vineri, martie 29, 2024

Sunteți fericit, tovarăşe Iliescu?

Vine, pentru noi toți, un timp al bilanțului. E iarnă şi e frig, tovarăşe Iliescu, chiar şi pe strada Molière! E bătrân, insingurat şi bolnav, eternul bolşevic. S-au dus toți, minus Gorbaciov. Are insomnii, stă cu ochii lipiți de televizor, ascultă ce se spune despre Rege. Se intreabă ce se va spune, ce se va scrie despre el. Ar vrea compasiune, cine ştie, chiar iertare. Dar fără a se căi. Ii este o groază nebună că i-ar putea sosi sorocul după gratii. Imi aminteşte tot mai mult de Kádár obsedat de umbra lui Nagy. Unul din regii nebuni ai lui Corneliu Baba. El, comisarul ideologic, e obsedat de fantoma celui pe care l-a servit si apoi l-a ucis. El a scris scenariul parodiei de proces, apoi i-a acuzat pe Brucan şi pe alții. Rămâne la fel de convins precum atunci, in iarna lui 1990, apoi in iuniele insangerat, că a avut dreptate. A trebuit să riposteze „forțelor contra-revoluționare”, „stihiei mic-burgheze”. Precum in 1956, când ancheta studenții pe drumul spre penitenciare. Un caz fascinant (si repugnant) de psihoză ideologică al acestui Tartuffe combinat cu Jdanov…

Era in 1977 când Paul Goma (de care m-am despărțit in 2006 din rațiuni pe care nu are rost să le discut acum), exclama, cu o sfâşietoare, intru totul justificată tristețe: „Români, eliberați-vă de români!” Disidentul avea dreptate. Nu ruşii, nu ungurii, nu evreii erau cei care țineau România sub un insuportabil călcâi de fier totalitar. La fel acum, nu „străinii”, nu Soros, nu UE, nu extratereştrii calcă in picioare demnitatea civică a românilor, ci o bandă de escroci, tâlhari şi scelerați, patronată din umbră de demiurgul sistemului autoritar cleptocratic născut din cenuşa dictaturii lui Ceauşescu, fostul secretar al CC al PCR, preşedintele de (dez)onoare al PSD, Ion Ilici Iliescu. Admit că greața supremă mă cuprinde când il văd pe manechinul țopârlan Tariceanu perorând in numele democrației. Cât de jos se poate cobori? Exista o limită a ticăloşiei?

Este suficient să citeşti ultimele ştiri din România spre a realiza că PSD si ALDE, această la propriu insalubră, toxică, funestă coaliție, acționează deliberat, metodic şi fără niciun fel de scrupule pentru anihilarea statului de drept. Este o „revoluție” crapuloasă. Altfel spus, un puci infam operat de pungaşi, tâlhari si escroci. Mai clar spus, se urmăreşte nimicirea, aneantizarea, lichidarea garanțiilor esențiale pentru independența justiției. Este o situație de coşmar existențial. Dacă nu sunt opriți acum, aceşti netrebnici, copiii de suflet ai lui Ilici, nu vor mai putea fi opriți niciodată. Iar România se va scufunda in mlaştina unei corupții samavolnice cum nu cred că s-a mai pomenit in istoria Europei…

PS Crapuloşii vor să dezincrimineze mărturia mincinoasă. România se prăbușește in prăpastia celei mai negre turpitudini sub egida unui parlament plecat cu sorcova, amoral, iresponsabil, tot mai lipsit de legitimitate…

Distribuie acest articol

56 COMENTARII

  1. Tare ma indoiesc ca Iliescu va avea remuscari.
    Sau le va avea, doar pentru ca nu i-au reusit lui ceea ce incearca, de citiva ani, gasca pesedista.
    Incercarile de acum sint continuarea din 2012.

  2. Lasati ca vine ea luna Ianuarie in care vom iesi cateva sute bune de mii, in toata lumea, din America pana-n Europa, si vom aprinde simultan telefoanele.
    Am avut un vis intr-o seara: am visat ca se adunau in liniste din ce in ce mai multi oameni in Piata Victoriei, venind dinspre gurile de metrou sau de pe alte strazi. La un moment dat s-au adunat peste 500000 de oameni, care insa nu strigau nimic, ci doar priveau intr-o liniste de mormant spre Guvern. Nu se auzea nimic , nici cel mai mic zgomot in jur. La un moment dat, cineva din cladire s-a uitat pe geam , iar atunci toti oamenii din piata au inceput sa strige din toate puterile. Geamurile cladirii guvernului s-au spart, cladirea a inceput sa se crape iar ministrii fugeau care-n-cotro. Apoi oamenii au inceput sa se imbratiseze si sa se bucure enorm. Unda de soc s-a transmis apoi in Ungaria, Polonia si in toata lumea, guvernele corupte cadeau unul cate unul. Apoi m-am trezit in lumina rasaritului si am realizat ca acesta nu ar putea fi doar un vis, ci ar putea deveni realitate oricand dorim noi.

      • Nu se amana pentru Ianuarie, insa timpul este de partea noastra si atunci. Pana la publicarea legilor in MO, tovarasii au timp sa-si depuna demisiile si sa retraga legile lor stupide.

        • „Tovarășii” au supralicitat și supralicitează într-atât, încât doar măturați de vreun milion de oameni adunați în Piața Victoriei care să le ceară să plece – adică, cum se spune în popor, „cu picioarele înainte” – ar mai renunța la ceea ce, cred ei, au dobândit.

        • Cam acesta era sensul intrebarii mele. Baietii au transformat deja luna INAUARIE in A DOUA LUNA A CADOURILOR …mariri de salarii grasane pentru bugetari (inclusiv pentru purtatorii de sabie: jandarmi, politisti, judecatori …mare atentie la judecatori care nu prea cracnesc …. ce diferenta fata de procurori care sunt toti pe metereze !) . Tot de la 1 ianuarie vor baga impozitarea cu doar 10% in loc de 16% care se va simti aproape instantaneu …plus ca astfel vor relua placa cu PROGRAMUL DE GUVERNARE pentru care i-a votat poporul….ca masacrul justitiei e clar in afara oricarui program.
          Ramane de vazut cat spirit combativ va mai exista atunci si cine il va avea. Oare nu trebuia incercat ceva ACUM in decembrie , imediat dupa ce se termina ceremoniile funerare ?

      • Pentru mine este clar faptul ca Romania este in aceste momente o tara atacata de acest grup infractional transfrontalier (cu legaturi in Rusia, deci peste frontiere). Asadar, acestia nu sunt doar niste politicieni corupti care-si trag legi pentru ei ca sa scape de anchete. Eu consider ca tara mea este atacata/ocupata, la fel ca in ’47…. Iata cum se repeta istoria…Regele a „plecat” dintre noi de tot, iar tovarasii i-au luat locul…

      • Cica Bula a fost inhatat de pe strada si dus degraba intr-un loc pentru un interogatoriu scurt si eficace:
        -Am auzit ca te-ai laudat ca ai sa te p… pe mormantul tovarasului.
        -Minciuni, tovarase! Stiti ca mie nu-mi place sa stau la coada!

    • Sigur ca da. E fost sef al Statului si beneficiaza de acest onor al poporului indurerat. Va fi diferit circul PSD, dar tot circ va fi.

      Batrinul bolsevic n-a reusit el insusi sa reabiliteze comunismul, reuseste pupilul lui, vataful Drahnea, dar, la competitie cu Mihai I a iesit victorios socialismul. Ilici a trait sa vada cu ochii lui cum crapa dusmanul capitalist de clasa. De aici si „marinimia” de a se preface ca jeleste.
      O scursoare de om, un criminal odios, care face si astazi, la 28 de ani dupa ce a ingaduit moartea a 1000 de romani, jocurile.

      O sa crape, inevitabil, cindva, prea tirziu pt. Romania.

    • ii doresc lui Iliescu viata lunga si sanatate, sa atinga varste matusalemice. in primul rand nu e bine si frumos sa doresti moarte nimanui. in al doilea rand, imi e groaza de statuile, bulevardurile si salile de concert care ii vor purta numele.

      • Si, poate reuseste Justitia sa-l bage si la beci pentru o vreme. Pentru asta, da, merita sa fie sanatos, caci altfel nu are sens.
        Dar probabil ca are nevoie si de viata lunga.

  3. Ar fi extraordinar ca formatia Taxi sa lanseze ACUM un hit horor dedicat sinistrui spectru al lui Iliescu penduland peste gloata parlamentarilor care proceseaza sistematic noile legi ale (in) justitiei. Zic de baietii de la Taxi pentru ca ii stiu talentati cand e vorba de un comandament social sau de o comandă. *** Ar mai fi si formatia Voltaj , dar ei si-au facut deja datoria emanand un tulburator imn – numaratoare inversa la capataiul unei Romanii muribunde in care Eba nu mai e fiica de presedinte reformator , iar banii pentru orice șușanea trebuie aprobati de catre corupta Firea , iar nu de catre doamna Ritzi cum se intampla pe cand democratia inca subzista

    • Autorul recunoaște că mai are și scăpări.

      Fiți sigur că un tom de analiză politică la rece va dezbate și veridicitatea recentelor acuzații împotriva lui P. Roman și dacă respectivul chiar s-a schimbat în ultimii ani.

  4. Din pacate pentru noi romanii…aveti dreptate. Ne luptam cu morile de vant care ne au confiscat toate valorile. Grija lor exagerata de a si pierde puterea ne sufoca pe zi ce trece. Si culmea… nicio raza de lumina in dosarul mineriadei. Cu adevarat linistea din umbra a tovarasului inca vegheaza ca un tatuc asupra noastra

  5. Iliescu a scris istorie,chiar mai „apasat” decat regele Mihai, e omul care a reinstaurat capitalismul in Romania impoiva propriilor convingeri; nu mai conteza ca va sfarsii in puscarie sau impuscat. Cutia Pandorei a deschis-o Basescu, iar occidentul l-a supervizat. Ce fac acum PSD+ALDE e consecinta „prigoanei” starnita de badica Traian. Gravitatea faptului consta in incapacitatea sitemului capitalisto-democratic de a impiedica asemenea „derapaje”. Romania nu e o exceptie, in Polonia siuatia e asemanatoare, SUA au adus la putere un presedinte de talia lui Tramp, ia Germania dintre cele doua razboaie mondiale Hitler a ajuns in fruntea statului.

  6. l au mincat cateii, nastase, geoana, ponta…(niste jalnice odrasle bolsevice la fel de amorale dar mai putin viclene si mobilate intelectual), altfel ar fi instaurat socialismul stiintific. cu zimbetul de curva si limbajul de lemn, javra a „hipnotizat” multimea. care multime ? acele putori iesite din dictatura scornicesteanului, care si doreau prosperitatea capitalista dar cu lefuri, pensii si locuri de munca garantate. le a umplut burtile cu portocale si i a mbracat din ajutoare. ce loc isi aveau Coposu (bosorogul fara dinti) sau Ratiu (burghezul cu papion) in acest peisaj ? ce a urmat este istorie, iar ce se ntimpla astazi, cu scroafa urcata n copac, este perfect logic. jivina cu rinjet obscen a obtinut ce si a dorit, puterea absoluta, peste o romanie umilita, batjocorita si jefuita inca o data

  7. Daca incepand de maine in piata Victoriei s-ar strange 100.000 de oameni in fiecare seara, legile nu ar trece, dar acest lucru nu o sa se intample. Trist, asistam neputinciosi la regresul catre „anii de tranzitie” sub privirea blajina a aparatcik susmentionat.

  8. Ultimul om care merita vreo compasiune este Ion Iliescu. Pana acum justitia din Romania, cu un munte de probe incriminatoare, nu a fost in stare sa-i clinteasca nici un fir de par din cap. Nu putea el gandi ca Bush (tatal), dar Bush fiul granatat in 2004 probabil impunitatea, de coniventa cu rusii. Altfel nu se explica de ce este bine mersi in patul lui la ora actuala si nici nu se intrevede sa fie condamnat vreodata pentru genocidul de care oficial a fost acuzat in 2016.

  9. De acord, domnule Tismaneanu, dar treceti sub tacere doua lucruri, care va fac scurtul mesaj putin cam partinitor. In primul rand, cand spuneti ca „nu “străinii”, nu Soros, nu UE, nu extratereştrii calcă in picioare demnitatea civică a românilor”, nu scrieti niciunde „SUA”, desi America a fost cea care a fost acuzata, in stil bolsevic, de imixtiune. Cu ce v-a casunat America, cea care va adoptat ca pe copilul ei, incat sa-i treceti numele sub tacere? Sa fie presedintele Trump de vina, desi administratia condusa de presedintele care e si-al dumneavoastra a cerut ca mereu ca justitia sa fie lasata in pace, lucru care i-a adus ura pesedeului si a propagandistilor lor?

    Al doilea lucru: nu vorbiti niciunde de vina imensa pe care o poarta UDMR alaturi de PSD si ALDE. Iarasi, de ce?

    • Ciudat, ma gandeam la acelasi lucru, dar dintr-un motiv diferit. Citindu-l pe profesorul Tismaneanu, m-a frapat asemanarea uluitoare dintre Ion Iliescu si Hillary Clinton.

      Ambii sunt alcatuiti din stofa aceleiasi respingatoare arogante, deplin convinsi de mesianismul si de superioritatea lor indiscutabila asupra maselor de bieti “deplorables”, carora nu merita sa li te adresezi decat, cel mult, cu: “Mai, animalule!”.

      Amandoi vor parasi aceasta lume fara a fi implinit nimic care sa contina substanta unei izbanzi autentice. Absolut nimic. Amandoi au fost patronii traficanti de influenta si de bani ai unui sistem clientelar, parazitar, de o infinita ticalosie, pus la punct ( in dispretul legii) pentru a servi propriile lor, nemasurate, ambitii.

      Idoli depotriva ai saracilor carora ideologia si politicile lor le perpetueaza saracia, si ai unei clase de privilegiati care cultiva sferele puterii pentru a-si perpetua privilegiile si a-si oplosi egourile, Clinton si Iliescu sunt oameni pentru care nici o turpitudine nu e prea joasa, nici o umilinta inacceptabila, nici un pret de neplatit, atata vreme cat ele le permit sa se agate de singurul lucru pentru care traiesc: detinerea puterii. Singurul lucru pentru care respira: faptul de a se afla in capul trebii. Indiferent cat de coroziva, de distructiva, de toxica ar fi prezenta lor acolo.

