vineri, martie 29, 2024

Tel maître, tel valet: Theophyle despre eternii pucisti Iliescu si Ponta (Updated)

S-a stins din viata un autentic prieten al adevarului, democratiei si libertatii. Nu l-am cunoscut personal pe cel care semna Theophyle, dar am scris admirativ despre contributiile sale publicate pe excelentul blog „Politeia” si adeseori reluate aici, pe „Contributors”. A scris generos despre interventiile mele in spatiul public romanesc. Intr-un articol din 2010 trimiteam la remarcabila sa analiza a personajului Ion Iliescu. O reiau aici. Este acel gen de jurnalism elegant, sobru si percutant pe care l-au practicat candva, la „Radio Europa Libera”, Noel Bernard si Vlad Georgescu. Asa va ramane Theophile in memoria celor pentru care adevarul, demnitatea si libertatea sunt valori non-negociabile. Sa se odihneasca in pace.

http://tismaneanu.wordpress.com/2014/05/04/mostenirea-lui-theophyle-despre-claritate-morala-in-vremuri-sumbre/

„Metodologia bolsevica, despre care vorbeste eternul pesedist-de-onoare, a fost implementata in cazul lui Ceausescu, mai intai il omoram si dupa aia il demitem. In cazul lui Constantinescu, pe care intai il subminam si daca nu fuge el il aranjam “democratic”, nu prea a mers si a esuat rusinos cu Basescu. Recunoaste batranul comunist, vopsit in socialist de onoare:

“Noi, în 2007, ne-am grăbit cu suspendarea preşedintelui şi asta lui i-a dat un nou imbold, o nouă forţă morală. Acum situaţia este invers. Acum populaţia are motiv, ar vota pentru suspendare (…). Deci, nişte alegeri anticipate care ar schimba majoritatea parlamentară. Pasul următor – să avem şi alegeri prezidenţiale anticipate”, afirmă Iliescu în înregistrare, care, potrivit postului Antena 3, este din şedinţa Comitetului Executiv Naţional al PSD de luni. Mediafax

Cat or fi pedelistii la pamant si cat ar fi scazut Basescu in sondajele de opinie, o miscare in acest sens va avea inca odata acelasi succes ca in 2007. Nu pentru ca electoratul este atat de luminat, ci pentru simplul fapt ca zilele lui Iliescu au apus, el o simte chiar daca nu a aprofundat lectiile primite de el si de partidul lui. Viagra politica, capatata de el dupa alegerea mostenitorului Che Gargara, nu va fi suficienta, sper, pentru a pune pe tapet inca o data cele de demult comise si de loc uitate de majoritatea electoratului, in afara durilor lui Ilici.

Fiecare amintire a lui Iliescu imi produce o sila de nedescris si readuce la agenda zilei ponoasele pe care le trage aceasta societate din cauza crimelor comise de acest om. Acest Nero al modernismului romanesc, care a incendiat de nenumarate ori viitorul romanilor, doreste inca un incendiu. Cu cele doua marionete din stanga si dreapta lui, calare pe banii oligarhilor rosii, Nero-Iliescu pune la cale un ultim incendiu social.

Nici un socialism nu poate fi posibil si nici un partid-social democrat nu se poate naste in Romania atat timp cat oameni de genul lui Iliescu pot fi presedintii-de-onoare ai acestui partid.”

Pe forumul de pe „Politeia” am postat atunci acest comentariu:

„Forma mentala a lui Ion Iliescu este maniheista, el imparte lumea in aliati (adica lachei) si inamici (pe care ii diabolizeaza). Ceea ce-l irita cel mai mai tare in cazul Basescu este exact efortul de cladire a statului de drept, deci opusul propriilor sale stradanii intru perpetuarea hegemoniei neo-nomenklaturii profitocratic-spoliatoare.
Aveti dreptate: Ion Iliescu este albatrosul (piatra de moara) legat de gatul unei posibile, dar inexistente stangi romanesti. Cind citesc comentariile adeseori erudite ale unor neo-stangisti (“marxismul transilvan”), ma intreb cum vad ei subiectul Iliescu. Pentru ca, oricat ar dori sa se emancipeze de mostenirile bolsevismului de dinainte si de dupa 1989, oricat ar invoca scrierile lui Benjamin, Zizek si Agamben, nu o pot face fara a se delimita defintiv si transant in raport cu acest Deng Xiaoping al Romaniei (ma gandesc la Deng care a ordonat masacrul din Piata Tienanmen, la supravietuitorul de profesie, la dictatorul impenitent care a acceptat ceea ce se cheama market Leninism, care, at the end of the day, desi oximoronic, tot leninism este). Exista un socialism al lui Ion Iliescu, succesorul socialismului lui Ceausescu. O stanga veritabila romaneasca trebuie sa se separe fara inutile menajamente de aceasta nefasta povara.”

Mi-a raspuns imediat: „Omul a ramas pierdut in istorie si este chiar o piatra de moara. Astept timpul cand colegii lui de partid vor intelege, sper ca nu o vor face post-mortem.” Intre timp s-a dus Theophyle, iar colegii de partid al lui Ion Iliescu tot n-au inteles rolul sau dezastruos in istoria stangii romanesti si a Romaniei in genere…

http://theophylepoliteia.wordpress.com/2010/09/01/revolutiile-lui-iliescu/

http://tismaneanu.wordpress.com/2010/09/01/ion-iliescu-sub-semnul-eternului-puci/

Update: Pentru Vaclav Havel, cosmarul postcomunist consta in suprematia cinismului,a nemerniciei si a demagogiei. Sunt cele trei patologii (la care, fireste, se adauga si altele precum fariseismul, oportunismul, parvenitismul, impostura, lichelismul) care, asemeni unor paraziti, blocheaza necesara transparenta a democratiei. Blogul “Politeia”, cu ale sale impresionante, arborescente ramificatii, a luptat impotriva acestor maledictiuni ale spatiului public sustinand imperativul claritatii morale. Sunt convins ca va continua sa o faca, pastrand vie acea flacara a unei intransigente etice fara de care ne prabusim in abulie valorica.

Nu a fost filosof politic si nici politolog ori sociolog. Nu scria tomuri savante, dar se ocupa, cu maxima seriozitate si consecventa rigoare, de chestiunile vitale ale Cetatii. Era pur si simplu ceea ce Raymond Aron a numit un spectator angajat. Cred ca modul cel mai onest al recunoasterii valorii morale si intelectuale a scrierilor lui Theophyle este sa le citim si sa le citam. Iata cateva linkuri:

Despre ideile de dreapta in Romania de azi:

http://bibliophyle.wordpress.com/2011/02/26/cristian-patrasconiu-repere-intelectuale-ale-dreptei-romanesti/

Despre ideologii:

http://cursdeguvernare.ro/fara-ideologii-dar-cu-solutii.html

Despre Traian Basescu:

http://cursdeguvernare.ro/basescu-traian-basescu.html

Despre George Orwell:

http://bibliophyle.wordpress.com/2012/10/21/george-orwell-o-mie-noua-sute-optzeci-si-patru-1984/

Despre Putin:

http://politeia.org.ro/magazin-politic/dl-putin-la-prima-persoana/25746/

Despre istoria Romaniei, inclusiv cea recenta:

http://politeia.org.ro/magazin-politic/romania-in-cumpana-vremurilor/21778/

Despre minciuna si dezinformare (articol de Petre Iancu, transmis la “Deutsche Welle” si recomandat de Theophyle):

http://politeia.org.ro/magazin-politic/dw-chipul-nemerniciei-despre-minciuna-dezinformare-manipulare/12104/

Despre puciul parlamentar organizat de USL:

http://politeia.org.ro/editoriale/dulapul-cu-molii-si-puciul-continuu-impotriva-statului-de-drept/20899/

Distribuie acest articol

29 COMENTARII

  1. Dumnezeu sa-l odihneasca !

    Blogul a fost si va ramane o adevarata Piata a Universitatii din 90 a virtualului..

    Sincere condoleante familiei.

  2. Rolul negativ al lui Iliescu pentru viitorul Romaniei ar trebui tratat mai pe larg. Dl Tismaneanu si poate trecutul in nefiinta Theophyle puteau face asta. Fara menajamente. Pentru ca el, Iliescu, nu va recunoaste niciodata ca ar fi vrut sa ne realature Moscovei gorbacioviste. Cum e calcat putin pe coada cu intrebari incomode pentru el cum se irita si schimba tonul. Daca era dupa el ar fi condus si acum un anume partid. Si l-ar fi trimis constient la cosul de gunoi al istoriei doar ca sa aiba El Însusi un loc de munca.

  3. cind tot mai multzi in tzara aia vor realiza ca iliescu este un criminal,lucrurile vor merge in directzia buna.daca insa el va avea onoruri militare la inmormintare,va fi inca o palma data celor corectzi

  4. Oribil. A fost un soc sa aflu despre moartea lui Theophyle, chiar o simt ca pe o mare pierdere. Nici nu-i cunosteam numele real, dar parca mi-a murit un prieten.
    Imi pare bine ca amintiti contributia sa, merita.
    Sunt foarte putini oameni in tara asta care combina gandirea critica, rationalitatea cu buna intentie si cu dorinta de a actiona astfel incat si altii sa fie mai bine informati, sa aiba, poate, acces la un punct diferit de vedere, sa se poata reuni, fie si virtual. Atat de putini, incat mi se pare o nenorocire pierderea unuia dintre ei.

  5. Discutia a alunecat repede de la Theophyle (Ion Herescu) la Ion Iliescu. Ar fi mai interesant, cred, sa vorbim despre grupul celor numiti „influential bloggers”. Ce credibilitate au? Pe cine sau ce reprezinta in piata ideilor? Ce valoare au comparat cu ziaristii „traditionali”?

  6. Sper rusinea mea nu am cititi si va trebui sa inteleg cine a fost si ce gol las disparitia acestui prieten.
    Aceasta indica cit de puternic este monopolul informarii chiar in epoca internetului cind tv continua sa ne manipuleze.

    Oricum raul continua si poate ca nodul in care sunt prinsi Basescu, Ponta si cei care le seamana va fi taiat precum maioneza de Ion Iliescu cu nou rol de primitor al viitoarei puteri cuceritoare.

    Sa ne gindim la un nou rol, sare, piine si Iliescu Prim-Ministru rostind cuvinde de bun-revenit si stationare prelungita muscalilor si luminii de la rasarit.

    Aceasta poate fi un cosmar, dar Efialti exista si pentru altii este salvator.

  7. Analizele politice si geopolitice ale lui Teophyle au avut intotdeauna sarea si piperul pe care il dau echilibrul si nonpartizanatul. I-a repugnat sa innegreasca hartia de scris cu abordari ideologice sau ideologizante, motiv pentru care cred ca o atribuire contrara post mortem ar fi o eroare si o impietate. Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!

    • Nu inteleg la ce va referiti. Poate sunteti mai explicit. Altfel, mesajul Dvs este criptic si poate fi citit drept insultator. N-ar fi prima oara. Comunitatea Politeia nu a fost si nu este una neutra, fals echidistanta. Nu a pactizat cu iresponsabilitatea USL si cu eforturile de a distruge statul de drept. Un exemplu dintr-o mie:

      http://politeia.org.ro/eveniment/pozitia-comunitatii-politeia-usl-masacreaza-suveranitatea-poporului-cu-o-majoritate-de-30/13100/

      • Pozitiile de principiu nu pot fi ideologizate, oricat s-ar incerca, sau, cu atat mai putin, personalizate. A fost un semnal pentru cei care vor incerca, fara indoiala, sa-si traga ceva din prestigiul analizelor lui Teophyle pe turta lor ideologica. Atitudinea fata de un act al USL, pe care o impartasesc, este una de principiu. La fel, opinia pe care am exprimat-o, nu trebuie confundate pozitiile de principiu ale lui Teophyle cu opiniile comentatorilor din comunitatea Politeia. Inca un gand pios catre Teophyle.

          • Ah, dar intre timp vad cu nu ati stat degeaba, ati adaugat o poza ideologizanta, parca pentru a confirma, cu comunistul Iliescu si cu pionierul Ponta! O spun clar de aceasta data, Teophyle nu si-ar dori asa ceva pe „coroana comemorativa” pe care i-ati trimis-o virtual (poate ar fi bine sa retrageti poza, sa fie pastrata cel putin aparenta de comemorare a societatii civile).

    • Apreciez comentariul dvs pertinent ca fiind clar, neinterpretabil , si in spiritul neutru si unic al analizelor lui Theophyle pe care l-au evocat aproape toti comentatorii. Pe de alta parte , recunosc foarte sincer ca sunt derutat deoarece prin echilibrul formularilor pareti foarte matur , dar prin concizia ideilor pareti extrem de tanar , deci cu exceptia convingerilor afirmate in spatiul virtual , nimeni nu va putea sti niciodata nimic despre dvs :)).

  8. 1992 ALEGERI castigate de Iliescu, 1996 ALEGERI castigate de CONSTANTINESCU 2000 ALEGERI castigate de Iliescu . Apoi in citatul din discursul interceptatn- Iliescu se refera la ALEGERI anticipate parlamentare si ALEGERI prezidentiale anticipate. Cuvantul ALEGERI revine insistent – iar el nu face parte din ”METODOLOGIA BOLSEVICA” ….parca ?!? Face parte din VOCABULARUL DEMOCRATIC .Punerea cuvantului ”democratic” in ghilimele nu este sustinuta cu vreun argument. Iar alegerea ca exemplu de ILIESCIANISM a momentului plecarii lui Constantinescu este chiar neinspirata. 2000 a fost anul in care VADIM era aproape-aproape si multi oameni luminati au votat atunci cu Iliescu.

    • Vadim, inventia lui Iliescu…
      Domnule, in Romania, alegerile seamana cu cea pe care a facut-o Adam cand si-a ales perechea/nevasta.

  9. Theophyle nu a fost un blogger obisnuit, a fost o institutie; a avut o uriasa energie si a scris enorm. Nu l-am cunoscut personal, dar a fost pentru mine un prieten, mai ales in campania din 2009. Blogul sau a fost o adevarata agora, in care toate opiniile erau acceptate, atata vreme cat nu depaseau limitele decentei. A facut enorm pentru Romania, a deschis multe minti si, intr-un mediu virtual romanesc dominat de injurii si postaci, a aratat ca se poate discuta civilizat.

    Theophyle nu a fost partizan, ci a fost adeptul onestitatii si al valorilor morale. Le-a aratat celor din PDL pisica imediat ce si-a dat seama ca fac greseli. Putini dintre politicieni l-au ascultat, iar dreapta s-a prabusit tocmai din pricina acestei orbiri.

    A ramas mereu vertical si nu a acceptat sinecuri, desi sunt convinsa i s-au propus. Foarte putini au stiut cine este in spatele pseudonimului pana la final. A raspuns cu aceeasi naturalete tuturor comentariilor pe blog, a fost mereu prezent si nu a fost niciodata arogant.
    Dumnezeu sa-l odihneasca! Este o pierdere imensa pentru societatea civila din Romania.

  10. Nu de sursa pozei este vorba, pe care am vazut de unde ati luat-o, ci de pastrarea atmosferei de comemorare civila, in care tocmai ca nu ar fi nimic ideologic sau tendentios. Nici pomeneala de a da sfaturi, ci doar de un schimb de opinii la un priveghi virtual, pentru care va multumesc si va respect cele spuse.

  11. Ion Iliescu, acest Sfinx al desertului politic romanesc (pe care Cioroianu vroia sa-l populeze cu o celebra minoritate vizibila) este uns cu idealuri la suprafata, patat cu idei in partea din fatza, dar… in esenta este ca samburii de migdale – cu cianura la interior- .

    Interesant este sindromul Stokholm, sau Helsinki care marcheaza un asa segment de populatie, care valideaza felul asta de normalitate debila – in care unii empatizeaza si-l bocesc pe Adrian Nastase, in care Ponta plagiaza si nu recunoaste la fel de insolent ca Adrian Severin, in care Duicu se duce in Biroul Oval sa se dea Rotund.
    Toti in aceeasi barca, plutind senil pe apele mizerabile ale inundatiilor de sezon, bucurandu-se ca broasca la inundatie, ca le creste cota.

  12. Dumnezeu sa-l ierte si sa-l odihneasca pe Teophyle! Am scris adineauri si pe Politeia: sunt foarte trist si tot citesc si ras-citesc vestea si inca nu mi se pare adevarata. E o senzatie foarte stranie…
    Domnule Tismaneanu, doamnelor, domnilor, in legatura cu articolul de fata si contextul in care a aparut, am o constatare si o intrebare:
    Constatarea: in loc sa-l ia dracu’ pe Ilici, l-a luat Dumnezeu pe Teophyle.
    Intrebarea: o fi bine/drept?

    • regrete si condoleante familiei

      ce e drept pe lumea asta, cc ?
      eu totusi sper sa nu moara in patul lui de-acasa, ci acolo unde-i e locul !

  13. Salut modul generos, pertinent si adecvat în care se face aci opera de memorie pentru unul din cei mai influenti, semnificativi si seminali producatori de sens din spatiul internet românesc. Sunt convins ca Theophyle vede si se bucura. Tocmai astfel de evocari arata forta ideilor si atitudinilor din asa numitul spatiu virtual, care, iata, este foarte real.

  14. Regret disparatia celui ce semna Theophyle.
    Citeam cu mare placere cele scrise de domnia sa si le gaseam extrem de utile si interesante.
    Este o mare pierdere pentru mine desi nu l-am cunoscut altfel decat prin cele scrise.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Vladimir Tismaneanu
Vladimir Tismaneanuhttp://tismaneanu.wordpress.com/
Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism, Fascism, and Some Lessons of the Twentieth Century" (University of California Press, 2012), "Lumea secreta a nomenclaturii" (Humanitas, 2012), "Despre comunism. Destinul unei religii politice", "Arheologia terorii", "Irepetabilul trecut", "Naufragiul Utopiei", "Stalinism pentru eternitate. O istorie politica a comunismului romanesc", "Fantasmele salvarii", "Fantoma lui Gheorghiu-Dej", "Democratie si memorie" si "Reinventarea politicului. Europa de Est de la Stalin la Havel". Este editor a numeroase volume intre care "Stalinism Revisited", "The Promises of 1968", "Revolutiile din 1989" si "Anatomia resentimentului". Coordonator al colectiilor "Zeitgeist" (Humanitas) si "Constelatii" (Curtea Veche). Co-editor, impreuna cu Dorin Dobrincu si Cristian Vasile, al "Raportului Final al Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturiii comuniste din Romania" (Humanitas, 2007). Co-editor, impreuna cu Bogdan Cristian Iacob, al volumului "The End and the Beginning: The Revolutions of 1989 and the Resurgence of History" (Central European University Press, 2012). Co-autor, impreuna cu Mircea Mihaies, al volumelor "Vecinii lui Franz Kafka", "Balul mascat", "Incet, spre Europa", "Schelete in dulap", "Cortina de ceata" si "O tranzitie mai lunga decat veacul. Romania dupa Ceausescu". Editor, intre 1998 si 2004, al trimestrialului "East European Politics and Societies" (in prezent membru al Comitetului Editorial). Articolele si studiile sale au aparut in "International Affairs" (Chatham House), "Wall Street Journal", "Wolrld Affairs", "Society", "Orbis", "Telos", "Partisan Review", "Agora", "East European Reporter", "Kontinent", "The New Republic", "New York Times", "Times Literary Supplement", "Philadelphia Inquirer", "Gazeta Wyborcza", "Rzeczpospolita", "Contemporary European History", "Dilema Veche", "Orizont", "Apostrof", "Idei in Dialog" , "22", "Washington Post", "Verso", "Journal of Democracy", "Human Rights Review", "Kritika", "Village Literary Supplement" etc. Din 2006, detine o rubrica saptamanala in cadrul Senatului "Evenimentului Zilei". Colaborator permanent, incepand din 1983, al postului de radio "Europa Libera" si al altor radiouri occidentale. Director al Centrului pentru Studierea Societatilor Post-comuniste la Universitatea Maryland. In 2006 a fost presedintele Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. Intre februarie 2010 si mai 2012, Presedinte al Consiliului Stiintific al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER). Doctor Honoris Causa al Universitatii de Vest din Timisoara si al SNSPA. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Universitatii Maryland.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro