Home » Politica & Doctrine » Citesti:

Teoria votantului median, retorica electorală şi miza existenţei USL

Vlad Tarko august 16, 2011 Politica & Doctrine
32 comentarii 5,940 Vizualizari

În varianta sa cea mai simplă, teoria votantului median spune că dacă există două partide, unul de stânga, unul de dreapta, şi o distribuţie ideologică a votanţilor sub forma unei curbe Gauss, partidele vor tinde să-şi modifice mesajele şi programele în aşa fel încât să se apropie de centrul acestei distribuţii a votanţilor. Lupta dintre partide se dă pe votantul median pentru că doar acesta stă în dubiu cu cine să voteze. În cazul nostru, situaţia e puţin mai complicată pentru că avem mai multe partide, dar nu e imposibil de abordat.

Un sondaj făcut de SNSPA în Bucureşti, coordonat de Alfred  Bulai şi Cătălin Augustin Stoica, ne oferă datele pentru a verifica în ce măsură se potriveşte această teorie cu realitatea şi de a înţelege apoi prin prisma ei comportamentul politic al partidelor, de pildă de ce s-a creat alianţa USL.

Înainte de a vedea aplicaţia la cazul nostru concret, e necesară o precizare. Unul dintre miturile cele mai populare în legătură cu comportamentul votanţilor este că ei ar vota în funcţie de interesul lor personal – că ar vota partidele despre care ei îşi închipuie că vor lua măsuri ce le vor aduce lor beneficii. De pildă se crede că pensionarii ar vota cu PSD pentru că PSD susţine creşterea pensiilor şi a altor ajutoare. Realitatea, poate surprinzătoare, însă susţinută empiric de multe studii, este că majoritatea oamenilor votează ideologic – votează cu partidele despre care ei îşi închipuie că vor lua măsuri în favoarea „binelui general”. În cazul exemplului dat, pensionarii votează cu PSD pentru că majoritatea dintre ei, trăind toată viaţa în comunism, realmente sunt de stânga din punct de vedere ideologic.

Există şi o explicaţie teoretică a acestui comportament al votanţilor: oamenii nu-s atât de naivi încât să-şi imagineze că votul lor chiar contează (că un vot ar putea într-adevăr influenţa rezultatul alegerilor), motiv pentru care votul nu este văzut de nimeni drept o unealtă eficientă prin care să-şi promoveze interesul personal. Votul este văzut în schimb drept un mijloc prin care să-şi manifeste identitatea lor politică – este ceea ce se numeşte „vot expresiv”. Astfel, ceea ce contează cel mai mult în determinarea rezultatelor alegerilor este autoidentificarea politică a votanţilor şi respectiv percepţia lor asupra ideologiilor partidelor.

Ce ne spune sondajul SNSPA despre votantul bucureştean

Din sondajul SNSPA ceea ce ne interesează pe noi pentru a putea face o predicţie cu ajutorul teoriei votantului median sunt următoarele date: autoidentificarea ideologică a respondenţilor (p. 52) şi percepţia asupra ideologiilor partidelor (p. 53). Figura 1 prezintă aceste date. Procentele din figură sunt renormalizate în aşa fel încât să însumeze 100% după eliminarea celor apolitici sau care au refuzat să se indentifice în paradigma stânga-dreapta (20%). Neştiind nimic despre aceşti 20%, nu putem decât să presupunem că, în măsura în care votează, ei sunt distribuiţi la fel ca şi ceilalţi – aceasta este una dintre sursele posibile de erori.

De asemenea, ne interesează sondajul despre intenţiile de vot pentru Consiliul Local (p. 41-2) pentru a putea compara predicţia cu realitatea. Dacă teoria votantului median se comportă onorabil o putem folosi apoi pentru a înţelege strategiile partidelor, evalua eficienţa acestor strategii şi analiza consecinţele pe care diferite strategii posibile le-ar avea.

Fig. 1. Autoidentificarea politică a votanţilor şi percepţia asupra partidelor

Observăm că cei mai mulţi bucureşteni se auto-identifică de centru, dar distribuţia per total favorizează uşor drepta faţă de stânga.

O primă predicţie calitativă a modelului votantului median se verifică: după cum se vede, atât partidele de dreapta cât şi cele de stânga se înghesuie spre centru. Logica este următoarea: votanţii foarte de dreapta oricum nu vor vota cu PSD, aşa că atenţia principală a PNL şi PDL este să-i atragă pe votanţii moderaţi. Similar, PSD nu are nevoie să se obosească să-i atragă pe cei foarte de stânga care oricum nu vor vota cu PNL sau PDL, ci trebuie să-i convigă pe cei de centru şi de centru-stânga.

Pe partea dreaptă, conform percepţiei publicului, PNL şi PDL sunt practic indiscernabile ideologic, ambele fiind partide de centru-dreapta, foarte apropiate de centru. Vedem că numai 8% din electorat are exact profilul lor ideologic însă, după cum spuneam, cei „autentici de dreapta”, chiar dacă sunt nemulţumiţi de „concesiile stângiste” ale celor două partide oricum nu vor vota cu PSD, fiind deci un „electorat captiv” de dreapta. Cine ia voturile celor din coloanele 6-10? În absenţa unor informaţii suplimentare, vom presupune că ei se împart jumi-juma între cele două partide de dreapta. Această presupunere nu este probabil strict adevărată şi reprezintă deci o sursă suplimentară de eroare.

Pe partea stângă, PSD este şi el foarte apropiat de centru, însă aici situaţia este mai complicată pentru că există o serie de partide care se interpun între el şi votantul median. În afară de UNPR, celelalte partide (PRM, PNG, PP) sunt de fapt partidele extremiste însă ele sunt percepute de publicul larg ca fiind de centru-stânga. Situaţia este clară în ceea ce-i priveşte pe votanţii din coloanele 1-3, ei mergând la PSD. În ceea ce-i priveşte pe cei din coloanele 4-5, îi împărţim jumi-juma între USL (PSD+PNL) şi grupul de centru-stânga (PRM, PNG, PP, UNPR). Din nou, nu ştim exact proporţia, însă asta-i tot ce putem face în lipsa unor informaţii suplimentare.

Acestea fiind spuse, putem trasa o predicţie în baza teoriei votantului median asupra scorurilor partidelor:

o        USL: coloanele 1-3 + jumătate din coloanele 4-10

o        PDL: jumătate din coloanele 6-10

o        Restul: jumătate din coloanele 4-5

Potrivirea cu sondajul real este uimitoare (fig. 2):

Fig. 2. Comparaţia dintre predicţia modelului votantului median şi sondaj

Vedem deci că, în ciuda surselor de eroare amintite, teoria votantului median funcţionează chiar mai bine decât ne-am aştepta. Putem deci să o folosim cu relativă încredere pentru a analiza strategiile partidelor.

De ce există USL, cum funcţionează lupta electorală între PDL şi USL, şi de ce nu există partide autentic liberale sau socialiste

Principala concluzie pe care o putem trage de mai sus este despre motivul real pentru care există USL: în ciuda posibilelor aparenţe create de retorica publică, rolul său principal nu este de a lupta cu PDL, ci de a submina suportul electoral al UNPR şi al partidelor extremiste. După cum se vede din figura 2, în absenţa USL – deci a unei alianţe care acoperă prin cei doi poli ai săi centrul electoratului – o mare parte din votanţii mediani ar fi luaţi probabil de partidele percepute ca fiind de centru-stânga, care s-au interpus între PSD şi centru. USL are deci rolul principal de a evita repetarea situaţiei din 2000 când PRM a luat o proporţie foarte mare din voturi. (Trebuie ţinut cont că analiza de mai sus se bazează pe datele despre Bucureşti care este mai de dreapta decât restul României; deci pierderile procentuale ale PSD datorate existenţiei partidelor de „centru-stânga” sunt mai mari în capitală, în timp ce ale PDL-PNL sunt mai mari în restul ţării.)

Un alt lucru care devine transparent este ce se ascunde de fapt în spatele luptei retorice dintre PDL şi USL. Pentru ca PDL să câştige cât mai mult el trebuie să schimbe percepţia publică a PNL. Acesta este desigur exact punctul central al discursului lui Emil Boc şi al susţinătorilor PDL în general. Într-adevăr, dacă publicul începe să perceapă PNL ca fiind mai de stânga – sau dacă, spre bucuria PDL, ar începe să-l perceapă ca fiind la stânga centrului – atunci PDL ar lua o proporţie mai mare sau chiar pe toţi votanţii de dreapta. Asocierea cu PSD are desigur acest efect asupra percepţiei PNL, însă, cel puţin momentan, pare greu de crezut că ar putea trece de-a dreptul la stânga.

În opoziţie cu strategia retorică a PDL, înţelegem acum strategia retorică de dreapta a PNL, în special prin intermediul luărilor de poziţie ale lui Dinu Patriciu. După cum remarcă de pildă doamna Pippidi, „[d]e cîteva luni editorialele sale au luat o turnură ideologică mai radicală, criticînd deopotrivă partidul de la putere şi PNL ca fiind lipsite de viziunea cu adevărat liberală, care ar putea scoate ţara din criză”. Putem înţelege aceste editoriale în două feluri: Ele pot fi văzute ca o încercare de a asigura votanţii de dreapta că PNL continuă să aibă şi o componentă liberală, chiar dacă, din diferite motive, ea a trecut temporar în plan secund în cadrul USL. PNL pare deci să dopte o strategie retorică interesantă. Pe de o parte, Crin Antonescu cimentează alianţa USL şi se luptă alături de PSD pentru ca votanţii mediani să nu intre în portofoliul UNPR şi al partidelor extremiste, iar pe de altă parte Dinu Patriciu încearcă să menţină reputaţia de dreapta a partidului. Interpretarea alternativă este că ar exista o ruptură reală în PNL şi că Dinu Patriciu, spre neplăcerea sa, culege acum roadele politicii pro-PSD pe care a introdus-o el însuşi în partid.

Merită analizată şi o altă afirmaţie a doamnei Pippidi:

„De ce nu face PNL un program agresiv de tip georgian? Bănuiala mea este că, 1. Nu au idee că aşa ceva există şi nu au idee în general, şi 2. PNL are din păcate un grup masiv de oameni de afaceri care nu reprezintă de fapt întreprinzătorii din România, ci s-au îmbogăţit în afaceri cu statul sau beneficiind de favoritism din partea statului.”

Din perspectiva teoriei votantului median, această viziune este evident greşită, expresia unui anumit wishful thinking din partea domniei sale, ce nu ţine cont de structura reală a ideologiei electoratului. Conform fig. 2, un partid „agresiv de tip georgian” nu ar lua decât maxim 9% din voturi inclusiv în Bucureşti, şi nu ar fi de mirare dacă la alegerile naţionale nici nu ar trece de pragul electoral. Chiar dacă putem empatiza cu frustrarea doamnei Pippidi, trebuie totuşi remarcat de dragul realismului că diagnosticele sale (punctele 1 şi 2 citate mai sus) au probabil puţină legătură cu motivele pentru care nu există un partid radical liberal. Un asemenea partid nu există pentru că (1) nu există un public radical liberal suficient de mare şi (2) pentru că pragul electoral foarte înalt scoate din joc potenţialii competitori venind din acea direcţie. Atâta timp cât nu există un public de votanţi liberali, nu este de mirare că nu există nici partide liberale. Frustrarea domnei Pippidi este deci prost drecţionată: nu ar trebui să fie îndreptată spre partidele actuale „insuficient de dreapta”, ci către însăşi populaţia României. Sau măcar către intelectualii de dreapta care de 21 de ani nu au reuşit să răspândească prea bine crezul liberal.

Este interesant de remarcat şi faptul că pragul electoral este folosit de partidele existente pentru a se asigura că nu vor avea probleme de pe urma unor „radicali”. PDL şi PNL nu au nici un interes să vadă o parte din electoratul lor actualmente captiv devenind nesigur pentru că ar avea şi opţiunea să voteze cu un partid de tip georgian. De ce să se complice luptând şi cu o forţă politică radical liberală, când pot să se menţină în poziţia călduţă actuală? Similar, PSD nu are nici un interes să fie nevoit să intre în competiţie pe partea stângă, să-i vadă de pildă pe cei de la CriticAtac făcându-şi partid sau să-l vadă pe Remus Cernea în parlament.

Concluzie

Este o greşală să credem că politicienii sunt liberi să facă orice ar vrea şi că doar ignoranţa i-ar împiedica să facă ceea ce ar fi bine din punctul de vedere al publicului larg. Politicienii nu sunt nişte altruişti incurabili care nu pot să doarmă noaptea de grija binelui public. În ciuda clişului de presă că politicienii ar fi în general nişte idioţi, adevărul este că sunt nişte profesionişti ai jocului lor.

Acelaşi lucru pare să le scape şi celor care se entuziasmaseră acum jumătate de an legat de  înfiinţarea unui noi partid. Ei credeau că pot face un partid doar pe bază de idealism, un partid în care membrii sunt mânaţi în luptă de patriotism şi de dorinţa de a face ce trebuie. Însă, după cum a explicat Mancur Olson acum multă vreme, în realitate, orice organizaţie de proporţii, partidele inclusiv, există numai dacă membrii ei au de pe urma apartenetenţei la organizaţie anumite beneficii pe care nu le-ar fi avut altfel. Partidul lui Cristian Ghinea nu a oferit însă membrilor decât costuri, şi de aceea a eşuat. Spre deosebire însă de acest partid utopic, partidele actuale se pricep foarte bine la ceea ce fac, la cum să se descurce într-un joc politic ce presupune pe de o parte abilitatea de a strânge cât mai multe voturi spunând publicului ceea ce vrea să audă şi pe de altă parte abilitatea de a folosi puterea politică pentru a obţine diverse beneficii speciale pentru ei şi asociaţii lor.

Părerea mea este că publicul larg şi calitatea jurnalismului ar avea foarte mult de câştigat dacă cei care scriu în presă s-ar familiariza mai bine cu astfel de detalii ale teoriei alegerii publice. Întrebările  pe care şi le pun şi temele investigaţiilor lor ar fi diferite şi mult mai relevante pentru a înţelege ce se întâmplă, de ce au loc alianţele politice care au loc, care sunt constrângerile cu care operează partidele atunci când decid să includă sau nu ceva în programele lor, sau care sunt motivele pentru care un proiect de lege ajunge să fie sau să nu fie votat.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "32 comments" on this Article:

  1. Ivan Zubeldian spune:

    În sfârșit un articol cu substanță, idei și argumente. Nu sunt de acord cu o parte din interpretări dar nu mai zic nimic, sunt prea obosit de epidemia de părerism de pe netul românesc. Bravo Vlad!

  2. Răzvan Deaconescu spune:

    Foarte interesant articolul, Vlad! Apreciez graficele și datele numerice furnizate ca și concluziile trase referitor la clasa politică și la modul în care se iau decizii pentru atragerea votanților.

    Am o observație/întrebare. Nu este relevant care este procentul celor care votează? Se poate presupune că prezența/absenteismul la vot este distribuit în mod egal pe axa stânga-dreapta?

    Din ce m-am documentat, la turul 2 din alegerile locale din 2008 pentru primăria capitalei (Sorin Oprescu vs. Vasile Blaga) prezența a fost de 31,05%; nu am găsit date pentru turul 1. La alegerile parlamentare din 2008, prezența la vot a fost 39,20%. Participarea a fost ridicată la alegerile prezidențiale din 2009: 54,37% în primul tur, 58,02 în al doilea tur.

    Există, deci, un absenteism destul de mare. Și, pentru că articolul tău discută de partide, un absenteism de 60% la alegerile parlamentare (am presupus că la alegerile prezidențiale și chiar locale contează destul de mult “omul”).

    Probabil există conștientizarea acestei situații la nivelul partidelor și probabil există direcții de atragere a acestui electorat. Nu ar fi o idee bună ca partidele să depună efort mai intens pentru a atrage electoratul care absentează și care este mai apropiat ideologic de partid (fie stânga, fie dreapta) decât a atrage electoratul median?

  3. Tio spune:

    O intrebare:cit de predictibili sint si cit de bine se potrivesc romanii cu modelele de care pomenesti mai sus? 50% 80%?
    Asta pt ca toata lumea are impresie ca noi romanii ne sustragem de la toate incercarile de a fi pusi in diverse tipare sau modele teoretice (sau modalitati de actiune). Imi amintesc ca circula o poveste despre primul studiu de piata facut pt introducerea telefoniei mobile in Ro..si care sugera ca romanii nu-si permit asa ceva dar ca in realitate telefonia mobila a fost un succes rasunator.

    Total de acord cu concluzia despre falsa incompetenta a politicienilor romani dar a inlocui o asa clasa politica ar fi un beneficiu enorm pt toata lumea. Doamna Pippidi e singura care mai inceraca pacat doar ca nu arata ca Elena Udrea :-)
    Problema cu un nou partid e ca nimeni nu e capabil sa treaca de la faza initila la una de organizare (romanii au o incapacitate genetica de a se organiza…. iar un partid e un colectiv…) Exista ceva academici romani specializati in organizatii si scoliti in afara?

    P.S.
    Articolele sint impecabile, subiectele interesante, esti o relevatie, multumim, mai vrem… ;-)

  4. silicon_v spune:

    Da, o viziune realista si relaxata asupra societatii si vietii politice din Romania. Mie, la modul empiric, mi se par corecte teoriile privind beneficiile pe care membri unei organizatii le asteapta de a organizatie. Suna cinic, dar asta e viata si asta e omul, si aici si aiurea. La fel de corecta mi se pare si remarca imposibilitatii construirii unui partid liberal foarte incisiv, “georgian” din lipsa de public, mai degraba decat din lipsa de vointa politica.

    Si eu zic ca societatea romana si clasa politica sunt un tot destul de strans. Prea des apare impartirea (falsa, zic eu) intre noi (poporul, cei cinstiti, curati, muncitori, etc etc etc) si ei – politicienii (cei hoti, nemernici, mincinosi). Societatea e ca un volant urias, miscarile sunt lente, inertia e mare. Iesim greu din perioada comunista. Modificarile “mediane” masive o sa determine si aparitia de noi politicieni si noi curente, sau, de ce nu, de noi partide. Pana nu avem baza, ‘geaba idealuri.

  5. Ivan Zubeldian spune:

    Am reusit să văd studiul. Cred că întrebarea care definește autopercepția e foarte prost pusă. Când nu e clar ce înseamnă stânga și dreapta în discursul public, evident că majoritatea vor alege centrul, nu pentru că înseamnă ceva ci pentru că e “sigur”, nu riști să te faci de râs sau să inoportunezi pe cel care te intervievează. Important aici nu e că unul sau altul nu știu ce e stânga sau dreapta ci că nimeni nu știe ce înțelege celălalt prin stânga sau dreapta. Nu există o accepțiune comună a termenilor. De aceea ar fi fost util ca întrebările de autopoziționare să fie mai multe și să se refere la rolul statului în viața individului. De exemplu, locurile de muncă, locuințele, sistemul privat de sănătate. Din părerile respondenților asupra acestor chestiuni concrete se poate trage o concluzie fiabilă despre auto-poziționare. Așa avem doar un reflex de prudență și de politețe.

    Consecința principală a acestei erori de formulare este că nu se poate trage nici o concluzie despre potențialul unui nou partid. Observația referitoare la idealism e corectă în schimb nu e deloc limpede dacă există sau nu un electorat înclinat către măsuri de dreapta și care ar considera un program de dreapta un beneficiu pentru ei. (De pildă, privatizarea asigurărilor sociale de sănătate ar putea fi văzută ca un beneficiu de mulți dintre cei care acum se declară “de centru”)

  6. Premiza gresita de la care se porneste este ca UNPR ar fi partid extremist. Nu este mai extremist decit USL dupa cum si partidul extremist al lui Becali nu e cu mult mai extremist decit USL sau UDMR. Problema este doar ca daca UNPR nu e extremist atunci nu mai functioneaza demonstratia foarte frumoasa dar inutila a Dlui Tarko

    • Vlad Tarko spune:

      Nicaieri in text nu se afirma ca UNPR ar fi partid extremist, dimpotriva am facut peste tot separarea intre UNPR pe de o parte si partidele extremiste pe de alta parte. Ele sunt grupate pentru ca publicul le percepe ca fiind in aceeasi pozitie pe spectrul stanga-dreapta – si deci se lupta pentru aceeasi votanti. Si eu am fost mirat ca un partid ca PRM e perceput ca fiind de centru-stanga, credeam ca e un loc comun faptul ca e de extrema dreapta.

      • Domnule Tarko dvs pe ce lume traiti ?
        partidul Romania Mare este condus de CVTudor care inainte de 89 impreuna cu Barbu la Saptamina au vinat tot ce inseamna non comunist. Au fost un instrument al securitatii si al PCR in cel mai deplin mod de a intelege acest lucru. Sa spui despre ei ca sunt extrema dreapta e o blasfemie si o necunoastere a istoriei recenta a tarii acesteia

        • Vlad Tarko spune:

          Nu-i chiar asa ciudat precum credeti. Programul economic al fascismului a fost dintotdeauna aproape identic cu cel comunist (control total al statului asupra productiei). Multi comunisti, si Ceausescu insusi, au fost activi in miscarea legionara. Ceea ce-i face de extrema dreapta nu este partea economica, ci este atitudinea fata de egalitate, mai precis faptul ca ei considera ca anumite persoane trebuie sa aiba mai putine drepturi datorita identitatii lor etnice pentru ca, in mintea lor, tara “apartine” unei anumite etnii privilegiate.

          • Un tanar de stanga spune:

            Nu va spune nimic , ca acei oameni intervievati nu il alatura pe Vadim de extrema dreapta ck de comunismul din care a trait bine o viata intreaga ?
            Daca dvs spuneti ca CVT este extrema dreapta (sau cel putin dvs asa credeati pina a fi infirmat de oamenii multi dar cu bun simt participanti la sondaj ) impreuna cu securistii lui, tot ce au scris Monica Lovinescu, Virgil ierunca., Vlad Georgescu este egal cu zero.

            Planul economic al lui Ion Iliescu este deasemeni apropiat de fascism ?

            Pe alt plan este simptomatic sa luati drept litera de evanghelie ceeace spune AMP

  7. Teodor G. spune:

    Am citit acest studiu cu mare interes si nu e prima data cand Vald Tarko imi produce o impresie foarte buna.

    O intrebare de detaliu ar fi – de ce suma coloanelor din figura 1 in loc sa fie 100, avand in vedere ca aceste coloane reprezinta procente de votanti, este 103.

    Mi se pare de asemena ca in acest text intrebarea cu privire la procentele partidelor extremiste este lasata oarecum in suspensie. Se sugereaza ca PSD ar trebui sa lupte pentru castigarea unui numar cat mai mare de votanti din aceasta zona, insa judecand dupa discursul politic real al partidelor cel mai nationalist dintre partidele mari este PDL.

    • Vlad Tarko spune:

      De ce da 103: e din cauza rotunjirii numerelor. Numerele cu virgula dadeau 100 in total, insa cum eroarea e considerabil mai mare (cam +/- 3) era putin stupid sa pretind ca putem vorbi pana la virgula.

      “intrebarea cu privire la procentele partidelor extremiste este lasata oarecum in suspensie”

      E adevarat, dar asta e tot ce-am putut face cu datele din sondajul folosit. Dupa cum zice si Ivan Zubeldian mai sus, ar fi util un sondaj mai detaliat. Pe de alta parte, cu cat e mai detaliat sondajul cu atat e mai scump si mai greu de facut, si nu e chiar evident ce detalii sunt cu adevarat importante. Impartirea stanga-dreapta e utila tocmai pentru ca e vaga. Si, dupa cum s-a vazut, predictia pe baza acestei informatii atat de vagi a iesit surprinzator de buna.

  8. Mihnea Vasilache Mihnea Vasilache spune:

    Excelenta analiza. Nu sunt de acord insa cu concluzia despre ne-aparitia (inca) a unui nou partid. Daca explicatia folosita ar fi corecta, un nou partid de tip idealist nu aduce decat costuri si nici un beneficiu, nu ar mai aparea partide noi niciodata. Ori experienta trecutului, cel putin in alte tari din CEE, arata ca astfel de noi partide apar in permanenta. O explicatie posibila, mai nuantata, ar fi ca beneficiul idealismului este un stat mai eficient cu servicii publice mai bune si mai ieftine. de asemenea, poate ca o data ajuns intr-o pozitie de putere un nou partid va redeveni, macar partial, de tip traditional.

    • Vlad Tarko spune:

      In alte tari costurile de intrare pe piata politica sunt considerabil mai mici. De aceea m-am referit la pragul electoral (nu-i singurul prag, dar e cel mai evident). Daca ar fi mai mic ar aparea mai multe partide si in Romania. Mi se pare o gresala sa cautam explicatii culturale inainte de a fi epuizat explicatiile institutionale.

  9. Vlad, foarte misto analiza ta, felicitari!

    Nu as vrea sa te distrag de la ideea de baza, care e foarte buna, totusi, ce intelegi exact prin `Partidul lui Cristian Ghinea`?

    Si dupa ce il definesti, poate imi explici si cum anume a esuat.

    Din cite stiu eu, ca sa esuezi trebuie sa incerci, or `Partidul lui Cristian Ghinea` (whatever that means) nu a incercat. Dar poate tu stii mai multe.

    thks,

    CG

  10. George spune:

    Interpretari fortate si concluzii absolut false. Invocarea numelor lui Dinu Patriciu si AM Pippidi este irelevanta in tot acest context de care vorbim. De exemplu, chiar nu-mi dau seama cine ar mai fi votantii de dreapta care mai percep PNL ca fiind un veritabil partid de dreapta. Asocierea fatisa si agresiva cu PSD, dar si retorica de stanga, demagogia si populismul dar chiar si accentele usor extremiste ale acestui partid, l-au aruncat mult spre stanga spectrului politic. Ori cei care voteaza PNL nu cred ca pricep cu adevarat ce anume este dreapta ca doctrina politica. Pe de alta parte PSD nu este un veritabil partid de stanga. Este un partid anacronic, neocomunist, profund etatist si demagogic. Incheiind, in general, oamenilor le lipseste aproape cu desavarsire educatia politica.

    • Vlad Tarko spune:

      Dupa cum reiese din sondaj, majoritatea nu pare sa fie de acord cu tine, iar ceea ce conteaza pentru a determina rezultatele alegerilor nu este “adevarul obiectiv” despre orientarea ideologica a partidelor (de care tu pari extrem de sigur), cat perceptia publica asupra partidelor si respectiv asupra lor insisi.

    • Balthazar spune:

      George dragă, toată această analiză a fost făcută ca să spele PNL-ul de lipirea lui de PSD. Atât şi nimic mai mult ! De asta se accentuează că PNL este de dreapta, de asta apare Alina Mungiu Pippidi, Dinu Patriciu ca să “ţină” PNL pe dreapta, de asta dracul nu este atât de negru (PSD nu este – în analiza prezentată – un partid comunistoid, anacronic ci este dus către centru !!!). Nu uita că Alfred Bulai este PNLiberal.

      Ăsta este încă un exemplu că USL aterizează în sondaje ! Şi faptul că USL nu s-a înscris încă la tribunal, şi nu este vina grefierului cum manipulează PSD-PNL, duce la acelaşi trend negativ din sondaje!

      La bună auzire !

  11. Claudiu Minea spune:

    Articolul este foarte interesant, fara indoiala. In completare, eu as vrea sa va propun si o alta perspectiva.

    Foarte pe scurt: candva, in trecut, necesitatile unui om erau intr-o plaja foarte redusa: faina, malai, orez, ulei (cam aceleasi produse la care se refera si mita electorala, ceea ce ne arata cam pe unde se afla “piata” la acest moment). Apoi necesitatile s-au diversificat, iar piata a devenit suficient de mare pentru a nu mai fi omogena. Baietii isteti de la marketing au segmentat-o. Desi piata a urmat curba lui Gauss, segmentele au devenit suficient de mari pentru a putea sustine afaceri de nisa.

    Revenind la partide, probabil segmentul pentru a sustine un partid de nisa (de exemplu un partid de tip georgian asa cum spuneti). De asemenea, aveti dreptate ca cele 2 partide mari creaza noi “bariere de intrare pe piata” (de exemplu, prin modificarea alegerii primarilor, intr-un singur tur de scrutin), pentru a ingreuna aparitia si cersterea “radicalilor”.

    Dupa parerea mea, proiectul unui nou partid, diferit de ceea ce exista pe piata (PDL, PSD, PNL) porneste de la un obiectiv gresit: castigarea alegerilor. Ori pentru a castiga, asa cum spuneti, e nevoie sa te adresezi aceluiasi electorat, care nu e foarte diferit de clasa politica (vezi comentariul foarte bun al lui Silicon_v).

    Un obiectiv mai realist si realizabil ar fi “cucerirea unui cap de pod” si negocierea post electorala a proiectelor din propriul program. Sa nu uitam, ratiunea de a exista a unui partid politic ar trebui sa fie (cel mai adesea nu mai este) nu castigarea alegerilor, ci aplicarea unui program. Dar asta e o schimbare de paradigma imensa…

  12. M.O spune:

    Vlad!
    vorbeam cu un nepot de al meu acum citeva ziele si el stia ca eu il sustin pe Basescu de multa vreme. El a inceput sa a-mi zica ” dar ce a facut chiroul ca a taiat toti banii la toata lumea”
    L-am intrebat de ce a facut “chiorul” asta, si nu a stiut sa-mi spuna, dar ca el a vazut la televizor, la antene tot timpul ce se spune despre Basescu si despre PDL.

    Acum as vrea sa-ti spune cine e nepotul meu!
    Are peste 20 si ceva de ani e din provincie , a terminat ceva facultate la spiru prin corespondenta si nu prea stie ce e aia o slujba pentru mult timp.
    A lucrat ceva prin Germania si invata politica de la televizor de la antene.
    L’am intrebat daca a citit vre-o dat si un ziar/ziare, sau altceva alternative la antene, si desigur raspunsul a fost negative.
    Acum eu ma intreb ca in tara sunt mii daca nu zeci de mii ca el care nu stiu ce e aia criza, , motivle ce au dus la acele taieri, si de ce a fost nevoie de practic sacrificiu, cu toate “furtisagurile”
    celor de la putere. Ori ca sa realizezi aceste lucruri , trebuie sa sti putina economie, trebuie sa citesti si alternative la presa de opositie dar asta nu se intimpla.
    Ori daca numai Sinteza Zilei e singura sursa de informatie pe care, omul de rind o are, si ei (Opozitia)asta include antenele si realitatea,pe asta se bazeaza atunci fi sigur ca numarul mare de oameni ce vo-r vota vo-r fi masele ce nu au mai mult decit delevizorul ca si informatie.
    Pune asta impreuna cu Pensionarii, care oricum, majoritatea vin din sistemul vechi, si voteaza cu PSD de multa vreme, inafara de faptul ca li s-a taiat pensiile, mai pune si jumatate din bugetari,, ce mai ramin se vo-r imparte -o treiime cu PNL si ramne PDL cu doua treiimi din 20% din totalul votantilor.
    Aceaste doua treiimi sint, parte intelectuali, parte privati, parte ideologisti de dreapta si parte basescisti.
    “Liberalistii”? e o Gluma mica, un vis mare pentru al de Patriciu
    Asa cu spuneai si tu, nu ai de unde lua.

  13. eu****** spune:

    Am o obiectie la teoria votantului median, zic eu importanta.
    Este legata de comunicare si legatura propusului cu electoratul.

    Exista persoane cu carisma pentru care votantul. fie el si din Bucuresti, inceteaza sa mai aprecieze din care partid vine candidatul, si pe acela il voteaza.

    Vezi aici cazul Basescu, votat Primar in Bucuresti in 2000, dar cu toti primarii de la sectoare de la PSD.

    Vezi cum a fost ales cu sufletul in 2008 “independentul” Oprescu sau in sens mai larg, “oprimatul” Becali in alegerile europarlamentare…

    Am murit incet cand am vazut situatiunea din 2000 si mi-am imaginat ca nu se va putea conduce Bucuresti-ul. Nu am fost prea departe de adevar.Ceea ce a facut insa Basescu in cei 4 ani de lupta a fost sa gandeasca proiecte ample de dezvoltare si sa gaseasca surse de finantare. Pana in ziua de astazi, adica dupa 11 ani putem spune ca ciclul generat de proiectele propuse de Basescu se incheie. In aceea epoca de controverse asupra Bucuresti-ului, Nastase, PM la aceea data, a decis descentralizarea bugetelor catre sectoare, ca sa ii taie portia lui Basescu! Sunt elemente pentru care spargerea bugetelor locale nu a fost cea mai buna idee…

    Cum Primarul primeste un vot uninominal si daca partidul are grija sa isi aleaga un cal bun, practic orice partid/independent poate castiga Bucuresti-ul.Unul cu carisma, si daca mai stie si despre ce este vorba in Primarie, cu atat mai bine, Daca nu invata pe parcurs, ca ce altceva a facut Oprescu.. Situatiunea este mai complicata pentru CL si daca discutam despre modului in care va dialoga Primarul cu CL.

    Despre Parlamentari, aproape ca nu exista pentru electorat. Cate cazuri sunt de cetateni care au ridicat probleme parlamentarului ales sau cand parlamentarul ales a spus ca amendamentul/ legea vine in sprijinul cetatenilor care l-au votat. Chestiune de cultura electorala…Aici teoria votantului median ar putea sa functioneze mai bine.

    In concluzie, teoria votantului median poate sau nu poate sa fie validata de alegeri, si cred. ca usor depinde de la caz la caz., de elementele concrete avute in balans la ceasul alegerii.

    Oare gresesc?

  14. Sergiu Simion spune:

    ” În ciuda clişului de presă că politicienii ar fi în general nişte idioţi, adevărul este că sunt nişte profesionişti ai jocului lor.Acelaşi lucru pare să le scape şi celor care se entuziasmaseră acum jumătate de an legat de înfiinţarea unui noi partid. Ei credeau că pot face un partid doar pe bază de idealism, un partid în care membrii sunt mânaţi în luptă de patriotism şi de dorinţa de a face ce trebuie. Însă, după cum a explicat Mancur Olson acum multă vreme, în realitate, orice organizaţie de proporţii, partidele inclusiv, există numai dacă membrii ei au de pe urma apartenetenţei la organizaţie anumite beneficii pe care nu le-ar fi avut altfel. ”

    Bizare concluzii. Prima este un paralogism superb deoarece din afirmatia falsa ca ” toti politicienii sunt niste idioti ” ( “clisul de presa” si perceptia comuna spun cu totul altceva ! ) nu rezulta in nici un fel ” adevarul ca sunt niste profesionisti ai jocului lor “. Care “joc ” ?! Cu exceptia autorului, aici nimeni nu se joaca pentru ca participantii la ceea ce autorul numeste “joc ” demonstreaza de fapt un un cinism absolut care nu are nici o legatura cu politica lumii civilizate si omul de pe strada stie foarte bine acest lucru atunci cand nu mai crede demult in nici un partid actual si le considera pe toate o apa si un pamant fara sa poata fi contrazis . USL – uniunea ( struto-camila) social-liberala este prin definitie o aberatie si o contradictie in termeni clocita parca prin laboratoarele ideologice de la Stefan Gheorghiu de altadata . Sa fim seriosi . Care “stanga” si care ” dreapta” ?! De fapt, nu trebuie sa ne miram cand autorul ne citeaza ca din intamplare un sondaj coordonat de SNSPA . Asa sa fie. Tot din intamplare in “Observatorul cultural” de acum cativa ani un sociolog sustinea sus si tare ca cei mai buni sociologi din tara au fost inainte de `90 ofiterii de Securitate pentru ca ei ” aveau acces la toate datele” . Tot din intamplare face sociologie si acum , si tot din intamplare autorul il citeaza fara intentie expresa. Si cum teoria intamplarii este la noi mult mai productiva decat teoria determinismului, este citat numai Mancur Olson , adept al cinismului politic , pentru ca sinceritatea,patriotismul si idealismul sunt , probabil, notiuni desuete . De fapt, nici nu mai era nevoie de alte surse. Era mult mai la indemana deviza atat de draga tuturor comunistilor de altadata ( si conforma standardelor culturale maximale ale tuturor proletarilor care si-au atins limita istorica ) pentru a injura dintotdeauna idealismul tuturor capitalistilor : ” Politica e o curva “. De aici si profesia politicienilor romani despre care mai degraba trebuie sa tacem.

  15. sting spune:

    Mie mi se pare un articol care arunca putina lumina asupra culiselor si prin acesta prisma este interesant. Concluziile si le poate trage singur oricine.

  16. momo spune:

    Un articol frumos argumentat, sociologic insa am cateva observatii:

    1. Credeti-ma cand spun ca USL s-a format din motive tactice nu strategice. Din lipsa de timp va dau doua dar ele sunt mai multe:

    - ca sa contracareze prevzibila si devastatoarea mutare a PDL de introducere a votului uninominal pur intr-un singur tur (first past the post). Impreuna cu niste gerrymandering (stiu ca stiti ce e aia, doar sunteti sociolog) era o miscare tactica imbatabila. O data USL format varianta nu numai ca nu mai este avantajoasa pentru PDL ci dimpotriva uninominalul pur ar insemna practic disparitia PDL.

    - articolul 103 din Constitutie, cel cu desemnarea. Chiar daca Basescu o da la intors acum el a afirmat multa vreme ca articloul il obliga sa desemneze primul ministru de la o coalitie “DOAR” daca o alianta s-a prezentat ca atare in fata alegatorilor si nu este “de conjuntura” (argumentul a fost folosit in cazul propunerii Johannis).

    Chestiunea cu stanga si dreapta e foarte foarte complicata si greu de pus intr-o ecuatie electorala. Partidele au o identitate doctrinara confuza, dincolo de racnetele lui Boc ca el e de dreapta sau de bunicuta zambitoare tinuta-n geam de PSD (in timp ce in camera din spate rechinul imobiliar Negoita se “optimiza fiscal” construind blocuri pe persoana fizica fara TVA). La asta se adauga intelegerea extrem de redusa a electoratului pentru ce inseamna dreapta si stanga politica (multi confunda stanga cu fosta nomenclatura comunista care au devenit in marea lor majoritate capitalisti feroce, multi au confundat dreapta cu revansismul partidelor istorice din anii 90′, dar asta macar a disparut o data cu disparitia PNT-cd). Imi e foarte greu sa cred ca analize ca cea prezentata de autor au relevanta, dincolo de aparenta lor logica in constructie. Din pacate Romania e inca la un nivel de evolutie democratica inferioara.

  17. aka spune:

    Doua probleme vreau sa ridic. Dupa umila mea parere undeva calculul facut de dumneavoastra este eronat. Cred eu, gresiti sa impartiti in prima parte procente celor doua partide de dreapta, PNL si PDL, in mod egal si apoi sa uitati ca ati adunat separat si sa trageti linie final la o formatiune noua, adica USL, cu un punctaj, cum am spus, castigat de fiecare partid in parte. USL e de stanga si va fi perceput in felul acesta la alegeri asa ca mai degraba electoratul de dreapta va fi castigat de PDL si doar electoratul de stanga va fi in majoriatatea lui castigat de aceasta formatiune noua stangista. Ati observat? Ziceti: “pe partea dreaptă, conform percepţiei publicului, PNL şi PDL sunt practic indiscernabile ideologic, ambele fiind partide de centru-dreapta, foarte apropiate de centru” si impartiti electoratul de dreapta, dar tot, adica de la 6 la 10, in doua jumatati egale. Ori greseala e faptul ca nu luati in calcul ca PNL va candida de pe stanga in formatiunea USL. Deci USL se va razboi cu PDL-ul pentru electoratul de dreapta, nu PNL-ul care astfel isi pierde clar orientarea ideologica. Lucrul acesta il stiti si dumneavoastra, altfel nu ati fi facut calculul final la formatiunea USL. De aceea, o analiza putin mai corecta ar fi sa banuim ca electoratul de dreapta, de la 6 la 10, se va indrepta in majoritatea lui catre PDL. Deci, nu pot decat sa va parafrazez si sa zic ca in absenţa unor informaţii suplimentare, vom presupune că ei se împart o treime pentru PNL, doua treimi catre PDL. Desigur, ” Această presupunere nu este probabil strict adevărată şi reprezintă deci o sursă suplimentară de eroare.”

    In al doilea rand, pe partea stanga a optiunilor electoratului, nu vad de ce ” situaţia este (atat de) clară în ceea ce-i priveşte pe votanţii din coloanele 1-3, ei mergând la PSD.” Mi se pare prea mult spus ca ei merg toti la PSD. Nu vad argumentele (de ce n-ar merge la PP, PRM sau PNG – am vazut mosi comunisti sadea care te-ar fi omorat pentru Vadim, ca sa nu mai zic de cei care se uita la DDDirect!). Nu, situatia nu este clara, cred eu, de aceea e mai normal sa spui ca acestia se vor indrepta in majoritatea lor catre PSD (trebuie sa mai luam in calcul iarasi faptul ca electoratul va avea de a face cu o formatiune noua, o struto-camila subreda numita USL). Mai degraba, ar fi mai corect, dupa parerea mea, sa impartim si acest electorat in doua asa: o treime merge la Restul, si doua treimi la PSD camuflat in USL. Cred eu ca aceasta ar fi analiza corecta si logica, daca nu vrei sa fi partinitor. Daca credeti altceva, ziceti-mi de ce?

    Si atunci, raportandu-ne la procentele obtinute in sondajul amintit in text, vom avea (groso modo – luand in calcul tot timpul ca toate presupunerile nu sunt (nu au cum sa fie) probabil strict adevărate şi reprezintă deci surse suplimentare de eroare):

    USL: doua treimi din 1 la 5 plus mai putin de o treime din 6 la 10 = 50 (si inclin sa cred ca va fi sub 50)
    PDL; mai mult de doua treimi din 6 la 10 ( si poate si o particica din electoratul de la 1 la 5 – e totusi partidul de guvernamant, cel care poate sa imparta ajutoare sociale) = 30 (inclin sa cred ca peste)
    Restul: o treime si mai bine din 1 la 5 = cel putin 20.

    Si, trebuie sa recunoasteti, “potrivirea cu realitatea este uimitoare”.

    O a doua problema ar fi tonul folosit care ma face pe alocuri sa consider analiza partinitoare. Spuneti “sondaj real” si “potrivire uimitoare”. Cam ce numiti sondaj real si inseamna ca un asemenea sondaj este real?
    Spuneti, cu referire la ciudatenia cu patru ochi si trei picioare USL, “în ciuda posibilelor aparenţe create de retorica publică, rolul său principal nu este de a lupta cu PDL, ci de a submina suportul electoral al UNPR şi al partidelor extremiste.” Mi se pare prea mult spus ca USL ar avea in vedere lupta cu partidele extremiste, si nu doar dorinta instinctuala si animalica de a ajunge la putere. Credeti ca poate USL-ul lupta cu partidele extremiste adoptand un discurs extremist, inclinand spre aliante de gandire si retorica cu acestea? Poate era mai bine (mai putin partinitor, adica asa cum e acum, cu o vadita accentuare a caracterului pozitiv inexistent al scopului USL) sa spuneti ca USL (aici intra, sa nu se uite, PNL si PSD) doreste sa rupa, sa ia din electoratul partidelor extremiste. Nu asa cum ati formulat, asa cum se intelege (nu stiu daca voit), ca USL ar vrea sa ne apere pe noi de partidele extremiste ()ca nu din alt motiv s-ar apuca ei sa “submineze suportul electoral al partidelor extremiste”.

  18. Hantzy spune:

    Ma raliez si eu parerii majoritatii si va felicit, Vlad Tarko, pentru analiza prezentata.
    Nu doresc sa folosesc milioane de atribute, intrucat si-ar da unul altuia la gioale, dar am ramas placut impresionat de claritatea articolului.

  19. Gabriel Istrate spune:

    O analiza msi interesanta decat alte articole de pe platforme de genul contributors.ro, pandora etc … o sa imi pun totusi ochelarii de scientist si o sa spun ca, desi seducatoare la prima vedere, analiza nu trebuie privita altfel decat o ipoteza de lucru (in cel mai bun caz).

    De ce spun asta ? Presupunerea care sta (implicit) in spatele concluziilor este ca pozittionarea stanga-dreapta determina actiunea politica. Ori cred ca evidenta in sprijinul acestei afirmatii este mult prea sumara. O astfel de ipoteza ar fi fost mult mai convingatoare daca era bazata pe un model spatial multidimensional la care o analiza de tip PCA sa conduca la un model unidimensional, corelat in mod semnificativ cu pozitionarea stanga-dreapta.

    i

    • tot eu spune:

      (mesajul mi-a aparut trunchiat).

      In lipsa unei asemenea analize ar trebui sa ne intrebam daca nu existe modele alternative, de exemplu bazate pe directional voting, care sa conduca la rezultate la fel de bune. “Obsesia romaneasca” a pozitionarii pro/contra Basescu respectiv cu/fara frica de PSD ar putea sa indice plauzibilitatea unui astfel de model. In orice caz explicatii alternative ar trebui discutate inainte de a diseca implicatiile modelului Hotelling-Downs pentru strategia partidelor romanesti

      (dar asta poate ca e pentru un articol – ISI :) -, nu pentru o postare de tip blog :)

      • la fel spune:

        Nu in ultimul rand: avand in vedere apetitul deosebit si competenta dovedita a romanilor pentru dispute ideologice :) trebuie luata in serios posibilitatea ca auto-pozitionarea politica sa fie O CONSECINTA si nu o cauza a atitudinilor fata de diferitele partide. Altfel spus, sunt votant PD/PNL, ma declar “de dreapta” (pare “OK”), sau pentru ca imi displace PSD-ul care e, nu-i asa,
        “de stanga” ….

        Numai bine.

  20. cinic spune:

    e Bucurestiul relevant pt. restul tarii? Daca cinvea e tentat sa spuna da, urmeaza doua intrebari: A. ce ne facem cu cei 41% dintre romani care cred ca Soarele se invarte in jurul Pamantului si cu cei 51% care cred ca “… comunismul a fost o idee buna, dar prost aplicata..” ??? B. dupa prezidentiale una din marele case de sondaje (pro-Geoana) a detaliat votantii: pt. Geoana au votat majoritar: cei sub 10 clase educatie, cei din zone rurale sarace, cei peste 50 de ani varsta. S-a schimbat bazinul electoral PSD??? NB. daca PIN si OTV fuzioneaza audienta OTV nu se duce spre DD, iar PSD va fi stirbit de o parte din electorat (vezi intrebarea A de mai sus)???



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Vlad Tarko


Vlad Tarko

Vlad Tarko este doctorand in economie la George Mason University si fellow Mercatus Center. Ariile sale principale de interes sunt sistemele economice comparate, public choice si a... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)