joi, martie 28, 2024

RPR: Trei litere, trei minciuni

Asa numita Republica Populara Romana, proclamata la 30 decembrie 1947, nu a fost republica, daca republica inseamna res publica; nu a fost populara, daca popor inseamna o comunitate de indivizi cu drepturi garantate constitutional si protejate, nu batjocorite, de stat; nu a fost romana, pentru ca a distrus valorile democratice romanesti, a calcat in picioare cultura nationala si a aservit tara intereselor sovietice. Armata romana a devenit ramura a celei sovietiice. Justitia romana a incetat sa existe sub calcaiul de fier al teoriilor lui Visinski. Teroarea a devenit ubicua, permanenta, inexorabila. Dirijat de un Gheorghe Vasilichi, invatamantul romanesc a cunoscut o distructiva „reforma”. Condusa de Alexandru Nicolschi si Gheorghe Pintilie, zis Pantiusa, Securitatea a instaurat o stare de spaima universalizata.

RPR a fost satelitul pseudo-romanesc al Moscovei. A terfelit ideea suveranitatii poporului si a desfigurat idealul suveranitatii nationale. Gheorghiu-Dej, Ana Pauker, Teohari Georgescu, Petru Groza, Emil Bodnaras, Iosif Chisinevschi, Vasile Luca, Gheorghe Apostol, Petre Borila, Alexandru Moghioros, Constantin Parvulescu, Miron Constantinescu, C. I. Parhon, Mihail Sadoveanu au fost artizanii acestei imense imposturi istorice. Desi nu era inca membru al Biroului Politic, Nicolae Ceausescu facea parte din „statul major” al pretinsei revolutii proletare. La fel si Alexandru Draghici. La fel si Leonte Rautu.

Abdicarea fortata a Regelui Mihai a fost lovitura de gratie data continuitatii constitutionale a statului roman. Cea ce-a urmat a purtat numele de „democratie populara”. Acest aberant pleonasm, nascocit de Stalin, a insemnat un regim care interzicea memoria si anihila demnitatea umana. A fost un despotism totalitar, eliticid si liberticid. Cine neaga aceste adevaruri elementare se face vinovat de negationism. Iar negationismul, cand vine vorba de Gulag si de Holocaust, este pervers, obscen si scabros.

Distribuie acest articol

15 COMENTARII

  1. Cred ca regimurile comuniste trebuie identificate si catalogate ca mafie perfectionata si extinsa la nivel national. Avem toate ingredientele specifice mafiei. Legea tacerii, structuri de conducere si control, privilegii, crime, violuri, detasamente ale mortii, putere bazata pe teroare, santaj, trafic de influenta, propaganda, razbunari, inscenari, viclenie, razboaie etc. Si saruturi pe gura in stil mafiot. De fapt visul oricarei mafii este sa acapereze intreaga tara, iar regimurile comuniste chiar asta au reusit.

    Propaganda comunista, si nu numai ea, se practica agresiv si foarte periculos. De aceea propaganda totalitarista de orice tip, propovaduirea oricaror practici criminale, fasciste, comuniste, teroriste, fundamentaliste, anarhiste, nationaliste, xenofobe, etc., toate impreuna trebuie descrise stiintific, insa nu doar din unghiul de vedere istoric. Ci si din punct de vedere penal, pentru a fi cercetate, anchetate si condamnate ca infractiune. Trebuie surprinse in esenta lor practica. Cred ca una dintre esentele identificarii penale este propaganda sistematica, repetata. O alta esenta este sfidarea statului de drept…

    Totusi nu sunt sigur ca orientarile extreme, propagandistice, pot fi surprinse riguros penal, inaintea infaptuirii unor violente. Daca ar exista fapte, ar fi mai usor. Dar e dificil sa condamni vorbele si ideile.

    • Nu cred ca analogia cu „Mafia” e potrivita. Cum poti compara o adunatura de clan sicilian cu o intreaga ideologie fundamentata totusi pe filosofie si economie politica, chiar daca interpretate „stramb”, cu o baza sociala si internationala ce a atins dimensiuni considerabile si a creeat state si aderenti fanatici si neconditionati in intreaga lume ?

    • Teoria ta din ultimul paragraf nu avea intelegere si la comunisti.
      Poate stii, poate esti curios sa afli ca unii au fost tratati „riguros penal” si doar in urma unor bancuri, ori convingeri pentru care erau catalogati ca dusmani ai popolului.
      Luai amenda si o bataie buna chiar daca ti se pomenea numele (ori un pseudonim, caci aflau ei) la Europa libera in cadrul emisiunilor muzicale, doar.
      Curat riguros penal, dar te umflau!

  2. Ce a fost, a fost, problema mare este ca aceasta camarila sovieto-kgb-ista a prins radacini aici si si-a lasat mostenire mentalitatile si procedeele urmasilor biologici si spirituali care inca mai trag sforile puterii pe aici.
    Ce este interesant de reflectat, o analiza a doua destine similare pana la un punct, dar care au generat tipologii diferite de oameni.

    Primul destin, al dumneavoastra, domnule Tismaneanu, care proveniti dintr-o familie de comunisti evrei, veterani ai razboiului civil din Spania, care si-au schimbat numele intr-unul romanesc cand au devenit parte a clasei conducatoare comuniste din Romania. Ati facut alegerea de a nu va mai minti pe dumneavoastra, in primul rand, si apoi pe ceilalti, denuntand excesele si atrocitatile comuniste, chiar daca parintii dumneavoastra au fost mai mult sau mai putin implicati in aparatul comunist. Este un mod foarte matur de a va asuma mostenirea, cu bune si rele, si mai ales, va pastrati in continuare identitatea atat de evreu, cat si de legatura spirituala cu poporul roman, incercand sa slujiti pe cat se poate, adevarul.

    Celalat destin, tot din comunisti (doar tatal) evrei, veterani ai razboiului civil din Spania, care si-au schimbat numele intr-unul romanesc cand au devenit parte a clasei conducatoare comuniste din Romania. A beneficiat din plin de studii in strainatate in perioada comunista, si-a renegat total radacinile evreiesti, si pozeaza in roman ortodox neaos, girand sau facand parte in continuare din nomenclatura neo-post-comunista care a orchestrat jaful national post-decembrist. Cel care raspundea ca un slujitor supus intrebarilor ambasadorului sovietic, si anume Petre Roman.

    Cand am citit Cronica de Familie a lui Petru Dumitriu, care descrie fix preluarea Romaniei de catre comunism, si care ca si dumneavoastra a fugit in strainatate, denuntand apoi excesele regimului, m-am gandit la acest proces prin care o clasa conducatoare a fost rasa din radacini si inlocuita cu alta, alogena. Si mai departe, exact cei care incepeau sa gandeasca si sa actioneze in spiritul interesului Romaniei si impotriva imposturii comunisto-sovietice erau nevoiti sa plece, alogeni sau autohtoni ca origine, fara nici o diferenta. Mai departe, asa de dureroasa a fost aceasta plaga incat din ’89 incoace, generatii si generatii intregi aleg sa isi paraseasca locurile natale, temporar sau permanent, din cauza perpetuarii relelor acestui regim, care, in perioada post-decembrista, ca sa va citez „a distrus valorile democratice romanesti, a calcat in picioare cultura nationala si a aservit tara intereselor” proprii de aceasta data : putere, influenta, statut, social, bani.

    https://lloopp.wordpress.com/2015/04/19/cronica-de-familie-de-petru-dumitriu-impresii-si-concluzii-personale/

    • este in Adevarul de azi un articol interesant despre filantropul evreu Elias; in paralel amintesc contributia romanului Theodor Costescu in Drobeta Turnu Severin (alt articol)

      Conducerea alogena este un compromis recurent in istoria Romaniei de dupa Burebista: romanii, cumanii, fanariotii, germanicii, rusofilii, etc…
      Sansa istorica de a fi parte din UE permite dezvoltarea unei meritocratii autohtone intr-un sistem sustenabil. Putem sa continuam sa ne furam singuri caciula (coruptia bazata pe banii publici imprumutati de Romania) sau sa facem lucruri adevarate cu care sa tinem capul sus in lume.

  3. Binevenită și exactă explicare a siglelor!
    Mă grăbesc să adaug un pasaj din Jurnalul lui Pericle Martinescu, cred că evocă sugestiv starea de spirit în care s-a proclamat republica. Pericle Martinescu lucra la acea dată, 1 ianuarie 1948, la Ministerul Informațiilor și participă la mitingul obligatoriu convocat de autorități:

    „Aşadar, după o noapte nedormită, la ora 9 dim. eram la minister, unde nu ştiam încă pentru ce am fost convocaţi. Am stat acolo pînă la ora 11, cînd am aflat, în fine, scopul convocării: «mergem la manifestaţie!». Manifestaţia s-a desfăşurat în faţa Palatului din Calea Victoriei, unde la ora 12, cei cinci membri ai Prezidiului privizoriu al Republicii (Parhon, Sadoveanu, Voitec, Gh.C.Stere şi I.Niculi) primeau felicitările guvernului şi ale autorităţilor, care veneau de la Tedeumul de la Patriarhie. În faţa Palatului erau încolonaţi manifestanţii: nu mulţi, dar numai membri de partid, strînşi pe la sectoare şi instituţii. Unii purtau pancarte: «Trăiască Republica Populară Română!». Alţii cîntau Internaţionala, cei mai mulţi, pe grupări de instituţii, improvizau cîte o lozincă şi o pronunţau în cor: Ura, ura, să trăiască/ Republica româneacă! Sau Vom munci şi com lupta/ S-apărăm Republica! Sau Trăiască Republica/ şi Gheorghiu-Dej cu ea! sau Muncitori, ţărani, soldaţi/ Republica s-apăraţi!. Printre manifestanţii civili, erau şi grupuri de soldaţi care strigau: Foaie verde pelinaş/ Să trăiască Bodnăraş! Alţi manifestanţi, mai habotnici în ale politicii, variau tema Republicii strigînd: Ana, Luca, Teo, Dej/ Ana, Luca, Teo, Dej! Toată lumea de acolo parcă uitase de ninsoare, şi de bălţile în care călca, şi de noaptea Revelionului, de unde, cei mai mulţi, veniseră direct aici. Deşi nu era entuziasm mare, deşi nu era lume multă, totuşi manifestaţia era interesantă şi tocmai de aceea am şi stat pînă la sfîrşit. Era prima zi din viaţa Republicii Populare Române.” (Pericle Martinescu, 7 ani cît 70, pp.8,9)

  4. „prietenii” nostrii rusii ne-au tras-o, ne-o trag si inca ne-o vor trage (scuzati expresia „nostrii”) cu tot sprijinul americanilor, ca vest europenii sint de ris. OFFFFF! e si un cintec: Doamne ocroteste-i pe romani. privind cloaca politica am certitudinea ca cel putin 50 de ani de acum incolo nu ne revenim.

  5. Cu anticipatie „La Multi Ani!” Dle Vladimir Tismaneanu!
    Profesional va doresc sa contribuiti in continuare la implementarea unui sistem politic bazat pe meritocratie: adica transparenta si contributie sociala reala.
    Orice ideologie politica devine nociva atunci cand accepta opacitatea si represia (culminand cu coruptie si teroare criminala).
    O societate fracturata in „clase sociale” sau „elite si mase” va avea inevitabil frictiuni si convulsii. Si un mare deficit de omenie si compasiune – „Love your neighbor as yourself”)
    un 2016 grozav de bun!

  6. Articolul spune lucruri adevarate, dar nu este ceva ce ni s-a intamp[lat candva si apoi am scapat. Dupa 42 de ani, cu convingerea ca schimbam vechile lucruri am facut ceva cu consecinte mult mai dureroase. Am facut noi, romanii, o revolutie ? Asa am crezut atunci, dar intre timp am aflat ca a fost o contributie importanta a altora facuta cu „elemente” din interior, mai mult sau mai putin alogene. Ne-au invatat „prietenii” ca trebuie sa incercam sa-i ajungem din urma si asta numai daca vom face ce spun ei : desfiintati industria pentru ca nu este decat un morman de fiare vechi, iar ce ramane privatizati-o celor cu bani din exterior, dar pe putini; lucrati cu o productivitate foarte scazuta si in consecinta fata de 10 mil de salariati nu va trebuie decat 5 mil. ; bancile trebuie sa fie ale altora, cu banci mama puternice in spate unde trebuie sa mearga si profitul; pamantul ar trebui sa fie transformat in loturi mici si achizitionat de unii care apoi sa-l comaseze in exploatatii agricole functionale, pe cat posibil cu capital strain; promovati in functii oameni avizi de putere si bani, lasati-ii sa fure apoi trageti-i la raspundere, pe alese, ca sa aratati ca justitia functioneaza etc, etc. etc.
    In rest, vorbiti ce vreti, criticati, injurati pe oricine ca aceasta este cea mai mare cucerire revolutionara din 1989, dar fiti atenti la cateva subiecte tabu pentru care chiar ati putea fi condamnati.
    Dar despre aceste lucruri nu se poate vorbi, domnule profesor, doar dupa 26 de ani, mai este ceva vreme pana pe la 42 de ani, nu-i asa ?

  7. Cu ocazia zilei republicii tin sa-i felicit pe toti romanii. In special pe cei cu vederi anti-monarhice si pro-republicane. Acum 68 de ani prietena noastra de la rasarit, URSS, ne-a ajutat sa scapam de greul jug al exploatarii bughezo-mosieresti si sa instituim o foarte frumoasa si democratica republica populara romana. Cu aceasta ocazie regele a fost pus sa abdice, elitele romanesti au fost omorate, bagate la inchisoare, fortate la exil si ingenunchiate pur si simplu. In locul lor ocupantul sovietic a pus oameni de nadejde, din popor (ei … nu chiar toti erau din poporul roman dar totusi … erau si ei oameni dintr-un popor). In acest fel valorile au fost rasturnate si … asa au ramas pana in ziua de astazi. Inca o data, felicitari poporului roman care timp de 26 de ani, in deplina libertate a acceptat ceea ce ocupantul sovietic ne-a impus acum 68 de ani. Traiasca Republica Populara Romana.

  8. As adauga doar ca la cele trei litere, trei minciuni exista si un cuvant: ABUZ.

    In actul semnat prin care era obligat sa abdice Regele Mihai I a avut puterea de a strecura o fraza care lasa usa deschisa unei noi istorii: poporului roman avea posibilitatea sa isi decida singur soarta.

    Deci in fata fortei – tancuri, folosirea armei – raspunsul dat a fost cat se poate de democratic!
    Ce lectie mareata inscrisa in actul de abdicare!

    Oare putem intelege astazi ceea ce s-a intamplat atunci?
    Avem puterea de a condamna grotescul si ridicolul actului de la 30 Decembrie 1947?

    Si uite cum istoria se repeta in apropierea noastra – minciunile si abuzul continua! Trist!
    Abuzul continua chiar daca acum comunitatea internationala este mai puternica si intelege mai bine pericolele care pandesc democratiile tinere.
    Oare cine sunt cei care nu au invatat nimc din lectiile de istorie recenta?

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Vladimir Tismaneanu
Vladimir Tismaneanuhttp://tismaneanu.wordpress.com/
Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism, Fascism, and Some Lessons of the Twentieth Century" (University of California Press, 2012), "Lumea secreta a nomenclaturii" (Humanitas, 2012), "Despre comunism. Destinul unei religii politice", "Arheologia terorii", "Irepetabilul trecut", "Naufragiul Utopiei", "Stalinism pentru eternitate. O istorie politica a comunismului romanesc", "Fantasmele salvarii", "Fantoma lui Gheorghiu-Dej", "Democratie si memorie" si "Reinventarea politicului. Europa de Est de la Stalin la Havel". Este editor a numeroase volume intre care "Stalinism Revisited", "The Promises of 1968", "Revolutiile din 1989" si "Anatomia resentimentului". Coordonator al colectiilor "Zeitgeist" (Humanitas) si "Constelatii" (Curtea Veche). Co-editor, impreuna cu Dorin Dobrincu si Cristian Vasile, al "Raportului Final al Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturiii comuniste din Romania" (Humanitas, 2007). Co-editor, impreuna cu Bogdan Cristian Iacob, al volumului "The End and the Beginning: The Revolutions of 1989 and the Resurgence of History" (Central European University Press, 2012). Co-autor, impreuna cu Mircea Mihaies, al volumelor "Vecinii lui Franz Kafka", "Balul mascat", "Incet, spre Europa", "Schelete in dulap", "Cortina de ceata" si "O tranzitie mai lunga decat veacul. Romania dupa Ceausescu". Editor, intre 1998 si 2004, al trimestrialului "East European Politics and Societies" (in prezent membru al Comitetului Editorial). Articolele si studiile sale au aparut in "International Affairs" (Chatham House), "Wall Street Journal", "Wolrld Affairs", "Society", "Orbis", "Telos", "Partisan Review", "Agora", "East European Reporter", "Kontinent", "The New Republic", "New York Times", "Times Literary Supplement", "Philadelphia Inquirer", "Gazeta Wyborcza", "Rzeczpospolita", "Contemporary European History", "Dilema Veche", "Orizont", "Apostrof", "Idei in Dialog" , "22", "Washington Post", "Verso", "Journal of Democracy", "Human Rights Review", "Kritika", "Village Literary Supplement" etc. Din 2006, detine o rubrica saptamanala in cadrul Senatului "Evenimentului Zilei". Colaborator permanent, incepand din 1983, al postului de radio "Europa Libera" si al altor radiouri occidentale. Director al Centrului pentru Studierea Societatilor Post-comuniste la Universitatea Maryland. In 2006 a fost presedintele Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. Intre februarie 2010 si mai 2012, Presedinte al Consiliului Stiintific al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER). Doctor Honoris Causa al Universitatii de Vest din Timisoara si al SNSPA. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Universitatii Maryland.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro