Home » Analize »Politica & Doctrine »Societate/Life » Citesti:

Societate sănătoasă cu oameni bolnavi – formularea problemei

Virgil Iordache noiembrie 10, 2013 Analize, Politica & Doctrine, Societate/Life
39 comentarii 1,534 Vizualizari

Cineva spunea zilele trecute că nu mai suntem în post-comunism, pentru că au trecut deja 24 de ani, că suntem acum în democrație și avem problemele democrației noastre. Altcineva întreba, cu aluzie la ce se vede în spațiul public în jur, ce înseamnă om bolnav, care ar fi criteriile de individuare a celui bolnav față de cel sănătos. În substrat: suntem noi o societate de oameni bolnavi cumva? Iată două perspective diferite, una pornind de la o patologie socială, alta de la o patologie individuală. Una evaluează starea societății prin prisma instituțiilor existente, a faptul că suntem în UE și NATO, și spune că nu mai este „bolnavă”, că s-a însănătoșit, cealaltă se referă la “problemele” evidente ale democrației românești și pune în atenție întrebarea dacă oamenii nu cumva sunt, totuși, “bolnavi”.

Cele două perspective pot fi acomodate în modul următor: structurile instituționale sunt “sănătoase”, dar ele ar fi populate de oameni „bolnavi”. Iar de acum am avea doar de luptat ca oamenii să se însănătoșească. De luptat cine? Noi, oamenii bolnavi cu noi înșine? Știind că structurile sunt mai „bune” decât noi înșine? Cine și de ce ar vrea să fie altcineva decât el însuși? Sau de luptat unii oameni „sănătoși” cu alții „bolnavi” în numele unor valori asigurate de structurile bune?

Metafora bolii și a sănătății sociale și individuale are un folos cognitiv (ne permite să structurăm puțin ce știm despre grupurile de oameni) și unul practic (ne permite să vedem cum gândesc aceste grupuri de oameni ca să își rezolve problemele).

Să luăm pentru a structura discuția trei tipuri ideale de oameni:

  1. care pun accent pe libertatea interioară (de a alege între bine și rău în sens spiritual în condițiile unei dependențe cât mai mici de nevoie materiale care se satisfac la super-market, restaurant, etc),
  2. care pun accent pe libertatea negativă (libertatea absolută de decizie într-un spațiu privat cât mai amplu, cu condiția să nu deranjezi pe altul)
  3. care pun accent pe libertatea pozitivă (libertatea de a-ți atinge niște scopuri concrete în viață, cu obligația corelativă pentru stat și ceilalți să îți furnizeze resursele și serviciile necesare – un minim de venituri, educație, etc).

Fiecare om din aceste categorii posibile este un model particular de “sănătate” și are anumite așteptări de la stat, pe care îl concepe ca având roluri diferite. Un model simplist al relațiilor dintre oamenii “sănătoși” și structurile religios-politice bizantine și spiritual-politice democratice ar putea arăta cam așa:

Stat „sănătos” ortodox-bizantin, prestator de servicii indirect oamenilor, prin instituțiile religioase din care oamenii fac parte Stat „sănătos” democrat, prestator de servicii direct oamenilor, alternează politicieni care pun accentul mai mult pe LN sau pe LP
Om „sănătos” ortodox- bizantin, care pune accent pe fundamentele existențiale care fac posibilă LN și LP, libertate ontologică Se simte ca peștele în apă în statul ăsta, supunându-se puterii politice și având la dispoziție infrastructura și resursele necesare pentru proiectul lui religios care se bazează pe o autonomie internă, nu una externă Atâta vreme cât nu e prigonit personal sau prin instituția religioasă, sau dacă statul nu adoptă niște reguli prin care se facilitează încalcare unor reguli fundamentale pe care el le consideră bune, nu îl interesează ce face statul ăsta.
Om “sănătos” democrat, cu libertate negativă (LN) și pozitivă (LP) Se simte oprimat de un astfel de stat și zice că banii se risipesc dacă statul susține instituțiile religioase. Libertatea internă i se pare o simplă retorică menită să îl facă să piardă (să renunțe la) resurse externe. Se simte nu chiar ca peștele în apă, dar destul de bine în statul ăsta, pentru că are la dispoziție un spațiu social pentru autonomie personală externă și resurse pentru proiectul lui personal care poate fi și spiritual (whatever this can mean) dacă ajung spre vârful piramidei lui Maslow cu satisfacerea nevoilor.

E vorba de grupuri principial incompatibile de oameni care se izolează unii de alții la nivel privat și sunt în conflict de interese la nivel public pentru utilizarea statului ca prestator de servicii folositoare lor.

Oamenii din grupul ortodox-bizantin sunt mai uniți decât cei din grupul democrat, pentru că la primii zona de conflict este una internă, mentală, sufletească, acolo se dă lupta de a alege între bine și rău, iar pentru relații cu alți oameni există regula absenței conflictului, în timp ce la democrați există o dispută exterioară permanentă cu privire la importanța relativă a libertății negative față de cea pozitivă în politicile publice ale statului.

Pentru a ilustra eventuala utilitate a modelului propus îl aplic la trei situații de interes public:

Aplicație 1: închinarea la moaștele Sfintei Parascheva. Acesta este un gest întemeiat pe libertatea interioară de decizie specifică oamenilor sănătoși ortodocs-bizantini. Pentru oamenii din grupul democrat este ininteligibilă decizia acestor oameni. Cei din subgrupul libertății pozitive (obsedații de resurse pe care nu le vor pentru ei sau pentru alții) se vor simți revoltați și îi vor disprețui pe ortodocs-bizantini pentru că irosesc resurse, își distrug sănătatea, etc, îi vor considera „bolnavi”. Cei din subgrupul libertății negative (obsedații de autonomie pe care o vor și pentru ei și pentru alții) vor fi mai toleranți, în numele chiar al autonomiei pe care o susțin, dar îi vor privi ca pe niște victime ale unei manipulării pentru că ortocs-bizantinii renunță la autonomia lor publică și sunt un rău exemplu social pentru fanii autonomiei publice. Adepții libertății pozitive vor vrea să îi salveze pe primii, să îi “însănătoșească”, la fel ca în andecdota cu cel care ajută să treacă o doamnă strada ca apoi să descopere că dânsa nu voia (oamenii din această categorie cunosc scopurile bune de urmat pentru toți oamenii și în acest sens au o asemănare de familie cu ortodoc-bizantinii, doar că scopurile diferă). La rândul lor, nimic nu i-ar face mai fericiți pe ortodox-bizantini să îi „însănătoșească” pe democrați, să le releve adevăratul spațiu al libertății, cel interior, și a faptului că supunerea socială și politică este o metodă foarte bună pentru maximizarea acestuia.

Aplicație 2: protestele contra proiectului Roșia Montana și a exploatării gazele de șist. În aceste proteste sunt apărate interesele celor care vor un stat bizantin (subminat de orice investiție externă României din partea unor state nebizantine) și ale celor care vor libertate pozitivă de la un stat democrat (subminată de orice exploatare neautarhică a resurselor statului). Pentru un adept al libertății negative ca prioritate ele sunt o manifestare exemplară a libertății de inițiativă.

Aplicație 3: interpretarea drepturilor omului ca încălcând precepte religioase. Pentru un adept radical al libertății pozitive proprietatea privata si profitul fiind un furt, argumenteaza el, legile care dau drept de proprietate privata inca o regula biblică. Pentru un adept radical al libertății negative redistribuirea bunăstării fiind bazată pe jefuirea (taxarea) celor care au bunuri, ideea de stat social din legi e bazată pe incălcarea unei porunci biblice. Pentru un ortodox-bizantin toată această dezbatere este un non-sens, „drepturile omului” sunt un concept mai degrabă nefolositor, o contingență istorică probabil nerelevantă la scara mileniilor.

E limpede că oamenii din aceste categorii au moduri diferite de a gândi omul, scopuri diferite și căi diferite de a-și atinge scopurile. De exemplu, oamenii din grupul ortodox-bizantin nu critică individual statul (dacă e să respecte canoanele), ci doar prin vocile mai-marilor. Oamenii din grupul democrat valorizează critica publică și libertatea de expresie cu privire la stat.

Cum e structurat sistemul de valori al acestor oameni ca să își rezolve problemele? Ei au în spate un amestec de gândire deontologistă și utilitaristă de următorul gen: un nucleu deontologist de valori acceptate ca bune la un om indiferent de consecințe, iar acest nucleu este înconjurat de o anvelopă utilitaristă de fapte bune în funcție de context, judecate ca atare după rezultate. Statul intră în zona utilitaristă, ca instrument pentru implementarea creării proiectului de om acceptat ca bun. Omul bun democrat e ceva mai puțin deontologist ca omul bun ortodox-bizantin, adică are o anvelopă utilitaristă mai bine dezvoltată.

Formularea problemei

Din punct de vedere formal și declarativ prin integrarea în UE și NATO statul sănătos este statul democrat. Avem acum un stat sănătos (nu neapărat perfect, dar suntem pe drumul cel bun). Propoziția anterioară este adevărată pentru tipul ideal al oamenilor democrați, dar falsă pentru tipul ideal al celor ortocs-bizantini. Oamenii din aceste două categorii trebuie să trăiască împreună în același stat, la care se raportează diferit și de la care au așteptări diferite. Acest stat de facto este acum democrat și luăm acest lucru ca fiind bun. Atunci problema este următoarea: cum pot să trăiască în armonie într-un stat democrat oameni care valorizează prioritar fie libertatea interioară, fie libertatea negativă, fie libertatea pozitivă?

Sub-probleme:

  • Ce calități sociale ale oamenilor din cele două tipuri ideale ar fi de folos să le aibă toți oamenii dintr-o societate?
  • Ce ajustări ale cadrului instituțional ar permite o viață a celor trei tipuri ideale cu un minim de conflicte?
  • Există oameni în societate românească neîncadrabili nicăieri pe gradientul dintre aceste tipuri?
    • Ipoteză: există o categorie de oameni care nu au nici un fel de valori de nivel spiritual și folosesc instrumental de oameni și instituții cu valori spirituale sau religioase doar pentru scopul personal de a avea putere și/sau a controla resurse.
  • Minimizarea prezenței oamenilor fără valori spirituale în politică, dacă există astfel de oameni, este ceva bun, sau e ceva rău? De exemplu, e preferabil să avem cleptocrați predictibili pe care să îi controlăm cu instituțiile de justiție în locul unor oameni animați de idealuri care prin prisma lor consideră “bolnavi” pe alții și care, în numele ideii lor de sănătate, ar putea deturna statul spre regimuri totalitare pentru însănătoșirea tuturor?
  • Poate fi gândită o noțiune de om „întreg” în care toate tipurile de libertăți menționate să aibă un rol rezonabil, echilibrat? Astfel încât dominația cleptocraților să nu mai pară ceva folositor (în sens de cel mai mic rău posibil) pentru nimeni.

În fața mulțimilor de oameni care unii pentru alții se consideră bolnavi și ni se perindă prin fața ochilor zi de zi cu efortul lor altruist real de a ne însănătoși după felul lor de a fi, lăsându-ne pe fond la cheremul cleptocraților post-nomenclaturiști și post-securiști, are sens să căutăm altceva? Părerea mea este că da, pornind de la următoarea constatare: cleptocratul este un om bolnav din perspectiva oricăruia dintre tipurile ideale de om sănătos din acest articol. Cleptocratul nu are nici un soi de nucleu deontologist, are doar o anvelopă utilitaristă transformată în nucleu. Este un răpitor pur sânge care se folosește de idioții utili de diverse feluri care au nuclee deontologiste. Arta lui este următoarea: să identifice valorile fundamentale ale oamenilor din manifestarea lor publică și din invadarea spațiului privat și să le folosească în interesul lui materialist personal.

Asta în cazul în care există cleptocrați în acest sens. Eu cred că nu există, dar poate că sunt optimist. Dacă există cu adevărat, am îndoieli că cei cu nuclee deontologiste au vreo șansă în fața lor. Poate doar împreună.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro

Citeste mai multe despre: ,



Currently there are "39 comments" on this Article:

  1. Geos Costan spune:

    M-ar interesa să aflu de unde aţi luat conceptele de libertate “pozitivă” şi “negativă” şi cum de, dacă sunt împotriva proiectului minier, aş fi “adept” al uneia din libertăţi. N-aţi evocat nimic legat de respectarea regulilor dintr-un stat, dincolo de părerile personale legate de etatism sau “pragmatismul” economic, lipsit de analiza exhaustivă a consecinţelor.

    Oricum, din ce am citit, românii nu intră decât în mică măsură în categoria celor din “statul bizantin-ortodox” (de parcă “bizantin” n-ar face trimite automată la confesiunea răsăriteană) sau din cel “democrat”. E ca şi cum aţi fi găsit o scuză pentru indiferenţa şi ignoranţa oamenilor, pentru care ziua de mâine e mult mai importantă decât orice ar urma după şi pentru care mulţi ar face aproape orice. Mai bine aţi discuta de problemele legate de cultura dialogului în spaţiul românesc şi nevoia de o dezbatere serioasă pe tema eticii, la modul general. Încercaţi să nu mai separaţi oamenii duşi la biserică cu cei nereligioşi, fiindcă vieţile lor se intersectează mult mai des în aproape toate aspectele (public, privat, în câmpul muncii, la capitolul nevoi şi servicii sociale ş.a.m.d.).

    Ca o ipoteză de lucru, revenind la societatea “sănătoasă” şi la oamenii “bolnavi”, aş formula două premise:
    1. trebuie să ştim despre ce stat vorbim, teocrat, liberal, social sau autocrat, pentru a vedea cu care corespundem şi în care “ar trebui” să ne aflăm.
    2. dacă, d.p.d.v. oficial, ne regăsim într-un stat “necorespunzător”, atunci intervine chestiunea dorinţei reale şi a capacităţilor efective de a ne integra în el sau a îl modela după caracteristicile noastre. Şi cum dezbaterile sunt la noi o glumă, aş vrea să ştiu cum trecem de stadiul ipotezelor?

    • Virgil Iordache Virgil Iordache spune:

      Va multumesc pentru comentariu

      Libertate pozitivă și negativă sunt concepte clasice în filosofia politică, au fost inventate de Isaiah Berlin:

      http://www.humanitas.ro/isaiah-berlin

      Dacă dați search pe google libertate negativă și pozitivă vă puteți face o idee rapidă.

      Pentru aspectul bizantin al programului politic al ortodoxie vedeți link-ul de la răspunsul către dl IosiP.

      În general înainte de a căuta soluții de îmbunătățire a climatului public și a trece la dezbateri civice și politice e de dorit ca oamenii să aibă lămurită care e de fapt problema. Care sunt conflictele potențiale fundamentale? Ce fel de valori au unii oameni și cel fel de valori au alți oameni, valori la care nimeni nu ar putea renunța sub nici o formă fără să renunțe la identitatea sa personală. Formulare problemei e crucială. Altminteri rezultatul oricărei dezbateri va fi confuz, iar efortul inutil.

      Nu pretind că am formulat corect problema, dar am lansat o idee. Poate că alta e problema. Altcineva va veni cu o formulare mai bună.

      • xxx spune:

        am crezut ca inteleg ideea initiala din articol, dar aprobarea comentariului cu “boierul” imi arata ca de fapt nici dvs nu ati inteles diferenta dintre aceste tipuri umane…sa ma explic:
        Matricea dvs arata un lucru: LP si LN nu pot trai intr-un stat “bizantin”. De ce? pt ca statul bizantin, la fel ca si oamenii bizantini, au tendinte de totalitarism; vor incerca (sau “face totul”) sa converteasca LP si LN in “oameni sanatosi”. Deci, bizantinul nu e un “boier” superior, ci un misionar care va folosi toate instrumentele de care dispune ca sa-i treaca pe restul la adevarata credinta.
        Matricea e insa insuficienta, pt ca ar fi trebuit sa diferentieze si intre LP si LN. de ce? LP la rindul lor ajung sa fie totalitari, in masura in care nu pastreaza o granita rezonabila intre “pozitivismul” lor si libertatile celorlalti.
        Bref: Daca vrem libertati pozitive, societatea ar trebui sa le discute si sa decida asupra lor (scope & scale).

        • Virgil Iordache Virgil Iordache spune:

          Mai si glumim… Boier e un calificativ pentru cineva pe baza comportamentului. Adica un tip relaxat… Care nu se uita la maruntis si nu alearga dupa autobuz cu disperare. Cine a facut comentariul respectiv a avut in minte comportamentul, nu neaparat mecanismele interioare, care la un boier adevarat vine dintr-un complex superioritate, iar la un ortodox din incercarea de a lua ce ii da Dumnezeu ca atare…

          Ce-ati fi vrut sa replica comentatorului respectiv, ca spun in minte rugaciunea inimii in ambuiteiaje profitand de putinul timp aparut pe neasteptate. fara presiunea job-ului avut la dispozitie ? E o recomandare pe care am primit-o de la o persoana induhovnicita pentru toti timpii asa-zis morti, cand tendinta este mai degraba sa te enervezi. Daca as fi declarat asta in acel context de discutie amuzat-relaxata ar fi fost ceva urat, asa am simtit.

          In schimb dvs pot sa v-o spun pentru clarificare.

          A propos, m-a amuzat si convergenta etichetarilor, mi s-a mai spus si de catre alti prieteni ca ma port ca un boier, grila de interpretare fiind aceeasi, pe baza comportamentului.

          cele bune,

  2. Andrei George spune:

    Stimate domnule Iordache,

    Din punct de vedere logic și moral diferențierea între oamenii democrați și oamenii ”ortodocs-bizantini” mi se pare că scrâșnește în urechi rău de tot. Lăsând deoparte faptul că democrația a fost inventată în terenul de joacă a celor ”ortodocs-bizantini” considerați de exemplu că dl. Papandreou nu este democrat sau nu este ”ortodocs-bizantin ” ? Nici măcar problema extrem de interesantă a numărului de îngeri care dansează pe vârful unui ac nu poate fi menționată pe-aici pentru că dvs. amestecați într-o voioșie închinarea la moaște- care e o treabă extrem de personală- cu un protest eminamente colectiv- Roșia Montană și cu interpretarea drepturilor omului ca încălcând percepte religioase- de care aud prima oară. Altfel, în general atunci când faci diferențe între oameni sănătoși și oameni bolnavi e bine să le faci strict pe motive de sănătate- nu pe profilul de credință vs. democrație.

    • Virgil Iordache Virgil Iordache spune:

      Vă mulțumesc pentru comentariu.

      Sănătos sau bolnav e aici nu în sens medical, cred că v-ați dat seama. Exprimarea despre schimbarea valorilor omului ca însănătoșire e destul de frecventă.

      Legat de ortodox-bizantini vedeți vă rog link-ul dat in raspunsul catre dl IosiP

      În esență statul pe care îl doreau legionarii era destul de aproape de cel bizantin simfonic. Că au dat cu oiștea crimelor în gard la practică e altceva.

      Personal mă interesează în ce măsură există realmente posibilitatea de a avea un curent politic ortodox democrat, care să permită și exprimarea LN și LP.

      • Andrei George spune:

        Eu mi-aș dori pentru concetățenii mei libertatea pur și simplu- aceea dintr-un stat cu adevărat civilizat. Conducătorii noștri succesivi- de la Ceaușescu până în prezent- au mers pe nemestecate cu ideea că dacă un om e preocupat de ce o să le dea mâine copiilor de mâncare nu se va revolta. Ceaușescu- care avea un stat dictatorial- a folosit toate resursele pentru a-și plăti datoriile- adică investiții care în final n-au folosit la nimic. Actualii conducători nici nu mai au nevoie de pretextele ceaușiste- ei afirmă doar că UE ne impune. Exact același exercițiu se desfășoară și la nivelul UE- numai că acolo oamenii protestează pentru normalitate- vezi cazul Spaniei- și nu pentru aberații ecologiste.

  3. iosiP spune:

    Domnule Iordache, faceti o eroare amestecand LP si LN.

    De exemplu, definitia “Atâta vreme cât nu e prigonit personal sau prin instituția religioasă, sau dacă statul nu adoptă niște reguli prin care se facilitează încalcare unor reguli fundamentale pe care el le consideră bune, nu îl interesează ce face statul ăsta.” se aplica ambelor tipuri (om “sanatos” ortodox-bizantin si om “sanatos” democrat) care pun accent pe libertatea negativă.

    In schimb, cei care pun accent pe libertatea pozitivă se vor simti bine in conditiile unui stat interventionist (scuzati: “prestator de servicii”), indiferent daca aceasta prestatie se face direct sau prin intermediul institutiilor religioase.

    • Virgil Iordache Virgil Iordache spune:

      Vă mulțumesc pentru comentariu. Atât adepții LP cât și LN pot funcționa bine într-un cadru democratic, și alternanța dreapta stânga în teoria este alternanța între adepții LN și LP. Ei se aseamănă prin faptul că acceptă, moderații lor cel puțin, un cadru democratic. Excesele de ambele părți se echilibrează printr-o astfel de alternanță. În cazul agendei politice a ortodoxiei ideal ea se manifestă într-un stat bizantin in sensul simfoniei:

      http://www.crestinortodox.ro/carti-ortodoxe/istoria-bizantului/simfonia-bizantina-80638.html

      Democrația e o soluție neoptimală, de unde și tendința de respingere a valorilor democratice occidentale.

      • iosiP spune:

        Va multumesc pentru raspuns. Ati scris: “Atât adepții LP cât și LN pot funcționa bine într-un cadru democratic”.
        Imi permit sa nu fiu de acord: prin esenta lor, drepturile pozitive (fundamentul LP) incalca drepturile negative (fundamentul LN). Desigur, politicienii de stanga au grija sa exprime DP astfel incat acestea sa para a fi drepturi naturale (deci negative), spre continua amagire a populatiei.

        • Virgil Iordache Virgil Iordache spune:

          Înțeleg foarte bine ce spuneți. Rothbard: taxation is theft. Pe linia asta se ilustrează foarte bine disputa internă democratică între adepții LP și LN.

  4. DanielT spune:

    E pseudostiinta si pseudofilozofie.
    Lucrati cu categorii si imagini mentale personale impregnate de o viziune religioasa si mecanisme de clasificare simpliste.

    • Virgil Iordache Virgil Iordache spune:

      E articol de ziar virtual, de revistă culturală, scris în 1 oră ieri dimineață. Cand citim un text în Evenimentul Zilei sau România Literară nu cred că e rezonabil să ne așteptăm la standarde științifice și analitice de revistă cotată ISI. Acolo se lucrează doi ani la un articol, pe baza unor proiecte de cercetare.

      Pretind însă ca poate funcționa foarte bine ca o bază de discuție pentru proiectarea unei cercetări socio-economice.

      Cât despre impregnare, nimeni nu-și poate depăși propriul stand-point. Ce este interesant iese din interacția mai multor perspective inevitabil personale.

  5. Harald spune:

    Românii sunt o națiune profund bolnavă, aproximativ 85% dintre adulți au probleme psihologice, iar din ăștia 85%, undeva spre 30% au chiar probleme psihiatrice, în ciuda faptului că umblă liberi pe stradă. Pentru cine contestă cifrele, faceți un sondaj cu privire la oportunitatea bătăii în educația copiilor, vedeți și ce spun psihologii despre asta și ne-am lămurit imediat :)

    Faptul că aproximativ 1.000 de oameni, prin eforturile LOR, nu ale națiunii, au dus țara în NATO și în UE nu înseamnă că societatea a devenit instantaneu sănătoasă la cap prin aderarea la cele două organizații.

    • Virgil Iordache Virgil Iordache spune:

      Am îndoieli că așa stau lucrurile. Psihologii mănâncă și ei o pâine și vor clienți, iar pentru asta maximizează problemele. Sunt destui căzuți în plasa asta care își pierd timpul și banii prin cabinete de consulting și terapie.

      Cât despre eforturile celor care au dus țara în NATO, pentru serviciile astea au fost plătiți și li s-a mulțumit. Ăsta e job-ul. Să își servească țara. Puteau fi alți 1000 acolo, dar s-au băgat ei. Foarte bine că s-au băgat, dar foarte rău dacă nu permit turnover-ul organizațional blocând prin felul cum sunt făcute legile apariția de noi partide, intrarea de independenți în parlament, etc. Sunt mulți alții care pot să facă la fel de bine treaba. Poate că nici blocarea accesului altora n-ar fi o tragedie pe termen scurt dacă și-ar vedea doar de servit țara. Dar nu e cazul.

    • Sergiu Simion spune:

      ” Românii sunt o națiune profund bolnavă, aproximativ 85% dintre adulți au probleme psihologice, iar din ăștia 85%, undeva spre 30% au chiar probleme psihiatrice chiar daca umbla liberi pe strada ( 1 ) ” .
      “Pentru cine contestă cifrele, faceți un sondaj cu privire la oportunitatea bătăii în educația copiilor ( 2) , vedeți și ce spun psihologii despre asta și ne-am lămurit imediat ” .
      “Faptul că aproximativ 1.000 de oameni, prin eforturile LOR, nu ale națiunii, au dus țara în NATO și în UE nu înseamnă că societatea a devenit instantaneu sănătoasă la cap prin aderarea la cele două organizații.” ( 3)

      (1) Parol d`honneur ! :) ) Natiune „profund bolnava” ?!
      Cine v-a indus ideea ca „oportunitatea bataii in educatia copiilor” (sic !) se afla la romani la cote atat de astronomice ?!
      Ori va place sa scoateti iepuri din palarie , ori v-a pacalit cineva cu cifrele acestea abracadabrante.
      Mai exact, confundati copacii cu padurea si aruncati fumigeme sub acoperire ( pseudonimul e foarte confortabil, nu ?) pentru ca neaparat vreti sa aplicati proverbul „pestele de la cap se strica si de la coada se curata” , adica in buna traditie de la noi vreti sa tratam numai efectele , dar nu sa inlaturam si cauzele lor .
      Altfel spus, unde si sub care flamuri ati invatat dvs sa aruncati cu non-şalanţă diagnostice globale la adresa (tuturor) romanilor pentru ca ulterior sa-i trimiteti ( eventual ) in corpore la psiholog/psihiatru ?
      Chiar sa nu stiti ca orice roman care isi ia carnet auto, orice roman care se angajeaza , orice militar/ politist/ magistrat , profesor, etc. da un examen psihologic , deci romanii sunt printre cei mai testati cetateni europeni ?! ( Cat de bine si cu ce folos, asta este alta problema ). In domeniul social, a trece de la unul/unii la toti nu se mai cheama „metoda psihologica inductiva”, ci pur si simplu dogmatism ca sa ne exprimam elegant. Exact asta faceau si nazistii si comunistii, (http://www.procesulcomunismului.com/marturii/fonduri/grosu/spcreier/ ) .

      ( 2 ) E drept , sarja „patriotica” de invective la adresa natiei a fost odata la moda , parca ziceau unii prin anii `90 ca limba romana trebuie folosita numai pentru injuraturi … Acum veniti dvs si ne invatati ca a aparut si o moda prin care se inventeaza boli ca sa fie tratati bolnavi ( altii le-au inventat deja romanilor si o „nevroza balcanica” ) . Dupa dvs , e ca si cum nu le-ar fi ajuns romanilor faptul ca , inchisi peste jumatate de secol in propria lor tara devenita inchisoare i-au vanat si batut destul comunistii si securistii care s-au ales singuri in fruntea lor. Mai mult decat atat, acum au preluat modelul cu sete adica isi bat singuri si copiii de acasa !!).
      Daca tot vreti sa faceti aceste “exercitiile de admiratie” la adresa romanilor si la starea lor psihica reala care va intereseaza atat de mult , atunci cititi ce scriu si altii care chiar fac cercetari stiintifice comparative intre natiuni ( si aici vedeti exact unde se afla romanii nu unde vreti sa-i vedeti dvs ) , chiar le si semneaza , deci nu le dau anonime ca altii :

      http://www.washingtonpost.com/blogs/worldviews/wp/2013/11/07/a-stunning-map-of-depression-rates-around-the-world/?tid=sm_fb

      In sfarsit , o declaratie foarte interesanta in context apartine doamnei Alina Mungiu-Pippidi , fost psihiatru , care a declarat cu multi ani in urma ca a renuntat la aceasta profesie pentru faptul uluitor ( si bizar pentru dvs,) ca cele mai multe cazuri cu care s-a confruntat in spitalul de psihiatrie nu erau atat cazuri clinice, cat cazuri sociale…

      ( 3 ) In mod involuntar ne furnizati si momente de umor dar din pacate numai la nivelul strazii . Ce inseamna „societate sanatoasa la cap ” ?! Care cap, numai dvs stiti , dar in mod cert prin intrarea Romaniei in Uniunea Europeana si prin aderarea expresa la democratia si civilizatia europeana , romanii au castigat enorm ( sondajele arata demult ca ei stiu acest lucru , dar nici dvs si nici cei care v-au fost dascali inca nu ati aflat ). Se mai intampla.

      • Harald spune:

        Domnul meu, ce-ar fi să discutăm cazuri concrete? :)

        După părerea dvs., Mircea Badea e o persoană echilibrată dpdv psihologic? Tot după părerea dvs., Crin Antonescu e o persoană echilibrată dpdv psihologic? Sunt ei ”sănătoși la cap”, în viziunea dvs.?

        În momentul când furtul, șpaga, minciuna, înșelăciunea, bătutul copiilor și al nevestei, transformarea albului în negru și a negrului în alb sunt sporturi naționale, asta sunt simptome de națiune ”sănătoasă la cap”?

        Procuror, polițist sau judecător corupt ar trebui să fie contradicție de termeni. Politician care fraudează statul ar trebui să fie contradicție de termeni. În România ele sunt realități de fiecare zi. Am preluat instituțiile din vest, dar la noi totul e butaforie, iar România e un uriaș spital de nebuni.

  6. Adrian Rusu spune:

    Ipoteza revine (schimband scara) la cea a unui spital de nebuni cu pacienti sanatoși, sau invers- pe cat se poate, (pentru ca „spitalul” se ocupa doar de pacienti, de bolnavi). Spitalul de sanatosi nu s-a inventat inca, dar chiar asta e ipoteza pe care o puneti. Daca gasiti un loc cu concentratie neobisnuit de mare de nebuni, inseamna ca sinteti la spitalul 9 si NU la sporturi de iarna (unde presupunem ca se duc mai ales sanatosii). „Institutia”- statul este o „institutie” e coerent cu populatiaa pe care o pastoreste. Cum faceti sa imaginati un stat „sanatos” activat, pus in miscare, totusi, de bolnavi? Nu ar merge decat daca statul acela ar fi o suprastructura, independenta de „pacienti”. Sa zicem statul AUSTRIAC. Care e sanatos, (dar cu alti pacienti, anume austrieci).
    Modelele „de sanatate”, in raport cu ideea de libertate, iarasi, sufera de mici dislocari: Unica libertate „pura” de care dispunem este cea „spirituala”, cum îi ziceti. TOATE celelate (adica si LP, nu doar LN) interfereaza cu LP-urile altora, loc in care devin constrangeri exterioare . („Libertatea de actiune”, tip de LP, dureaza exact cât nu o întalneste pe a celuilalt.) Pentru ca biserica sau statul democrat sa patroneze un functionament sanatos trebuie sa coboare o treapta pana la amenajarea aceste intalniri (cu LPul celuilat). Asta revine la a amenaja raporturi juridice echitabile. (ii zice „egalitatea in fata legii”). Cu asta am iesit deja din zona „libertatii”, suntem in cea a egalitatii juridice. Inca nu e de-ajuns, caci egalitalea juridică nu ne asigura viata materiala…..in fine…. nu mai cobor o treapta. In suma, cand ziceti „Atâta vreme cât nu e prigonit personal sau prin instituția….” NU mai vorbiti de „libertate” ci de egalitate. Este o „dislocare”: „prigonirea” sau „oprimarea” nu au de-a face cu „libertatea” ci cu juridicul. (Stiu ca pare paradoxal, si insuficent quant a l’idee de liberte). La fel, inchinatorul la moaste are libertatea de a crede („spirituala”) ca asta ii va aduce sanatatea, fericirea….etc. Indata ce actiunea care decurge din aceasta libertate devine jenanta pentru acela care nu se inchina la moaste, nu mai suntem in domeniul „libertatii”. La fel, daca libertatea de opinie a roșmontanistului duce la pauperizarea minerului, iesim din spatiul libertatii de gandire si coboram in cel al vietii materiale: roșmontanistul e responsabil ptr saracia minerului. (are adica obligatia sociala de fraternitate economica cu minerul). Analiza sanatatii statului/omului nu se poate face doar in termenii libertatii (de altfel iesiti singur din acesti termeni). Doar-libertatea nu aduce nimic nici omului, nici statului. In fine…sunt atatea de spus…analizele astea, pe o singura coarda, care vad ca nu se mai opresc…nu servesc la mare lucru. O ultima chestie: daca cleptocratul nu are nucleu moral, cum ziceti, NU e nicio problema! Fiecare e liber sa faca ce vrea cu nucleul sau moral („deontologic”) – e chestie spirituala. Problema apare doar cand „fura de la gura” cuiva (chestie economica), si 2, cand nu este egal in fata legii cu pagubitul (chestie juridica). – analiza trebuie „cantata” pe 3 corzi

    • Virgil Iordache Virgil Iordache spune:

      Foarte multe idei folositoare în comentariul dumneavoastră. Cum spuneți, o dată ce ne folosim efectiv libertatea intrăm în zona altor tipuri de probleme, care nu țin de nucleul deontologist. Mă întreb care sunt raporturile juridice optime pentru o societate cu structura noastră. S-ar putea să fie diferite de cele necesare pentru o societate cu altfel de oameni și în alte proporții.

      N-aș generaliza totuși că doar libertatea nu aduce nimic omului. Cea interioară (spirituală) aduce o stare de pace, de detașare (fără a mai discuta despre alte experiențe pe care le permite și care sunt de interes doar pentru un ortodox sau un stoic), cea negativă aduce posibilitatea de lua și a-ți testa deciziile, și cu ocazia asta îți dai seama mai clar ce poți și ce nu, care îți sunt limitele, iar cea pozitivă îți dă o plasă de siguranță în cazul în care ai pornit de foarte jos, copil sărman de ex., sau ai dat chix la un moment dat; dacă plasa e prea confortabilă devii un asistat, dar dacă e minimală poate că nu e chiar atât de rău să existe, îți permite de ex. să îți asumi mai multe riscuri când îți manifești creativitatea prin libertatea negativă, ceea ce ca regulă pentru toți poate că e ok.

  7. George Gafencu spune:

    Domnule Iordache,

    Porniti de la o premisa gresita si rezultatul deductiei Dv nu poate fi corect.

    Premisa de la care porniti este ca Romania este o tara democratica, si in consecinta societatea e sanatoasa insa oamenii sunt bolnavi.

    In realitate, Romania are probleme grave in privinta democratiei. Atacul asupra statului de drept de anul trecut continuat cu atacul asupra justitiei anul asta a arata pe deplin tarele democratiei romanesti.

    Romanul in general nu intelege conceptul de democratie. Pentru el o majoritate ajunsa la putere face ce vrea, lucru care de fapt inseamna dictatura, care se reinnoieste la fiecare schimbare de putere.

    Nu exista dialog social si nu exista consens in directia in care care ar trebui sa se indrepte tara.

    Asta e proplema funadamentala iar cauza este intoleranta specifica a romanului care se crede ca le stie pe poate si numai el este detinatorul adevarului. Probabil ca nu toti sunt asa, insa e de ajuns o majoritate ca sa dstruga totul.

    Ca sa dovedesc cum se vede intoleranta dupa 13 ani de trait de partea asta a oceanului, am doua povestiri personale de relatat.

    Scurta vreme dupa ce am venit in SUA, lucram ca programator pentru o multinationala americana. Faceam un build pentru un software cand am observat ca nu pot sa construiesc software-ul pentru ca niste fisiere au fost eliminate din configuratie. Am determinat cine este vinovatul si plin de manie proletara m-am dus la seful cu jalba in protap gandind ca totul a fost facut cu intentie. In Romania s-ar fi lasat cu scandal si vorbe grele o situatie similara.

    Insa seful meu american a avut o atitudine foarte diferita. A pus mana pe telefon si a vorbit cu respectivul. Dupa cum a determinat, s-a dovedit ca omul a crezut ca nimeni nu mai foloseste fisierele respective si le-a eliminat. Fara alte discutii le-a pus la loc.

    Un bec de alarma s-a aprins in cap dupa o astfel de intamplare si am inceput sa realizez ca am venit cu niste atitudini foarte intolerante din Romania la care a trebuit sa lucrez.

    Ultimul episod relevant s-a petrecut doar vreo trei ani inainte. Aveam un coleg american cu care m-am inteles foarte bine pana cand statul Arizona a dat o lege foarte dura impotriva imigratiei ilegale care m-ar fi lovit si pe mine, deja cetatean. Am avut o cearta dura cu respectivul, care nu suporta imigratia ilegala.

    Pana la urma mi-a picat fisa. Nu eram de acord cu el si el nu era de acord cu mine, insa asta nu ne-a oprit nici o singura clipa sa mergem inainte. Si astazi am o relatie foarte buna cu respectivul.

    In schimb, o situatie cum e cea mai de sus produce cutremure in Romania. Daca nu esti de acord cu cineva devii dusmanul lor personal. Si se vede cel mai mult in politica.

    Problema cea mai mare in Romania ca si peste tot in lume, este un grup considera ca ei au toate parghiile puterii si pot implementa reguli sociale si legale pentru toti ceilalti. In SUA ei sunt conservatorii republicani iar in Romania bizantinii ortodocsi de care spuneti.

    Pana cand grupurile asta nu realizeaza ca regulile pe care vor sa le impuna se aplica numai lor si nimanui altcuiva (fie el ca e dreptul de a avea un avort sau casatorie cu o persoana de acelasi sex, sau liberalizarea drogurilor usoare sau rugaciunile in institutii publice), pace sociala nu poate sa fie.

    • Virgil Iordache Virgil Iordache spune:

      Foarte folositor comentariul. Va mulțumesc.

    • iosiP spune:

      Aveti dreptate, domnule Gafencu. Imi permit insa sa fac o precizare: chiar daca regulile s-ar aplica strict grupurilor care le adopta, concretizarea acestora consuma, de cele mai multe ori, resurse comune.
      Sau ca sa reiau exemplul cu avortul: grupurile care sunt contra il pot interzice pentru membrii lor, iar cele care sunt pentru il pot aproba, doar ca aceasta nu va aduce “pacea sociala” decat daca cei care aproba avortul il vor finanta din banii proprii.

      Acelasi lucru pentru schimbarea de sex – problema care a generat miscari sociale in Franta – vrea cineva sa-si schimbe sexul? Treaba lui (sau altfel spus, nu sunt nici pentru si nici contra, pur si simplu nu ma intereseaza), atata timp cat costul operatiilor si al tratamentului hormonal nu este suportat din bani publici.

      De altfel, acelasi lucru se aplica in multe alte domenii: ca libertarian, nu ma intereseaza ce face altcineva atata timp cat actiunile sale nu ma afecteaza. Sau trivializand, n-are decat sa se arunce de la etaj, daca asta doreste, dar sa nu aterizeze pe masina mea!

      • George Gafencu spune:

        Domnule IosiP,

        Sunt de acrod cu Dv in privinta asta. Nici eu nu prea as cheltui bani publici pe interese private.

        Problema se schimba cand e vorba de interese publice cum ar fi educatia, sanatatea, si alte cele.

        Chiar si intre astea exista interese private care incearca sa promoveze interese private in spatiul public.

        Pentru cineva in Romania poate parea straniu, insa multe state in SUA au interzis predarea teoriei evolutioniste a lui Darwin pe motive religioase. La fel grupurile conservatoare republicane care au pornit un razboi crancen impotriva dreptului unui femei la un avort, sperand in cele din urma sa interzica avorturile. Acum nu pot decat sa ridice bariere administrative sperand sa scoata clinicile de planificare familiala din unele state si sa descurajeze planificarea familiala astfel.

  8. Deceneu spune:

    Articolul porneste de la premiza falsa ca oamenii sunt bolnavi si societatea este sanatoasa.
    Realitatea este ca oamenii sanatosi traiesc intr-o societate bolnava condusa de niste oameni bolnavi, o societate in care institutiile statului nu functioneaza ca in societwatile sanatoase/democrate. Asta face ca multi sa emigreze spre o societate occidentala sanatoasa/democrata unde se simt in bine.

    • Virgil Iordache Virgil Iordache spune:

      Vă mulțumesc pentru comentariu. Foarte interesant.

      Perspectiva pe care o propuneți se poate și ea susține la fel de bine ca cea din articol, dă seama de niște fapte cum este migrația. Ceea ce arată complementaritatea interpretărilor metaforice în discuția publică.

      Sunt mai degrabă aproape cu intuiția de ceea ce spuneți dvs. Precizez remisele articolului nu îmi aparțin. Le-am luat din presă din declarații ale unor oameni și apoi am elaborat de ele să văd cum ar putea fi înțelese împreună. Articolul este un exercițiu de argumentare retorică (nici știință, nici filosofie, cum bine spunea un comentator), doar îmbrăcată cu haina unor instrumente din știință și filosofie.

  9. DoCo spune:

    Mie mi se pare interesanta aceasta perspectiva de abordare a relatiilor in interiorul unei societati, in special definirea celor trei tipuri de oameni, iar aici as indrazni, cu riscurile de rigoare sa o aplic unei alte situatii de interes public: comportamentul in trafic.

    Mai intai sa incadram populatia in cele trei tipuri de cetateni, de fapt sa completam trasaturile deja enuntate cu unele specifice:
    Tipul 1: pe acesta eu il numesc “boierul”, pentru ca nu se grabeste, nu se enerveaza, nu se cearta. El ii considera pe ceilalti care sunt grabiti si in general agitati, ca fiind orice altceva decat “boieri”, chiar daca unii pot fi chiar oameni de succes, de exemplu.
    Tipul 2: cel ce valorizeaza LN. Pe acesta il vad ca avand la indemana bata, sau daca asta lipseste, tot coboara din masina ca sa dea doi pumni si un sut in tabla masinii “vinovate”din trafic.
    Tipul 3: cel ce valorizeaza LP. Acesta seamana cu tipul 2, dar se multumeste sa claxoneze si asteapta ca altul sa intervina si sa-l pedepseasca pe “vinovat”.

    Si acum sa prezint aplicatia: zilele trecute la o trecere de pietoni pe o artera principala a unui oras mare opresc printre multe altele o masina “scoala” si in spatele ei o masina din care coboara nervos soferul si se repede la instructorul din masina din fata pe care il loveste prin geamul deschis.

    Aceasta este intamplarea povestita sec. Mult mai interesanta mi s-a parut atunci reactia publicului de pe margine care cauta sa afle si sa comenteze ce greseala a facut masina “scoala”, in timp ce manifestarea supradimensionata in raport cu orice a soferului din spate parea cat se poate de fireasca. Acum, avand la dispozitie modelul propus in articol al celor trei tipuri de oameni, reactia publicului mi se pare fireasca: Comentatorii faceau parte din tipurile umane 2 si 3 iar “boierii” care ar fi remarcat agitatia patologica a soferului agresiv, fie lipseau, fie nu luau parte la discutii.

    • Virgil Iordache Virgil Iordache spune:

      Vă mulțumesc ! Mi-ați făcut o zi bună prin faptul că ați sesizat că e doar o propunere de model și ați venit exemple care se potrivesc cu modelul. Se poate veni și cu contraexemple sau cu alte modele. This is the game I like to play.

      Într-un articol viitor o să mă duc către o noțiune de “om întreg” în care am să pun modelului un procent variabil de libertate internă, pozitivă și negativă în structura sistemului de valori și atunci poate că va fi mai realist.

      De ex. eu în general sunt șofer boier, dar din când în când mai trag și câte-un claxon :)

  10. pehash spune:

    Democratia asta poate lua multe forme. Daca ar fi sa impartim societatea romaneasca in cele trei categorii mai mult sau mai putin ideale, cam care credeti ca ar fi proportiile? Eu as zice ca sunteti prea ingaduitor cu cei care cauta “libertatea interioara”. Daca am fi consecventi, ar trebui sa recunoastem ca tocmai libertatea asta, pozitiva sau negativa, ii sperie, nu? Deci vorbim de o turma care nu se descurca fara cioban. Caz in care nu mai vorbim de o democratie!
    Si atunci, revin la prima mea intrebare – care ar fi proportiile? Daca avem la vot o majoritate care cauta o figura autoritara, rezultatele vor fi pe masura. Eu cred ca e mai rau de atat. Oamenii astia pur si simplu fug de responsabilitate.. nu vor sa accepte ca ei insisi sunt vinovati atunci cand perceptia asupra vietii este negativa. Poate ca o solutie in acest caz este sa-i asaltam non-stop cu mesaje pozitive? Ca atunci cand educi un copil mic.. te concentrezi doar pe ceea ce face bine. :)

    • Virgil Iordache Virgil Iordache spune:

      Ca să ne ducem către proporții mai întâi să cădem de acord pe un model acceptabil. Aș merge pe unul mai complicat în care fiecare persoană are diferite ponderi din tote cele trei tipuri de libertate, de la 0 la 100. Iar apoi e treabă de cercetare socio-economică, din care prima etapă este stabilirea unei metodologii corecte. Poate o să fac așa ceva cu colaboratori de la socio și ASE.

      Nu știu care sunt proporțiile. Nu știu nici dacă asaltarea rezolvă ceva. Mai degrabă cred că nu rezolvă nimic.

      • pehash spune:

        Mie mi se pare evident ca electoratul neo-comunistilor este tinut captiv tocmai printr-un asalt mediatic sustinut cu mesaj clar – “viata este foarte grea si noi suntem singura voastra sansa”. Sa nu uitam ca guvernul Boc a picat intr-un moment in care nivelul de trai era semnificativ peste 2007, chiar si cu ajustarile bugetare anterioare, dar perceptia publicului asupra realitatilor economice, perceptie creata in mare parte de mass-media, era considerabil mai proasta.

        • Virgil Iordache Virgil Iordache spune:

          Impartasesc parerea dvs, si cred ca alaturi de asaltul mediatic foarte importanta in mentinerea in captivitate a electoratului este si situatia lui economica. Asta e de fapt ce il vulnerabilizeaza la asaltul mediatic.

          Cred ca este o legatura importanta intre acest electorat captiv si adptii libertatii pozitive, dar dincolo de asta nu am o idee cum stau lucurile.

  11. Ela spune:

    S-ar putea ca problemele profunde ale societatii romanesti sa nu-si gaseasca solutiile,atata timp cat cei care le cauta,continua sa se preocupe de interpretarea(!) efectelor generate de respectivele probleme..Ca si in medicina,exista unii practicieni care se limiteaza,pentru stabilirea diagnosticului,la analizarea simptomelor bolnavului,si altii care trateaza fiecare pacient individual;acestia din urma se pare ca ar avea mai mult succes!?
    S-a observat astfel ca uneori,bolnavul desemnat ca atare si trimis la doctor,nu este neaparat cel care are nevoie de ingrijiri medicale…
    Iata un exemplu concret:intr-un cuplu,sotia este cicalitoare,geloasa si se considera neglijata.Cu cat sotul,care detesta scandalul,este mai impaciuitor si mai calm,cu atat ea este mai convinsa de statutul ei de victima,conflictele astfel se inlantuie si se acutizeaza,culminand cu depresia…sotului!El se duce la medic,unde i se dau,invariabil, medicamente care sa-l calmeze(???),dupa care vine inapoi acasa…Este foarte probabil ca, climatul redevenind ostil,deoarece sursa persista,depresia lui sa nu fie niciodata vindecata!

    Statul roman este sanatos pentru ca face parte din UE si NATO?Discutabil…
    Ortodoxii si democratii sunt categorii DISTICTE din p.d.v. al valorilor morale respective,al exigentelor sau al modului de raportare la societatea din care fac parte?Putin probabil…
    Montaigne se intreba cine este “mai barbar”,dintre omul care omoara un alt om ca sa-l manance,si altul care comite aceeasi crima pentru ca celalalt are o alta religie…?Isi raspundea simplu si inteligent “Que sais-je?”….adica “habar n-am!”,si aceasta dovada de umilinta cred ca este singura reactie capabila sa impiedice inlocuirea permanenta a unei gandiri absolutiste cu alta,a unei dogme cu alta,etc.

    Preocuparea tuturor romanilor este aceea de a trai sanatosi,in pace si prosperitate,si la aceste exigente absolut legitime,atat responsabilii religiosi cat si cei politici raspund la unison:este utopic,nu se poate!
    Apoi,sustinatorii fiecarei “tabere” au o reactie complet absurda:se invrajbesc unii contra altora ca sa se legitimeze doar propria justificare a “utopiei”,ceea ce nu schimba cu nimic,practic,realitatea vietii unora sau a altora…
    Cred ca azi,mai mult ca oricand,primele versuri ale imnului national trebuiesc exprimate in actiuni concrete!

    • euripide spune:

      cind intri in spatiul romanesc patrunzi intr o alta lume.
      cei care au o intelegere mai larga nu mai sint in tara.
      restul au ramas la mina analistilor si tuterilor de presa sau televiziune. ei n o sa caute cauzele ci o sa ti descrie efectele. o sa asculti la nesfirsit povesti despre comunisti, capitalisti, politruci analfabeti si oameni fara coloana vertebrala. puterea lor de intelegere (care bunaoara i ar face superiori) se rezuma la enumerarea mizeriilor si nu la cautarea cauzelor si inlaturarea lor. oricum, e util, romania de azi te ajuta sa intelegi cum a fost posibila dictatura olteanului gingav inconjurat de academicieni si sprijinit de militieni.

      • Virgil Iordache Virgil Iordache spune:

        Mi se pare semnificativ că aprope nimeni nu comentează on-line cu nume real. Spune ceva despre spațiul virtual din toate tarile, la fel e si pe LeMonde, si aici, si pe Washington post.

        Poate am să mă gândesc ca de acum încolo să public sub numele Jpolk84, Moonfoot, sau Shapur 1er.

        cu bine, de la un om cu o intelegere ingusta :)

        • Sergiu Simion spune:

          ” Mi se pare semnificativ că aprope nimeni nu comentează on-line cu nume real. Spune ceva despre spațiul virtual din toate tarile, la fel e si pe LeMonde, si aici, si pe Washington post.”

          Corect. Este foarte adevarat ca in spatiul virtual pseudonimele inving identitatile , dar nici o instanta obiectiva nu ne explica in nume propriu si cauza reala a acestei situatii absurde.
          Pe de alta parte ideile ( sau enormitatile ! ) educatia, comportamentul civilizat ( sau agresivitatea/ mitocania / vulgaritatea ! ) suna exact la fel , indiferent daca sunt enuntate de pseudonime sau de nume reale.
          Deci care este legatura acestor idei cu textul dvs ?!

          P.S. Nu stiu cine este “euripide” , probabil nu vom afla niciodata, dar discursul ( desi anonim ) a fost inteligent, civilizat si fara cusur.
          Deci , dincolo de ironiile de universitar , care este raspunsul dvs ?!

          • Virgil Iordache Virgil Iordache spune:

            Va multumesc pentru comentariu.

            Raspunsul la care va referiti a fost foarte civilizat, dar totodata transant. Cand afirmi ca cei care au o intelegere mai larga nu mai sunt in tara asta e o afirmatie foarte transanta. Nu discut daca se poate sustine sau nu. Dar este o afirmatie fara nici o legatura cu articolul acesta, unde se discuta modul cum oamenii se identifica cu diverse tipuri de libertate, nu daca ei au sau nu o intelegere larga.

            Eu am perceput asta ca pe o provocare. Am stat sa ma gandesc daca sa raspund sau nu la aceasta provocare sau sa mut subiectul discutiei si am preferat sa il mut. L-am mutat catre chesitunea anonimatului pornind de la intuitia ca atunci cand cineva nu este sub anonimat are tendinta sa fie mai atent la continutul afirmatiilor transante pe care le face.

            Am si o precizare pt dvs: ironia respectiva nu este academica. Nu vad de ce ar fi.

            cele bune,

        • iosiP spune:

          Explicatia este simpla, domnule Iordache, si a fost detaliata in comentariul domnului Gafencu: romanii nu sunt capabili de dialog si abordeaza toate subiectele cu o incrancenare aproape patologica.

          In aceste conditii devine riscant sa-ti dezvalui identitatea: risti sa pierzi prieteni, sa te certi cu familia sau colegii etc., iar in unele cazuri poti chiar sa pierzi clienti sau locul de munca.

  12. Virgil Iordache Virgil Iordache spune:

    Mulțumesc pentru comentariu. Substanțial. Categorizarea de orice fel e o ficțiune, sunt de acord, dar una inevitabilă. Surprinde ceva din realitate, deși nu este realitatea însăși. Avem nevoi de categorizari ca sa putem vorbi. Apoi, ce bine ar fi ca justificarea propriei utopii să nu schimbe nimic din viețile altora… Și simpla stigmatizare ca ateu sau pupător de moaște schimbă foarte mult în viața celor stigmatizați de cei din celălalt grup, fără nici o altă acțiune concretă. Aici sunt mai degrabă de părerea celor care spun că memoria trebuie ținută trează către dezastrele secolului trecut. Acțiune concretă ar fi acțiunea politică. Asta mă și interesează a la longue.

  13. vali spune:

    spirite incinse pe aici..indiferent de opinii..unde-i societatea sanatoasa? sau oamenii sanatosi :D



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Virgil Iordache


Virgil Iordache

Virgil Iordache cercetează și predă la Facultatea de Biologie a Universităţii din Bucureşti. Domenii principale de preocupări: ecologie şi filosofia biologiei. Cărţi şi ... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)