Home » Politica & Doctrine » Citesti:

Salvați votul prin corespondență

Stelian Ene mai 23, 2015 Politica & Doctrine
20 comentarii 1,045 Vizualizari

Comisia comună a Camerei Deputaților și Senatului pentru elaborarea legilor electorale a primit spre dezbatere în luna Aprilie 2015 două proiecte de lege vizând votul prin corespondență pentru românii din afara granițelor, ambele inițiate de grupul parlamentar PNL. Considerăm promovarea de către partide a unor proiecte de lege privind votul prin corespondență ca fiind un pas semnificativ înainte, însă nu putem să nu constatăm în același timp că aceste proiecte sunt încă foarte departe de a rezolva dificultățile cu care se confruntă românii din diaspora în exercitarea dreptului constituțional la vot. Prezentăm în continuare principalele probleme identificate.

1. Exista un pericol iminent ca votul prin corespondență să nu fie aplicabil alegerilor parlamentare din 2016. Curtea Constituțională a României a introdus un termen pentru modificarea legislației electorale de cel puțin un an înaintea alegerilor[1], în acord cu recomandările Comisiei de la Veneția. Pentru a fi aplicabilă la următoarele alegeri parlamentare, legea votului prin corespondență trebuie adoptată cel târziu până la 31 Octombrie 2015, iar având în vedere perioada de vacanță parlamentară, mai sunt disponibile mai puțin de 3 luni pentru adoptarea ei.

Deși tema a devenit critică după scrutinul prezidențial din 2014, abordarea subiectului a fost dominată de confuzie și lipsită de convingere. PNL a introdus în Senat un prim proiect de lege încă de anul trecut, cu semnificative carențe și practic inaplicabil. Acest proiecta fost adoptat tacit de Senat fără modificări și se află acum în dezbaterea Camerei Deputaților sub indicativul Pl-x nr.382/2015[2]. Între timp, PNL a introdus un nou proiect de lege, de data aceasta la Cameră, Pl-x nr.328/2015[3], pe care se va concentra restul analizei.

Este însă evident că nu există timp pentru adoptarea Pl-x nr.328/2015 în procedură normală. Propunem amendarea Pl-x nr.382/2015 cu clarificările și adăugirile din Pl-x nr.328/2015 precum și cu cele de mai jos, și solicităm adoptarea urgentă a legii  votului prin corespondență, în caz contrar acesta devenind aplicabil abia în anul 2020.

2 Proiectele discriminează nejustificat românii care nu au rezidența legală într-un alt stat, dar locuiesc în afara granițelor. Directiva europeană privind libera circulație a cetățenilor Uniunii Europene permite stabilirea pe perioadă determinată a cetățenilor români în alte țări UE fără a impune obligativitatea înregistrării[4]. Cetățenii români aflați în această situație se vor găsi în imposibilitate de a-și demonstra rezidența, deci nu vor avea drept de vot prin corespondență.

Discutăm de cel mai vulnerabil segment al diasporei, români care s-au refugiat din motive economice în țari UE și care au situații precare, adesea cu locuri de muncă „la negru”, muncitori migranți fără nicio reprezentare politică în țările gazdă. Votul prin corespondență este singura șansă de a acorda o voce politică acestui segment, întrucât deplasarea la un consulat sau ambasadă pentru a vota clasic implică costuri prohibitive pentru mulți dintre ei.

Potrivit estimărilor OECD, la nivelul anului 2012 circa 3.5 milioane de cetățeni români munceau în străinătate, doar în Spania și Italia existând aproximativ câte un milion de români. Prin contrast, datele INS care utilizează o definiție mai strictă, vorbesc de 2.2 milioane de români în total plecați pentru mai mult de un an din țară[5]. Comunicatele oficiale referitoare la numărul de cetățeni români cu drept de vot publicate de Autoritatea Electorală Permanentă în contextul alegerilor prezidențiale desfășurate în noiembrie 2014 menționează un număr de aproximativ 535.000 de cetățeni români cu domiciliul în străinătate.[6] Diferența până la numerele menționate anterior (aproximativ 3 milioane, respectiv aproximativ 1.7 milioane) este reprezentată așadar de cetățeni români cu domiciliul în România care locuiesc în străinătate, și din care doar o parte au stabilită legal reședința în străinătate.

Dacă proiectul Pl-x nr.382/2015 făcea referire la definiția rezidenței din Codul Civil, proiectul Pl-x nr.328/2015 o definește astfel:

“Art. 3 (4) În sensul prezentei legi, prin cetăţean român cu reşedinţa în străinătate se înţelege persoana care are cetăţenie română, drept de vot conform legislaţiei române şi document de identitate care atestă cetăţenia română şi domiciliul în România, care se află temporar în străinătate pentru o perioada mai mare de 3 luni şi are o adresă de reşedinţă în conformitate cu legislaţia statului de reşedinţă.”

Considerăm că această formulare, care face apel la legislația diverselor state, deschide pe de-o parte posibilitatea de interpretări și abuzuri din partea personalului MAE (care va fi împuternicit cu dreptul de a acorda sau respinge accesul la vot prin corespondență, conform Art. 5) iar pe de altă parte discriminează nejustificat un număr foarte mare de cetățeni români care, fără a se afla într-o situație ilegală conform legislației europene, nu au făcut încă toate diligențele necesare pentru a se înregistra ca rezidenți în statul gazdă.Există deci riscul ca impunerea condiției de rezidență să excludă nejustificat un mare număr de cetățeni români (estimăm numărul acestora între 1 milion și 2.3 milioane) de la exercitarea votului prin corespondență.

Propunem ca înregistrarea pentru votul prin corespondență să se facă printr-o declarație pe proprie răspundere, sub sancțiunea legii penale, dată în fața unui notar, în care cetățeanul român interesat își declară adresa de rezidență din străinătate, adresă la care va primi și documentația necesară pentru votul prin corespondență. În loc să plece de la prezumția de vinovăție, statul român trebuie să monitorizeze aceste declarații și să acționeze doar dacă există suspiciunea rezonabilă de fraudă.

3. Proiectele impun reînnoirea integrală a înregistrării înaintea fiecărui scrutin. Conform proiectului Pl-x nr.328/2015, cererea pentru înscrierea în Registrul alegătorilor prin corespondență trebuie depusă personal sau trimisă prin poștă, și trebuie să fie  însoțită de copii legalizate ale documentelor ce atestă cetățenia și domiciliul sau reședința în străinătate.În practică se ajunge deci la situația în care drumul la o misiune diplomatică a României pentru a vota la fiecare scrutin este înlocuit cu un alt drum la notar pentru a putea depune cererea de vot prin corespondență. Adică un puternic efect de descurajare a votului în diaspora.

Un asemenea sistem de opțiune pentru votul prin corespondență este folosit de exemplu în Statele Unite. Alegătorii se înregistrează pentru a vota apoi pot solicita votul prin corespondență cu ajutorul formularului „Federal Post Card Aplication” (FPCA), primind dreptul de a vota prin corespondență pentru toate alegerile programate în ciclul electoral curent[7]. Marea Britanie merge chiar mai departe și permite înregistrarea pentru vot prin corespondență pe o perioadă nedeterminată, „until further notice”[8].

În lumina acestor practici internaționale, sistemul propus de reînregistrare înaintea fiecărui scrutin este unul inacceptabil, greoi și birocratic.

Propunem ca înregistrarea în Registrul alegătorilor prin corespondență să fie valabilă până la expirarea documentelor atașate cererii de înscriere. În cazul schimbării adresei de domiciliu sau rezidență, este de datoria alegătorului să semnaleze autorităților schimbarea intervenită și să solicite reînregistrarea la noua adresă în Registrul alegătorilor prin corespondență.

4. Termenele impuse nu sunt realiste și, în forma actuală, ar împiedica în multe cazuri exprimarea votului.

Conform proiectului Pl-x nr.328/2015, art.17, alin.(2), “Autoritatea Electorală Permanentă va transmite fiecărui cetățean român înscris în registrul electoral documentele necesare exercitării votului prin corespondență și plicul prevăzut la litera g), cu cel puțin 15 zile înainte de data organizării scrutinului electoral în cazul alegerilor prezidențiale, alegerilor parlamentare și a alegerilor pentru Parlamentul European, respectiv 7 zile în cadrul referendumului național”.

Aceste termene ridică următoarele probleme fundamentale:

  • Sintagma “va transmite” folosită de legiuitor este ambiguă; nu este clar dacă termenul de 15 zile, respectiv 7 zile asociat, se referă la momentul expedierii documentelor de către AEP sau la momentul primirii lor de către alegător
  • Într-un interval de 14 zile, în cazul alegerilor prezidențiale, parlamentare sau europarlamentare, respectiv de 6 zile în cadrul referendumului național, alegătorul trebuie să se asigure că primește documentația de la AEP, să voteze și să se asigure că documentația prin care și-a exprimat votul prin corespondență ajunge la Biroul Electoral de circumscripție cu 24 de ore înaintea închiderii urnelor, sub sancțiunea anulării votului.
  • Termenul de 14 zile, respectiv de 6 zile, include (în funcție de accepțiunea dată termenului ”transmite”) una sau chiar două expedieri poștale internaționale, fiind deci inadecvat.
  • Termenul stabilit pentru transmiterea documentației către alegător nu este corelat cu termenele impuse pentru prezentarea machetei buletinului de vot și de tipărire a voturilor stabilite prin legile electorale[9]. De exemplu, macheta buletinului de vot pentru alegerea Președintelui se finalizează cu doar 15 zile înaintea alegerilor, fiind urmată de comandarea, tipărirea și distribuirea  buletinelor, operațiuni care nu au date impuse și se vor finaliza ulterior datei la care alegătorul trebuia să primească deja documentele necesare pentru vot.

Pentru rezolvarea problemelor semnalate mai sus propunem următoarele măsuri:

  • Amendarea Pl-x nr.328/2015, art.17, alin.(2), în sensul eliminării ambiguității sintagmei “se transmite” și măririi intervalului de timp, astfel: “Autoritatea Electorală Permanentă va transmite fiecărui cetățean român înscris în registrul electoral documentele necesare exercitării votului prin corespondență și plicul prevăzut la litera g), astfel încât acestea să fie recepționate de cetățean cu cel puțin 20 de zile înainte de data organizării scrutinului electoral în cazul alegerilor prezidențiale, alegerilor parlamentare și a alegerilor pentru Parlamentul European, respectiv 10 zile în cadrul referendumului național”.
  • Punerea în acord a termenelor de prezentare a machetei buletinului de vot și de tipărire a buletinelor de vot prezente în legislația specifică fiecărui tip de scrutin cu termenele exprimate anterior. Analizând calendarele legilor electorale menționate, ajungem la concluzia că se pot impune termene comune de prezentare a machetei de buletin de vot și de tipărire de vot pentru toate tipurile de scrutin, și anume 32 de zile înaintea datei scrutinului pentru prezentarea machetei buletinului de vot și 30 de zile înaintea datei scrutinului pentru tipărirea buletinelor de vot.

5. Este necesară de asemenea o confirmare că votul a fost recepționat și introdus în urnă. Alegătorul trebuie să știe dacă votul său a fost luat în considerare sau dacă acesta a ajuns prea târziu, pentru a depista frauda electorală masivă în care voturile diasporei sunt distruse fără discriminare. Confirmarea poate fi o simplă cheie securizată pe care alegătorul o poate verifica pe site-ul AEP, asemănător cu sistemul din Marea Britanie.

6. Votul prin corespondență nu este posibil la alegerile locale. Considerăm că nu există niciun motiv pentru care cetățenii români cu adresa de domiciliu în țară să nu poată vota prin corespondență la alegerile locale, indiferent de rezidența lor curentă. Cei mai mulți dintre românii plecați în căutarea unui loc de muncă păstrează legături puternice cu localitățile de origine, au chiar copii rămași acasă, fiind direct interesați de buna administrare a localității și totodată contribuabili indirecți la bugetele locale prin remitențele trimise în țară.

De aceea, propunem ca votul prin corespondență să fie permis și la alegerile locale, pentru cetățenii români cu domiciliu în țară.

Concluzii

Proiectele de vot prin corespondență discutate reprezintă un prim pas în direcția rezolvării problemei votului în diaspora, dar necesită multiple revizuiri pentru a constitui o soluție veritabilă. Prevederile birocratice, discriminatorii și greoaie vizând înregistrarea și termenele nerealiste impun dificultăți complet nejustificate pentru exercitarea dreptului constituțional la vot.

Trebuie să ieșim din paradigma românească în care fiecare cetățean e considerat un inamic al statului până la proba contrarie și să învățăm din experiența internațională unde votul prin corespondență e un fapt cotidian. În acest fel se creează premisele unui sistem flexibil, care pune cetățeanul înaintea statului.

Autori:  Stelian Ene, Gabriel Waspusch

NOTĂ:  O versiune a acestui material urmează să fie transmisă Parlamentului României, reprezentând poziția oficială a Asociației M10 față de proiectele legislative în discuție.


N O T E_________


[1]  Deciziile Curții Constituționale nr. 51/2012 și 682/2012

[2] http://www.cdep.ro/pls/proiecte/upl_pck.proiect?cam=2&idp=14843

[3] http://www.cdep.ro/pls/proiecte/upl_pck.proiect?cam=2&idp=14355

[4] Articolul 5(5) al Directivei 2004/38/EC permite statului gazdă să solicite înregistrarea, fără a o impune

[5] Vezi: http://www.zf.ro/zf-24/rezultate-finale-recensamant-2011-11085256

[6] Vezi: http://www.roaep.ro/prezentare/comunicat-de-presa/comunicat-de-presa-93/

[7] Vezi: https://www.fvap.gov/

[8] Vezi: https://www.gov.uk/government/publications/apply-for-a-postal-vote

[9]  Legea 370/2004 (pentru alegerea Președintelui), Legea 35/2008 (pentru alegerea Camerei Deputaților și a Senatului) și Legea 33/2007 (pentru alegerea Parlamentul European), cu modificările ulterioare

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "20 comments" on this Article:

  1. Laura spune:

    Cum facem pentru turul II al alegerilor prezidentiale ?

    Turul II se organizeaza la 2 sapt de turul I (scrie in constitutie, e foarte greu de schimbat acest termen), iar Curtea Constitutionala valideaza rezultatul de la turul I in 4-5 zile (dupa terminarea turului I), si numai atunci se pot tiparii buletinele pt turul II. Deci raman max 10 zile pt posta sa ajunga la votant, si inapoi. Cam greu de realizat practic,

    • Superman spune:

      Solutia prevazuta de proiectul de lege este ca buletinul pentru turul II sa fie transmis odata cu cel pentru turul I. Evident, buletinul pentru turul II va contine intreaga lista de candidati, fiind responsabilitatea alegatorului sa voteze in turul II unul din cei doi candidati ramasi in cursa.

  2. Adrian spune:

    In mare parte de acord cu dvs., mai putin partea aceasta: “Cei mai mulți dintre românii plecați în căutarea unui loc de muncă păstrează legături puternice cu localitățile de origine, au chiar copii rămași acasă, fiind direct interesați de buna administrare a localității și totodată contribuabili indirecți la bugetele locale prin remitențele trimise în țară.”

    De ce:
    1. Cetatenii respectivi voteaza la alegerile din localitatea in care se afla, din tara respectiva, astfel au dreptul special pe care ceilalti cetatenii nu il au, de a vota de doua ori (in doua locuri).
    2. Cetatenii respectivi ori locuiesc in localitate, participa la viata comunitatii, platesc taxe locale ori o fac in alta parte si atunci voteaza doar acolo. Interesul nu presupune si un drept de vot, altfel spre exemplu toti cetatenii romani cu domiciliul in alta localitate decat cea in care sunt nascuti ar putea cere drept de vot in ambele localitati.
    3. Argumentul copiilor e fals, copiii nu au drept de vot. Similar cu punctul 2, daca imi trimit copiii la bunici pentru vacanta de vara ma intereseaza ce se intampla in acea localitate, primesc si drept de vot?

    Pana la urma ce confera dreptul de vot cuiva la alegeri de orice fel? Nu pun intrebarea pentru un raspuns “conform legii X au dreptul persoanele Y”, ci e o intrebare fundamentala teoretica la care chiar ar dori un raspuns argumentat: o persoana X are drept de vot in cazul Y pentru ca Z, in care Z nu e un motiv politic sau emotional (gen “ca e tara lui”), ci corect moral si etic (ex: nu mi se pare corect ca o persoana care nu contribuie la veniturile unei localitati sa poata vota conducerea localitatii respective, e un drept care suna bine pe hartie dar nu are nici o justificare morala).

    • Stelian Ene Stelian Ene spune:

      Mulțumesc pentru argumente. Propunerea pentru vot prin corespondență la alegerile locale trebuie înțeleasă în contextul mai larg al articolului: există o categorie vastă de cetățeni români care sunt formal domiciliați în țară și nu au nici drept de vot în localitățile din străinătate unde locuiesc temporar. Familia și sumele considerabile trimise în țară (circa 2 miliarde €/an), justifică în opinia noastră, “dreptul moral” al acestor oameni de a avea un cuvânt de spus despre soarta localităților de origine. Banii ăștia plătesc impozite locale, finanțează taxe de consum care sunt și ele împărțite cu primăria și tot așa.

      Ca o paranteză, această perspectivă e împărtășită de toți membri M10 cu care am discutat, vrem eliminarea barierelor electorale de orice fel pentru diaspora, M10 a propus și un proiect de vot prin internet. E de asemenea imperios necesar ca diaspora să fie corect reprezentată numeric, nu doar de 6-7 parlamentari.

      Din păcate viziunea partidelor parlamentare e cu totul alta: PSD continuă să lupte cu îndârjire împotriva votului diasporei, iar PNL e interesat de subiect doar la nivel declarativ și de imagine – dețin conducerea comisiei de cod electoral și nu au făcut nimic, după cum vedeți legea e într-o stare deplorabilă.

      • Adrian spune:

        Daca vorbiti de persoane plecate temporar in strainatate, perfect de acord; daca s-ar putea as face vot prin Internet, astfel incat oricine poate vota de oriunde (de pilda, de acasa, din localitate) pentru urbea in care locuieste. Din textul dvs. nu era clara aceasta separatie si stiu personal destul de multe persoane care sunt de aproape 10 ani prin Spania, cu copii care nici macar nu stiu limba romana, dar cu “buletin de Bucuresti” in localitatea lor de bastina din Romania; asta le da automat drept de vot aici (adresa din buletin e la locuinta parintilor ramasi in tara, pe care ii viziteaza o data la 2-3 ani), desi au drept de vot si in localitatea in care traiesc efectiv. Birocratia schimbarii domiciliului e una din cauze: ati reusit vreodata sa faceti o CI in Romania in mai putin de 3-4 zile? Stiti ca sunt tari in care se face in mai putin de o ora, iar in altele direct de acasa.

        • pehash spune:

          O problema administrativa neplacuta. Gigel care pleaca in Spania ar trebui sa-si anunte schimbarea de domicilu in Romania si sa predea buletinul. Acest lucru nu se intampla. In alte tari (de ex in UK) nici macar nu exista echivalentul buletinului romanesc. In mod normal, cu o cooperare mai stransa intre tarile UE, ar trebui ca eliberarea unui nou document care atesta domiciliul intr-o tara sa nu fie posibila decat concomitent cu formalitatile de radiere din fostul domiciliu, dar asta ar insemna ca autoritatile locale sa aiba acces la informatii confidentiale dintr-o alta tara UE.
          Cred ca problema se poate rezolva elegant daca i se cere persoanei care locuieste temporar in strainatate sa notifice autoritatea publica din localitatea de domiciliu si sa mentioneze adresa la care ii vor fi trimise buletinele de vot. Un mic efort trebuie sa facem fiecare daca tot vrem sa votam..

    • Superman spune:

      Propunerea din articol este sa poata vota la alegerile locale cei care au domiciliul in tara. Domiciliu in strainate au doar aproximativ 500.000 de romani din cele 2-3 milioane (estimarile difera) care sunt plecati la un moment dat din tara. Domiciliul este locuinta principala, rezidenta este cea secundara.

      Multi pleaca doar sezonier (“capsunarii”), in restul anului fiind in Romania. De ce nu ar fi normal ca acesti oameni sa poata vota la alegerile locale, care sunt plasate in mai – iunie?

      Pana la urma care ar fi marea problema daca oamenii ar vota in 2 state diferite la alegerile locale?

      • Adrian spune:

        1. Pentru clarificare, cifra de 500.000 de romani aflati permanent in strainatate versus 2.5 milioane in total mi se pare gresita; nu va acuz de dezinformare, cred ca de vina sunt criteriile INS ramase cu vreo 30 de ani in urma. Oricum in comentariu puneam problema celor care sunt efectiv mutati din tara chiar daca intentioneaza candva in viitor sa se intoarca. Sa zicem, cei care locuiesc peste 50% din timp in afara tarii.
        2. Problema votului in doua locuri pentru unii este incalcarea principiului fundamental al votului: un om, un vot. Altfel am putea trece la vot cenzitar in care fiecare voteaza proportional cu taxele si impozitele platite catre stat in ultimele 12 luni, dar probabil nu v-ar conveni pentru ca masele numeroase si prost educate nu ar mai avea un vot semnificativ.

  3. George Gafencu spune:

    Mă surprinde audiența redusă și numărul de comentarii redus pentru articolul curent, deși votul prin corespondență este un subiect arzător pentru diaspora, însă nu numai.

    O să încerc să deslușesc ce anume aduce interesul foarte scăzut pentru subiectul respectiv.

    În primul rând, votul de la distanță e ceva care e cuplat greșit cu diaspora, și bănuiesc că intenționat.

    Și în România există destulă populație care lucrează sau studiază departe de locul lor de domiciliu.

    În primul rând ar fi studenții, însă sunt și foarte mulți care locuiesc fără forme legale în altă parte.

    Din nefericire, formalitățile de declarare a domiciliului sunt foarte complicate în România, mult mai complicate decât ar trebui să fie. De exemplu pentru a permite un permis de conducere în SUA e de ajuns o simplă factură cu adresa de domiciliu, ba în unele state e de ajuns și un plic cu ștampila poștei adresa respectivului la adresa de domiciliu. Schimbarea domiciliului se face tot foarte ușor, de obicei online sau print telefon și majoritatea statelor americane nu mai cer nici un fel de act suplimentarea la mutarea domiciliului.

    În România declararea domiciliului era un coșmar, și cu cred că s-a schimbat prea mult între timp. Cred că și acum trebuie să ai un contract de închiriere legal încheiat sau cineva să te primească în spațiu.

    În consecință cred că o pătură largă de populație din România locuiește în altă parte și nu votează la alegerile locale nici în localitățile de domiciliu, nici în localitatea unde locuiesc curent.

    În sensul ăsta, sunt foarte intrigat că votul prin corespondență este asociat diasporei, și nu tuturor, diasporei plus românilor care nu se află la domiciliul de reședință dintr-un motiv sau altul (călătorie, boală, muncind temporar în altă parte).

    În al doilea rând, obținerea rezidenței legale într-un stat străin e greu de făcut, și oricum nu oferă rezidentului nici un fel de drept la votarea în locul de domiciliu nou dacă nu au cetățenia statului respectiv (cu excepția unor alegeri europene, desigur).

    A nu se confunda dreptul la muncă cu dreptul la rezidență. De exemplu în SUA o viză de muncă e temporară prin definiție și nu dă posesorului nici un drept la șomaj, pensie, șamd. Un rezident permanent are dreptul la protecție socială, însă nu are drept de vot. Tot așa este și în multe state europene (rezidența nu se obține ușor).

    Sunt 500 de mii de români cu rezidență străină. Unii dintre ei sunt cetățeni ai statului respectiv și au drept de vot. Alții nu, și nu pot vota decât pentru alegerile din România, însă sunt excluși de la alegerile locale din România.

    Cu adevărat diaspora este reprezentată numai la nivelul celor 500,000 de non-rezidenți români. Pentru ei sunt cei câțiva parlamentari alocația diasporei, și pentru numărul diasporei luat în calcul, este adecvat.

    Unde sunt scoși de la vot sunt cei trei milioane de români care numai lucrează sau studiază în altă parte, însă au formal domiciliul în România. Ei au interese mari în România sub forma copiilor și rudelor în întreținere, proprietăți imobiliare ba chiar și afaceri în care investesc în România. Ei au cele mai mare interese legate de țară pentru că mulți plănuiesc să se întoarcă în localitățile lor de domiciliu din România.

    Și tocmai ei nu au nici un cuvânt de spus la alegerile românești. Sunt puși la grămadă să voteze candidații diasporei rezidente în țara respectivă și nu au nici un fel de interes să voteze pentru candidații diasporei. Pentru ei candidații care îi reprezintă sun în județul și localitatea de unde vin din România.

    De aceea alegerile locale nu au nici un fel semnificație pentru diaspora, iar cele parlamentare nu au nici o miză pentru cei trei milioane de rezidenți români locuind în străinătate. De aici prezența foarte redusă la urne la alegerile parlamentare.

    Nici un fel de proiect de lege propus pentru vot electronic sau prin corespondență în parlamentul român nu ține seama de acești trei milioane de români care pot să voteze numai la alegerile locale din România și la parlamentarele din județul lor de origine, însă sunt lipsiți de posibilitatea respectivă.

    Atâta vreme cât proiectele de lege nu vin în întâmpinarea la ce am spus mai sus, sunt inutile și nici măcar nu merită discutate. De aici lipsa de interes pentru subiectul de discuție.

    Următoarea dată când o să fie înghesuială la urne va fi în patru ani, la următoarele alegeri prezidențiale.

    • Stelian Ene Stelian Ene spune:

      Comentariul dvs. este foarte corect, dar vreau să fac niște precizări .

      Singurul partid de “opoziție” din România, PNL, după ce a impus un candidat la președenție cu contribuția decisivă a diasporei, vine cu aceste proiecte de lege care limitează masiv accesul românilor plecați la votul prin corespondență și-i obligă să se plimbe pe la notari sau ambasadă înaintea fiecărui scrutin. Să plângem, să râdem, să abandonăm lupta?

      Am ales să adoptăm o poziție constructivă și să cerem măcar ușurarea condițiilor de acces pentru toți români care declară o adresă în afara granițelor, la care vor primi buletinul de vot. Deschidere votului prin corespondență pentru toți românii e o solicitare atât de radicală încât nu există speranțe să fie adoptată de actualul Parlament.

      Repet, mai există 3 luni de lucru efectiv în care votul prin corespondență poate fi adoptat și timpul e insuficient pentru procedura legislativă normală, în care proiectul se plimbă pe la ambele camere, e dezbătut pe articole etc. Prioritatea zero e să vedem o lege adoptată, chiar una cu mari carențe, o putem îmbunătăți în timp.

      Menționez de asemenea că proiectul de lege prin Internet al M10 permite accesul tuturor cetățenilor. Aici România a pierdut o oportunitate extraordinară: în loc să investim sume uriașe în sistemul cardurilor de sănătate electronice, puteam distribui cărți de identitate cu chip, utilizabile și la medicul de familie, și la ANAF, și pentru a vota online, și pentru a genera semnături electronice etc. etc.

      • George Gafencu spune:

        Domnule Ene,

        E de lăudat efortul și mențiunea celor trei luni, însă grăbirea votului prin corespondență pentru alegerile de anul viitor nu are nici o noimă.

        Dacă ați fi citit bine ce am spus mai sus, pentru diaspora de care care o fi ea (rezidentă sau nerezidentă) alegerile parlamentare de anul viitor nu au nici o miză și nu e nici o îndoială ce cele nu mai mult sau mai puțin de cele șase posturi de parlamentari or să se ducă la actuala opoziție. Nu o să fie nici un fel de înghesuială la urne anul viitor și nu înțeleg graba cât atât dorința de a face o treabă de mântuială sau chiar cu intenție rea.

        Ca să fie o miză pentru diaspora numărul de parlamentari trebuie să fie proporțional cu cei 3.5 milioane de români bejeniți pe unde sunt. Asta nu o să se întâmple niciodată.

        Decât o treabă făcută aiurea, mai bine e deschisă problema votului prin corespondență pentru românul din România, altfel o lege prin corespondență pentru diaspora e neconstituțională pentru că favorizează o clasă de votanți și nu favorizează alta. Adică românul care se duce să își culeagă recolta în alt județ sau lucrează sezonier în alt județ este exclus de la vot în România tot la fel ca unul din diaspora care culege căpșuni în Spania.

        O lege votată așa cum e propusă ar fi neconstituțională în multe țări democratice.

        • Stelian Ene Stelian Ene spune:

          Trebuie să păstrăm un pic de pragmatism. Bătălia pentru reprezentarea diasporei în parlament e una dură și trebuie să luptăm pe toate fronturile – iar la numărul de parlamentari în circumscripțiile diaspora, PSD și PNL par să fi bătut palma deja la cifra 7.
          Dacă pe lângă cele 200.000 de voturi la misiunile diplomatice (fenomenul 16 noiembrie nu se va repeta prea curând), mai vin încă 500.000 – 1 milion de voturi prin corespondență, ăsta va fi un argument irefutabil pentru schimbarea legii electorale.

          Altfel, vom fi tot aici și în 2020 și vom discuta aceleași propuneri pe care le vom respinge ca fiind fără miză și insuficiente.

    • Adrian spune:

      Ati pus corect problema cu votul la alegerile locale ale unei parti semnificative din populatie care locuieste in alta localitate decat in cea in care au oficial domiciliul. Solutia insa nu e votul prin corespondenta, ci simplificarea schimbarii domiciliului astfel incat sa poata vota in localitatile in care locuiesc efectiv, daca ar fi suficient de simplu (ex: cu factura de utilitati) probabil ar face mutarea. Da, e nevoie de un titlu de proprietate pentru un domiciliu, ceea ce face ca majoritatea chiriasilor sa aibe adrese fictive. Asta pentru ca mentalitatea legislativa si a celor de la evidenta populatiei a ramas la priveghiul lui Stalin.

      Insa va inselati cand spuneti ca romanii care sunt plecati si nu au cetatenie nu pot vota in tara in care se afla: pot vota la alegerile locale fara cetatenie atata timp cat locuiesc si muncesc acolo. Nu stiu detaliile, dar in Spania si Italia se poate vota la alegerile locale de catre toate persoanele domiciliate pe raza localitatii respective.

      Cat despre votul prin Internet, exista o problema logica nerezolvata: cum se poate face in asa fel incat sistemul sa stie cine a votat, dar nu si ce a votat, in acelasi timp sa poata numara voturile pentru fiecare candidat, iar votantul preferabil sa poata verifica faptul ca votul lui e inregistrat corect.

      • Stelian Ene Stelian Ene spune:

        În ce privește votul prin Internet, nu există o problemă de logică, ci una de implementare. Există două aspecte concurente pe care sistemul trebuie să le rezolve:
        - autentificarea în sistem, doar cetățenii cu drept de vot au acces și pot vota o singură dată
        - secretul votului, infrastructura tehnică nu trebuie să știe sau să modifice votul cetățeanul X

        Ambele probleme se pot rezolva folosind metode criptografice. Prima utilizând un token/card/dispozitiv personalizat – preferabil unul pe care alegătorul nu e tentat să-l înstrăineze de exemplu cardul de identitate. Cea de-a doua, prin încapsulare (criptarea) opțiunii alegătorului încă din momentul exprimării ei, într-un format decriptabil doar de mașina de numărare (care deține cheia privată a Autorității Electorale).

        Infrastructura de vot colectează și validează toate voturile, fără a le putea vizualiza sau modifica. Când s-a terminat scrutinul, voturile criptate sunt decuplate de identitatea electronică a alegătorilor care le-au exprimat și transferate către mașina de numărare, care e separată fizic de restul infrastructurii și rulează un software public și auditat. Aceasta decriptează și numără voturile și oferă rezultatul final.

        Dvs. mai sugerați în ultima propoziție încă o caracteristică a unui sistem ideal, trasabilitatea, votantul să fie sigur că votul său a fost numărat corect. În primul rând trebuie spus că nici votul la urne nu asigură trasabilitatea perfectă: pui buletinul în urnă cu mâna ta, dar apoi te bazezi că o comisie compusă din persoane cu interese politice diverse vor avea grijă să fie numărat. Frauda în care observatorii și reprezentanții partidelor adverse sunt dați afară din secție sau nu-și îndeplinesc corect atribuțiile e extrem de răspândită, în special în mediul rural. În al doilea rând, vă pot da exemplul schemei din Estonia: după ce ai votat prin internet, primești un cod QR pe care-l poți scana cu telefonul mobil, și poți verifica dacă votul a fost sau nu primit de infrastructura de vot.

        Există deci soluții tehnice care pot garanta securitatea votului prin Internet la un nivel cel puțin similar cu cel prin corespondență.

      • George Gafencu spune:

        Domnule Adrian,

        Problema nu se pune numai pentru cei care locuiesc fără forme legale, ci și pentru cei care locuiesc sezonier în altă parte (la cules de recoltă, pe șantiere, la practică, șamd). Nu puteți aștepta de la un sezonier să își schimbe domiciliul la tot câteva luni.

        O lege de felul cum e promovată în parlament e vădit neconstituțională pentru că va crea clase de votanți privilegiate în raport cu altele.

        Citiți răspunsul pe care l-am dat mai sus domnului Ene.

  4. Adrian spune:

    Doua intrebari pentru autor, care am observat acum ca lucreaza in domeniu si are preocupari similare:

    1. Credeti ca votul prin internet este realizabil in Romania, avand in vedere istoria esecurilor generalizate in toate proiectele IT guvernamentale? Ma refer in special la capacitatea de proiecta si implementa un sistem care sa sustina 16 milioane de accesari in 12 sau 24 de ore, in conditiile in care companii care ar putea face lejer asa ceva (gen Google) nu participa sau nu castiga licitatii, iar companiile ce castiga pe banda rulanta licitatii (le stiti, nu e nevoie de nume) nu sunt capabile sa implementeze ceva functional din prima nici la preturile astronomice pe care le cer?

    2. Care ar fi mecanismul de criptare care sa permita numararea voturilor fara a sti cum a votat fiecare cetatean, in conditiile in care codul sursa si executabilele nu ar fi de incredere nefiind publice? Nu m-as astepta la un contract de genul asta suficient de transparent incat sa fie de incredere, publicand complet cod si structuri de baze de date.

    • pehash spune:

      Solutii exista. Sistemul pe baza caruia functioneaza bitcoin este cel mai bun exemplu.

    • Stelian Ene Stelian Ene spune:

      Am atins anumite considerente de design mai sus. În ce privește scalabilitatea și costurile, votul prin internet e excepțional de eficient. Estonia folosește un singur server fizic pentru interfața web (voturile sunt apoi copiate în alte sisteme pentru verificare și numărare).

      România cu o populație de 15 ori mai mare ar putea folosi 15 servere high-end, cu siguranță un asemenea cluster bine configurat va face față celor câteva sute – maxim 1000 de accesări pe secundă la ora de vârf. Cât ar putea ajunge să coste bugetul public e deja o intrebare de competența DNA și a Curții de conturi – normal ar fi să fie un cost neglijabil față de restul costurilor prilejuite de alegeri.

      La partea de transparență, nu numai că mă aștept ca voturile, odată colectate într-o formă securizată, să fie numărate cu software și hardware auditat și public, dar cred că acest lucru trebuie impus prin lege. Nu putem să avem încredere nici măcar în firmware-ul sau microcode-ul ce rulează pe aceste sisteme critice. De exemplu, se pot comanda un număr de asemenea mașini identice, din care se trag la sorți cele folosite la alegeri, iar restul vor fi auditate de comisii de observatori, experți, ONG-uri care publică rapoartele în timp util pentru ca orice problemă de securitate să fie remediată.

    • Superman spune:

      Votul electronic este controversat peste tot in lume.

      Singurul exemplu de succes este Estonia, marile democratii care au incercat adoptarea lui (SUA, Germania, Franta) renuntand rand pe rand la implementarea lui si revenind la votul clasic.

      Conditiile de asigurare a succesului pentru implementarea votului electronic par a fi destul de restrictive. O populatie redusa numeric, experimentata in privina utilizarii serviciilor electronice, existenta unui consens politic generalizat.

      Niciuna din conditiile expuse mai sus nu e respectata in cazul Romaniei.

      A se vedea:

      http://expertforum.ro/wp-content/uploads/2015/03/Raport-vot-electronic.pdf

      http://www.contributors.ro/global-europa/cateva-lecții-despre-alegeri-din-estonia/

      http://expertforum.ro/este-votul-electronic-o-solutie-pentru-romania-interviu-cu-prof-dr-robert-krimmer/

      Asadar, pana la a fi o problema dificil de rezolvat dpdv tehnic, votul electronic este un exponent al nivelului de evolutie al unei societati.

      Referitor la numararea voturilor, se folosesc doua sisteme distincte: unul in care se inregistreaza voturile criptate, si un al doilea in care voturile devin anonime si sunt decriptate si numarate.

  5. Superman spune:

    Pentru o discutie constructiva referitoare la votul in diaspora, va propun o abordare “structurata”.

    Persoanele cu cetatenie romana care indeplinesc conditiile legale de exercitare a votului (varsta peste 18 ani, sa nu-si fi pierdut drepturile electorale, etc.) pot vota la patru tipuri de alegeri:
    - prezidentiale
    - parlamentare (in circumscriptie, functie de adresa)
    - locale (in circumscriptie, functie de adresa)
    - europarlamentare

    Legislatia romaneasca (inclusiv proiectul de vot prin corespondenta) prevede doua tipuri de stabilire a adresei unei persoane :
    - domiciliul, sau locuinta principala
    - resedinta, sau locuinta secundara.

    Persoanele cu cetatenie romana care isi stabilesc domiciliul in strainatate nu mai au carte de identitate romaneasca (CI). Lor li se elibereaza de catre autoritatile romanesti un pasaport simplu cu mentiune de domiciliu in strainatate.

    Avand in vedere ca domiciliul este locuinta principala, e de presupus ca persoanele respective au plecat definitiv sau pentru o perioada de timp indelungata in strainatate, ca atare e normal sa nu poata vota la alegerile locale, dar sa poata vota la cele prezidentiale, parlamentare (colegiile din diaspora), europarlamentare.

    In aceasta situatie sunt aproximativ 530.000 de cetateni romani (datele provin de la Evidenta Populatiei si Ministerul de Externe, nu de la Institutul de Statistica; Ministerul de Externe este cel care le elibereaza pasaportul simplu cu mentiune de domiciliu in strainate, deci are o evidenta foarte precisa).

    Marea problema este reprezentata de cei 2, 2.5 sau 3 milioane de romani aflati in afara granitelor la un moment dat si care nu au domiciliu in strainatate.

    Aici putem identica cu usurinta cateva tipologii reprezentative (enumerarea nu este exhaustiva, evident):
    - romani aflati la studii pe o perioada mai scurta (6 luni) sau mai indelungata (masterat, doctorat)
    - romani cu calificare inalta (ex.: din domeniul IT) care lucreaza in strainatate pe o perioada determinata (ex.: pe proiecte de 2-3-6 luni)
    - romani care lucreaza in domeniul constructiilor, care lucreaza timp de 6-8 luni si revin iarna acasa
    - romani veniti la lucru sezonier (“capsunarii”) in domeniul muncilor agricole, pe o durata de 2-3-4 luni
    - romani care isi desfasoara activitatea in zona ilegalului (cersit, prostitutie, escrocherii, furturi)
    - turisti

    Legislatia europeana prevede ca este necesara stabilirea rezidentei intr-un stat membru al UE daca persoana respectiva are o sedere de cel putin 3 luni (90 de zile) pe teritoriul statului respectiv.

    Persoanele din anumite categorii enumerate mai sus unele isi vor stabili cu siguranta rezidenta (studentii, cei cu calificare inalta), in timp ce persoanele din alte categorii (ex.: capsunarii, ilegalii) nu isi vor stabili rezidenta (fie datorita activitatii sezoniere, fie datorita situarii in afara legalitatii).

    Marea miza a votului in diaspora o constituie acordarea (sau nu) a posibilitatii concrete de a vota pentru 2-2,5 milioane de persoane.

    Conditionand exprimarea votului de rezidenta demonstrabila legal, proiectele de lege privind votul limiteaza legal posibilitate de exprimare a votului, urmarind de fapt pastrarea starii de fapt actuale.

    La un electorat de 18.3 milioane, cu o participare medie de 50-60% (prezidentiale), 40-45% (parlamentare, locale), 25-30% (europarlamentare), votul in diaspora a 2 milioane de oameni care in prezent sunt lipsiti de facto de posibilitatea exprimarii votului ar putea produce (dar nu e deloc sigur!!!!) mutatii semnificative la nivel politic.

    PSD-ului si aliatii sai vad aceasta diaspora imensa ca pe un potential mare pericol. Ei extrapoleaza la nivelul diasporei “mari” semnificatia votului exprimat de diaspora “mica” la ultimele runde de alegeri. Diaspora “mica”, cu domiciliu sau rezidenta legala, a inclinat clar catre partidele sau candidatii vazuti ca reprezentand dreapta, progresul, reforma.

    Pericolul s-ar putea manifesta pregnant la alegerile prezidentiale.

    La cele parlamentare, pericolul este nesemnificativ, in conditiile in care unei diaspore cu dimensiunea reala de 3 – 3,5 milioane de oameni ii sunt alocati doar 7 parlamentari, la o dimensiune a celor 2 Camere de 450 – 550 parlamentari.

    Luand in considerare doar cei 530.000 de oameni cu domiciliul in strainate, lor ar trebui sa le corespunda 7-8 locuri de deputat (un deputat la 70.000 de oameni), respectiv 3-4 locuri de senator (1 senator la 160.000 de oameni), deci 10-12 locuri de parlamentar.

    Frica PSD-ului e cel mai probabil un drob de sare, intrucat participarea reala a diasporei “mari”, in conditiile asigurarii posibilitatii de a vota de facto, ar fi foarte redusa (probabil nu ar depasi 20-25%).

    Acest lucru nu ii va impiedica insa sa incerce sa blocheze pe termen indefinit proiectele de vot prin corespondenta sau electronic, vazute ca modalitati de solutionare a problemei votului in diaspora.

    Nu trebuie uitat ca votul electronic si votul prin corespondenta sunt doar doua din metodele prin care ar putea fi rezolvata aceasta problema spinoasa. O alta metoda ar putea fi de exemplu simpla suplimentare a numarului de sectii de vot.



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Stelian Ene


Stelian Ene

Expert IT, preocupat în principal de cibersecuritate și zona de confluență între tehnologie și științele economice. A studiat la UPB - Automatică și ASE - Economie. Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)