          Este absolut natural si normal ca un parlamentar sa asculte de partidul pe care il reprezinta si nu de cetateni. Cetatenii protesteaza impotriva politicii unui anume partid, nu impotriva reprezentantilor sai.

          MAi simplu spus, daca partidul retrage sprijinul politic unui parlamentar, acela trebui sa isi dea demisia.

          Invers insa nu e valabil. Adica, un parlamentar nu ii poate spune partidului pe care il reprezinta ce sa faca.

          Desigur, e bine ca un om care merge la vot sa stie cine sun cei pe care ii voteaza Insa acest lucru are relevanta doar pentru partidul care ii propune, pentru a nu pierde la vot ca urmare a alegerii nepotrivite.

          Insa esential este ce politca face partidul repsectiv, nu candidatii sai si nici repreznetantii sai in parlament.

          Cetatenii pun stampila pe un nume, dar gestul semnifica o alegere politica, nu una a persoanei.

          Alegerea personala funcionaza doar in alegerile non-politice, unde conteaza de fapt doar calitatile sau defectele persoanei repsective.

          Aceasta confuzie majora a dus la aventuri politice nefericite cum a fost cea a alegerii uninominale.

          Sa ne gandum ca daca ar trebui sa avem o relatie de la persoana la persoana fiecare cetatean cu reprezentantul in parlament acest lucru ar cere timp nu doar din partea parlamenterului, ci si din partea cetateanului. Ori, cati oameni au timp sa stea sa se informeze zilnic si in detaliu despre fiecare actiune politica a parlamenterului respctiv?

          Avem o democratie reprezentativa pura si aceasata functioneaza prin relatia dintre partidul politic si electorat. Nicidecum prin relatia dintre electorat si membrii parlamentui.

          Exista si aceasta relatie electorat -parlamenter, desigur. Dar ea este una secundara si nu poate sub nici o forma sa prevaleze asupra relatiei dintre partid si reprezentantul sau in parlament.

  11. Ogo Pogo spune:

    Felicitari Ovidiu. Super articolul, pune punctul pe i.
    Atitudinea de reconciliere este cheia succesului in general (si in particular pentru USR). Modul complet nereconciliant in care unii membri ai opozitiei au ales sa se exprime (indiferent de corectitudinea logicii lor) este ceea ce ii face pe multi romani sa ezite sa le incredinteze votul.

    E timpul ca USR sa se maturizeze si sa aleaga sa reprezinte cat mai multi romani. Vreau sa pot vota USR la urmatoarele alegeri, dar as vrea sa nu mai vad circ ieftin pana atunci. Vreau sa vad o opozitie constructiva, facuta ca la carte, chiar daca pe termen scurt este un “losing game”.
    Vreau sa vad impinse in fata ideile de transparenta, meritocratie, progres, inovatie (care nu intamplator sunt si mijloace anti-coruptie) si calcule care sa justifice decizii si un program de guvernare simplu, minimal, dar curajos si progresist.

    Trebuie avut rabdare. Chiar daca USR nu va reusi sa isi impuna punctele de vedere din opozitie in urmatorii 2-3 ani, atata timp cat isi face treaba profesionist si corect, si reprezinta comunitatile care i-au ales, tot vor fi castigat increderea celor care i-au votat si schimbarea perceptiei maselor care nu i-au votat inca. Fair-play-ul este un ingredient esential pe care si un caine il pricepe si e timpul ca USR sa il aplice ca sa se diferentieze. O victorie obtinuta pe cai strambe nu e o victorie durabila.

    Nu confundati PSD cu cei multi si moderati care nu sunt asa vocali pe retele de socializare sau in piete, dar care au si ei un vot in mana. “Reality check”-ul va fi la urne. Nu PSD a castigat alegerile, ci opozitia le-a pierdut din cauza atitudinii toxice si a lipsei de claritate a programului de guvernare propus. Chiar implor opozitia sa vina cu un program economic viabil si alt mod de a face politica decat cel din ultimii 30 de ani. Cred ca nimeni n-a inteles “job description”-ul de politician si USR are o oportunitate uriasa in a-l redefini pornind de la un dialog relaxat si prietenos, fara clisee si alarmisme, cu oamenii simpli de pe strada. Nu tin minte ca in toata viata mea un “politician” sa-mi fi cerut vreodata feedback relativ la diverse probleme sau sa ma fi informat corect. N-ar fi bine daca acest circuit de informare corecta/dialog/feedback ar fi luat in serios si asumat ca obligatie a politicianului?

    Este pacat ca exact cei care au raspuns negativ (de genul articolul e “naiv”) nu realizeaza ca sunt primii vizati de apelul la schimbare.

    In concluzie, avem nevoie de mai putin venin, gargara si dezinformare si mai multa atitudine pozitiva, toleranta si “problem solving”.

    • Dedalus spune:

      “Nu tin minte ca in toata viata mea un “politician” sa-mi fi cerut vreodata feedback relativ la diverse probleme sau sa ma fi informat corect.”

      La vot s-a intamplat asta. Asa functioenaza democratia.

      Singurul regim care functioneaza prin feed-back cu masele este anarhia (anarhie exact asta inseamna – fara conducatori, dar ordinea in anarhie este esentiala, definitorie; in limbajul comun s-a schimbat intelesul termenului).

      Chiar si in cazul referendumurilor extinse – cazul cunoscut al Elvetiei- nu toate deciziile sunt luate asa. Apoi sa nu uitam ca Elvetia este singura confederatie din Europa, legile au mai multe nivele,

      ===
      De fapt, probabil ca sentimentul inutilitatii vine din faptul ca partidele nu se diferentiaza intre ele.

      Mai mult, din moment ce scopul partidului este de a atrage votanti prin privilegii, restul se subtiaza rau. De aici si sentimentul de a nu fi informat “corect”.

      Pana la urma, nici nu stiu in ce masura populatia chiar doreste sa fie informata in detaiu si mereu. “Voteaza si uita” este si aceasta o strategie. indiferent ce a spus partidul in campanie, important pentru alegatorul mediu este (sau at trebui sa fie) cum o duce el.

      Dar, cat timp toata lumea o duce foarte bine, acest factor scade in importanta. Prin urmare, nu mai este relevant pentru partide sa informeze, sau daca o fac, o fac doar pentru a justifica o anumita actiune in dobandirea de privilegii.

    • Ovidiu Cristinel Stoica Cristi Stoica spune:

      @Ogo Pogo, mulţumesc pentru comentariu, şi pentru observaţii, care punctează la obiect. Societatea trece continuu dintr-o criză într-alta, dintr-o urgenţă într-alta. De fiecare dată parcă e sfârşitul lumii, şi de fiecare dată sperăm că de data asta am putea repara problemele odată pentru totdeauna, uitând că ne aşteaptă altele. Astfel, sărim din improvizaţie în improvizaţie şi repetăm ciclul. Şi mie mi-ar plăcea să văd ceva durabil, gândit pe termen lung. Altminteri, de fiecare dată când apare o problemă, ne scindăm după cum ne situăm faţă de acea problemă. Mişcările de protest sunt foarte bune, în special pentru probleme punctuale, bine definite. Să sperăm totuşi că vom găsi şi o soluţie care merge pe termen lung, şi care ne va permite să fim mai pregătiţi pentru următoarele crize.

  12. Al Zanoaga spune:

    Nu cred ca sunt natii preponderent de hoti .
    Problema nu este asta .
    Ci cum se raporteaza oamenii onesti , cinstiti la hoti , la corupti ?
    Cati sunt toleranti , indiferenti , cu hotii , daca nu sunt afectati personal ?
    Cati sunt neputinciosi si nu au solutii ?
    Cati sunt complici , daca le pica si lor ceva ?
    Cati sunt dispusi sa iasa din zona lor de confort ,
    pentru a reactiona impotriva hotilor si coruptilor ?
    Ori daca tragem linie si adunam ,
    s-ar putea sa ne iasa ca suntem majoritar toleranti , indiferenti , complici , neputinciosi …
    la hotie si coruptie .

  13. Dedalus spune:

    “Putem încerca și alte forme de a promova binele. Putem căuta și evidenția oamenii care fac lucruri bune, mai există oameni minunați aici.”

    Aceasta este exact naivitatea care prabuseste Romania.

    Nu, din pacate nu! Nu exista oameni “minunati” cand vine vorba despre putere. Puterea corupe pe oricine. Cineva spunea ca nu exista oameni incoruptibili ci doar fonduri prea mici.

    Lupta politica nu se poate duce intre “partide bune” si “partide rele”. Asta e in basme.

    In realitate, lupta ploitica trebuie sa se duca intre exponentii a doua ierarhii ale valorilor (simplificat):

    a) colectivism si preponderenta statului – stanga
    b) individualism si prepondenrenta initaitivei private – dreapta

    Acesti exponenti formeaza partide politice, conform descrierii – a) sau b).

    Toate partidele politice si toate personalitatile politice – fara exceptie, de oriunde si oricand – ajung sa fie corupte daca sunt la putere.

    Depinde insa mult de
    - amploarea fenomenului (scara)
    - profunzimea sa (daca e structural sau nu)
    - impactul sau (asupra unor zone/colective sau asupra intregii societati)

    Istoria ne-a invatat ca un stat care are un nivel acceptabil al coruptiei este unul liberal, Adica unul in care statul intervine numai acolo unde piata da in mod evident gres si minim posibil.

    Intr-un stat liberal au loc doua fenomene:
    - resursele statului sunt prea putine comparat cu ceea ce este in sectorul privat pentru a permite instalarea si functionaea unui sistem de privilegii bazat pe ele => corupta este inerent limitata
    - partidele de stanga si de dreapta coexista, execesul nu este permis pentruca stabilitata sociala este mai atractiva pentru alegatori decat diferenta de prosperitate ce ar aparea din excese => statul liberal este stabil si coruptia este un fenomen individual, personal, mai curand psihilogic decat social

    =====

    In Romania, statul este in esenta unul socialist. Faptul ca nu ajunge sa reliefeze caracteristicile din dictionar este datorat stadiului in formare (intr-o larva ghicesti greu gandacul, desi el exista acolo).

    Suntem inca sub imperiul Albei-ca-Zapada, credem ca exista oameni minunati care pot forma un partid minunat – impiedicat insa de Zmeul Zmeilor. :-))

    Aceasta iluzie ne impiedica sa gandim in termenii democratiei reale si ne impiedica sa impingem constient spre formarea statului liberal si a partidelor politice. Desi de fapt acesta este mesajul absenteismului la alegerile trecute.

    Pe scurt, Romania nu este inca o democratie, ci o societate tribala in care gastile de tip mafiot se lupta intre ele pentru a pune mana pe resursele statului. Lupta este dusa prin cucerirea votantilor, fiecare gasca are votantii ei pe care si-i raspalteste. Indiferent cine ajunge la putere, va fura. Ca sa aiba cu ce rasplati votantii.

    Statul roman nu e stabil, prin urmare orice folos, cat de mic, promis de gasca la putere, va fi mai mult valorizat decat o stabilitate aproape inexistenta.

    ====

    Solutia e simpla: formarea statului liberal.

    Acest lucru are loc de obicei prin prabusirea statului socialist, adica prin pulverizarea brumei de stabilitate pana acolo incat relatiile sociale si economice se destructureaza si relatiile economice devin imposibile. Piata nu functioneaza, dar nici planificare nu exista. Incapabili de trai fara contributia altora, oamenii incep sa sufere de foame si frig.

    O vreme functioneaza inca solutiile individuale sau plecarea in alte state. Apoi se inchide si aceasta supapa.

    Urmarea este furia. Masele incep sa se comporte ca un animal de prada si prada lor e forta la guvernare. Nu o mananca :-), dar … (Revolutia franceza, 1989).

    Alternativa acestei apocalipse (in istoria recenta o vedem, dar si in contemporaneitate), este fie interventia din afara (cazul Greciei), fie dictatura luminata (Cazul Chile), fie incremenirea in lupte (cazul Venezuelei).

    Personal cred ca un partid care si-ar suma o doctrina de dreapta si ar impune formarea unui stat liberal in Romania ar fi o solutie mai blanda. Desi in primii 2-3 ani de guvernare ar fi jale mare, pentru ca sunt deja mult prea multi cei care traiesc din sistemul de privilegii (citeste pe spatele altora).

    Imi este greu sa cred ca un partid de stanga si-ar putea asuma formarea statului liberal (nu inseamna ca e imposibil), dar un astfel de partid ar fi unul al stangii democrate numai intr-un stat liberal. Intr-unul socialist, acest partid nu ar fi decat unul dintre “partidele” “de stanga”.

    Ghilimelele vor sa indice deformarea teremenilor in statul socialist. Ele arata ca intelesul termenilor este diferit – “partidul” din statul socialist nu este acelasi lucru cu “partidul” din democratie. Acelasi cuvant, dar intelesul este complet diferit.

    • Harald spune:

      @Dedalus – vă apreciez majoritatea comentariilor, dar de data asta chiar v-ați întrecut pe Dvs. înșivă. Ați putea fi ideologul unui partid creștin-democrat autentic, un partid care să scoată realmente România din mocirla actuală.

      • Harald spune:

        @Dedalus – în continuare la postarea de mai sus: poate ar fi o idee bună să adunați comentariile astea într-o carte sau să le publicați pe un blog separat. Peste câțiva ani va fi mare nevoie de ele, o generație întreagă va avea astfel ocazia să afle că există soluții și că stă în puterea lor să le aplice.

        • Dedalus spune:

          Multumesc pentru incredere. Din pacate, blogurile nu prea mai sunt citite, nici FB.

          Ideea e buna cu colectia de comentarii. Nu ar fi pima data in istorie cand comentariile sunt consderate suficient de importante pentru a fi culese :-)).

          ====

          Dupa parrea mea, Romania ar trebui sa favorizeze cat de curand, obiectiv vorbind, formarea unei “Partide a Ceaiului”.

          Dreapta romaneasca ar fi astfel impinsa sa se desprinda de viciile sale:
          - jelania (“De la Nistru pnla Tisa. Tot romanu plnasu-mi-sa … :-))
          - viciul solitar (“Ce destepti suntem”)
          - blamarea (sindromul Calimero: “Nimeni nu ma vrea”, “altii sunt de vina, eu in nici un caz”)
          - pretentia universalismului

      • Dedalus spune:

        Partidul acela nu exista. Dar exista alegatorii lui. Cam vreo 2 milioane (absentii de la alegerile precedente).

        Multumesc mult pentru apreciere!

        Si eu am apreciat mereu luciditatea comentariilor Dvs.

    • Lucian spune:

      Aveți dreptate, un partid de stânga nu-și va asuma formarea unui stat liberal (poate doar stânga progresistă). Însă prăbușirea statului socialist lent, aproape insesizabil, ar face posibilă o guvernare de dreapta pe perioada a cel puțin două mandate. Iar acest guvern ar trebui să ia măsuri administrative care să:
      - stimuleze antrepriza individuală prin cofinanțare (stat și bancă) rambursabilă, a procentului necesar pentru obținerea fondurilor europene nerambursabile și audit ales de bancă până la terminarea rambursării sumei cofinanțate.
      - inițierea unui sistem de vouchere pentru educație. Acestea ar asigura salarii mărite pentru profesorii competenți, respectiv cele necesare pentru ca orice elev, indiferent de mediul social, să poată merge la școală
      - legi care să pedepsească aspru încercarea de devalizare a acestor fonduri sau vouchere prin diferite inginerii.
      Limitându-mă doar la aceste 3 măsuri, s-ar crea o buclă ce ar duce la o creștere a cererii pentru competența absolvenților. Sistemul de educație va putea oferi persoane competente și calificate. Ar stimula individualismul și inițiativa privată.
      E foarte mult de detaliat doar pe aceste 3 chestiuni însă.

      • Dedalus spune:

        Progresivismul nu-i diferit de stangism, este doar ceva mai sofisticat. Personal, prin aceasta ascundere cred ca este mult mai periculos decat chiar comunismul. Dar e o alta discutie.

        Sigur, orice partid, de orice orientare, isi poate asuma sarcina infiintarii statului liberal. Eu spun doar ca dreapta e mai bine “echipata” pentru asa ceva, pentru ca nu are franele ideologice ale stangii.

        Nu as lega insa fondurile europene in nici un fel de formarea statului liberal, pentru ca ele in esenta lor sunt anti-liberale sau macar destinate corectarii pietei.

        Banii trebuie sa mearga unde produc mai mult profit. Fondurile europene blocheaza acest lucru. In statele consolidate, cu stat liberal, nu ar conta prea mult. Dar in Ro e nepotrivit pentru ca obinerea de fonduri europene si antrepriza individuala sunt antagonice. Spiritul celui care solicita fonduri europene este diferit de cel al intrerpinzatorului.

        Asta, daca fondurile conteaza esential. Ceea din pacate se si intampla si mult vor sa si extinda acest aspect.

        Eu consider insa ca antrepriza privata are a face cu capitalul privat, nu cu cel public. “Sprijinirea” intrepinzatorilor prin fonduri publice creaza avantaj celor care se finanteaza pentru nevoi inexistente sau slab prezente in piata.

        Pe de alta parte insa, antreprizxa privata romaneasca este slab dezvoltata si pe o piata a UE unde capitalul se misca liber, intreprinzatorul roman este intr-o pozitie slaba. Nu il ajutam cu fonduri insa, ci cu un climat cat mai favorabil, in conditiile date. Nu conteaza pana la urma daca bancile dau credite usor sau greu.

        Asta, pentru ca de fapt si fata de banci avem doua cateorii de clienti:
        a) Statul, care ia sume mari cu imprumut si garanteaza cu el insusi = risc mic
        b) Capitalul privat, care ia sume mici si garanteaza cu patrimoniul sau = risc mare

        Evident, bancile (care urasc riscul, mai mult decat iubesc profitul) vor da imprumut statului, fapt care le lasa indiferente la nevoile capitalului privat.

        Asta se intampla pentru ca statul se imprumuta, nu-i asa?

        Ei bine, lucrurile s-ar schimba radical daca statul s-ar imprumuta mai putin. Acest lucru ar face bancile sa se intoarca spre imprumuturile catre sectorul de afaceri.

        Dar de ce se imprumuta statul?

        Pentru ca are cheltuieli foarte mari, in domenii care nu se genereaza mai departe impozite. Sau se genereaza in mic masura. Lucrurile sunt mai complicate, evident. Dar este clar ca daca statul are cheltuieli mai mici, se imprumuta mai putin, ceea ce va mobiliza mai departe capitalul bancar.

        In concluzie, mobilizarea capitalului privat are legatura cu reducerea fondurilor europene si scaderea cheltueilor statului.

        ====

        Coruptia este un efect al subdezbvoltarii, nu o cauza.

        Aici ar mai fi si chestiunea ciudata a definirii coruptiei (am vazut mai sus). Daca ne diluam demersul prin cuprinderea intelesuljui extins al termenului, va fi aproape impozibil sa imaginam orice actiune ce vizeaza reducerea coruptiei asa inteleasa.

        Vreau sa disting aici intre masura si dorinta. Dorinta reducerii coruptiei (in orice inteles) o avem toti si stabilirea acestui lucru ca un scop este facila. Altceva este insa creionarea unei masuri pentru reducerea coruptiei.

        Am vazur si pe piele proprie cu totii si ca de fapt justitia nu poate lupta cu coruptia decat pe termen mediu. Pentru ca miza sa este indepartata si generala, pe cand miza coruptilor este imediata si particulara.

        Acest lucru face ca de fapt lupta impotriva coruptiei (in intelesul coduluji penal) sa ofere doar un ragaz pentru schimbarea legislatiei – si trecerea la statul liberal as spune eu – si niciodata o victorie.

        Prin urmare, a stabili lupta impotriva coruptiei ca scop al formarii statului liberal este in fapt castigarea unui timp pentru masurile care vor face coruptia mult mai dificila, sau in orice ccaz o vor detrona de la rangul de coruptie structurala (cum e in statul socialist prezent).

  14. mircea spune:

    Unde au disparut cei care protestau? Pe litoral, la munte, in city-brake-uri. Economia creste foarte mult, toata lumea are bani si petrece. Nu se simte in buzunar ca scapa niste penali de puscarie, iar oamenii din tara asta nu au valori inradacinate atat de puternic si nici spirit luptator sa le sustina. Deci, nu le pasa atat de mult incat sa iasa la lupta.

    Romanii sunt recunoscuti de sute de ani ca oameni care nu depun un efort sistematic si de lunga durata. Ca si la rusi/slavi, efortul romanilor se caracterizeaza prin faptul ca este intermitent, iar spiritul se inflacareaza repede si intens si se stinge la fel de repede.

    Nu politicienii pe care ii avem astazi sunt problema neamului romanesc. Problema este software-ul romanilor care traiesc in acest teritoriu. Valorile lor, atitudinile, obiceiurile, ce isi transmit din tata in fiu. Si aceste nenorociri nu se pot schimba usor. Ca sa poti sa le schimbi trebuie sa aduci un alt segment de populatie din afara care sa ajute la schimbare.

  15. Mihai Badici Mihai Badici spune:

    Nu există “nații de hoți”. Nici măcar Australia, care era literalmente o nație de hoți :)
    Există nații fără elite, cărora nu are cine să le arate drumul. Dacă ne încumetăm să facem asta, oamenii o să înțeleagă, câtă vreme îi tot facem proști le arată drumul boșorogii școliți la Ștefan Gheorghiu, care știu să arate doar o singură direcție, că atât au învățat :)

    • donquijote spune:

      Directia: Inainte!!!
      Ca’ inainte era mai bine :)

    • Kenwood spune:

      Hotia… de fapt coruptia (in sens larg) este doar un efect al unei educatii deficitare, tributara perceptelor religioase si/sau povestilor nemuritoare, dle Badici. Dublata de “subtirimea” inteligentei. Sigur ca-mi puteti replica prin numarul mare de “cartuane-universitare” pe cap-de-vita-furajata. Numai ca_”cartonul-universitar” n-are absolut nicio legatura cu inteligenta. Chiar refuz sa exemplific.

      • Dedalus spune:

        Educatia este deficitara in ROmania pentru se cere diplome, nu si cunostinte.

        In ROmania abunda “certificarea”, “tablourile” diverselor specialitati, conditiile de angajare cu tot felul de hartii chiar si la infiintarea unei firme si apoi in functionarea sa ti se cer o sumedenie de certificari si abordari si autorizari pe care numai unii le pot face … ati ghici, cei care au la randul lor autorizari :-).

        Aceste nivele si proceduri nu sunt necesare, dar produc cerere de diplome si hartii. Pe care, evident, cineva trebuie sao satisfaca.

        Este mai mult decat foarte simplu: cartoane se cer, cartoane se vand.

        ===
        Educatia morala dficitara la randul sau, tot un efect este, nu o cauza. Sa amintesc aici doar climatul total pervers is anti-educatinal din mediul pre-universitar romanesc.

        Educatia in familie este si ea lovita din toate partile, dar in mod decisiv de timpul indelungat petrrecut de copil in scoala si cu temele. Copilul este scos de sub influenta foramtoare a familiei si trimis sa il “educe” statul.

        Tot un efect educativ cataastrofal il are si egalitarismul primitiv, socialismul de pitencantropi practicat de statul roman. Acesta conduce la ideea, absolut reala, ca pseudo-calitatile care transforam o fiinta umana intr-o jigodie absoluta sunt cele pe care societatea le valorizeaza.

        ===
        Nu avem cum sa ne asteptam la dezvoltare si reducerea fenomenlor imorale, a infractiunilor, a infractiunilor de gulerelor albe si alte asemenea intr-un stat cum e cel roman. Fenomene de acest fel sunt structurale, ele sustin statul, nu il insotesc, Reprezinta scheletul si sangele sau, nu poti sa le elimini fara sa ucizi statul in aceasta forma.

        Acest lucru inseamna din pacate ca statul roman trebui ucis in intregime in aceasta forma si creat un stat liberal. Cattimp societatea e condusa de politica iar politica inseamna partide politice, nu vad nici o alta cale de a realiza acest lucru decat prin politica de partid.

        De fapt, mai este o cale, dar vorba Dvs. pe aceea refuz sa o comentez.



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Ovidiu Cristinel Stoica


Ovidiu Cristinel Stoica

Fost profesor de matematică, programator, acum cercetător în fizică teoretică la Institutul National de Cercetare-Dezvoltare pentru Fizica si Inginerie Nucleara Horia Hulubei Citeste mai departe


E randul tau

"Nimic din aceste achiziții (democrația, libertățile, statul de drept, garanțiile de securitate...

de: Ela

la "Două dezastre. Ce afectează mai grav interesele României pe plan extern, Era „Trump vs. UE” sau puterea PSD-ALDE?"

Petre Opris – volumul Licenţe străine pentru produse civile şi militare fabricate în România: (1946-1989)

România, marile puteri şi ordinea europeană: 1918-2018

Cauta articole

iulie 2018
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Iun    
 1
2345678
9101112131415
16171819202122
23242526272829
3031  

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)