      Visceral straini de orice forma de sinceritate, deghizandu-si cameleonic sentimentele si diluandu-si la infinit gandurile pe care le rostesc intr-o insuportabila limba de lemn, acesti elevi sarguinciosi ai anarhist-comunistului Saul Alinsky, frapeaza si printr-un alt detaliu, aparent frivol: sunt funciar incapabili sa arboreze fie si aparentele elegantei vestimentare (desi amandoi sunt maestri ai travestiului).

      E ironic sa vezi ca amaratii acestei lumi, de care Clinton si Iliescu au pretins a fi preocupati toata viata, le-au imprumutat parca chipul si infatisarea precaritatii. Si lui care avea aerul unui tantos ispravnic de suburbie, si ei care arata adesea ca o Madame Mao, imbracata de Armata Salvarii.

      Exteriorul tradeaza mai intotdeauna lipsa de eleganta interioara a parvenitului. Iar de parvenit, ambii au parvenit spectaculos. “Fiul ceferistului din Oltenita” si “cea mai inselata nevasta din America” si-au exploatat nemilos background-ul, for all it was worth.

      Gata sa acuze intreg mapamondul (dar niciodata pe ei insisi) pentru propriile erori si orori, ambii au scris (sau au semnat cu numele lor) kilometri de literatura indigesta pentru a-si justifica impotenta.

      Pe scurt, doua personaje de o intristatoare mediocritate, pe care netrebnicia vremurilor si a oamenilor i-au cocotat la rangul de figuri istorice.

      Intinderea raului pe care Iliescu l-a facut deja, iar Clinton l-ar fi putut face inca, e dezolanta. Lock them up! ( And throw away the key!)

      (Nota pentru cititorii care nu locuiesc in Statele Unite, sau nu au avut vreme sa urmareasca recenta campanie electorala prezidentiala americana. “Lock her up!” (La puscarie cu ea!) se scanda in timpul meetingurilor electorale republicane, dar nu numai. Organizatorii Conventiei Democrate s-au vazut in situatia de a trebui sa-i implore pe suporterii lui B. Sanders sa inceteze a mai scanda si ei acest apel la justitie.)

      • Se pare ca America nu le prieste DELOC unor romanashi pripasiti acolo,
        cel putin dupa cum se manifesta pe acest forum.
        Unde ne VAND productele gandirii lor intense/simtirii lor enorme, de tipul:
        Obama e Lenin (mai negru), Trump e Messia (un pic roscovan), Hillary e
        Iliescu (efeminat fara gust), Papa Francesco e Komunist, Europa e comunist antisemita etc.
        Totul cu sfanta vehementa, unde se apara cu dintii si cu ghearele (si
        cu muuuulta obraznicie) ‘valorile fundamentale’, cum ar fi PROFITUL si
        FAMILIA CRESTIN-ORTODOXA, asezonat, pe shest cu ‘ne-incalzirea globala si gaze…de shist’.
        A se scuti, mai cu seama ca articolul spune, just, CU TOTUL ALTCEVA!

        • @ unu’ Prea nobile domn, permiteti-i – va rog – unei biete pripasite prin America (cum atat de elegant va exprimati), sa va semnaleze ca:

          1. Oricine a trait deriva anti-democratica a Romaniei sub leadership-ul lui Ion Iliescu, devine automat circumspect, sau chiar de-a dreptul ingrijorat, cand recunoaste simptomele aceleiasi derive in tara sa de adoptie, chiar daca aceasta tara este o democratie solida ca SUA. Aceleasi cauze produc aceleasi efecte, si la Vaslui si la Washington, D.C.

          2. Contrar opiniei dvs. (care nu se sprijina pe nici un argument), mie-mi “prieste” perfect America.
          Ea ramane unul dintre cele mai pretioase daruri pe care omenirea si le-a facut siesi. Ceea ce nu-mi prieste, ca sa reiau formula dvs., este faptul de a regasi aici, in tara mea de adoptie, careia ii datorez atat de mult, simptomele, semnele rau-prevestitoare ale coruptiei (si ale complicitatii cu ea a institutiilor fundamentale ale statului), din pricina carora am plecat din tara in care m-am nascut.

          3. Dar, asa cum Iliescu nu e Romania, ci e sursa putreziciunii care o macina, tot astfel Clinton nu e America; ea reprezinta, dupa parerea mea, ceea ce e corupt, pervertit si putred in America. Paralela cu Ion Iliescu era menita a atrage atentia ca si in democratii infinit mai asezate decat Romania, liniile de demarcatie dintre statul de drept si statutul de republica bananiera sunt oricand puse in acut pericol de lideri venali, pentru care litera legii e litera moarta.

          4. In contextul comparatiei mele, era mai intelept sa evitati orice referire ironica la profit ca valoare suprema pentru capitalistii cei rai. Ca si Ion Iliescu, Hillary Clinton a transformat serviciul public intr-o ocupatiune dintre cele mai profitabile. In septembrie 2016, ea declara public canalelor de televiziune americane, ca la sfarsitul mandatului presedintelui Clinton, familia Clinton era, citez ad literam: “broke, flat broke”. Saraca, lipita pamantului. (Va amintiti ca si Ion Iliescu se prezenta alegatorilor drept “sarac si cinstit”.) Ei bine, astazi la 17 ani dupa ce H. C. a parasit Casa Alba (luind cu ea vesela, argintarie si piese de mobilier care apartineau patrimoniului Statelor Unite – pentru detalii (sordide) a se vedea colectia 2001-02 a ziarului the New York Times) astazi deci, averea familiei Clinton se ridica la 120 de milioane de dolari. Exista surse (credibile) care o estimeaza la 150 de milioane. Profitabil, nu-i asa? Nici dictatorii africani (reputati ca experti in materie) nu se pricopsesc intr-un ritm atat de alert. Cati dintre saracii in numele carora vorbeste, nerusinat, Hillary Clinton si-au vazut veniturile crescand de la 0 la 120 de milioane, in 17 ani?

          5. Intrebarea mea e retorica. Nu va obositi cu un (alt) raspuns in care sa inlocuiti argumentele cu insulte.

          • Aveti bunatatea de a citi raspunsul meu catre @aka.
            Va raspund si dvs., cu placere:
            1. PERFECT de acord.
            2. Eram ironic, evident, si erati „un element intr-o multime”, nothing personal.
            Sunt convins ca va prieste, ca si celorlalti la care m-am referit. Binevoiti a remarca contradictia logica, si asta evidenta, intre a doua si ultima fraza, pe care le scrieti in acest paragraf.
            3. Iata cum se complica lucrurile: „sursa putreziciunii” e votata, in Ro. de IMENSA majoritate a electoratului, iar „femeia fatala” a Americii, „doar” de majoritatea electoratului! Ce sa intelegem ? Ca ati plecat degeaba ? Ca-i „tot un drac” ?
            Evident ca NU, dar….
            4. Povestea cu „profitul” nu are legatura cu interventia dvs., ci cu unele „inrudite”, am explicat in raspunsul catre @aka in ce sens. Dar nu aveti dreptate, in sensul comparatiei: la Clinton vorbiti de CORUPTIE. Iliescu nu a fost, nici pe departe „corupt”, in acest sens. El are alte pacate, mult mai grave (de ex. e criminal). Si, in acelasi timp e „cinstit”, in sensul
            ca „a fost convins ca face bine ce face” (trasatura specifica MARILOR criminali ai istoriei, vezi Lenin, Stalin, Hitler etc). Prin comparatie, ceea ce-i reprosati lui Clinton intra la „gainarie”. Cat despre ceea ce „se stie”, va rog sa reflectati (eu am facut-o) asupra circumstantei ca, daca luam de bun tot ceea ce „se scrie” despre Trump (intr-o parte) si despre Clinton (de cealalta parte) avem doar trei optiuni:
            a. Sa cadem de acord ca au fost ambii, de o calitate execrabila (intamplator este parerea mea);
            b. Sa alegem tabara careia-i dam crezare si sa devenim subiectivi (sau MAI RAU);
            c. Sa spunem ca si unii si altii mint cu nerusinare (si interes). Ceea ce ne duce, hélas, la precedenta similitudine intre campioana democratiei si codasa ei (macar in Europa). Asta imi pare a fi cea mai trista concluzie posibila.

            5. Iata acum ceea ce oricum as fi vrut sa va spun, chiar daca nu mi-ati fi raspuns, asa ca „ma obosesc”, bucuros:
            Interventia mea a avut doua cauze:
            a. Nu cred ca postarea dvs. trebuia facuta AICI, la acest articol. Am explicat de ce. Iliescu este „un pretext” ca sa aratati cat de revoltata sunteti pe Hillary si aici nu era vorba de politica americana. Iar daca opinia dvs. asupra lui Hillary este justificata sau nu, e de discutat. Daca tot ce spuneti este real, de ce e libera ? Dar, cum si mie imi este profund antipatica (fara a fi citit NIMIC din ce mentionati), ci pentru ca imi lasa o impresie de nesinceritate, acest ultim aspect nu este esential in discutie.
            Daca postati, de ex. la articolele Prof. Cranganu, ati fi fost primita cu mare caldura (desi nu exista incalzire globala) atat de autor, cat si de „followers”! Eu nu va citeam si … puteam fi prieteni :-)
            b. Am explicat de ce ma irita lobby-ul facut pe acest forum, insistent si vehement, pentru actualul presedinte american si politica sa, in opozitie cu Europa cea acuzata de toate pacatele, reale sau imaginare. „Profilul general” al celor care fac asta nu ma
            convinge nici de buna lor credinta, nici de bune intentii privind viitorul Ro.

            In incheiere, iata „terenul” pe care, cred, ne-am fi putut intalni avand o viziune asemanatoare:
            Cu destul timp in urma, cand am inceput sa scriu aici, mi-am expus pe larg teoria conform careia astazi TOATA clasa politica din lumea vestica este de o calitate execrabila si am invitat la o analiza a cauzelor acestui fenomen care pune democratia contemporana intr-o lumina cel putin ingrijoratoare. Ei bine, am fost injurat copios exact de acei „reprezentanti” la care m-am referit mai sus, deranjati ca „Messia cel roscat” era si el, acolo…
            Sarbatori fericite.

      • Foarte bine spus. Pentru neavenitii traitori in Romania, care nu au urmarit politica Ameriana si si-au luat informatiile din propaganda europeana, ca unul de pe aici, cei care s-au portretizat in mesia aducatori de pace si de bunastare social-comunista sunt democratii Obama si Clinton. Pe Trump, din contra, l-au prezentat ca fiind „literally Hitler” ( ceea ce e o rusine in sine, domnul Tismaneanu stie mai bine de ce). Concluzia e: informati-va mai bine, numai ouati totul de-a gata de la centralele de propaganda.

        • @aka (cu un singur k)

          1. Nu sunt traitor in Ro.
          2. Nu-mi place, deloc, Mme Clinton. Nici Mr. Trump, nici cei care-l insulta desantat si fara temei.
          3. Cred ca nu exista nimic mai urat in istoria omenirii decat comunismul.
          4. Daca ati fi urmarit SERIOS (macar de circa un an) acest forum, ati fi priceput ce scriu,
          unii si altii, si ati fi fost mai putin pripit in concluzii.
          5. Acest forum e despre Romania, iar cititorii sunt cei interesati de subiect,
          indiferent unde traiesc acum.
          6. Exista aici un lobby SUSPECT de indivizi agresivi care incearca sa impuna
          actuala viziune ‘republicana’ (americana, desigur) asupra ORICE. Intr-un mod, eufemistic
          vorbind, inadecvat. Si prin aceasta, complet neconvingator; cu aberatii de tipul celor pe care
          le-am citat, exact. Si cu o OBRAZNICIE fara margini, tolerata/sustinuta de unii autori, ejusdem farinae.
          In particular, emerge un profund antieuropenism (Europa fiind tratata drept gradina a socialismului marxist imbecil KGB-ist ineficient etc.; asta cand nu e antisemita!). Cu invective si denaturari care sunt imaginea in oglinda a atacurilor incriminate impotriva idolului lor, Mr. Trump.
          7. Interventia mea este justificata (indiferent de parerile politice ale @Margot, la care are tot dreptul) de urmatorul lucru DE BUN SIMT (rara avis, pentru fanatici, nebuni, trolli sau idioti):
          Daca Mme Clinton este analogul american al Tov. Iliescu, si precum acesta este BINE-MERSI, atunci se deduce ca USA & Ro sunt cam tot-aia. Daca tot n-ati priceput, aceeasi concluzie rezulta SI din afirmatiile REPETATE cum ca New York Times, Washington Post, CNN, Huffington Post etc sunt niste Scanteia/A3 made in USA. Cand am atentionat
          asupra acestor lucruri, mi s-a spus ca sunt comunist, KGB-ist, ca gandesc cu creierul altora, ca am un neuron singuratic, ca sunt suficient de incapabil ca sa nu pot ajunge in America, ca si eu traiesc din PROFIT si alte dragalasenii…(inclusiv magarii si aberatii despre meseria mea, la care se pare ca ma pricep suficient ca sa traiesc decent; EXACT, DECENT!). Spre deosebire de un anume TROLL OBRAZNIC, care face simultan apologia
          PROFITULUI, FAMILIEI CRESTIN-ORTODOXE si a TRASULUI CU ARMA, in timpul liber, tratandu-i drept comunisti, idioti, parliti cu closetu’in curte si altele asemenea pe TOTI cei care au incercat sa-l tempereze…
          8. In concluzie: nu cred ca acest lobby desantat este de folos Romaniei, deci cititorilor acestui forum. Cat priveste politica Americii, toti locuitorii ei pot vota ceea ce li se pare ca este mai bine. Sa fie sanatosi.

      • M-am logat doar ca sa o felicit pe doamna Margot pentru acest comentariu exceptional, de claritate morala ce vaporizeaza impostura multor ceferisti. Cu adevarat urmasa Caterinei de Medici, nobletea spiritului se poate observa si simti imediat, si dizolva pacla groasa a minciunii, indiferent daca vorbim de ce se intampla in Washington sau Floreasca si Dorobanti. Un lucru atat de rar in ziua de azi.

        • Dear Mr. John,

          Cand scrieti:
          ” Cu adevarat urmasa Caterinei de Medici, nobletea spiritului se poate observa si simti imediat…”
          la ce calitati ale Caterinei de Medici faceti aluzie ?

          a. Prima esarfa, curcubeul ? Oh, nu cred, asta e socialist.
          b. Jocul dublu intre catolici si protestanti ? Nici asta nu-mi pare adecvat.
          c. Concordia sau Noaptea Sf. Bartolomeu (dupa unii sau altii dintre istorici) ? Greu de gasit o legatura.
          d. Reputatia (contestata de istoria recenta) de maestra a otravii ? Eh, ati fi chiar mai sever decat mine, @Margot nu merita asta..
          Atunci ?

  10. Unora nu le place BrahmsBureala REALA, Oare de ce ?
    „Fericirea” nu se măsoară astfel.
    „Fericirea” este, sau nu este. Se clădește și te călește oțelit.
    Iar cu siguranță „iliescu” este mai mult decît Fericit,
    și-a îndeplinit misiunea, „magna cum laude”,
    și care a reușit să o ducă direct-indirect pe culmile nevisate ale democrației bolșevismului extaziant.
    Tovarășii îi vor ridica un adevărat monument, este eroul desăvîrșit al post-boșelvismului triumfător,
    capitalist, popular, republican, liber totalitarist și democratic dictatorial.
    Numai și Numai pentru PAUL GOMA ar fi trebuit să faceți TOTUL
    și să-l acceptați așa cum ESTE, de 28 de ani de-atunci,
    să fie AICI și să fiți alături de EL, împreună cu EL.
    (dar varianta asta nu v-a convenit !)
    O aveți pe cea „iliescu” și „post-iliescu” cel FERICIT !
    Și nu uitați, „iliescu” cel ferririt, nu este decît o „unealtă”, o „marionetă” precum toți ceilalți,
    SISTEMUL comandă, conduce, ascultă, VĂ VEDE, rîde, veghează și are grijă de TOT,
    mai ales de Voi toți,
    Mereu, mereu Victorios.
    Ideologia Comunistă va fi veșnic
    cea mai formidabilă și superbă gîndire omenească a omului pentru om
    Și Crima Perfectă a ceea ce Omul a putut da mai bun pe Pămînt
    ale cărei banale erori vor fi acceptate ca mici greșeli de parcurs,
    care au dus la ameliorarea ei, a Lor, a Lui, a Comunsimului
    atît de fascinant Schimbat la Față și realist.
    Că de, oameni sîntem !
    „cine nu muncește, nu greșește”,
    cine n-a greșit în viață să ridice mîna sus !
    P.S. poate(-mi) explică, vă rog, cineva de-acolo, ce nu (vă) convine în comentariul meu ?
    Că doar n-am înjurat pe nimeni și nici n-am vorbit urît ?!?

  11. Inteleg ca ideea de istorie contrafactuala – “Ce ar fi fost daca …?” – este foarte tentanta. Cred insa ca ipoteza sau incertitudinea dintr-un astfel de exercitiu isi poate gasi demonstratia sau certitudinea si intr-o altfel de punere a problemei, prin raportarea la situatii din prezent, despre care raspunsurile ne sunt mai la indemana. Le este oare mai bine irakienilor si afganilor, acum, comparativ cu situatiile politice si economice ale Irakului si Afganistanului de pana in 2003? Dar ucrainenilor din Ucraina actuala, fata de situatia ante – Maidan?

    Si pentru ca stiu ca Dl Vladimir Tismaneanu le are cu abilitatea de a iesi victorios din orice controversa de idei (sau din cele mai multe), mai am o nelamurire. Daca Polonia si Ungaria, care dupa 1989 au pornit pe calea cea “dreapta”, de dreapta sau prea mult dintr-o data spre dreapta (ne amintim dilema cu “taierea cozii” – The Balcerowicz Plan / „Shock Therapy”), care a fost diferita si politic de cea a Romaniei (in epoca romanii au supralicitat modelul politic suedez de social-democratie), de ce oare, acum, cele doua tari se abat de la democratia liberala, imbratisand “iliberalismul”?

    Aceasta sucire de la democratia liberala a Poloniei si Ungariei, poate fi considerata o confirmare, mai mult sau mai putin directa/indirecta, a faptului ca Romania a fost mai lucida cand a ales o relativ alta cale? Iata de ce, variantei de a avea mereu fiere in gura, care expune la riscul de a-ti crapa (plesni) fierea de ciuda, venin sau invidie, cum zice o vorba populara (aici ma autoironizez, nu tintesc pe nimeni altcineva, fereasca Domnu’!), o prefer pe cea cu idei, intrebari si probleme concrete, care ne pot lumina. La intrebarea din titlu, aleg sa raspund cu un vers din Macedonski: “El cupa de fiere golind, S-a dus în amurg șovăind”, in care cuvantul “fiere” are un alt inteles, de amaraciune, oboseala, necaz, de destin asumat.

  12. 1. Am citit o chestie interesanta si am mai descris-o: democratia nu poate fi aparata de legi, ci doar de cei gata sa iasa in strada pentru a o apara.

    2. Cele de mai sus inseamna ca democratie au doar natiunile care o merita.

    3. Degeaba ies citeva sute de romani in strada – e nevoie de milioane, pe masura ticalosiei guvernantilor !

    4. Tacerea nu e buna, poate doar alternind blestemele urlate cu tacere de mormint.

    5. Cred ca singura arma eficienta este greva generala: magistrati, doctori, politisti, profesori, muncitorii de la utilitati, aceste categorii daca sint indirjite, pot matura gasca de nenorociti.

    6. Prima masura a unui nou parlament trebuie sa fie anihilarea poporului PSD: ajutoare sociale pentru fostii militieni, securisti, activisti PCR, magistrati corupti, taiate ajutoarele sociale pentru cei care nu vor sa munceasca.

    7. E clar ca numai o revolutie mai poate misca ceva in Romania.

    • Gand la gand cu Puric. Titlul ultimului lui spectacol e „sa se ridice tara”.
      strada nu a facut niciodata o schimbare profunda in educatia si morala unor oameni. E utila doar cand e impresionanta si generoasa, daca uneste in bine, nu in ura, adica foarte, foarte, foarte rar. e clar ca rusii vor haos, revolutie, prabusire, si ca pentru asta colaboreaza cu soros, asa cum au facut cand cu miscarea occupy.

      • Cu alte cuvinte, Larry, daca Antonin Scalia era impotriva casatoriei gay, inseamna ca era omul lui Dughin. Ce falsa echivalenta, atat de utila unora si lesne de folosit impotriva adevaratilor conservatori, ce se opun rusilor cu adevarat. Tu de Marcuse si Mattachine Society sigur nu ai auzit.

  13. iliescu e bolsevismul afisat de fiecare din noi, cu dispretuire. e raul acelor trupe de ocupatie care infingeau baioneta rinjind in copiii nostri. ce ar face un popor cind se intimpla asta? punem un criminal presedinte doar pt ca trebuie sa fim zmei intre noi? ce idioti….eu cred ca nu are rost sa le dam satisfactie criminalilor, nu astept compasiunea lor si cu atit mai mult ma intereseaza orice urma de regret a celor care au chemat minerii sa puna ordine in piata libera a celor ‘fara violenta’ . cel mai mare vinovat si cel mai de nimic om este emil zis tapul. eu pe asta l-as judeca ca pe un mare tradator al neamului.

    cititi si aflati adevarul….care intotdeauna va iesi la iveala:

    http://www.business-review.eu/news/john-m-florescu-king-michaels-war-behind-the-scenes-154537

  14. Cei care compara mereu si mereu situatia actuala a Romaniei cu cea din celelalte tari fost-comuniste din Europa omit doua „amanunta” hotaritoare :
    – natura comunismului din Romania, mai opresiva decat in tarile vecine, cu un conducator incult, obsedat si paranoic (am proprietatea cuvintelor) care, in 1989, n-a descifrat mersul istoriei si nu a realizat ce se intampla, de unde
    – in timp ce in tarile vecine „trecerea” s-a facut – mai mult sau mai putin – pasnic la noi ea a avut un caracter violent, urmarea fiind o totala prabusire a autoritatii statului , instalarea unei dezordini greu de restructurat. Asta si ca urmarea a realitatii romanesti (vezi punctul anterior) care nu permitea nici o coagulare de grupuri de gandire, necum politice, chiar „in fasa”.. S-au dezmeticit cat-de-cat, dupa primul soc, armata, securitatea si activul PCR care, cu un impuls pornit de la Moscova s-au instapanit cat de cat…
    Personal consider ca marea, enorma greseala a lui Iliescu (probabil ca o imparte si cu altii) a fost graba de a pune mana pe putere, refuzul de a acorda tarii un ragaz sa se dezmeticeasca, constituirea FSN ca partid politic, refuzul de a prelungi provizoratul pana la organizarea Partidelor …
    Nu cred ca Istoria il va ierta vre-odata !

    • Dupa cate vad eu, dumneavoastra deja l-ati iertat; poate ca si istoria il va uita.
      Cand spuneti „marea, enorma greseala a lui Iliescu (probabil ca o imparte si cu altii) a fost graba de a pune mana pe putere, refuzul de a acorda tarii un ragaz sa se dezmeticeasca, ” il faceti deja mai uman si demn de iertare; pana la urma, o greseala fie si enorma poate fi iertata, nu-I asa?

      Nu a fost o greseala; a fost disperarea de a pierde puterea la care a tanjit atatia ani, de sub pat, daca nu face ceva sa iasa in fata. Inainte de 89 nu a facut mai nimic remarcabil (nici pe departe eroic) impotriva dictaturii. Se vedea pe sine si isi cultiva probabil, imaginea asta, de reformator al comunismului dar fara sa riste prea mult. Si, deodata se iveste ocazia: o revolta populara, poate chiar spontana, fara un lider aparent.
      Ce poate sa dea greutate unui act istoric si legitimitate unui lider: o situatie de criza si un salvator providential. Poate ca ceausecu a produs cateva victime la revolutie insa nu pe cele mai multe (ar putea avea circumstante atenuante, isi apara starea, nu stia ce se intampla, tara era in pericol samd) dar sa mentina starea de haos si sa faca sa mai fie impuscati atatia oameni desi stia cu siguranta ca Ceausescu isi pierduse sprijinul fortelor de securitate, armatei, militiei etc este un act de mare cruzime o crima cinica, ce nu poate fi iertata.
      Din pacate pentru cei ucisi, singura solutie pe care a vazut-o Iliescu pentru a-si asigura puterea a fost sa apara ca salvatorul natiunii, cel care a pus capat crimelor (pe care de fapt le-a produs).
      Atat l-a dus mintea lui de comunist … dar asta nu este o scuza, este o circumstanta agravanta.

  15. Refuz sa cred că noi vom înghiți nemestecat că în anii 90 tot ce emana actualii guvernanți. Să nu uităm că statutul nostru este de stat aparținând de UE și nu Rusia. Romanul se trezește greu dar se trezește atunci când vede că nu mai e nici o speranța.

  16. Apogeul romanofobiei si democratofobiei? “Nu ruşii, nu ungurii, nu evreii erau cei care țineau România sub un insuportabil călcâi de fier totalitar. La fel acum, nu “străinii”, nu Soros, nu UE, nu extratereştrii calcă in picioare demnitatea civică a românilor, ci o bandă de escroci, tâlhari şi scelerați, (…). “Admit că greața supremă mă cuprinde când il văd pe manechinul țopârlan (…) perorând in numele democrației.” In acest decupaj de text, din articolul domnului Vladimir Tismaneanu, se afla cea mai tare si mai rara esenta de romanofobie. Aceasta mostra de romanofobie este asemenea unui dublu rafinat alcoolic, pe care nimeni nu-l poate confunda cu apa chioara. Cand iti pute pana si democratia, pe care nu dai doi bani, pentru ca iti starneste “greața”, se derapeaza de la o dezbatere de idei si nu cred ca mai este ceva de comentat…

  17. Asa trebuie permanent definiti si nici buna ziua daca-i intalnesti sa nu le dai, caci sunt: „o bandă de escroci, tâlhari şi scelerați”. :)

  18. Suna foarte frumos ce scrieti dumneavoastra domnule profesor, dar tare mi’e teama ca e doar wishful thinking.

    „E iarnă şi e frig”
    Oare? Chiar si pe strada socialistului de moda noua, europeana, Ion Ilich Iliescu? Pai nu cumva a ajuns mai intai acolo, pe strada tovarasului, primul val al incalzirii globale? Io asa as paria, ca Moliere e acum o ulita la tropice; iar vilele securistilor is caminele lacustre ale militantilor ecomarxisti, refugii suspendate ale odraslelor lui Noe cel Rosu.

    „E bătrân, insingurat şi bolnav, eternul bolşevic”
    Sigur-sigur? adica, da, o fi batran, dar…nu e nimeni sa’i aline suferintele, sa’i unga incheieturile cu alifii intrematoare [de la big-pharma], sa’i duca paharul cu apa si tableta cu stiri selectate la capatai? Pai io as paria, ca cel putin o persoana se ocupa de ‘intretinerea morala’ a bolsevicului: secretara lui de suflet, astazi cogeamite Komisar la Bruxelles, tovarasica Cretu. Purtatoarea de cuvant a bolsevicului nostru neaos a fost preferata camarazilor europeni pentru inalta functie de ministru de Centrala administrativa a noului si gloriosului soviet. As paria ca pustoaica purie, vesnica purtatoare de discurs inaltator neomarxist, il suna noaptea pe unchiulet, in timpul asa-ziselor insomnii, pentru a’i susura canticelul de leagan, recte rapoartele despre activilatea si deciziile esentiale din Comisie de peste zi.

    „Ar vrea compasiune, cine ştie, chiar iertare.”
    Aici am bufnit in ras. Compasiune? Cum, tocmai el, cel ales la foc continuu de milioane de rumani spalati pe creier de comunisti/socialisti? Pai el ar vrea sa scape de compasiune, ca’l sufoca tovarasii cu telefoanele si insistentele de a se lingusi pe langa el. Iertare? Pentru ce, ca el a adus Romania pe cele mai inalte culmi ale democratiei multilateral-dezvoltate, in cadrul Minunatei Uniuni Europene, unde se infratesc de zor popoarele. Si mai mult, a reusit si sa atraga o ciurdina de intelectuali anti-comunisti in proiectul lor de suflet rosu, socialist. Pana si pe rege l’a atras…ca tot veni vorba…si l’a trimis la munca la extern, ‘in folosul natiunii’ [prin decizia lui A nastase din 2002 de a’l atarna pe Duda in colivia cu moaste si talismane norocoase a guvernului].

    “Români, eliberați-vă de români!” zicea Goma, dar domnia sa spunea si ca:
    „Or, românul, dacă se laudă că e român față de alți români, în prezența străinilor își ascunde originea, de parc-ar fi de rușine; îi încurajează și obligă pe copii să vorbească numai limba țării de adopție, în fine, cui i-e rușine de origine, își merită soarta. Rușinoșii nu vor alcătui niciodată un popor – nici măcar diasporă.”

    Bizar, contradictoriu, schizoid as zice; ca rumanii aia de’si ascund [ba chiar neaga] originile incearca si ei sa se elibereze de rumanism, dupa putirinte. Iar astazi is tot mai multi rumani care se rusineaza in Romania, nu in exil, cu neamul si apucaturile neamului. E o ruptura teribila, de nevindecat, acum intre rumani; si nu avem cum sa o scoatem la capat pe drumul asta: in care un segment urban e incurajat de elite sa adere la identitatea europeana si sa ‘reziste’ local pentru a fi incorporati mai tarziu in Sistem, iar o majoritatea nauca e incurajata permanent sa fie ‘mandra’ de romanitatea ei de iobag, cu toate bubele si metehnele pe care si le vara sub pres cu un aer caraghios, suveran; deja putem vorbi de ura intre cele 2 neamuri ce poarta acelasi nume [inca]; iar Ilici e fericit, cum ar putea fi altfel din moment ce socialistii urasc natiunile? Nu avem o Internationala socialista care marseaza catre Istorie, catre Pacea profetita de Marx? Si nu a prezis cumva Marx ca natiile astea marunte o sa dispara in negura Istoriei?

    „Iar România se va scufunda in mlaştina unei corupții samavolnice cum nu cred că s-a mai pomenit in istoria Europei…”
    Iarasi, exceptionalismul rumanesc atat de vehiculat astazi, adorat chiar, de elitele noastre jalnice; ca uite, mai exista si exceptionalism american, dar la ei e pozitiv, insufla pofta de autonomie, de actiune, pe cand la noi te priponeste intr’o mocirloasa depresie din care nu te vezi iesind altfel decat abandonind istoria marunta pentru a pasi in Istoria magnifica a Europei. In fapt, istoria Europei ilustreaza cu totul altceva: ca de cate ori Statul s’a instapanit pe resurse si a oferit propriilor slujbasi mai multe fonduri publice si mai multe parghii de putere asupra cetateanului Coruptia s’a gonflat, aparatul birocratic s’a transformat in retea infractionala de tranzactionat favoruri/privilegii/monopoluri, iar dimensiunea tarii ori taria institutiilor nu au reusit sa stopeze fenomenul; asa se intampla ca Franta anilor 1900 sau Italia anilor 1960-1990 ar face clica noastra de talhari sa se rusineze de amploarea gainariilor lor, dar noroc ca politrucii bastinasi nu prea citesc istorie…sau poate unii da, ca de acolo se inspira probabil acei guru ai coteriilor de pungasi. Sa vorbim si de Germania nazista [din vremea Cartelului, cand coruptia era tot una cu statul, iar industria a fost pusa in slujba ideologicului?] sau de cea recenta, de scandalurile internationale in care mega-companii porecum Siemens si Volkswagen au fost implicate? de spagile date in Iran, de testele masluite in America? Mai bine nu, de straini numai de bine…e tulburator sa insisti in a scormoni in mizeria altora, a celor cu mot in frunte, altfel se supara tabara europoida pe mine si incep sa ma acuze de putinism; apropo…Rusia e in Europa? ca sa zici ca Romania bate Rusia lui Putin la coruptie parca e totusi prea mult.

  19. Încep prin a spune că subscriu în totalitate cu consideraţiile din articolul de faţă, pînă acolo încât mi-aş fi dorit ca eu să fiu autorul lor.
    Dar, ceea ce îngrozeşte, pur şi simplu, şi nu-mi poate alunga consternarea e faptul că acest sinistru personaj al Istoriei pe care l-am identificat deja în scrierile mele cu Tartorul, cu Diavolul, trăieşte, se bucură de privilegiile imunităţii pe care şi-a legiferat-o singur, îşi râde în barbă de tot circul omenesc şi-l sfidează, diabolic şi magnanim, se situează, arogant şi discreţionar cât cuprinde, dincolo sau deasupra tuturor frământărilor din România, pe care eu o numesc Mamonia, cu alte cuvinte, I SE RUPE-N PAIŞPE de toată existenţa şi suferinţa noastră, fără să-i pese că va fi atins măcar de un fir de păr. Ei bine, această situaţie nu pot s-o înţeleg pentru nimic în lume, că, doar, jivina încornorată n-o fi însuşi Cel de Sus, intangibil şi indestructibil. Va trebui să mor cu această gravissimă nedumerire şi întrebare. CUM DE ESTE POSIBIL AŞA CEVA ? Dar bîlciul deşertăciunilor continuă cu toate ale lui, neafectat în niciun fel de această monstruoasă şi absurdă grozăvenie. Pas de mai înţelege ceva ! Ce se întâmplă cu noi, Doamne, ai cui suntem şi încotro ne îndreptăm ?

  20. el exzista pt. ca noi,romanii,exzistam.ne place sau nu ,daca iesim in strda si intrebam „o mie de romani ) vreo 300 l-ar vota, si vreo alte macar doua sute l-ar scuza !!! ma doare ,dar adevarul trist este ca intodeana am avut nevoie de alti care sa ne mine de la spate pe drumul corect.cine stie ,poate s-au sturat si ei,si prapastia a fost intodeauna aproape,si ne ducem dracului deadreptul in ea.nu va ascundeti dupa degete,mai toata lumea din jurul vostru ridica din umeri,si spune, Da ce ma intereseaza pe mine??!!! e craciunul,MI-AU dat (retineti asta,mi-au dat) prima,etc. asa ca va rog,faceti-ne rost de un popor ,ca asta e pare a fi condamnat !!!

  21. Dialoguri imaginare despre fericirea sau nefericirea lui Ion Iliescu

    Un articol adresat retoric lui Ion Iliescu si publicat recent pe platforma Contributors.ro exact in perioada de doliu pentru regele Mihai (Vladimir Tismaneanu – Sunteti fericit acum , domnule Iliescu ? ) ne surprinde cu citarea unei interpretari á la Octavian Paler ( „razboiul româno-român” ) a istoriei noastre contemporane :

    „ Era in 1977 când Paul Goma (de care m-am despărțit in 2006 din rațiuni pe care nu are rost să le discut acum), exclama, cu o sfâşietoare, intru totul justificată tristețe: “Români, eliberați-vă de români!” (s.n.) .Disidentul avea dreptate ( oare ?! –s.n.) . Nu ruşii, nu ungurii, nu evreii erau cei care țineau România sub un insuportabil călcâi de fier totalitar. ”

    In acest caz autorul citeaza drept argument exact opinii cu care de fapt nu este de acord pentru ca in alt caz a respins categoric abordarea „etnocratica” : „Vorbeam, in concluziile cartii mele “Reinventarea politicului. Europe de Est de la Stalin la Havel” despre conflictul dintre democratie si etnocratie.” (http://www.contributors.ro/cultura/democratie-si-etnocratie-vaclav-havel-versus-istvan-csurka/).
    Intre noi fie vorba , si Paul Goma , si Vladimir Tismaneanu , si cititorii cunosc foarte bine faptul ca infractorii nu depind de nationalitate , ca atare cei care tineau si tin Romania sub „călcâi de fier” , nu sunt „romani”. „unguri”, „evrei”, etc . ci doar unii fosti comunisti ( si urmasii lor) , unii fosti securisti ( si urmasii lor), etc.
    Daca in cazul precedent vorbim mai degraba de o figura de stil, in cazul de mai jos versatilitatea aprecierilor si opiniilor despre bolsevicul ( sau , dupa caz , ganditorul modern –sic ! ) Ion Iliescu in raport cu perioada si circumstantele in care au fost emise , poate fi explicata doar de catre autorul lor :

    „ Vine, pentru noi toți (s.n.), un timp al bilanțului. E iarnă şi e frig, tovarăşe Iliescu, chiar şi pe strada Molière! E bătrân, insingurat şi bolnav, eternul bolşevic. S-au dus toți, minus Gorbaciov. Are insomnii, stă cu ochii lipiți de televizor, ascultă ce se spune despre Rege. Se intreabă ce se va spune, ce se va scrie despre el. Ar vrea compasiune, cine ştie, chiar iertare. Dar fără a se căi. Ii este o groază nebună că i-ar putea sosi sorocul după gratii. Imi aminteşte tot mai mult de Kádár obsedat de umbra lui Nagy. Unul din regii nebuni ai lui Corneliu Baba. El, comisarul ideologic, e obsedat de fantoma celui pe care l-a servit si apoi l-a ucis. El a scris scenariul parodiei de proces, apoi i-a acuzat pe Brucan şi pe alții. Rămâne la fel de convins precum atunci, in iarna lui 1990, apoi in iuniele insangerat, că a avut dreptate. A trebuit să riposteze “forțelor contra-revoluționare”, “stihiei mic-burgheze”. Precum in 1956, când ancheta studenții pe drumul spre penitenciare. Un caz fascinant (si repugnant) de psihoză ideologică al acestui Tartuffe combinat cu Jdanov…”

    Vladimir Tismaneanu , 2017
    http://www.contributors.ro/politica-doctrine/sunteti-fericit-tovarase-iliescu/

    „Pe parcursul ultimilor 15 ani, Ion Iliescu a devenit o personalitate de varf a procesului democratic (s.n.) din Romania”, a declarat Vladimir Tismaneanu. Ca politolog, profesorul Tismaneanu a fost interesat de transformarea unui politician marxist (s.n.) intr-un ganditor modern (s.n.), dispus sa recunoasca falimentul utopiei. Domnia sa a incheiat spunand ca dialogul cu Ion Iliescu a fost o „placere intelectuala” (s.n.).

    Vladimir Tismaneanu, 2004
    https://www.revista22.ro/vladimir-tismaneanu-in-dialog-cu-ion-iliescu-867.html

    • Corectie . In articolul citat, titlul scris gresit : ” Sunteti fericit acum , domnule Iliescu ?” trebuie citit desigur : ” Sunteti fericit , tovarase Iliescu ?”, scuze pentru eroare.

  22. Incredibila longevitatea tatucului, dar pe undeva explicabila, intr-o tara in care sistemul de sanatate si cel al educatiei (culturale, dar si elementare) sunt la pamant! sa nu mai vorbim despre asistenta sociala, care supravietuieste doar prin transfuzii din celelalte sectoare! Cata vreme spitalele sunt insalubre, scolile produc doar absolventi, incapabili sa se adapteze la o economie in colaps vesnic, iar orfanii sunt dusi la produs de liderii de retea peste granita sau isi taie venel ori se spanzura intr-un veceu mizerabil de camin, ne mai miram ca oamnenii il regreta pe Ilici, or ca fug mancand pamantul dincolo?????

  23. Perfect adevarat,domnule. Numai ca nimeni nu-i poate convinge pe concetatenii nostri ca acesti domni/doamne/tovarosi, care s-au instalat prin promisiuni mincinoase in urma alegerilor din 2016, care stau cu salarii nesimtite in comparatie cu salariile normale, fara competenta si fara eficienta economica, in primul rand instalati fara concurs, acesti indivizi care stau ca niste capuse care sug pe trupul tarii, nu fac altceva decat sa incaseze salarii mari in timp ce populatia o duce foarte rau.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Vladimir Tismaneanu
Vladimir Tismaneanuhttp://tismaneanu.wordpress.com/
Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism, Fascism, and Some Lessons of the Twentieth Century" (University of California Press, 2012), "Lumea secreta a nomenclaturii" (Humanitas, 2012), "Despre comunism. Destinul unei religii politice", "Arheologia terorii", "Irepetabilul trecut", "Naufragiul Utopiei", "Stalinism pentru eternitate. O istorie politica a comunismului romanesc", "Fantasmele salvarii", "Fantoma lui Gheorghiu-Dej", "Democratie si memorie" si "Reinventarea politicului. Europa de Est de la Stalin la Havel". Este editor a numeroase volume intre care "Stalinism Revisited", "The Promises of 1968", "Revolutiile din 1989" si "Anatomia resentimentului". Coordonator al colectiilor "Zeitgeist" (Humanitas) si "Constelatii" (Curtea Veche). Co-editor, impreuna cu Dorin Dobrincu si Cristian Vasile, al "Raportului Final al Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturiii comuniste din Romania" (Humanitas, 2007). Co-editor, impreuna cu Bogdan Cristian Iacob, al volumului "The End and the Beginning: The Revolutions of 1989 and the Resurgence of History" (Central European University Press, 2012). Co-autor, impreuna cu Mircea Mihaies, al volumelor "Vecinii lui Franz Kafka", "Balul mascat", "Incet, spre Europa", "Schelete in dulap", "Cortina de ceata" si "O tranzitie mai lunga decat veacul. Romania dupa Ceausescu". Editor, intre 1998 si 2004, al trimestrialului "East European Politics and Societies" (in prezent membru al Comitetului Editorial). Articolele si studiile sale au aparut in "International Affairs" (Chatham House), "Wall Street Journal", "Wolrld Affairs", "Society", "Orbis", "Telos", "Partisan Review", "Agora", "East European Reporter", "Kontinent", "The New Republic", "New York Times", "Times Literary Supplement", "Philadelphia Inquirer", "Gazeta Wyborcza", "Rzeczpospolita", "Contemporary European History", "Dilema Veche", "Orizont", "Apostrof", "Idei in Dialog" , "22", "Washington Post", "Verso", "Journal of Democracy", "Human Rights Review", "Kritika", "Village Literary Supplement" etc. Din 2006, detine o rubrica saptamanala in cadrul Senatului "Evenimentului Zilei". Colaborator permanent, incepand din 1983, al postului de radio "Europa Libera" si al altor radiouri occidentale. Director al Centrului pentru Studierea Societatilor Post-comuniste la Universitatea Maryland. In 2006 a fost presedintele Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. Intre februarie 2010 si mai 2012, Presedinte al Consiliului Stiintific al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER). Doctor Honoris Causa al Universitatii de Vest din Timisoara si al SNSPA. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Universitatii Maryland.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro