Home » Analize »Politica & Doctrine »crestin-democratie/conservatorism »liberalism »marginali »social-democratie » Citesti:

Scenarii pentru alegerile prezidențiale. E posibilă o finală între doi candidați ai stângii?

După 10 ani de mandat al unui președinte de dreapta, stânga pare să aibă șansele cele mai mari pentru a câștiga scrutinul prezidențial din toamnă.

Spun „pare” pentru că, de fapt, până acum e sigur doar faptul că orice candidat al stângii va ieși pe prima poziție la turul întâi, însă asta nu presupune că va câștiga și în turul final.

Dacă dreapta se va menține la fel de fragmentată, e posibil să aibă în primul tur cel puțin 4 candidați (MR Ungureanu, E Udrea, C Antonescu sau K Iohannis, C Predoiu), la care se pot adăuga și unii independenți (CP Tăriceanu, M Diaconu). Declarațiile liderilor din opoziție nu evidențiază fără echivoc evoluții în direcția unor înțelegeri politice care să ducă la desemnarea unui singur candidat.

Analizând sondajele de opinie publicate în ultima perioadă, într-o astfel de situație, statistic vorbind, candidații dreptei vor obține în medie 8-9% per candidat (cu un maxim de 14% pentru MR Ungureanu, potrivit CSCI din aprilie 2014 sau 20,8% pentru C Antonescu, potrivit INSCOP din mai 2014). Oricum ar fi, este evident că votul pe care dreapta se bizuie va fi divizat în mai multe părți decât cel al stângii care ar putea aborda scrutinul cu unul sau doi candidați.

Analizând declarațiile și acțiunile politice ale stângii și, mai ales, ale lui V Ponta rezultă o anumită indecizie, prudență, chiar și teamă de a desemna un candidat oficial. Este deja folclor cum lideri din PSD, PC și UNPR, precum și filialele PSD din teritoriu îi cer premierului să candideze, iar acesta le spune că va candida doar dacă e dorit în funcția supremă. Este evidentă și strategia de comunicare în favoarea refacerii USL, care conferă certitudinea câștigării alegerilor prezidențiale și – important – al menținerii alianței de stânga la guvernare, cu V Ponta în fruntea Cabinetului. Până la finele lunii iunie ne vom lămuri cât de realist este acest proiect de refacere al USL. El convine, oricum, stângii pentru că mesajul principal al USL a fost unul anti-Băsescu. Personal, cred că sunt șanse de maxim 1% de refacere a USL.

Este evidentă și prudența PSD și mai ales a lui V Ponta de a anunța un tandem sau, în varianta în care liderul PSD va candida la prezidențiale, de a nominaliza viitorul premier. Recent, V Ponta a anunțat că la viitorul Congres PSD va fi desemnat candidatul la prezidențiale, nu și viitorul premier, întrucât acesta va fi propus de alianța aflată la guvernare.

Interesant, nu?

Tot așa cum C Antonescu se teme de un Congres (pronunțându-se pentru un interimat al lui K Iohannis până după prezidențiale), și V Ponta vrea să amâne cât mai mult o dezbatere pe tema succesoratului său la Guvern.

De fapt, premierul nu vrea să fragilizeze alianța de stânga înainte de scrutinul prezidențial și ne anunță, implicit, că obiectivul principal al PSD nu este atât continuitatea la guvernare (garantată prin conservarea conducerii Executivului), cât câștigarea prezidențialelor.

Este evidentă și campania Alianței PSD-UNPR-PC pentru europarlamentare care este centrată pe imaginea lui V Ponta. Este o pregătire pentru prezidențiale, o supra-expunere a premierului pentru pregătirea variantei candidaturii sale.

Un lucru este însă sigur: T Băsescu nu îl vrea ca succesor și a anunțat că va face totul pentru a-l aduce la un nivel” la care să nu poată ajunge președinte. Din declarația președintelui, mi-a atras atenția sintagma la un nivel”, care mă duce cu gândul fie la sondaje (încrederea și intenția de vot a electoratului), adică premierul trebuie decredibilizat, atacat, compromis pentru a fi adus la un nivel atât de redus încât nici PSD să nu-l dorească drept candidat, fie – iar aici doar speculez – “un nivel” se referă la un eventual statut care să-l facă incompatibil cu funcția de președinte (de exemplu, o acțiune penală).

La fel de evidentă e și campania PNL, centrată pe imaginea celor doi lideri care formează, de fapt, și singurul tandem anunțat până în prezent.

Cu totul diferit, PDL duce o campanie pentru europarlamentare centrată pe tema europeană, însă acest partid se confruntă cu probleme de poziționare strategică și cred că nu are certitudinea mobilizării infrastructurii de partid în favoarea sa (mulți primari PDL fac parte din Fundația MP).

Este firească indecizia lui V Ponta, date fiind eșecurile răsunătoare ale lui M Geoană și A Năstase. De fapt, stânga a dat un singur președinte, și anume pe Ion Iliescu.

Este firească și din perspectiva riscului. Riscul de a pierde totul, odată cu un eventual eșec în turul final.

Alegerile europarlamentare – veritabile repetiții (din perspectiva mobilizării infrastructurilor de partid) pentru prezidențiale – vor constitui prilejul redefinirii dreptei?

Toată lumea așteaptă mișcarea dreptei.

1. Primul scenariu

Însă e posibil ca această mișcare să lipsească, iar candidații deja anunțați să meargă mai departe în pre-campania pentru alegerile din toamnă.

PMP nu și-a desemnat candidat oficial tocmai pentru a permite înțelegeri cu alte formațiuni, mai ales cu cele pro-Băsescu. Dacă acestea nu se vor materializa, dreapta ar putea avea cel puțin 4 candidați.

2. Al doilea scenariu

Linia de comunicare politică pro- sau contra-Băsescu definește nu doar raporturile dintre Putere și Opoziție, ci reprezintă o linie de demarcație și între partidele de Opoziție.

Logic, după europarlamentare, ar trebui să ne rezulte 2 alianțe/înțelegeri politice în zona de dreapta. Una între PNL și PDL și o alta între PMP, FC, NR și ceilalți.

În primul scenariu, cel în care dreapta se va prezenta în primul tur cu mai mult de 4 candidați, este posibil ca stânga să vină cu doi candidați.

La o medie de 21-22% per candidat (doar V Ponta ar obține, în primul tur, 40%, potrivit CSCI sau 41,7% potrivit INSCOP), Alianța PSD-PC-UNPR și-ar putea trimite cei doi candidați în turul final. Iar V Ponta și stânga nu ar mai avea teama că un candidat al dreptei și/sau un succesor agreat de T Băsescu ar putea ajunge în funcția de șef al statului.

În acest scenariu, stânga poate merge cu S Oprescu și M Geoană (sau oricare dintre cei doi și V Ponta) în turul final. Nu va mai conta cine câștigă, pentru că sursele de incertitudine și teamă ale PSD nu vor mai exista.

În al doilea scenariu, dreapta se va prezenta cu doi candidați (eventual în tandem), cel mai probabil C Antonescu – K Iohannis (sau K Iohannis – V Blaga) și MR Ungureanu – E Udrea.

Încă nu îmi este clar cum se va poziționa PDL, însă în opinia mea are doar două șanse pentru a-și menține relevanța pe scena politică: fie realizează o alianță cu PNL (opoziția fără T Băsescu), fie face o înțelegere cu PSD (oferind viitorul premier și conferind marja necesară succesului lui V Ponta la președinție).

Dintre toate partidele de dreapta, PNL pare să fie cel mai bine poziționat nu doar ca intenție de vot, ci și ca variante posibile de abordare a scrutinului prezidențial, având în față multiple perspective: de la refacerea USL, până la conturarea unui tandem (de ex. K Iohannis – T Băsescu) menit să-i maximizeze șansele în turul al doilea.

În acest scenariu, stânga își va desemna un singur candidat oficial, cel mai probabil V Ponta.

Așadar, în funcție de cum se va poziționa dreapta, vom avea și decizii în zona de stânga. Și viceversa.

Nu e mai puțin adevărat că strategiile politice vor cunoaște modificări inclusiv din perspectiva punerii în aplicare a unui scenariu sau altul. Dacă dreapta va realiza că nu are șanse dacă merge cu 4-5 candidați, e posibil să avem unele renunțări pe parcurs.

E posibil, de asemenea, sa apară un candidat surpriză, care să fie acceptat de majoritatea formațiunilor de dreapta.

La cum merg lucrurile, azi pare mai probabil primul scenariu.

E posibilă o finală la prezidențiale între doi candidați ai stângii.

Este doar un scenariu. Am vrut să-l evidențiez pentru că mi s-a părut că nu a fost abordat serios de alți analiști politici, deși eu cred că stă la baza strategiei politice a PSD.

O competiție, în turul final, între candidații stângii nu reprezintă neapărat un eșec al dreptei. În opinia mea, alegerea unui președinte de stânga îi convine lui T Băsescu care dorește să se legitimeze drept lider al Opoziției, în perspectiva alegerilor legislative din 2016.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "15 comments" on this Article:

  1. GigiM spune:

    Cred ca e destul de riscant pentru PSD sa-si puna doi candidati relativ egali la voturi. Chiar daca dreapta are 4-5 candidati, pot fi intelegeri pe ultima suta de metri si sa ramana un singur candidat. Si daca acesta castiga 35-40% in primul tur (fata de, sa zicem, 25% candidatul stangii) va avea un ascendent mare de a castiga in turul doi (destul de multi voteaza cu cel perceput ca si castigator). Plus daca pe locul doi iese sa zicem Oprescu, PSD-ul va avea ceva probleme in mobilizarea electoratului sau chiar a unor lideri de filiala. La fel, unii votanti cu cel de pe locul trei vor fi dezamagiti si nu se vor mai prezenta la vot.
    Poate sa fie o strategie, dar mi se pare riscanta.

    • marius spune:

      Mie totusi asta mi se pare cea mai probabila strategie. Asa au castigat in 2000: au avut un candidat de tip iepure (sau mai bine zis varcolac) – CVT, care a eliminat din cursa candidatii dreaptei, bazandu-se pe fragmentarea dreptei. Avand in vedere ca dreapta se prezinta la fel de fragmentat si de data aceasta, sunt convins ca stanga va alege aceeasi strategie. Sorin Oprescu are sanse serioase sa obtina 15% si nu va canibaliza neaparat electoratul lui Ponta, ci va veni cu procente importante de la cei care nu intentioneaza acum sa voteze dar care sunt impresionati de marile lui ctitorii. (adica cei dezgustati de scandalul intre Ponta si Basescu si care viseaza dupa ctitoriile lui Ceausescu).

      Dreapta va arunca tara in mainile stangii nu din cauza boicotului si dezgustului celor prea exigenti, ci din cauza orgoliilor imbecile a celor 3 candidati + Udrea+Basescu.

    • Ionel Nitu Ionel spune:

      GigiM – Corect, e un scenariu riscant, dar este totusi posibil.
      Marius – si eu cred ca Oprescu are si alt gen de electorat decat cel al PSD/Ponta.

  2. victor L spune:

    O singura remarca personala: Elena Udrea nu va candida.
    Cred ca un personaj v-a scapat: Cristian Diaconescu.
    In plus, nu cred in afirmatia: ” În opinia mea, alegerea unui președinte de stânga îi convine lui T Băsescu care dorește să se legitimeze drept lider al Opoziție”.
    Pentru ca alegerea unui presedinte de dreapta acum, nu il poate impiedeca pe pirat “sa se legitimeze drept lider al Opozitiei”.
    Opozitia se face la Parlament, la guvern, nu la Presedinte.

    • victor L spune:

      Aparent sint contrazis: “”Viitorul presedinte al Romaniei nu va avea nici o ora la dispozitie sa invete la locul de munca modul in care trebuie sa se comporte ca sef al statului”. Iata ce spune la RFI Cristian Diaconescu, proaspat membru al Partidului Miscarea Populara. Intrebat daca va candida la functia suprema in stat, fostul consilier prezidential a raspuns ca “in mod categoric”, in acest moment nu sunt intrunite elementele pentru a candida la Presedintie.”

      Intre “in acest moment” si dupa alegeri este un timp :P

      • Ionel Nitu Ionel spune:

        Il apreciez pe Cristi Diaconescu, pe care l-am si cunoscut, insa nu cred ca sta bine la capitolul notorietate; nu e cunoscut de electorat, iar timpul este relativ scurt pentru lansarea unor noi candidati. Oricum, am mai scris si de un candidat surpriza (in sensul ca desi este cunoscut, are notoritate, incredere etc. acesta inca nu s-a anuntat intentiile), dar pe masura ce se apropie scrutinul probabilitatea ca el sa apara scade.

  3. Ela spune:

    Cred ca alegerile europene din 25.05 reprezinta si altceva decat teste sau “repetitii generale” pentru politicienii romani…
    Rezultatul lor va genera o reala dinamica partidelor asociate la castigatori, respectiv va infrana considerabil elanul celor aliati cu invinsi de la Bruxelles, si asta indiferent de pozitia lor actuala in sondaje!?
    Sa nu uitam ca romanul este oportunist (ceea ce nu-i neaparat un defect!), si ca va prefera sa aiba un presedinte “compatibil” cu seful Comisiei Europene…ceea ce n-ar fi chiar cea mai proasta idee pe care ar avea-o… ;)
    Cum se pare ca Dreapta va castiga (?) duminica viitoare, sunt sceptica in privinta valabilitatii scenariului cu Stanga victorioasa la alegerile prezidentiale romanesti…!?

    • Ionel Nitu Ionel spune:

      Posibil ca “dreapta” (adica suma formatiunilor din dreapta) sa castige (la procente, nu si la numarul de mandate, pentru ca cel putin 2 partide nu vor trece pragul), insa asta nu inseamna automat ca aceleasi voturi se duc catre un prezumtiv unic candidat al dreptei. Si nu cred ca dreapta va putea desemna un singur candidat. Ieri MRU spunea ca s-au sapat santuri adanci intre partidele de dreapta, pe care nu el vede stand la aceeasi masa dupa ce s-au injurat copios luni de zile (am citat aproximativ).

  4. Emil spune:

    “…Scenarii pentru alegerile prezidențiale. E posibilă o finală între doi candidați ai stângii?”. “Oricum, am mai scris si de un candidat surpriza (in sensul ca desi este cunoscut, are notoritate, incredere etc. acesta inca nu s-a anuntat intentiile)”.
    Aţi început tămâierea lui Maior?

    • Ionel Nitu Ionel spune:

      Nu cred ca Maior poate fi candidat la presedintie. Am mai scris asta, intr-un articol tot aici pe contributors.ro. Este luat in calcul, dupa stiinta mea, pentru functia de premier

  5. Tony spune:

    Nu înţeleg afirmaţia dvs. : “alegerea unui președinte de stânga îi convine lui T Băsescu care dorește să se legitimeze drept lider al Opoziției, în perspectiva alegerilor legislative din 2016″.
    Căci dacă i-ar conveni în varianta de care o legaţi explicit: “O competiție, în turul final, între candidații stângii nu reprezintă neapărat un eșec al dreptei” (??) ar trebui să-i convină şi în general, deci şi în varianta în care Ponta are contracandidat un reprezentant al dreptei. Căci şi în această variantă ar fi valabilă aserţiunea dvs., că T. Băsescu “doreşte să se legitimeze lider al Opoziţiei”.
    Concluzia este că dvs. consideraţi că T. Băsescu nu vrea ca un candidat al dreptei să câştige prezidenţialele. Altfel spus, că T. Băsescu vrea ca Ponta să câştige prezidenţialele.

    Ăsta-i singurul rezultat notabil al analizei dvs.
    Care, cel puţin în acest punct, nu mai este o analiză, ci o speculaţie: dvs. consideraţi, bazat nu se ştie pe ce, că ştiţi care sunt gândurile, dorinţele, obiectivele lui T. Băsescu.

  6. Tony spune:

    P.S. Mai degrabă ar trebui să argumentaţi de ce credeţi dvs. că pentru T. Băsescu este mai important să se legitimeze ca lider al opoziţiei decât să lase preşedinţia – cel puţin 5 ani – pe mâna PSD.
    Pe ce vă bazaţi?

    • Ionel Nitu Ionel spune:

      Cum adica “sa lase presedintia”? pai este (doar) cum vrea domnia sa? eu cred ca nu are incotro… mai ales cu dreapta faramitata (apropos, la segmentarea ei a contribuit din plin domnia sa), iar exercitiul democratic ne va arata asta. Cu un presedinte de dreapta, T Basescu nu mai este legitimat drept lider al dreptei, ci acel nou presedinte. Cu un presedinte de stanga, actualul presedinte poate spera la preluarea lidearship-ului opozitiei

      • Tony spune:

        De lăsat preşedinţia este evident că trebuie s-o lase.
        De lăsat preşedinţia pe mâna PSD nu este atât de evident că trebuie. Poate s-o lase pe mâna unui reprezentant al dreptei. Adică poate să se implice pentru ca reprezentantul dreptei să câştige preşedinţia.
        Dvs. susţineţi în continuare că el doreşte de fapt ca la preşedinţie să ajungă Ponta.
        Iar singurul dvs. argument, pe care îl repetaţi, este că pentru T. Băsescu este mai important ca el să fie liderul dreptei după ce dreapta va pierde alegerile prezidenţiale.
        Eu aş spune că, dimpotrivă, Băsescu îşi riscă şi credibilitatea lui: dacă candidatul pe care el îl va susţine va pierde, nu se va mai putea revendica drept lider al dreptei. (În cazul susţinerii şi eşecului Elenei Udrea, această evidenţă ar fi flagrantă).
        De ce ar fi anunţat T. Băsescu că scopul lui major este să-l ducă pe Ponta la un nivel la care nu poate câştiga? Pentru că vrea ca Ponta să câştige? De ce supralicitează şi îşi asumă această luptă “pe viaţă şi pe moarte”? Pentru că vrea, de fapt, să piardă?
        Analiza dvs. duce la cel puţin această contradicţie.

  7. Decebal spune:

    Scenarii, scenarii…

    Cu zece ani in urma, PSD pregatise “tronul” pentru Adrian Nastase. Presedintele lor urma sa aiba puterea in mana. A aparut Traian Basescu si ne-am adus aminte ca “nu e prentru cine se pregateste”.

    Dupa 2012, PSD a lucrat harnic sa mute cat mai multa putere de la presedinte la guvern (prim ministru). In aceste conditii, poate ca sunt mai interesante functia de prim ministru si majoritatea parlamentara, iar functia de presedinte nu mai pare miza principala.

    Intelepciunea populara s-a verificat, in numeroase situatii, de-a lungul timpului. Oare si de data asta?…

    Fiind un partid mare si puternic, in orice alianta ar fi, PSD este, in esenta, singur. Cata vreme are nevoie de aliante ca sa aiba puterea, este singur. Si, daca chiar ramai singur si n-ai majoritate, e cam naspa…



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Ionel Nitu


Ionel Nitu

Ionel Nițu este analist de informații, antreprenor, director executiv la o firmă de IT și președintele unei asociații profesionale. Este profesor asociat la mai multe facult... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)