joi, martie 28, 2024

Sindromul Capsali, ayatolahul Tismaneanu si punguțele de sange

Marturisesc ca pana deunazi numele Iulian Capsali nu-mi spunea mai nimic. E vina mea. Il observasem, in trecere, pe unele forumuri, mi se parea violent ca limbaj si cam agresiv ca sentimente, dar neimportant. Facand acum o rapida incursiune pe internet, gratie amicului Google, am descoperit un text care m-a lasat perplex. Daca asa gandeste si scrie un viitor europarlamentar independent, vai de noi. Prefer sa cred ca este o facatura, un text atribuit domnului Capsali. Dar nu este singurul semnat Capsali si nici eu nu sunt unica sa tinta. Anti-liberal, anti-occidental, anti-intelectual, anti-sistemic, suspicios, daca nu mai mult, la adresa greco-catolicilor si nu doar a lor, Iulian Capsali este numele unui sindrom. Unul baroc in care se logodesc fantasme colectiviste si primordialiste intr-un cu aliaj cu certe afinitati, horribile dictu, extremiste. Dar vigilentii de serviciu cam absenteaza acum, nu-i auzim indemnand la purificarea spatiului public, cum o faceau acum o saptamana la adresa unui site conservator, pro-american, pro-israelian si anti-Putin. Tace si „Vocea Rusiei”.

“Dupa ce i s-a invalidat prin vot sustinerea unei moluște securistoide mucegăite in rele (care este dat in gat acum de partenerii politici ca a plusat in fata FMI-ului, organism colonial care cerea reduceri de 10% din salarii, molusca îmbibată in alcool oferindu-se din oficiu, ca un guvernator premiant, sa le urce la 25% ! ), “elitele” noastre vor sânge. Volodea Tismaneanu, care simte bine momentul, a iesit la atac mirosind o victima care nu are impetuozitatea necesara ca sa-i transmita public cuvenitele trimiteri la origini. Aceasta fericire tâmpă, excitata, de pe fața”elitei” noastre ce participa la ritualul de linșaj, are forma metafizica a capului vacii Kobe abatorizate, pus pe o lada de cărți. Cu cât cărțile sunt mai mânjite, cu atât satisfactia de a arunca cu ele dupa trădătorul cauzei neoliberale va fi pe măsură. Iar Volodea, simtind asta, aduce pe care le imprastie ritualic peste capul acestui animal imbecilizat de propaganda si care, la randul lui, secreta ideologie. Acest tablou orgiastic, in care ideologia este îmbibată în sânge, este imaginea pe care ayatolahul Tismaneanu o arată pedagogic, demonstrativ, oricui are intentia sa se opuna proiectului globalizarii. Orice om cu o fireasca propensiune identitara va fi aruncat in piata publica. Punguțele de sânge stau gata pregătite în frigiderele ayatolahului criptobolsevic.” Orice comentariu este de prisos…

Acelasi Iulian Capsali, pe forumul blogului “Certocratia” ca raspuns (aprobativ) la un articol al d-lui Dorin Tudoran: “Nu mai e nimic de adaugat. Punctum cu… punctum, ati demolat o temelie roasa de elanuri rollerian-stahanoviste (neplacut adevar!), de dorinta de infailibilitate comprimata in spatele unui personaj unanim recunoscut (tehnica folosita si de ucenicul nesatios M. Neamtu). De la tovarasul prof. Tismaneanu pana la domnul prof.Tismaneanu este un balans rapid, de metronom. Orwell sta nelinistit in poll position. Nu cred ca isi imagina ca aceia care au studiat societatile tiranice (cunoscandu-le dinlauntru), pot sa-si reproduca fara cusur, sa-si impropieze comportamentele analizate intr-o lume (cat de cat) libera. Copilul calaului (ideologic), dupa ce isi “ucide” ritual tatal (in fata natiunii), devine la randul sau “calau”. Este, domnule Tudoran, un subiect de roman si de scenariu de film. Din pacate nu este o fictiune, ci o realitate de istorie extrem de recenta.” “Una dintre fetele mele m-a intrebat: “Ce faci tata, iar scrii despre Tismaneanu?” Asa se explica totul; in general istoria se face si datorita unor erori marunte, aleatorii. Cateodata amuzante, cateodata nefericite. Cert este ca dl. Tismaneanu a devenit un personaj la noi in familie :)

Urmat de un comentariu savuros semnat Gh. Campeanu: “Mi-e teama ca intrebarea domnului Capsali (am perceput-o aproape ca pe una ” retorica”) nu poate de fapt fi satisfacuta numai cu umor ‘certocratic’. Chiar si certocratia poate avea fisuri, iar cazul in speta (interesul dlui. Tismaneanu fata de cartierul Dvs. din blogosphera) cred ca poate fi transat in favoarea dlui. Capsali. Am admirat si rabdarea Dvs. fata de farmecul neaos al unora dintre vizitatorii blogului, dar trebuie sa recunosc ca observatiile dlui Capsali au adus o boare de maniere urbane care-mi resusciteaza speranta ca spatiul public romanesc poate redeveni candva mai putin indigest.” La care, dl Capsali raspunde gentil: “Va multumesc pentru sprijin. Macar aici sa avem un blog “mai curat”, ca altfel o sa cerem spor de toxicitate, iar la noi este regula sa plateasca nevinovatii. Si e pacat.” Dl Campeanu continua: “Ce scrieti Dvs. mi se pare in mare corect si echilibrat, in afara metaforelor cu doua taisuri semantice. In definitiv, asta i-am imputat dlui. profesor in anii trecuti, in legatura cu obsesiile jacobine si analiza unilateral retributiva a personajului Silviu Brucan (tot f. complex, cu lumini , dar mai ales umbre foarte adanci). Nu apar tacerea despre trecut (si prezent), dimpotriva, indiferent cit de incomod este adevarul. Monopolizarea adevarului este insa una din principalele carente discursului public din Romania postmoderna.” Deci, pentru cei mai putin avizati, mi se reproseaza “obsesiile iacobine” si “analiza unilateral retributiva” (sic) despre personajul Silviu Brucan. In traducere libera, dar nu infidela, condamnarea dictaturii comuniste din Romania ca ilegitima si criminala, precum si descrierea lui Brucan ca un fractionist de partid cu un trecut dominat de minciuni crase si justificari cinice ale crimelor politice, nu ca un disident autentic.

Dl Campeanu a scris prefata unul volum de documente intitulat „Dosarul Brucan” aparut la Polirom, in doua editii, cu sprijinul IICCMER, in perioadele Oprea-Olaru si Muraru-Zamfirescu. Nu neg ca nu am fost (nu sunt) un entuziast nici al volumului, nici al prefetei. Mai departe, in dialogul de pe blogul „Certocratia” al poetului si jurnalistului Dorin Tudoran, dl Capsali isi exprima admiratia pentru Pavel Campeanu, sociolog neo-marxist, fost activist al CC al PMR (sef de sector la Sectia Internationala condusa de Ghizela Vass) si profesor de marxism la Politehnica in anii 50, care, intelege cititorul, s-a transformat intr-un gentil intelectual. Mie imi este rezervat, in retorica capsaliana, rolul de „fiul calaului”, cata vreme partenerului de dialog amical de acel blog, acela de fiu al unui intelectual stimabil. Calau a fost tatal meu, evident, nu, sa zicem, Silviu Brucan. In anii 50, nici Pavel Campeanu nu se ocupa cu cresterea puilor de gaina. Este greu sa nu observi deplina comuniune de idei intre domnii Tudoran, Capsali si Câmpeanu jr pe chestiunea combaterii „singerosului” reprezentant al „elitei”, „călău” el insusi si „fiu al calaului” (pace Capsali).

Repet, eu nu-l cunosc pe dl Capsali. Dar, din ce-am citit, n-as putea sa ma alatur parerii d-lui Gh. Campeanu ca avem de-a face cu “o boare de maniere urbane”…

In concluzie, mi se par extrem de pertinente reflectiile politologului Dragos-Paul Aligica:

„Lucrurile se clarifica. In mai putin de o saptamana, chestiuni aflate in penumbra au fost aduse la lumina de tot acest scandal: Contururi, conexiuni, afinitati -si din ce in ce mai probabila ipoteza a existentei unei miscari deliberate in sustierea de idei, retorica si intiative publice anti-occidentale, anti-liberale, anti-capitaliste, anti-democratice si ultimamente anti-nationale in Romania au devenit vizibile. Ceea ce parea speculatie riscanta acum o saptamana, devine o ipoteza din ce in ce mai plauzibila azi.

Nu sunt jurnalist de investigatie ca sa am capacitatea sa descalcesc acest nod cu fire multe care leaga extremisti legionaroizi, ecologisti rural-clericali preocupati de gaze de sist, pravoslavnici, agitatori publici cu un portofoliu incontestabili de actiuni impotriva statului de drept, ideologi putinisti, agenti de influenta cu sau fara stiinta si mandat si idioti utili, gura casca literar-ideologici cazuti ca musca in lapte in povestea asta datorita frustrarilor si vanitatilor lor si care nici macar nu inteleg titlul filmului in care joaca.

Un nod e sigur si ceva fire se leaga chiar si cu ochiul liber din datele care se intrevad acum. Asta va fi tema pentru urmatorii ani poate decenii in Romania si statele de la frontiera estica a lumii civilizate. Intram in viteza in noua era.”

http://dorin2tudoran.wordpress.com/2010/03/11/sorcova-vesela-punctum/

https://www.contributors.ro/politica-doctrine/cine-a-fost-silviu-brucan-marele-maestru-al-mistificarilor/

http://www.polirom.ro/catalog/carte/dosarul-brucan-documente-ale-directiei-a-iii-a-contraspionaj-a-departamentului-securitatii-statului-1987-1989-2964/

PS: Cat priveste notiunea de „disident”, poate ca ar merita reluata o discutie propusa cu ani in urma de istoricul Mircea Stanescu, pornind chiar de la cazul Pavel Campeanu. Scria el: „Cel care scrie în România despre noţiuni ca «dizidenţă», «literatură de sertar» sau «samizat» este obligat să le ghilimeteze. Şi aceasta din două motive. În primul rînd, întrucît la noi termenii în cauză nu au intrat nu doar în conştiinţa comună, ci chiar în conştinţa istorică în accepţia lor proprie. Şi, în al doilea rînd, pentru că ei au fost folosiţi în maniera cea mai abuzivă. Am auzit, începînd din 1990 încoace, ba că noi n-am avut nevoie de samizdat, întrucît cu voia cenzurii a fost publicat mai tot ce era de valoare în literatură – şi asta din partea criticii literare de vîrf (Nicolae Manolescu), ba că figuri notorii ale nomenclaturii au fost proclamate ori s-au autoproclamat dizidenţi (Ion Iliescu).” Este un apel la acuratete conceptuala si la obiectivitate istorica. Nu se pune problema de a nega meritele cuiva, ci doar de a utiliza notiunile cu ceea ce se poate numi prudenta epistemologica. Sigur, este normal sa existe puncte de vedere diferite. Dar istoria conceptelor are regulile ei.

http://mircea-stanescu.blogspot.ro/2007/12/despre-o-presupus-diziden.html

http://mircea-stanescu.blogspot.ro/2007/12/n-numrul-su-704-din-29-martie-2002.html

Distribuie acest articol

72 COMENTARII

  1. Candidatura domnului Capsali se anunță încă de pe acum foarte interesantă.
    Fanfaronada neoliberală nu dă efectele așteptate.

    • @Paul
      Domnule, eu innebunesc daca mai vad folosirea adjectivului „interesant” in chestiuni tragice. Ce, candidatura lui Hitler si a NSDAP la alegerile din Noiembrie 1932 pe care le-au si castigat a fost „interesanta”? A fost o catastrofa istorica pt. ca nemtii n-au inteles ca discursul politic si ideologia pot fi mortale. In cazul nostru situatia e mult mai grava intrucat cunoastem foarte bine precedentele, nazismul si comunismul cu genocidele aferente, si ce ne ramane de spus cand intalnim indivizi si discursuri similare? Ca e „interesant”? Nu credeti ca e obscen si asta ca sa folosesc doar un eufemism? Nu-mi luati in nume de rau interventia, dar chiar ma enerveaza usurinta cu care sunt tratate chestiuni extrem de periculoase.

      • Ohhh…cat de dor imi e de Campeanu si Ratiu, cu eleganta lor desavarsita. Si cand ma gandesc ce parere aveam despre ei si cat de indoctrinat puteam fi. De oameni de genul lui Capsali, desigur. Toata povestea asta poate avea doua consecinte: ori e aruncat la groapa de gunoi ori e trimis in Paralamentul European. Si tare imi e ca ultima varianta e plauzibila, pentru ca romanul voteaza ce vede la Tv si mai ales pe cel care urla mai tare si aduce un aer de proaspat in o eventuala bunastare materiala promisa. Iar chestiile nationaliste prind la romani, mai ales la cei trecuti de varsta a doua, care regreta vremurile nu demult apuse.
        Este periculos sa apara asemenea oameni si mai ales sa le faci public numele si sa-i aduci in prim plan.

    • @Paul

      ce-i domnule interesant? Inca un impostor bezmetic si demagog antioccidental in spatiul public si electoral? Ca impostor e si ca politician – zero experienta, zero capacitate minimala de intelegere/analiza politica si institutionala, a se vedea discursul rudimentar injurios in favoarea loviturii de stat din 2012, si a criticilor ei. Impostor si ca om de dreapta, conservator – ce conservator e asta domnule care e pro PSD/USL/lovituri de stat, antioccidental si eco-filorus? Si ca crestin – pai cum sa fii domnule antioccidental in asemenea context, in care sunt calcate in picioare domnia legii, libertatea, alea puse in fapt in ultimele doua secole tocmai la vest, de democratiile liberale si originate in conceptul crestin al libertatii si-n decalogul biblic, si sa te pretinzi crestin? Da’ unde s-o fi nascut domnule crestinismul? Si unde o fi dat el masura potentialului lui civilizator? La Moscova? La Novgorod? Ba te pomeni ca-n Romania lui Nichifor Crainic, sau a lui Zelea Codreanu? Pai ce, faptul ca numitul Capsali a copulat si procreeat abundent il face crestin? Simpla declaratie identitara (crestin si conservator si de dreapta) eludeaza lipsa de continut si coerenta a identitatii asteia? Un bezmetic, atata tot (sau , in fine, poate psihiatrii identifica si alte patologii aici, nu ma bag, nu ma pricep)

      Ce-i asa interesant ? Ca romanu n-are cultura liberala? Nu-i domnule nimic interesanta aici, e banal: orice cunoscator elementar a istoriei Romaniei moderne stie asta. Ca n-are identitate ideologica clara, ca-i vraiste, ca incurca crestinismul cu comunismul? Nu-i domnule noua nici asta. E doar o realitate romaneasca veche si tragica.

      Si ce-ar mai fi interesant? Ca s-a mai adaugat la esichierul politic un tulburat psihic, care performeaza in spatiul public ca demogagog si detractor cu limbaj abject al unor personaje publice respectabile? Ce-i interesant? Ca delirurile lui sistematizate sunt mai agresive decat ale altor candidati? Ca s-au gasit unii (destui) care din prostie, ignoranta, naivitate, delir mistic sau bigotism religios sa-l sustina?

      Mie mi se pare doar de un tragic fara echivoc. Atat dpdv al infantilismului unor alegatori ( o suta, doua sute de mii de semnaturi) care iata ce usor pot fi prostiti din lipsa de criterii elementare, din cauza de zero discernamant civic, politic, institutional, ba si spiritual (ce fel de crestini sunt astia domnule?). Dar si dpdv al lipsei de scrupule, duplicitatii si gaunoseniei identitare si spirituale a acestui individ.

      Adica daca e ceva de remarcat aici este ca, macar pana acum, candidatii dubiosi si dubitabili care mai intrau prin biserici si pupau cruci prin campanii, nu faceau din asta mesajul preeminent electoral (era asa, un act marginal), nu speculau atat de murdar spatiul intim, refugiul ultim al oamenilor (ignoranti, disperati, asa cum sunt, na) – credinta si familia. Nu speculau electoral faptul ca le-a nascut de 9 ori nevasta, si toate astea in paralel cu un discurs imund ociland intre venin pasiv-agresiv si ura fatisa fata de aparatorii valorilor libertatii si civilizatiei care nu-s neoliberale domunle, sunt clasic liberale sadea, sunt vechi, se suprapun perfect peste gandirea si etica crestina (din care se si trag de altfel) si n-au nicio legatura cu prostiile pe care le sustine individul asta sub nume de ortodoxie.

      Nu-i domnule nimic interesant aici. Din pacate nici imprevizibil. E continuarea declinului mentalului public si al asa-ziselor noastre elite. Atat. si se incadreaza perfect in tendintele semnalate de ani buni in partea asta de lume si de europa (vezi linia dughinist-moscovita, ca al dracului seamana). Mai pune si mata mana pe-o presa straina, pe-o analiza serioasa, zau, ca nu-i nimic interesant aici, doar ingrijorator.

  2. Domnule Tismaneanu,
    In fata unui asemenea text ca cel al D-lui Capsali nu poti decit sa ramii mut de uimire. Acesta este nivelul de euducatie, cultura si in final exprimare al unui om care se vrea in Parlamentul european? Ii dau deptate d-lui Cimpeanu intr-o singura privinta: aceea cu „cartierul”; toate textele citate indica niste maniere de „cartier” (a se citi mahala de Bucuresti la inceputul secolului XX).

    Este aici un exemplu de logica intoarsa pe dos: Tudor Arghezi a fost intii mare poet si apoi a scris pamfletul „Baroane”. Oameni ca dl Capsali ar trebui sa realizeze ca reciproca nu este valabila: daca scrii intr-un limbaj murdar, nu vei ajunge automat un nume in publicistica (sau istorie sau parlament sau …). Vei ramine numai in cartierul tau.

  3. cum i se poate scrie camaradului capsali, chiar, ce nume de roman verde, ca tot se bate el ca cimpanzeul, cu pumnii in piept ca apara romanismul, cam ce-o fi la nu e prea clar, ca pa blogul sau nu se poate. Sint curios daca ar posta comentarii in care i se spune , exact in stilul lui, ce reprezinta el, adica o simbioza jalnica intre national comunismul ceausist, ce standard intelectual maret, si legionarismul cel mai vulgar cu putinta. De fapt cred ca e plin de specia asta in duma micului fuhrer putin, fuhtin cum ii zicea cineva. Vorba unui banc celebru, i se vad testiculele si pistolul camaradului capsali.

  4. Parerile imunde ale acestui Capsali sau Capsomali-cum s-o fi numit acest individ aiurit,frustrat,tafnos,delirant, grosolan,semidoct ce pare iesit din haurile propagandei bolsevice crezute de mult apuse-n-au importanta decat prin macularea oricarei decente intelectuale.Grav este si de neinteles pentru mine cum de se gasesc persoane care se pretind intelectuali sa adere la elucubratiile individului.

  5. Da, prea agresive comentarii pentru un ortodox practicant autentic. M-ați făcut curios și am găsit comentarii similare și cu privire la domnul Pleșu, care spre deosebire de dumneavoastră este prezent în media on-line ortodoxă datorită cărții sale Parabolele lui Iisus: http://www.doxologia.ro/actualitate/arhiepiscopia-iasilor-anunturi/inregistrarea-video-conferintei-sustinute-de-scriitorul

    În schimb dacă se caută Capsali doxologia nu se găsește absolut nimic pe site-ul mitropoliei Moldovei. Rezultă că ierarhii de la un nivel în sus se delimitează de domnul Capsali.

    În schimb este mediatizat din plin pe site-ul unui domnului R…., asociat revistei Familia ortodoxă care are poziții anti-europene clare, am câteva numere, revistă a cărei comercializare prin multe Pangare a fost limitată oficial.

    În concluzie înclin să cred că este vorba de o persoană instrumentalizată de agenții de influență ruși.

    • Imi permit sa va contrazic. Pe site-ul amintit de Dvs. este inregistrarea video a conferintei „Familia-Un act de curaj ” (2 ore). Nu pun link-ul , pt. ca probabil Dl.Tismaneanu nu agreeaza publicitate indirecta prin comentarii(si oricum nu asta e intentia mea) dar va sugerez ca la site-ul respectiv , sus in dreapta , sa faceti search by keyword

      • Da aveți dreptate, am găsit conferința respectivă. Căutarea după „Iulian Capsali” în fereasta site-ului dă doar acest rezultat. Căutarea după Andrei Pleșu dă 12 rezultate dintre care multe de prim plan.

        Înclin să cred că prezența numelui Iulian Capsali pe site-ul respectiv este contingentă, asociată nu opiniilor sale publice ci familiei sale de excepție. Prezența pe site este singulară și girată de preotul care a fost co-invitat să susțină conferința respective la o editură cu profil ortodox.

    • Da, prea agresive comentarii pentru un ortodox practicant autentic.

      Defel, este excepția care confirmă regula… aceasta este fața habotnicismului ortodox de pe plaiurile mioritice, vocea frustrărilor legate de izolare și neadaptare la timpurile pe care le trăim.

    • M-ati convins. :)

      Profit de ocazie sa va cer scuze: am postat acum cateva zile la articolul lui S. Ionira un comentariu malitios in care va acuzam de manipulare. Am gresit. Putem avea opinii diferite dar imi e tot mai greu sa cred ca am identificat in persoana dvs. pe unul din agentii lui A. Dughin :)

  6. Habar nu aveam ca acest personaj exista, insa la o simpla cautare am gasit si eu o serie de comentarii agresive nu doar la adresa dvs., ci si a domnului Plesu. Plus niste imagini lucrate in stil pamflet cu o coperta a unei carti scrise de dvs. si cu domnul Plesu. Ce sa spun, plin de „cuviinta ortodoxa” acest individ care in rest se mai poate lauda cu cei 9 copii si cam atat. Vad ca este sustinut de site-uri radicale, precum cel al lui Roncea, iar discursul sau este o combinatie intre stilul antenist si cel prmist. Ma rog, acum ca Vadim dispare din peisaj, un alt manipulator de aceeasi factura trebuia sa-l inlocuiasca.

  7. Si din toate astea eu vad uşor-uşure panta pe care a alunecat poetul Tudoran.
    Jos, in amintirea tineretii petrecuta alaturi de viitorul Felix.
    Orice cuvint, rind, text care il poate murdari pe dl Tismaneanu, este bine primit pe blogul sau.

    • Eh, o fi si dl. Tudoran in cautare. E greu sa ramii fara un felix. Poate ca, in cazul in care popa pleca la Bruxel, si-a gasit si dl. Tudoran noul Felix.

  8. numele de Capsali este traditional machedon. Ca si destui din anturajul lui Zelea-Codreanu.
    Exprimarile -ca si cele ale lui Dorin Tudoran- suna a „Legiunii Arhanghelului Mihail”. AU TRECUT UNA SUTA DE ANI de atunci.

    • Flora Capsali (1900-1982) a fost o mare balerina. Liceul de Coregrafie ii poarta numele. Nu stiu daca dl Iulian Capsali este ruda cu ea. Cred ca exista o diferenta semnificativa intre ce (si cum) scrie dl Tudoran si ce (si cum) scrie dl Capsali. Dar nu neaparat la capitolul „parinti si copii” :) Oricum, nu dl Tudoran vrea sa candideze la alegerile pentru Parlamentul European.

    • Puteti sa va spuneti parerea despre domnul Iulian Capsali, oricare ar fi ea, insa este nepermis sa faceti legaturi intre grupul etnic din care provine si ce va mai vine dumneavoastra prin minte. Cel putin, nu pe acest forum! Luati asta ca pe o rugaminte!

  9. Iata o mostra de gandire congruenta cu a lui Capsali si in aceeasi nota moscovita, debitata de data aceasta de consilierul lui Ponta pe probleme economice, „nefericitul” Ionel Blănculescu: „Două evenimente majore au interferat, ieri, într-un mod nefericit, din punct de vedere al interpretării – aniversarea a zece ani de la intrarea ţării noastre în NATO şi solicitarea Ambasadei SUA din România pentru extinderea numărului de militari locaţi la noi cu 600 şi a tehnicii aferente cu avioane de luptă, cu certitudine ca reacţie la situaţia din Crimeea-Ucraina-Federaţia Rusă”, Ipochimenul adauga, conf. EvZ, „că sporirea efectivelor americane de pe teritoriul românesc și scutul anti-rachetă de la Deveselu fac din România „ținta perfectă” pentru un atac militar.”
    Articolul cu pricina la acest link http://www.evz.ro/crin-antonescu-ii-cere-premierului-sa-il-elibereze-pe-ionel-blanculescu-din-functia-de-consilier-dupa-declaratiile-la-adresa-nato.html
    Eu unul am reusit sa ignor revolta genuin ipocrita Antonesciana.

  10. Multumesc pentru informatii! Toata admiratia! Acesti caps(al)omanii trebuie sa fie cunoscuti. Asta, Mircea Dogaru, specimenele de la criticatac. Sa fie vazuti de toata lumea. Degeaba se supara sclifositii de liste. Daca norvegienii faceau liste, il dibuiau la timp pe Quisling. Astia actioneaza toti dupa tipar, au aceleasi texte si acelasi scop. Accepta orice/oricine uraste Vestul, SUA, Europa si preaslavesc tot ce se leaga de Rusia, indiferent daca e pravoslavnic sau bolsevic. Si, first and foremost, sunt porcosi, imunzi, vulgari, arunca cu laturi contand pe faptul ca intelocutorul se retrage de sila si ocupa ei tot spatiul public.

  11. Nu sper să vă consolez prin asociere. :)
    Am fost și eu într-o eroare, ieri, când lozincile ortodoxe ale împricinatului și susținerea bisericească, preluate din mers, m-au influențat greșit să văd un popă oarecum normal în sutana candidatului la europarlamentare.
    Azi m-am lămurit: tipul nu-i popă, nici normal la bibilică. E liber să se creadă artist, regizor, realizator TV, inițiator de organizații și proteste politice sau necolorate.

    Pe lângă stridența unor idei concentrate vădit pentru formarea propriei imagini atrăgătoare de credincioase păsărele, omul nu-i normal nici măcar în privința modului cum își asumă responsabilitățile părintești.
    Când doi copii gemeni au început școala, în clasa I-a, le-a zis-o din prima zi – “Pe-aici vă este drumul, cu tramvaiul!”- și i-a lăsat să se descurce singuri. Nu știu dacă procreatorul din el prefera să rămână acasă, să mai toarne un act în regie proprie, însă vă dați seama câți părinți anormali n-au îndrăznit să procedeze la fel cu copiii lor.

    Are o familie cu nouă copii, să-i trăiască și să fie sănătoși! Ironia sorții tatălui eroin, dotat și cu pofte europarlamentare, este tocmai preferința pentru îndepărtarea de casă până la Bruxelles, unde, culmea!, și-a propus să proslăvească familia în timp ce el o tratează pe-a lui la fără frecvență. Nu-i normal. Responsabilitatea de navetist îl lasă rece, soția are obligația să se descurce singură 5 ani, cu intermitențele inerente, să-l aștepte săptămânal după neregula casei: “Mai răruț, că-i mai drăguț!”; Normal, procreatorul se va întoarce la răspunderea principală: într-un nou scurt-metraj, va trage nerăbdător decarul, de după nouă, pentru ca sarcinile să se împartă mai ușor…. la un număr rotund. :)

  12. se trece la o noua treapta de dezvoltare si progres;dupa becali,vc tudor,eba,era sa uit ! adrian severin nu s a prezentat? il tzin tovarasii in rezerva ?
    la asha alegatori astfel de candidatzi trebuie !
    daca s ar prezenta Patapievici n ar avea nici o shansa

  13. Et tu, Ghiţă !?

    Clar este că dintre toţi inamicii şi detractorii, generaţia copiilor nomenclaturii staliniste – azi, între 50 şi 70 de ani – este cea care chiar nu te poate ierta, Volo, şi ţi-o ia foarte personal.

    Dacă la ceilalţi este mai mult sau mai puţin o duşmanie instrumentală, de serviciu, la co-generii noştri este o îndârjire personală. Pentru ei eşti un „murdăritor de cuib“ – Nestbeschmutzer, apostatul care fluieră-n biserică, or, aşa ceva nu se uită şi nu se iartă. Tant mieux, vorba neamţului, mulţi duşmani, multă onoare (viel Feind’, viel Ehr’)

    Cât despre tema în sine, personajul acesta Capsali (nume grecesc, sepharad, poate şi aromân ?) mi se pare derizoriu, dar, venind pe alte căi, ajung la aceeaşi concluzie cu Dragoş: „ipoteza a existentei unei miscari deliberate in sustierea de idei, retorica si intiative publice anti-occidentale, anti-liberale, anti-capitaliste, anti-democratice si ultimamente anti-nationale in Romania au devenit vizibile“

    Exemplul cel mai şocant este agitaţia anti-NATO făcută de un Ionel Blănculescu, ofiţer de securitate din anturajul oficial al iresponsabilului prim ministru Ponta – un sacandal uriaş, trecut cu vederea de presă.

    Sunt reactivaţi pe faţă agenţi de influenţă, dinamica se precipită. Pe de altă parte, e poate mai bine să se limpezească apele: oricum, SUA nu vor putea îngădui zurbagii şi marionete în fruntea unui stat de frontieră NATO într-o zonă foarte sensibilă. În acest sens, cariera politică a lui Pontantonescu e pe sfârşite.

    • ar fi interesanta o analiza a acestei mishcari ortodoxe-antiimperialiste !? de unde ishi trage seva ?cine sint adeptzii ?
      dintr un stat care se declara ateu dupa mai bine de 50 ani! de unde asha de multzi ?
      sau poate exploatatii oropsitzi se rugau ziua la conducator si seara la dumnezeu ?ortodoxia a fost singura agreata,mai ieri cerea sa fie scris in constitutzie ca e biserica natzionala(!!?)
      preotimea se ruga duminica la slujba ptr binele conducatorului si nu putzini preotzi ortodoxi au trimis in pushcarie dushmani ai poporului,folosinduse de actul spovedaniei ! cita murdarie morala !,dar noul stat inca tzine la secret aceste fapte.exista deci intre stat si ortodoxie o intzelegere !

    • Draga Rasvan, Iti multumesc mult pentru comentariu. Cum stii, titlul initial al cartii „Lumea secreta a nomenclaturii” era „Parinti si copii”. Este interesant ca nu exista urma de indarjiire impotriva a ceea ce scriu la copiii celor care, comunisti fiind, au fost victimele regimului (oameni implicati in afacerea Comertului Exterior si in marea inscenare legata de asa-zisul jaf). Reactiile ulcerate, firesti poate, vin dinspre cei care mai cred ca se poate trage o linie de demarcatie intre idealurile parintilor lor si practicile criminale ale regimului pe care, cel putin in prima sa perioada, l-au servit. Plecand din acea lume, eu am rupt categoric si definitv cu ea. Ma abtin sa-i judec pe altii…

      Sa-ti dau un exemplu, numele nu conteaza: fiul sau fiica unui fost general din MAI, sef al Militiei pe tara intre 1948 si 1952, a fost foarte ofuscat ca am mentionat numele parintelui sau intr-un articol. Altcineva, fiu sau fiica, este profund indignat(a) ca ma ocup de directorul general al Cenzurii (DGPT). Nu mai vorbesc de Petre Roman (il numesc intrucat este persoana publica, fost premier, fost ministru de externe, fost presedinte al Senatului) pentru care cultivarea memoriei lui Valter, nu doar ca parinte (ceea ce ar fi, in fond, OK) ci si ca „militant activ al stangii anti-staliniste internationale” (ceea ce este o minciuna) este de-a dreptul obsesionala. Iti amintesti, banuiesc, de scrisorile trimise de Ioana Constantin (fiica lui Pantiusa si a Anei Toma) si de Tania Podoleanu (nepoata Ghizelei Vass). In aceasta privinta, as spune ca dl Bogdan Olteanu a probat decenta. A spus limpede ca bunica sa, ca bunica, a fost un om onorabil, dar ca nu se poate pronunta asupra rolului ei politic, ca acest lucru revine istoricilor comunismului (m-a numit pe mine si pe, de asemenea, pe Stelian Tanase). Daca nu m-as teme ca ma repet, ca revizitez o tema de-acum strapaziert (imi amintesc acest cuvant, sper ca nu incorect, dintr-o interventie a lui Andrei Plesu, deci o tema batatorita, obosita, as scrie poate un articol cu titlul „Parinti, copii si adevar nemasluit”. Ce zici? Crezi ca ar fi necesar? Mai ales daca te gandesti la copiii unui fost premier, azi dupa gratii, care cred ca tatal lor este un martir politic. Ori la Oana Mizil. In ce ma priveste, m-am obisnuit cu acele reactii ofensate, scandalizate, ultragiate, acide etc. Psihologul din mine le intelege. Politologul le ignora :)

      As mai aminti un caz: e vorba de fiica unui fost membru al Comitetului Executiv si al Prezidiului Permanent,, ministru al muncii, primar general al Capitalei etc, condamnat in procesul Comitetului Executiv. Sunt bun prieten cu ea, a scris un roman in care discuta subiecte extrem de spinoase. Cartea a primit prea putine cronici, dar una, extrem de percutanta, a fost semnata in „22” de Tania Radu. In ce ma priveste, impartasesc pozitia lui Tudor Buganriu, mentionata de doamna Dorli Blaga in cartea despre tatal ei, Lucian Blaga: adevarul trebuie rostit integral.

      Revenind la sindromul Capsali: cum ii spuneam si lui „Lucid”, este, cred, un indicator al starii de descumpanire din societatea romaneasca. E important sa accentuam ca ortodoxismul nu inseamna ortodoxie, cum nici islamismul nu inseamna Islam. Orice fundamentalism (politic, religios, politico-religios) ameninta statul de drept si libertatile individului. Orice integrism primordialist este constrangator si liberticid.

      • Da Volo, cred într-adevăr că ai putea să-ți rupi din timp pentru un text în care să ne împărtășești din experiența ta directă, ca unul care arată că-ți poți construi biografia cu consecvența și demnitatea celui care a tins întotdeauna către bine și civilizație, fără a se trăda nici pe sine și nici adevărul, dar care tocmai de aceea întâmpină adversitate de la cei ce tocmai asta n-au putut/n-au dorit.

        Acelora le ești aducător de vești proaste, unul care le ține oglinda, așadar nu te aștepta la înțelegere, simpatie, necum admirație din partea lor: ești exemplul viu că se poate și altfel, demn și asumat, iar asta nu se iartă.

        Nu pietatea filială îi împinge pe aceia să se retranșeze într-o crispare identitară resentimentară, ci propria slăbiciune și lașitate. Și sub acest aspect le-ai arătat o cale ce n-au urmat-o: poți rămâne un minunat fiu, chiar dacă te confrunți deschis cu epoca și viața părinților – dragostea și respectul filial rămân intacte, dincoace de orice judecăți istorice, care ele, sunt independente de viața familiei. (Îmi vine în minte Albert Speer jr., arhitect contemporan de întindere mondială, care, cu naturalețea marilor spirite, vorbește cu respect și recunoștintă filială despre un tată a cărui viață publică îl oripilează adânc.)

        Nu doar copiii comuniștilor deveniți victime ale regimului comunist te privesc fără resentimente atunci când zugrăvești și analizezi acel regim al ororii, dar știu că nu există nici măcar unul din mulții urmași ai victimelor ne- sau anti-comuniste pe care-i cunoști si care să nu te accepte firesc, deschis, cu simpatie care poate merge până la caldă prietenie.
        Am observat, de altfel, că invariabil, insultele pe tema părinților tăi comuniști vin din partea unora cu sulfuroase antecedente securiste/dejiste/ceaușiste. Cum Dumnezeu nici un copil de pușcăriaș politic nu-ți reproșează părinții !?

        Așadar, nu pietatea filială, ci incapacitatea morală îi împiedică pe amicii noștri, dacă nu să-ți urmeze calea, cel puțin s-o respecte. La asta se adaugă triviala componentă psihologică a pizmei și frustrarea legată de oglindirea propriei neputințe.

        Un alt aspect care ar explica reacția lor rebarbativă este sentimentul de trădare, pe care-l resimt față de o critică făcută cu insider knowledge. Dacă critica ar veni de la unul ca mine (am numărat 27 de ani de pușcărie politică în familie, executată între 48 și 59, în calupuri de câte 2, 3, 5 și 7, ca la rugby), atunci ea ar fi de înțeles, dar de la tine, este o blasfemie. Că nu faci decât să exprimi adevărul, n-are relevanță pentru ei: solidaritatea „de clasă“ are prioritate în fața eticii. Acest tip de gândire este și el rezultatul caracterului profund sectar, conspiraționist și para-militar al activității și vieții comuniștilor, continuat mai abitir după ce au ajuns la putere, când s-au comportant ca o castă de ocupanți. Pe asemenea premise, solidaritatea intra-grupală e absolut prioritară.

        În fine, o a patra cauză a reacției lor ulcerate stă în tabu-ul impunității, pe care tu îl ataci frontal. Ei au fost obișnuiți de mici, nu doar să trăiască într-un mediu închis, de castă ocupantă și privilegiată, dar s-au format în dogma lipsei de răspundere/impunității, devenită realitate firească și de la sine înțeleasă.

        Despre toate astea, și multe altele, n-are cine scrie în afară de tine.

  14. V T: eu m-as feri sa abordez cazul Capsali daca as avea – cum sa zic, CV-ul dumitale, pentru ca efectul este de bumerang la majoritatea romanilor ortodocsi.

      • :) pe toate dle Tismaneanu, evident. Nu mai scrieti nimic. N-aveti „origine sanatoasa”, n-ati mancat salam cu soia, n-ati procreat abundent (9 copii in 3 camere), deci orice ati spune nu se pune. Ba frumos ar fi sa nici nu va mai aratati prin lume. E timpul sa va retrageti in munti.

      • V T: una este dreptul pe care nu vi-l neaga nimeni de a riposta insultelor si alta este demonizarea – chiar indirecta – a candidaturii anti-sistem – adica anti-cleptocratic, ca sa nu spun anti-borfashism – a cuiva care se revendica din valorile romanesti crestin-ortodoxe. Aceasta linie de demarcatie nu trebuia s-o treceti.
        Anumite istorii familiare pot probabil explica atacul la Gh. si Pavel Campeanu (fiu si tata). Dl Gh Campeanu – activ pe cateva forumuri – mi-a facut intotdeauna impresia unei persoane extrem de urbane si de calitate intelectuala dovedita. Pavel Campeanu o fi fost el adjunctul Ghizelei (a avut in anii 90 o replica formidabila: auzind ca Ghizela isi scrie memoriile a replicat sec: Ghizela….scrie????) dar a facut ani grei de puscarie inainte de 44, spre deosebire sa zicem de un Leonea T, si nici nu a fost la Moscova lucrand pentru serviciile de informatii staliniste in timpul razboiului.
        Revenind la cazul Capsali va acord circumstanta atenuanta a ne-informarii complete – lucru firesc cand nu esti tot timpul in Romania. Situatia aici este de tipul celei recent dovedite in Franta, dar mult mai acuta. Sistemul politic e clar falimentar, fiind vorba doar de o singura banda de borfashi care impartita in bande mai mici – psd, pnl, pdl, pmp , udmr etc – distruge Romania. Aspiratia catre o fortza anti-sistem este din ce in ce mai mare. Intre cleptocrati (borfashi in realitate la noi) si un candidat – cu toate pacatele lui – anti-sistem foarte multi dintre cei de aici se vor duce spre acesta din urma ca ultim gest de protest si exasperare. In Franta e acelasi lucru: doua mafii care i-au adus la exasperare pe mai bine de jumatate de francezi (38% nu au votat si daca adaugam voturile F N se trece de jumatate). De o parte mafia socialista cu emblema ex-ministrul Cahuzac (cred ca asa il cheama) „bugetarul” sarac milionar in Elvetia, de cealalta parte mafia „dreptei” cu emblema smecheriile financiare ale lui Cope(lovici). Urmarea? Frontul National va deveni pe 25 mai intaia forta politica franceza ca voturi, fiind votat – atentie! – masiv de CLASA MUNCITOARE. In Romania conditiile pentru un F N sunt mai mult decat coapte, dar dezbinarile caracteristice dambovitzene il impiedica sa apara ca supapa a exasperarii populatiei. Si atunci candidatii anti-sistem precum Capsali au atractivitate crescuta. Pericolul este ca daca nici ei nu se pot constitui in astfel de supape poate veni extremismul terorist gen Brigate Rosse sa umple locul. Aici e marea primejdie. Iar in loc de a tempera si rationaliza alternative precum candidatii independenti religiosi (inteleg ca mai e unul neo-protestant) cei care se considera analisti ii demonizeaza facand jocul cleptocratilor si, tare mi-e, al adevaratilor extremisti inca neiesiti la suprafata.

        • Gresiti macar la un punct. Tatal meu (pe care il numiti „Leonea T”, cata vreme lui Pavel Campeanu nu ii spuneti „Puiu C.” ori chiar altfel, dupa primul prenume dat de parintii sai, conform fisei de cadre aflata in Arhivele CC al PCR, la Arhivele Nationale) a fost inchis la Doftana intre 1935 si 1937. A luptat in Spania unde si-a pierdut bratul drept la 24 de ani in batalia de pe Ebru. Ca luptator anti-fascist, ca sergent, nu ca activist cominternist. Replica lui Pavel Campeanu o stiti, banuiesc, din scrierile mele. M-am intalnit cu Pavel Campeanu la Bucuresti, spre sfarsitul vietii sale. Am mers la el impreuna cu prietena noastra comuna, profesoara Gail Kligman de la UCLA. In prefata cartii”Ceausescu, anii numaratorii inverse” ma aminteste la multumiri, alaturi de copiii sai, Vera si Gheorghe. Nu am, si banuiesc ca nici Dvs nu aveti, nicio proba ca tatal meu ar fi lucrat „pentru serviciile de informatii staliniste”. A lucrat, oficial, ca redactor la sectia romana a postului de radio Moscova, diferit de postul de radio al Cominternului, „Romania Libera”, unde departamentul romanesc era condus de Valter Roman. Nu cred ca pot fi banuit de ostilitate apriorica in raport cu candidatii „anti-sistem” din Romania. Ati citit prea mult despre stalinism (cel din URSS, dar si din alte state), pentru a sti ca daca tatal meu ar fi fost o figura marcanta in serviciile speciale n-ar fi ajuns redactor-sef al Editurii PMR (apoi ESPLP), ci ar fi lucrat, precum Grigore Naum, Valter Roman, Minea Stan, Ion Rab, Mihai Patriciu, Wilhem Einhorn, Mihai Burca etc etc, in armata, MAI, DGSP.

          As mai adauga ceva: intr-un articol aparut in revista 22 (din pacate nu e regasibil pe web), Pavel Campeanu a scris in termeni extrem de calzi despre tatal meu. Sigur, nu nega intransigenta proverbiala a lui LT (depun marturie in acest sens), dar spunea ca excluderea lui din PMR a semnificat debutul rupturii lui (a lui PC) cu acel partid. Cel putin asa imi amintesc eu, dupa ani de zile, acel articol. Pavel Campeanu a fost un internationalist real (nu unul oportunist, precum, sa zicem, Stefan Andrei). Pentru el, un om care-si lasase bratul drept in lupta anti-franchista merita pretuire, nu ura si dispret. De ce il amintesc pe Stefan Andrei? Pentru ca, intr-un interviu cu un jurnalist al carui nume prefer sa-l uit, fostul secretar CC al PCR insarcinat cu relatiile internationale, apoi ministru de externe al regimului comunist, se referea la tatal meu de o maneira incalificabila. Dvs si cu mine putem sa scriem ca Brigazile Internationale au fost un instrument stalinist (in mare masura, stim amandoi, au fost). Dar ca un activist de frunte al PCR, mandru de amicitiile sale „eurocomuniste” sa vorbeasca despre „Brigazile Rosii teroriste” din Spania, este, veti concede, de-a dreptul suprarealist. La fel, un P. Niculescu-Mizil care denunta vehement in ale sale memorii, procentajele de la Ialta (in fapt de la Moscova, in 1944), ca si cum, fara acele procente, PCdR, in care el si-a facut ucenicia si apoi intreaga cariera, ar fi ajuns vreodata sa taie si sa spanzure in Romania. Ma rog, sinceritatea, coerenta si logica nu sunt proprii abordarilor memorialistice ale fostilor magnati comunisti…

          Nu Iulian Capsali, ci Traian Basescu a fost cel care s-a ridicat impotriva „sistemului ticalosit”. Aveti dreptate, nu traiesc in Romania, deci s-ar putea ca uneori articolele mele sa nu fie suficient de informate privitor la unele detalii semnificative. Dar nici nu pot inchide ochii cand ne intalnim cu o retorica fundamentalista si exclusivista care apartine, sunt convins, unor vremuri revolute. Nu liturghiile vor salva Romania, ci statul de drept. Va asigur ca pretuiesc un dialog deschis cu Dvs, dovada chiar acest mesaj. Ca si Dvs, cred ca demoralizarea, disperarea si cinismul pot duce la valuri explozive de nemultumire, la un tsunami al indignarii. Peronismul, am mai spus-o, este o primejdie reala. In Argentina, Montoneros, deci gherilele urbane din anii 70, erau peronisti, nu marxisti. Am scris o carte intreaga intitulata „Fantasmele salvarii”…

          • Si totusi in timpul ww2 L T si familia au locuit la „Metropol”. De „Metropol” ma leaga o amintire interesanta. In anii 70, ca student facandu-mi lucarea de diploma in apropiere de Moscova, obsinuiam cand ajungeam pe langa pietezele rosie si manejnaya sa iau o cafea cu lapte fierbinte si o pirojka la o patiserie de la parterul unei frumoase cladiri vechi. Cand i-am intrebat ce fusese acolo de-a lungul timpului, colegii rusi mi-au raspuns vag. De-abia dupa ce a venit Gorbaciov mi-au spus ca acolo era celebrul hotel Metropol al Kominternului. Apoi am citit si cartea parca a lui Vaksberg. Deci si eu mi-am baut cafeaua de multe ori la hotelul Kominternului „administrat” de NKVD.
            Revenind la actualitate, asa este, Basescu a fost primul care s-a ridicat impotriva sistemului. Am crezut si eu la inceput ca Miscarea Populara va fi acea fortza anti-sistem care va putea salva Romania. Din pacate, Basescu a gresit fundamental impunand pmp-ului aceeasi politica de racolare-cumparare de voturi prin primari ca si sistemul ticalosit. Nu e nici o diferenta intre Ecaterina Andronescu „garantata vanghele” si Baconschi sau Preda garantati de nutzi ex-cocos. Fripturism jalnic la toti. Si asta o sa ne coste enorm. Din pacate pentru el si Romania, Basescu, desi a inteles finalmente ce piatra de moara ii este EBA, a ratat sansa „albei-ca-zapada” patronand doar o alta grupare de pradatori gen udrea, pinalti, marin anton, gherasim-sector2 si altii de teapa lor, indivizi imbatraniti in rele capabili doar sa insufle o binemeritata scarba oamenilor cinstiti.

            • Nu, n-au locuit niciodata la hotelul „Lux” (titlul cartii lui Vaksberg). Au locuit intr-un subsol, intr-o singura camera, va pot da si adresa, a la rigueur. Iimparteau baia si mica bucatarie cu alte familii, inclusiv una de chinezi. Sora mea Vichi (Victoria), nascuta in 1941, va poate oferi detalii despre viata lor la Moscova. Valter da, a locuit la „Lux”, mai intai cu prima sotie, apoi cu a doua (Hortensia). Nici familia Oigenstein (apoi Rautu) nu a locuit la „Lux”. Din cate stiu, nici Doncea, nici Petrescu.

            • @ Dl. Tismaneanu In cazul lui Valter , si a doua sotie fusese la rindul ei „prima” – dar a celuilalt :lol:

              @ Dl. Lucid Bag seama Dvs. tre’ sa fi avut un foarte interesant subiect pt. lucrarea de diploma , daca ati inceput-o in anii ’70 iar in 1985 cind a venit Gorbaciov erati inca acolo :roll: Pe Yeltsin l-ati mai prins ? Subiectul tezei era cumva despre NKVD ?

        • Domnu’ Lucid , doar 2-1 puncte, daca imi permiteti :

          1) vorbiti de reusita lui Capsali la alegeri . Va reamintesc faptul ca desi BEC a validat candidatura, mai trebuie si ca CNSAS, in urma verificarii din oficiu, sa dea green light. Deci mai e pina la alegeri

          2) cred ca e oarecum fortata comparatia cu recentele locale din Franta. Nu uitati ca acolo e vorba de un partid (LePen) , deci o organizatie , care a cistigat in majoritatea localelor , dar au si pierdut , pe ici pe colo. In RO e vorba de un independent si depinde f. mult UNDE alege sa candideze .Or fi partidele din RO slabe cum spuneti, dar sint totusi organizatii .Posibil sa aiba ceva sanse in Moldova, in zona Neamtului , who knows…

          3) chiar daca aparent nu e legat de subiect (aparent doar) , as dori sa va intreb care e perceptia Dvs. despre Koresh (stiti DVs. , Waco, Texas, kids, Jesus, fire, etcsamd) Multumesc.

    • Harnicul nea Lucid vrea sa ne vire frica-n oase… de ortodoxie…Zau nea Lucide, ceteste ortodocsii matale majoritari saiturile de internet si daca nu, o faci matale mestecindu-le in informatie si un pic din veninul cu care ne-ai obisnuit? (De obicei nu tutuiesc dar vaz ca matale o faci fara obraz). Iaca, mai sintem si altii ortodocsi, cu vreo septe generatii di preoti in famelie, dar nu ne-au smintit nici rasismul nici antisemitismul, nici un fel de idei criminale. Nu de alta, dar noi, inainte de-a fi ortodocsi sintem chiar crestini!

    • Oare? „Romanul ortodox” asta de care ziceti este incuiat la minte, bigot pana la fanatism, usor de „prostit”, antisemit by default, retrograd, antieuropean si…”puios”? Asta ca sa stiu ce trebuie sa intreprind ca sa ma „calific”!
      Nope, sorry, oricat as fi de roman si oricat m-as identifica religios cu ortodoxia tot nu pot fi de acord cu astfel de manifestari! Iar de 9 progenituri nici nu poate fi vorba, nici nu refacem populatia umana dupa vreo catastrofa, si in plus imi respect sotia, nu vad normal sa reduci femeia la un simplu rol de „reproducatoare”! A fi responsabil nu inseamna sa torni plozi pe banda, inseamna sa-ti asumi cresterea si educarea lor incele mai bune conditii posibile! Ori, cum veniturile respectivului nu par a fi spectaculoase, pana una alta ii crestem noi, indirect, copiii.
      Referitor la „etichetarile” aplicate D-lui Tismaneanu, desi nu pot spune ca ii impartasesc unele opinii politice am apreciat la dansul eleganta de a dialoga civilizat, chiar si cu cei care l-au contrat, ori asta este dpmdv ceea ce ne dorim in societate, nu „talibanism”, fie el si „ortodox”!

  15. Si inca una: complet neinspirat, V T, sa scrii un astfel de articol tocmai pe 4 aprilie cand se implinesc 70 de ani de la un cumplit bombardament. Suntem multi romanii care nu-l uitam.

  16. D-l I Capsali aduce o incalificabila denigrare D-lui profesor. Nu este prima, nu va fi nici ultima. A-i vorbi D-lui Capsali (si D-lui Campeanu ori Tudoran) de valorile anti-totalitare, anti-autocratice si, cel mai important, anti-anti-umane (mai important decat umaniste) ar fi de prisos. Si contra-productiv, in ultima instanta. Iar aici nu-i voi da sfaturi D-lui profesor: experienta D-lui din ultimii 25 de ani de maculare (in medie, saptamanala) nu o mai are (aproape) nimeni.

    Cat despre libertatea de constiinta si adevar, un episod merita a fi amintit (relatat la finalul Cap. 28, ‘Scutul si sabia’, V Mitrohin si C Andrew).
    Dupa esecul puciului de la Moscova din 1991, Comitetul pentru Libertatea Constiintei a dobandit accesul la arivele KGB care aratau ca unii membri ai ierarhiei Bisericii au fost agenti KGB. Dupa ce parintele Gleb Iakunin (dizident oprimat de KGB), membru al Comitetului, a publicat o parte din aceste documente, ele au fost resecretizate. Practic a fost ‘unica gura de oxigen al adevarului’. Parintele Iakunin a fost amenintat cu punerea sub acuzare pentru tradare, iar in ianuarie 1994 a scris o scrisoare remarcabila patriarhului:

    ‘Daca Biserica nu va fi curatata de pata spionilor si informatorilor, ea nu se poate renaste. Din pacate, un singur arhiepiscop – arhiepiscopul Hrizostom al Lituaniei – a avut curajul sa recunoasca in mod public ca in trecut a lucrat ca agent si si-a publicat si numele de cod: „Restaurator”. Insa niciun alt ierarh nu i-au urmat ca exemplu.
    Printre cei mai importanti agenti ai trecutului sunt „Drozdov” – singurul ierarh care sa fie onorat de KGB al URSS, in 1988, pentru munca extraordinara in informatii -, „Adamant”, „Ostrovsky”, „Mihailov”, „Topaz” si „Abalt”. Este evident ca niciunul dintre acesti agenti inflacarati nu este pregatit de pocainta. Din contra, ei au predicat, prin maxime pastorale, cu privire la presupusul caracter neutru al informarilor asupra Bisericii si au aparut articole in presa Bisericii care justificau rolul informatorului ca esential pentru supravietuirea Bisericii intr-un stat anti-religios.
    Numele de cod pe care le-am descoperit in arhivele KGB apartin ierarhilor de varf ai Patriarhiei Moscovei.’

    Scrisoarea adresata lui Alexei al II-lea era fara precedent, intrucat, asa cum bine stia si patriarhul, agentul „Drozdov” era nimeni altcineva decat insusi patriarhul.
    Relatarea de mai sus nu se doreste a fi vreo analogie. Ea este doar o lectie despre libertatea de constiinta si aflarea adevarului.

  17. Seara buna!
    Domnule Tismaneanu, vad ca toata lumea ii da cu Capsali in sus si-n jos, se-ncruciseaza citate celebre cu linkuri catre saitul Patriarhiei din Moldova, sunt adusi in discutie, pe langa Capsali, si d-nii Plesu si Tudoran (subtil, cum ar veni) etcsamdscl. Am inteles, e groasa si nasoala. Dar si mai groasa si mai nasoala mi se pare mie perspectiva existentei unui public al d-lui Capsali, respectiv a unor potentiali alegatori. Imi inchipuiesc (stiu, de fapt, dar zic si eu asa) ca si in politica functioneaza demand supply and market equilibrium. Domnule, acest public/alegatori exista? Si cine sunt/pot fi astia?
    Stima!

    • Cum cine? Daca va referiti la cei care au semnat pt sustinerea candidaturii, nici nu-s extraordinar de multi ( o suta doua de mii). Dintre care va imaginati sper ca cel putin jumatate nu stiu cine e, ce si pentru ce au semnat. Iar restul, sunt usor de strans din marea masa de oameni buimaci ( lipsa criterii spirituale, civice, politice, institutionale) printr-un discurs care combina elemente bigote, nationaliste, antioccidentale, mesianice, eco-marxiste plus asta cu 9 copii in 3 camere ( e de-al nostru, e baiat sarac). Ati uitat ce amestec halucinant, suprarealist de asemenea manifestanti (RMGC, Pungesti, gaze de sist) cu asemenea preferinte s-au strans urgent asta toamna si marsaluiau cuminti (parca-i hipnotizase bivolaru) zdranganind petul prin bucuresti, fara sa-si dea seama ce fac, ce interese servesc? Ati uiat ce usor sunt de manipulat/prostit – vezi momentul reculegerii in memoria eroilor morti la pungesti, in luptele cu jandarmii, care de fapt erau vii? vorbim de mii si zeci de mii de oameni care atat de usor pot fi prostiti.

      Iar ei se gasesc in orice medii, de la cel corporatist la cel academic pana la sarmanii oamenii aia din Pungesti.

      Nu intelegeti cine sunt si cum pot fi adunati? (Re)ctiti Rinocerii lui Eugen Ionescu.

      • Mi-e teama ca nu prea este asa. Exista oameni carora nu li se adreseaza nimeni pe limba lor si este posibil ca domnul Capsali sa fie alesul lor. Trist, dar foarte adevarat. Insa asta inseamna, din pacate, ca exista o prapastie intre diverse grupuri sociale de care nu se sinchiseste aproape nimeni dintre cei care ar trebui sa o faca.

      • Eu am participat la acele proteste si nu il voi sustine niciodata pe domnul Capsali. Dar in ceea ce priveste ce vor face majoritatea celor ce au fost acolo … nu stiu, chiar nu stiu. Pe de alta parte, nici dumneavoastra nu stiti.
        Legi dubioase pot fi schimbate; anumite resurse pot fi regenerate, doar vointa sa fie. Dar ceea ce se pierde la RM este de nerecuperat, si asta pentru un castig foarte mic. Si nici acel castig mic, niciunii dintre politicienii de dupa ’89 nu au demonstrat ca ar fi capabili sa il valorifice, prin proiecte cu efecte durabile. Si atunci, sa fii de acord … cu ce ?
        Chiar si cel mai competent guvern a fost incapabil sa atraga o mare parte de fonduri europene, bani gratis. Nu sunt in stare de asta, dar vor fi in stare sa gestioneze proiecte de anvergura RM ? Cu un sistem putrezit de omniprezenta coruptiei, vor fi capabili sa asigure respectarea chiar si a unor norme elementare de siguranta ?
        Si la RM, si chiar si in ceea ce priveste Pungesti, exista suficiente motive de impotrivire chiar si din partea celor care nu sunt nici anti-occidentali, nici traditionalisti. Eu sunt o agnostica progresista dpdv social si mai de centru dreapta, economic vorbind. Insa nu am nici cea mai mica incredere in clasa „politica” de la noi – in realitate, un cuib de hoti, desi cu in grade diferite (ii apreciez, desi nu cu fanatism, pe cei care au reusit sa aduca progresele facute in justitie; remarc faptul ca nu s-au putut dezvolta decat intr-o anumita guvernare; dar si ca mare parte dintre colegii lor de partid au abandonat prin traseism, restul s-au divizat – o mare parte dintre ei au fost doar oportunisti, nu se poate vorbi de un mare segment diferit complet de restul clasei politice).
        Va invidiez credinta ca motivul opunerii la aceste proiecte este extremismul religios-nationalist, anti-occidentalismul etc. Singur explicatie pe care o pot gasi credintei dumneavoastra este increderea in beneficiile pe care le-ar aduce aceste proiecte. Cred ca este mult mai incurajator sa privesti lumea avand incredere in competenta si onestitatea celor care iti conduc tara, ei fiind cei care ar gestiona aceste proiecte. Si sa poti, astfel, sa iti formezi certitudini in legatura cu componenta si motivatiile altor grupuri.
        Eu nu am acest avantaj – consider ca exista o coruptie generalizata atat a clasei politice, cat si a majoritatii populatiei, astfel incat vad multe motive sa ma opun oricarui proiect cu efecte irecuperabile si potential nocive (sunt aproape sigura ca orice potential nociv se va realiza in Ro, iar beneficiile vor fi nule). Este un mod mult mai neplacut de a privi lucrurile, si va invidiez, si pe dumneavoastra, si pe altii – in lipsa unor modalitati mai eficiente prin care sa pot schimba lumea in care traiesc, cred ca as fi mult mai fericita daca nu as vedea niste lucruri. Foarte sincer as prefera sa nu le mai vad, sunt satula de ele.

      • A circulat prin multe firme de pe la noi, un mesaj de la acest Capsali. Cand am vazut articolul dumneavoastra m-am uitat din nou la mesaj si l-am recitit. Eu am fost unul dintre cei care au sustinut candidatura unui om care spunea ca traieste dupa valori crestine (eu cred ca printre astea sunt: sa nu furi, sa nu omori, sa nu faci rau aproapelui etc.) Probabil ca din cei peste 100k oameni, majoritatea au semnat pt. mesajul acela de PR atent ticluit sa placa unui public cat mai larg.
        Deci n-as baga in aceeasi categorie pe oamenii de buna credinta si pe niste specialisti in manipulare.

  18. Mi se pare deosebit de grava propulsarea unui astfel de personaj neaderthalian direct in lumea spalata de la Bruxelles. Ce cauta asta in Europa daca o uraste, daca ii detesta valorile? Cred ca are pur si simplu nevoie de bani plus ca i se pare ca, avind un numar indecent de copii (intr-o lume si-asa suprapopulata), o fi ceva de capul lui, dar este un apucat nerusinat care prinde la persoanele simple la minte.
    Cine stie apoi cum le otraveste mintile fiintelor care-au avut ghinionul sa se nasca in familia lui? Ar merita urgent adus in fata instantei, o astfel de retorica este inacceptabila !

  19. Să luăm aminteeeeeeeee… Pace tuturoooooooor….

    Incredibil ce continuă să ofere România… cănd zici că jobenul nu mai are iepurași, țuști mai apare un Capsali. Never a dull moment! Judecând la rece, trebuia să vină timpul și sărăciei cu duhul, generată de habotnicia ortodoxă, să se facă auzită. Cu limbajul intolerant aferent, cu fobiile și prejudecățile de rigoare. Go BOR, go!

      • @victor L – :-) tutulor este forma arhaică a cuvântului tuturor. Îmi aduc aminte că Ceaușescu abuza de ea, mai degrabă din prostie cât din cunoștință de cauză. In fine, să revenim la subiectul Capsali care este de-a dreptul năucitor. Tipul are un mental compatibil cu cel specific secolului XIX … vă recomand interviul din România Liberă

        Are șanse de a intra în Parlamentul European… nișa de electorat care se adresează este formată din public ortodox zelos, în general o lume izolată, ultra-conservatoare în sensul negativ, lipsită de orice fel de perspectivă. Este, fără-îndoială cireașa de pe tort în talmeș-balmeșul clasei politice românești.

  20. Personajul cu pricina provoaca fiori nu atat prin persoana sa cat prin faptul ca putem recunoaste in el deja un profil comun. Sunt oameni nesemnificativi in speta dar au prins culoar liber de ceva vreme. Criza din tara asta face ca societatea sa isi fi pierdut orice simt al ridicolului. Ma refer nu la criza economica ci la criza valorilor sociale si intelectuale. Valori sociale… suna pompos. Pe scurt romanii au pierdut capacitatea de a recunoaste si pune la locul lui un prost fudul. Am in minte cateva personaje de acelasi calibru. Fiere, frustare, plinatate de sine, monoglotism, pretiozitate, dorinta enorma de revansa. Oameni care populeaza multe ziare si bloguri devenite scorburi ale web-ului care oplosesc aceste vanitati ratacite. Ma gandesc aici la Cotidianul de pilda dar sunt multe altele. Si aceasta este rezultatul catastrofei din universitati, cred eu. Nu prea mai sunt oameni care sa aiba autoritatea necesara sa ii puna pe acesti oameni la punct. Nu mai exista referinte. Orice este posibil. Si cand zic orice ma gandesc mai degraba la lucruri rele si chiar la orice.

    De la distanta, domnule Tismaneanu, nu se vade probabil padurea din cauza unor copaci. Dar cand tot mergi zilnic prin padure si nu ii dai de cap si nici macat nu gasesti o poienita macar … ai senzatia fatalei transformari care a umplut spatiul public cu balarii in ultimii 10-20 de ani. Este oarecum infricosator. Si asta pune sub un mare semn de intrebare evolutia noastra plublica (si politica) in viitorul imediat.

    Eu continui sa cred ca o vom duce asa pana cand o mare trauma va reorienta publicul romanesc de la a elogierea cuvintelor la elogierea faptelor. Cum zicea lt.-col. Frank Slade in Parfum de femeie: „cand rahatul va lovi gardul se va vedea atunci cine fuge si cine ramane in fata pericolului”…. Noi nu avem un Frank Slade care sa arate conducerii „scolii” cat de gresit actioneaza. Sau cei care ar fi putut fi fie nu au putut fie nu au gasit de cuviinta sa isi apere valorile in care credeau.

  21. Mulţumesc sincer domnule Tismăneanu. Nu auzisem de acest personaj. Acum, m-am informat şi pot să spun că mi-am pierdut o parte din speranţa rămasă pentru viitorul românilor. Ignorance was bliss.

  22. Eu unul sunt extrem de panicat. Ponta se retrage din politica. Sunt pierdut, debusolat si fara nici o perspectiva. Nu stiu ce faceti voi, dar cred ca sunteti cel putin la fel de rau. Trebuie facut ceva sa-l tinem aici langa noi. Asta e si incapatanat si va fi cam greu dar, uite, io propun sa-l inchidem undevasi de acolo il intrebam ce sa facem, cum sa ne deschidem zorile prosperitatii si dreptatii. Cum unde sa-l inchidem? La Jilava, ca-i mai sigur.

    P.S. Asta chiar e modelul plagiaristului. Il copiaza pe Nastase, detinutul politic, la virgula. Poate-l copiaza si cu dusul la mititica. Lingaii au inceput deja sa boceasca si sa implore.

  23. As avea o nelamurire pe care o adresez autorului : e vorba de finalul primului paragraf .
    „Tace si Vocea Rusiei”.

    DIn cate inteleg, e vorba de aparitia in competitia PE a dlui Capsali . Poate chiar mai mult , un „sindrom” spune autorul , „unul baroc” …Fie si asa, dar ce treaba are VR in treaba asta ? :roll:
    De ce trebuie musai sa se exprime intr-o problema de interes pt. autor ? Din cate stiu VR exprima o pozitie apropiata de cea a autoritatii ruse, guvern carevasazica . Guvern care , oricum, are alte prioritati , mai ales in perioada asta . In nici un caz nu cred ca la Moscova e urmarita candidatura Dlui Capsali nici respectivul „sindrom baroc” (if any :lol: ) . Imi amintesc de titlul unui articol al distinsei noastre gazde , mai demult, intitulat „Cine este Valentin Mandrasescu ?”
    (parca asa era numele, nu-mi amintesc exact) , cu incercarea de a ridica valul asupra identitatii reale a unui jurnalist de la VR. Bref, as aprecia daca autorul ar explica de ce trebuie ca VR sa nu taca , sa se exprime in topicul de interes al autorului. Multumesc.

  24. Excelent articol domnule Tismaneanu ! Am inceput batalia electorala pentru Parlamentul European si indemn alegatorii sa spuna NU votului lui Capsali si bine-nteles NU votului specimenelor USL (actualmente PSD-UNPR-PC, respectiv PNL) si non – USL (candidati (in)dependenti (pe buletinele de vot) de USL) !!!

  25. V T: memoria mi-a jucat o festa. Metropolul de langa Bolshoi Teatr a fost intotdeauna (si e si azi) hotelul turistilor straini super-bogatzi. Liuks-ul de pe ulytsa imeni Gorkogo – azi Tverskaya – in acei ani nu era inscriptionat cu nimic, probabil erau ceva birouri ale statului. Tot o festa a memoriei vine de la sincer emotionanta istorie a sticlei cu lapte adusa de tovarasa Ana pentru sora cea mare in acei ani, iar cum tovarasa Ana locuia la Liuks am facut automat conexiunea gresita. Apropos de A P si de distinctia neta care trebuie facuta intre parinti si copii: in clasa I-a o vedeam uneori pe A P in zona Bisericiii Sf. Elefterie vechi cum impingea caruciorul unui nepot (al lui Vlad?) urmata la vreo 10 m de doi barbati tacuti si aparent indiferenti. Peste cativa ani, la liceul Lazar am intalnit-o pe Tania P, profesoara de rusa, o femeie inalta, frumoasa, cu coafura identica cu a mamei sale cu care semana mult. Nu i-am fost elev, dar tot timpul liceului am auzit de la colegii din alte clase doar cuvinte de pretuire pentru profesoara serioasa si exigenta care era.
    Si iar apropos de relatiile inter-umane, poate comentati o data afirmatia cred din anii 60 a lui Vasile Vilcu – atunci presedinte al comisiei de revizie – ca nu a pomenit un grup care sa se reclame reciproc mai mult decat „spaniolii”.

    • Am cunoscut-o pe Tania Bratescu. Mama a fost buna prietena cu doctorul Gheorghe Bratescu, au fost „zburati” impreuna de la Institutul de Igiena in 1962 (daca nu ma insel asupra anului, putea sa fi fost in 1961). Tania si doctorul Bratescu veneau adeseori in vizita la matusa mea, Cristina Luca (mai ales in anii de dupa moartea sotului ei, Mihail Boico). O scena amuzanta: era prin 1973 sau 74, citisem cateva poezii ce pareau iconoclaste ale lui Paunescu, am spus ca e un bun poet. Doctorul Bratescu m-a privit ironic si mi-a spus” „Din care sa deduc ca-ti place Victor Hugo?”

      Tania a inteles ce-a fost sistemul, doctorul era un lamurit perfect. Din cate stiu, Tania s-a inscris chiar in PNT-CD. M-am vazut la LA, acum cativa ani, cu Tosa, fiul Taniei. Era in vizita (din Franta) la niste amici comuni. Ana a fost, pana la capat, o devotata a URSS, asemeni, sa spunem, unor Borila si Chisinevschi (n-as spune acelasi lucru despre Gh. Stoica, Bodnaras si Rautu, care au salutatat si sustinut linia anti-reformista, pro-stalinista si anti-sovietica a lui Dej). Dar nu cred ca Ana a renuntat vreodata integral la mitul Stalin. Cum nici vechiul ei amic Maurice Thorez n-a renuntat. In acei ingrozitori ani 50, „spaniolii” si „francezii” se turnau mai intens decat altii si poate pentru ca erau mai anchetati decat altii…

      Sa ofer aici un detaliu important: am fost interpret (traducator) al interviului realizat de Robert Levy la Philadelphia cu mama mea, pe vremea cand lucra la teza de doctorat devenita cartea cunoscuta. Ca traducator, evident, n-am comentat, mi-am facut datoria tehnica. Dar tin minte o intrebare-cheie, in raport cu care, cred, putem lumina mai bine personajul Ana Pauker. Intreba Robert Levy: „La inceputul anilor 50, cand au inceput anchetele spaniolilor in tarile de ‘democratie popuolara’, inclusiv in Romania, prezenta Anei Pauker in Biroul Politic si in Secretariat vi se parea un scut, o sansa de protectie?” Mama a stat pe ganduri, apoi araspuns ceva de genul: „Nu. Pentru Ana nu exista nimic mai presus de linia sovietica, iar daca aceasta linie implica declararea fostilor voluntari din Brigazile Internationale drept agentit titoisti, americani, sionisti etc, ea nu s-ar fi opus”. Stiu, alte persoane cred ca Ana i-ar fi aparat pe spanioli. Asa credea, de pilda, buna prietena a mamei mele, farmacista Sanda Sauvard. As mentiona ca si matusa mea era inclinata sa creada ca Ana Pauker i-ar fi tinut piept lui Dej pe acest subiect. Dar aici a intervenit un dezacord intre mine si matursa mea. Ea se baza pe ceea ce-i spusese fostul colonel de securitate Eugen Szabo. Eu ii fac credit mamei mele la nivelul intuitiei psihologice si chiar politice.

  26. Valeu, ce atac impotriva unui singur om.

    Dar, asa, pentru stiinta mea, de ce este asa de periculos si indecent Capsali? Sau, reformulez, cu ce este el mai prejos sau mai nedemn de a ajunge la Bruxelles, decat alti europarlamentari – uitati-va la ”fauna” diversa a celor trimisi acolo: agramati ca ”Eba” (a carei unica calitate stim care este, tatal!), inculti ca „Jiji”, personaje de mare „moralitate” ca Ridzi sau Severin, sau ”romani” ca Tokes (care nu rateaza nicio ocazie de a ataca Romania)?

    Da, exista sigur un sindrom Capsali. Si cred ca, pana la urma, e unul perfect legitim. Atata vreme cat partidele care se perinda de atatia ani nu mai sunt credibile, ce vina au oamenii ca isi pun speranta in primul venit? Eu am semnat pentru el, recunosc, si cred ca merita o sansa. Nu sunt 100% convins de el nici ca om, nici ca discurs. Dar, atata vreme cat sunt oameni care gandim ca el, de ce sa nu aiba dreptul sa ajunga la Bruxelles? Nu ar trebui ca un parlament sa ii reprezinte si pe cei care nu imbratiseaza sindromul ”politically correct”?

    „Freedom of speech is not freedom for the fellow you love, it’s freedom for the fellow you hate the most. And a democracy can’t exist without free speech and the right to assemble.” (Larry Flynt)

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Vladimir Tismaneanu
Vladimir Tismaneanuhttp://tismaneanu.wordpress.com/
Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism, Fascism, and Some Lessons of the Twentieth Century" (University of California Press, 2012), "Lumea secreta a nomenclaturii" (Humanitas, 2012), "Despre comunism. Destinul unei religii politice", "Arheologia terorii", "Irepetabilul trecut", "Naufragiul Utopiei", "Stalinism pentru eternitate. O istorie politica a comunismului romanesc", "Fantasmele salvarii", "Fantoma lui Gheorghiu-Dej", "Democratie si memorie" si "Reinventarea politicului. Europa de Est de la Stalin la Havel". Este editor a numeroase volume intre care "Stalinism Revisited", "The Promises of 1968", "Revolutiile din 1989" si "Anatomia resentimentului". Coordonator al colectiilor "Zeitgeist" (Humanitas) si "Constelatii" (Curtea Veche). Co-editor, impreuna cu Dorin Dobrincu si Cristian Vasile, al "Raportului Final al Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturiii comuniste din Romania" (Humanitas, 2007). Co-editor, impreuna cu Bogdan Cristian Iacob, al volumului "The End and the Beginning: The Revolutions of 1989 and the Resurgence of History" (Central European University Press, 2012). Co-autor, impreuna cu Mircea Mihaies, al volumelor "Vecinii lui Franz Kafka", "Balul mascat", "Incet, spre Europa", "Schelete in dulap", "Cortina de ceata" si "O tranzitie mai lunga decat veacul. Romania dupa Ceausescu". Editor, intre 1998 si 2004, al trimestrialului "East European Politics and Societies" (in prezent membru al Comitetului Editorial). Articolele si studiile sale au aparut in "International Affairs" (Chatham House), "Wall Street Journal", "Wolrld Affairs", "Society", "Orbis", "Telos", "Partisan Review", "Agora", "East European Reporter", "Kontinent", "The New Republic", "New York Times", "Times Literary Supplement", "Philadelphia Inquirer", "Gazeta Wyborcza", "Rzeczpospolita", "Contemporary European History", "Dilema Veche", "Orizont", "Apostrof", "Idei in Dialog" , "22", "Washington Post", "Verso", "Journal of Democracy", "Human Rights Review", "Kritika", "Village Literary Supplement" etc. Din 2006, detine o rubrica saptamanala in cadrul Senatului "Evenimentului Zilei". Colaborator permanent, incepand din 1983, al postului de radio "Europa Libera" si al altor radiouri occidentale. Director al Centrului pentru Studierea Societatilor Post-comuniste la Universitatea Maryland. In 2006 a fost presedintele Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. Intre februarie 2010 si mai 2012, Presedinte al Consiliului Stiintific al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER). Doctor Honoris Causa al Universitatii de Vest din Timisoara si al SNSPA. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Universitatii Maryland.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro