joi, martie 28, 2024

Spre cea mai neliberală Constituție

În sfârșit, discuțiile pe marginea modificării constituției reușesc să aprindă, în mod uniform, de la stânga la dreapta, spiritele. Nu prevederile privind proprietatea ori transformarea Parlamentului într-un soi de Tribunal al Poporului (prin obligația introdusă într-un amendament pe care ar urma să o aibă toți cetățenii României de a se prezenta, atunci când sunt convocați, în fața comisiilor parlamentare) au inflamat cel mai mult polemicile la televiziune, în presa scrisă și pe site-urile de socializare. Deși ne îndreptăm, cu pași repezi, spre o constituție mult mai puțin liberală, în mod cu totul paradoxal, decât cea a lui Ion Iliescu, Antonie Iorgovan și compania din 1991 – iar principalul animator al transformărilor este președintele Partidului Național Liberal – nici unul din amendamentele discutate în ultimele zile nu a reușit performanța de a scoate atât de mult în evidență caracterul profund neliberal al formațiunii conduse de Crin Antonescu, așa cum a făcut-o propunerea de definire a familiei în noua formă a legii fundamentale.

Pentru aducere aminte, problema, rezumată, sună în felul următor: comisia parlamentară pentru revizuirea Constituției a adoptat miercuri, 5 iunie, un amendament care prevede că „familia se intemeiază pe căsătoria liber consimțită între un bărbat și o femeie„. În prezent, legea fundamentală definește „familia” ca întemeindu-se „pe căsătoria liber consimtita între soți„. Amendamentul a fost propus de trei deputați liberali, iar Biserica Ortodoxă Română a anunțat de asemenea că va propune completarea articolului 48 din Constituție cu următorul conținut: „Familia, elementul natural al existenței și dezvoltării societății, se întemeiază pe căsătoria liber consimțită între un bărbat și o femeie, pe egalitatea acestora și pe dreptul și îndatorirea părinților de a asigura creșterea, educația și instruirea copiilor și beneficiază de sprijin și ocrotire din partea statului și a societății”.

Atât apărătorii, cât și detractorii modificării s-au concentrat pe discuția privind conținutul implicit al amendamentului în chestiune, care s-ar referi, de fapt, la aspectul mariajului legalizat dintre persoanele de același sex. În Europa, subiectul este intens dezbătut, Franța a adoptat după luni de polemici o lege în acest sens. Curentul dominant este mai degrabă tolerant și permisiv, nu numai în Franța.

Ce ne face pe noi, din nou, mai catolici decât Papa? Firește, nevoia tot mai electorală a PNL de a implica Biserica în acte și legi care nu ar trebui să o privească. Discuția, din acest punct de vedere, nici nu ar fi trebuit să ajungă până la căsătoriile între persoane de același sex, ci ar fi trebuit să dezbată implicațiile preocupante, pe termen lung, ale constantei, intolerantei, și vocalei prezențe a BOR în spațiul public. E o prezență pe cât de insistentă, pe atât de lipsită de deschidere și de racordare la lumea în care trăim, începând cu afirmația epocală a unuia din reprezentanții săi potrivit căruia „cultura trebuie să se subordoneze cultului” și terminând cu megalomania de tip ceaușist a înalților ierarhi ai instituției, care deplâng sărăcia poporului credincios dar pretind sume imense de la bugetul statului pentru susținerea unor proiecte costisitoare, cum e Catedrala Mântuirii Neamului.

Cu toate acestea, lumea românească se mobilizează din păcate ușor când se face apel, fie și implicit, la filonul intoleranței, iar liberalii încearcă acum să profite din plin de oportunitate.

În plus, clasa politica românească dă dovadă din nou de o lipsă de cultura politică evidentă și de inconsecvență. Dacă ești liberal, admiți că o lege fundamentală e un text gândit și întemeiat pe garantarea drepturilor și libertăților cetățeanului în raport cu instituțiile statului și accepți, pe de altă parte, principiul fundamental pe care s-a construit modernitatea politică, anume separația Bisericii de Stat. De ce era nevoie de introducerea unor amendamente suplimentare în textul constituțional? De ce e nevoie să încărcăm legea fundamentală cu prevederi care pot mult mai bine să facă obiectul unor legi? E o viziune complet străină de spiritul constituționalismului european care a dominat gândirea liberală începând cu secolul XIX, dar politicienii români care se joacă astăzi de-a reforma constituțională nu au habar de așa ceva. Așa cum nu au habar nici de polemica liberală în jurul definirii familiei și a caracterului ei „natural” (cu asta se ocupă cam două secole de gândire liberală, printre altele… De la Hobbes până la Rousseau). Dar subtilitățile de filosofie politică nu prind la un mare intelectual cum este președintele PNL. Probabil că de aceea le lasă, integral, în seama competentelor înalțe fețe bisericești. Ceea ce contează e diversiunea: în spatele ei ni se pregătește una din cele mai neliberale legi fundamentale din istoria, scurtă și agitată, a constituțiilor românești.

Articol publicat in Revista 22

Distribuie acest articol

13 COMENTARII

  1. Stimata doamna,

    Faceti cateva afirmatii care, pentru un cadru didactic universitar declarat (implicit) liberal, sunt cel putin interesante:

    1/ „Firește, nevoia tot mai electorală a PNL de a implica Biserica în acte și legi care nu ar trebui să o privească.”
    Inteleg ca exista zone in care anumite categorii de cetateni, stabiliti de alti cetateni auto-declarati „liberali”, nu ar trebui sa aiba dreptul la opinie. Nici macar CNCD nu a mers pana acolo incat sa interzica dreptul la opinie, dar vad ca ne apropiem de acel moment.

    2/ „Discuția, din acest punct de vedere, nici nu ar fi trebuit să ajungă până la căsătoriile între persoane de același sex, ci ar fi trebuit să dezbată implicațiile preocupante, pe termen lung, ale constantei, intolerantei, și vocalei prezențe a BOR în spațiul public.”
    Prezenta BOR in spatiul public nu este nici constanta, nici vocala, pentru ca au grija „liberalii” din presa sa o ignore, prezentand, in schimb, orice aspect negativ legat de Biserica, chiar daca avem de-a face cu presupuneri si nu cu fapte.
    Iar in privinta intolerantei, cred ca ar trebui sa va cautati mai intai barna din ochiul dumneavoastra.

    3/ „Dacă ești liberal, admiți că o lege fundamentală e un text gândit și întemeiat pe garantarea drepturilor și libertăților cetățeanului în raport cu instituțiile statului”.
    Foarte corect. Poate le transmiteti mesajul si celor care au prevazut, in aceeasi lege fundamentala (ca sa nu mai zic de implementarea, in ordonanta 137/2000, a principiilor anti-discriminare din legea fundamentala), si obligatii ale unor entitati private fata de alte entitati private, in materie de drepturi si libertati.

    4/ „De ce era nevoie de introducerea unor amendamente suplimentare în textul constituțional?”
    Nu e vorba de un amendament suplimentar, ci de modificarea unui articol existent. Deci care este problema ?

    5/ „De ce e nevoie să încărcăm legea fundamentală cu prevederi care pot mult mai bine să facă obiectul unor legi?”
    Daca chiar aveti nevoie de un raspuns, iata-l: pentru ca acele legi ar putea fi modificate in dispretul opiniei publice, de parlament sau chiar de guvern prin OUG, in timp ce, in cazul Constitutiei, ar fi cam greu.

    6/ „Ceea ce contează e diversiunea: în spatele ei ni se pregătește una din cele mai neliberale legi fundamentale din istoria, scurtă și agitată, a constituțiilor românești.”
    Dupa cum puneti problema, as zice ca faceti parte din diversiune: in loc sa va ocupati de modificarile cu adevarat neliberale, va concentrati exclusiv asupra subiectului impins in fata de autorii diversiunii.

    • Constitutia trebuie sa fie simpla,clara si scurta!
      Cea americana are 7 articole si ~27 de amendamente,si de mai bine de 200 de ani democratia functioneaza „binisor” in SUA,iar americanii in majoritatea lor o cunosc pe dinafara!
      Se pare ca cea romana e pe cale sa devina o adevarata enciclopedie!
      In mod sigur vom fi invidiati de multi ;) !

    • Stimate/stimata czc,

      Va multumesc mult ca v-ati dat osteneala sa formulati un comentariu de dimensiunile articolului, nu voi putea din pacate sa fac acelasi lucru. Voi spune numai ca imi mentin parerea referitoare la modul intruziv si nepotrivit in care BOR gaseste cu cale sa fie prezenta in viata publica. Un program social mai coerent, ameliorarea calitatii invatamantului religios in scoli – vorbesc din experienta directa de mama a doi copii de varsta scolara – ar introduce BOR in dialogul social intr-un mod mult mai fericit si mai benefic pentru toata lumea. Nu inteleg, marturisesc, in acest context treaba cu paiele si barna, nu sunt si nici nu pretind sa fiu altceva decat un cetatean cu la fel de multe – sau putine, depinde de Constitutie! – drepturi ca si dumneavoastra.
      O a doua remarca: desi Constitutia pare un text intangibil, chiar procesul de revizuire la care asistam demonstreaza contrariul. In plus, cu noile modificari, va fi chiar mai usor decat pana acum sa se intervina in legea fundamentala. Asa incat a transforma Constitutia in orice altceva nu mi se pare o solutie.
      O a treia si ultima remarca: amendament inseamna chiar modificarea unui articol existent. Nu
      vad deci unde e problema. Da, este vorba de un amendament suplimentar, adica de inca o modificare a unui articol existent.

      Trebuie sa ne ocupam si de diversiuni, comentandu-le ca ceea ce sunt, altfel pierdem din vedere restul…

      • Scriu din nou:

        Doamnă Raluca Alexandrescu,

        I) Art. 150 din Constituţia Romaniei precizează CINE are dreptul să iniţieze revizuirea Constituţiei (şi atât): Preşedintele României, un număr de parlamentari sau un număr de cetăţeni ai României (care strâng semnături pentru asta, evident).

        II) Proiectul de revizuire a Constituţiei ADAUGĂ că ORICE propunere de revizuire trebuie să fie VOTATĂ DE PARLAMENT.

        În aceste condiţii, dumnavoastră scrieţi: “În plus, cu noile modificări va fi mai uşor decât până acum să se intervină în Constituţie”. De ce va fi mai uşor, pentru că parlamentul poate bloca orice iniţiativă? Sau pentru că numai parlamentul poate hotărî ce se modifică?
        Ciudată “logică”!

      • Stimata doamna,

        Nu am intentionat sa va schimb parerea, ci doar sa va atrag atentia ca modul in care puneti problema denota exact ceea ce reprosati bisericii, si anume intoleranta.
        Iar referitor la calitatea invatamantului religios, mie nu mi s-a parut diferita de calitatea in general a invatamantului romanesc la ora actuala. Si, pana la urma, cu tot respectul datorat si celorlalte materii, e mai important sa-si faca bine treaba profesorii de romana si de matematica decat cei de geografie sau de religie.

        In privinta celei de-a doua remarci, observatia mea pleca de la faptul ca doar Constitutia este supusa votului popular, lucru care, sper, nu va fi schimbat in urma modificarilor actuale.

        • fata de textul propus:
          A. daca persoana X adopta un copil nu este FAMILIE???? adica familia monoparentala a devenit BLASFEMIE NECONSTITUTIONALA????
          B. daca un cuplu (gay) olandez cere cetatenia romana, nu i se acorda sau i se impune desfacerea casatoriei pe motive de Constitutia Romaniei?
          C. invatamantul religios (implicati numai ortodox?) in alte tari e de succes, ca si spitale gestionate de alte biserici. In Italia, Franta etc spitalele „catolice” au o excelenta reputatie. BOR inca nu a facut asa ceva pana acum.

          PS. se pare ca a disparut din noul text interzicerea discriminarii din motive de orientare sexuala, desi este contrar declaratiei drepturilor omului.

          • „B. daca un cuplu (gay) olandez cere cetatenia romana, nu i se acorda sau i se impune desfacerea casatoriei pe motive de Constitutia Romaniei?”

            Nici una, nici alta! I se acorda cetatenia romana dar casatoria nu ii este recunoscuta in Romania (ramanand, desigur, casatoriti in Olanda de origine).
            Dar haideti sa va intreb si eu ceva: daca o familie poligama iraniana cere cetatenia romana, ce se intampla?

            Mutatis mutandis, unui medic roman nu ii este refuzata cetatenia americana, dar nu ii este recunoscuta diploma… Desigur, asta nu inseamna ca nu poate profesa ca medic in Romania!

            La modul general, exista diferente intre criteriile care trebuiesc indeplinite pentru a obtine aceeasi calitate in tari diferite. Evident, fiecare stat are dreptul sa determine daca exista o suprapunere suficienta intre criteriile proprii si cele folosite de catre un alt stat (de exemplu, in provincia canadiana Quebec recunoasterea diplomei de inginer implica traducerea autorizata a diplomei, urmata de examinarea listei materiilor predate si corelarea acesteia cu lista materiilor obligatorii pentru obtinerea calitatii de inginer in acea provincie, asa cum este ea stabilita de catre Ordre des Ingénieurs du Quebec).

  2. Ceva fara sfarsit in politica noastra: permanenta schimbare a legilor, modificarea Constitutiei dupa 2-3 cicluri electorale, reorganizari ministeriale prin comasari sau desfiintari, referendumuri cam in fiecare an, guvernarea prin ordonante pripite, imprumuturi financiare pentru sustinerea bugetului etc. Ne indrepatm vizibil catre un faliment al statului incapabil sa administreze o tara.
    In plus lehamitea oamenilor obisnuiti vazand cum se reiau mereu aceleasi subiecte an de an, fara nici cel mai mic progres: nu sunt bani, nu sunt autostrazi, nu avem legi bune, nu avem Constitutie, nu avem justitie, nici educatie, nici sanatate, nimic bun in tara noastra.. De ce sa mai stam aici?

  3. Dna R.Alexandrscu,impartasesc in multe privinte analiza dvs,dar,cum sa va spun…?Cat ar parea de bizar,totul este perfect coerent!
    – PNL uzurpeaza numele de „liberal” de ani buni,iar Crin Antonescu este un simplu agitator isteric,fara urma de anvergura politica!
    – Momentul in care se face revizuirea Constitutiei este absolut nepotrivit,contrar,macar bunului simt,daca nu oricarui principiu democratic:peste 70% din Parlament este USL,ori in aceste conditii nu se poate face altceva decat ceea ce se face!De altfel,C.A. a si spus ca ignora rezultatele referendumului din 2007,pentru ca intre timp poporul l-a plebiscitat,deci implicit il sustine,indiferent ce-ar gasi de cuviinta sa faca din Constitutie!
    Si are dreptate!!!
    Poporul se va inflacara din nou,si va vota cu patima orice Constitutie va nascoci USL!
    Constitutia nu va fi una liberala,evident!…dar poporul roman este in majoritatea lui liberal…?

  4. să dezbată implicațiile preocupante, pe termen lung, ale constantei, intolerantei, și vocalei prezențe a BOR în spațiul public. E o prezență pe cât de insistentă, pe atât de lipsită de deschidere și de racordare la lumea în care trăim, începând cu afirmația epocală a unuia din reprezentanții săi potrivit căruia “cultura trebuie să se subordoneze cultului” și terminând cu megalomania de tip ceaușist a înalților ierarhi ai instituției, care deplâng sărăcia poporului credincios dar pretind sume imense de la bugetul statului pentru susținerea unor proiecte costisitoare, cum e Catedrala Mântuirii Neamului.

    Prea elegant spus! Este o prezenta agresiva, care poarta o mare doza de obraznicie. A impune dogme religioase in Constitutie este de neconceput intr-un stat care se declara secular in anul de gratie 2013. Nu uitati ca acum ceva ani au fost voci bisericesti care promovau angajarea preotimii in viata politica si infintarea unui sindicat. Bine ca aceste uluitoare doleante ale clerului nu au ajuns realitate. Dar de la o organizatie religioasa care s-a grabit sa il sfinteasca pe Stefan cel Mare, un voievod care in viata privata a fost un playboy maximus al vremurilor sale, nu trebuie sa ai pretentii prea mari.

    Toti discuta despre costul inaltarii Catedralei Mantuirii Neamului. Nimeni nu pune in discutie costurile legate de intretinerea constructiei, odata cu darea in folosinta. Atunci sa vedeti distractie.

  5. Dacă tot trîmbiţează superioritatea bicameralismului, mă aşteptam ca gînditorii din conclavul constituant să fi observat şi cumplita incongruenţă, dată nu numai de aprobarea tacită a proiectelor de lege, dar şi de cea dată de plenului Camerelor reunite.
    Plenul Camerelor reunite nu înseamnă bicameralism, ci monocameralism de facto, sau tricameralism de jure. Bicameralismul nu se poate naşte decît prin separarea Camerelor. Iar separarea nu se poate face dcît prin abolirea plenului Camerelor reunite şi a regulamentului aferent.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Raluca Alexandrescu
Raluca Alexandrescu
Lector universitar la Facultatea de Științe Politice a Universității din București. Specializată în istoria ideilor și istorie intelectuală a secolului XIX, cu un doctorat în științe politice al aceleiași facultăți (2008) și altul, cu un an înainte, la Universitatea din Bologna. A lucrat, publicat numeroase articole și un volum pe tema conceptului de democrație și a construcției modernității în gândirea politică românească a secolului XIX (La révolution mélancolique. Sur la construction et l'évolution du concept de démocratie dans la pensée politique roumaine moderne, Editura Universității, București, 2011). În paralel, este comentator politic, colaborator al revistei 22 din anul 2004.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro