vineri, martie 29, 2024

Tim Kaine vs. Donald Trump? O campanie hilară şi haotică

Dacă Hillary Clinton, numită de critici „regina corupţiei” americane, va cîştiga alegerile de pe 8 noiembrie, aşa cum anticipează multe sondaje şi pronosticuri, şi FBI va continua investigaţia proaspăt redeschisă în chestiunea expunerii secretelor de stat, ea ar putea fi urmărită penal şi, cu concursul mecanismelor constituţionale, trasă la răspundere în justiţie după ce va deveni președinte. În virtutea scenariului cel mai pesimist, Tim Kaine, nominalizat pentru funcţia de vice-preşedinte, ar putea deveni preşedintele Statelor Unite.

De departe figura cea mai ridicolă a dezbaterilor pentru alegerile prezidenţiale din 2016, după ce s-a comportat isteric și imatur în dezbaterea de pe 4 octombrie cu Mike Pence,  iritîndu-i chiar şi pe democraţi, Tim Kaine ar putea fi cea mai parodică reprezentare a preşedintelui SUA dintre toţi cei patru nominalizaţi eligibili. În raport cu Tim Kaine, Donald Trump are, cu toată firea lui nestăpînită, prestanţa şi gravitatea unui senator roman. Nerăbdător să o glorifice pe Hillary Clinton şi să-l atace impulsiv, deseori cu exagerări şi răstălmăciri, pe Donald Trump (la rîndul său un campion al hiperbolelor şi insultelor), Tim Kaine pare un adolescent incapabil să poarte un dialog civilizat şi să dezvolte un argument coerent. Dacă Trump e vanitos şi egocentric, avînd însă darul vorbirii publice şi, cînd îşi propune, talentul de a rosti discursuri memorabile, candidatul democrat la funcţia de vice-preşedinte e nu doar iritabil și ”visceral”, ci și stîngaci şi plictisitor. Pare evident că Hillary Clinton, cu perdanta ei siguranţă de sine, l-a ales pe Kaine ca pe un locotenent servil ce repetă mecanic refrenul ei electoral, și nu ca pe un coechipier înzestrat cu calităţi prezidenţiale. În pofida vanităţii sale, Donald Trump a făcut o alegere incomparabil mai fericită prin selecţia lui Mike Pence, guvernatorul statului Indiana, un politician republican inteligent şi civilizat, pentru funcţia de vice-preşedinte.

La ora actuală, campania lui Hillary Clinton continuă în acelaşi spirit festivist-umanist și demonizator la adresa lui Trump, încercînd să minimalizeze umbra anchetei redeschise de curînd de FBI – trecute cu vederea şi de preşedintele Obama, care consumă mai multă energie în campania pentru „prietena sa Hillary” decît pentru treburile de stat. Un element nou ar fi tactica lui Clinton și a echipei ei de campanie de a folosi o nouă teorie a conspiraţiei, prezentîndu-se publicului ca o victimă a republicanilor care ar fi făcut presiuni pentru redeschiderea investigaţiei FBI-ului asupra ei într-un moment atît de nepotrivit. Hillary Clinton şi John Podesta l-au acuzat astfel public pe James Comey, directorul Biroului Federal, că ar fi trimis scrisoarea ce anunţa redeschiderea cazului numai republicanilor din Congres – ceea ce e un fals propagandistic, întrucît Comey a trimis aceeaşi scrisoare şi democraţilor din Congres. Democraţii speră în continuare că, indiferent cît de mari ar fi neajunsurile fostei şefe a diplomaţiei, ea va fi oricum votată din cauza urii copleșitoare faţă de Trump.

În schimb, campania lui Trump exultă, evident, și republicanii îl salută pe mai multe glasuri pe James Comey (el însuși un republican) ca pe un ”fiu risipitor” întors acasă. Pe lîngă temele sale obişnuite, controlul asupra frontierelor și imigrației, înlocuirea asigurărilor medicale centralizate („Obamacare”) cu un sistem mai ieftin şi competitiv, revitalizarea poliţiei şi armatei, protecţia faţă de veteranii de război, respectul pentru Al Doilea Amendament (dreptul legal de a purta o armă în scopuri de auto-apărare), Donald Trump a adoptat recent şi tema „egalităţii în faţa legii” (domnia legii care stă la baza democrației americane), pe care Hillary Clinton ar ameninţa-o. El relatează cu haz, în toate discursurile sale electorale, episodul „întîlnirii întîmplătoare” din Arizona a lui Bill Clinton cu Loretta Lynch, ministrul justiției, cu cîteva zile înainte ca aceasta să ia decizia privitoare la urmărirea penală a lui Hillary Clinton, după prima investigaţie a FBI-ului asupra server-ului ei privat. Traficul de influenţă exercitat de „şarmantul” Bill Clinton asupra ministrului justiției, un caz tipic de corupţie, ar putea totuşi să nu cîntărească în balanţă, pentru mulţi votanţi americani, mai mult decît pericolul reprezentat de Trump – după principiul „răului cel mai mic” –, mantra acestei campanii fiind „amîndoi candidaţii sînt impopulari, dar numai unul e periculos”. Un sondaj recent al ABC News arată totuşi că o treime din electorat e dispusă să mai reflecteze asupra meritelor candidatei democrate, după redeschiderea cazului de către FBI. Dar dacă, în perspectiva scenariului schiţat mai sus, Trump candidează de fapt, în ultimă analiză, cu Tim Kaine? Trump e, desigur, un populist temperamental şi irascibil, dar, în felul lui singular, e mai „prezidenţial” decît Tim Kaine, care e un amestec de isterie, îngîmfare şi inconsistenţă. Cum s-ar putea oare descurca Tim Kaine în faţa provocărilor serioase ale funcției de președinte? Dacă, de pildă, susţinătorii inflamaţi ai lui Donald Trump, dintre care o parte sînt veterani ai mişcării „Tea Party”, ar porni o revoluţie împotriva guvernului care le va creşte impozitele, va continua să „exporte” locurile de muncă şi să-i accepte protector pe imigranții ilegali? Ar repeta el oare clișeele din timpul campaniei actuale, bazate pe frica de Trump şi ura de republicani – totul bine împănat cu teorii conspirative? Orice fantezie asupra prestaţiei „preşedintelui Kaine”, în perspectiva învinuirii penale și condamnării lui Hillary Clinton, este într-adevăr hilară.

Fireşte, toate astea sînt doar scenarii şi supoziţii. Dar nu cred că se poate spune mult mai mult în acest moment, în condițiile unei campanii pline de scandaluri neprevăzute, distorsiuni și drame conspirative. Să recapitulăm. Un Ianus feminin care exhibă hiper-competenţa, generozitatea socială şi umanismul, dar care e în realitate un politician corupt, cinic şi calculat, se confruntă cu un fel de personaj din desene animate, macho, impulsiv, imprevizibil, cu timbru de patrician roman, care ţine discursuri mesianice electrizante. Un preşedinte naiv şi o primă doamnă idealistă fac o campanie intensă pentru Ianus-ul cu pricina, insistînd asupra competenţei sale şi vitriolînd star-ul de desene animate. Ianus-ul e încoronat de mass-media, dar, după ce a scăpat, din motive obscure, de o anchetă penală, Biroul Federal lansează o a doua investigaţie. Cum efectele acesteia nu vor fi cunoscute prea curînd, e posibil ca Ianus-ul să fie ales preşedinte. Dacă deznodămîntul cercetărilor Biroului Federal se va produce după inaugurarea prezidențială din 20 ianuarie 2017, parodia va continua. Tim Kaine, posibilul substitut al lui Hillary Clinton, ar putea duce parodia pe noi culmi. El e probabil singurul „prezidenţiabil” actual care i-ar putea face şi pe democraţii din propriul partid să regrete un eventual eşec al lui „The Donald”.

Distribuie acest articol

13 COMENTARII

  1. Exact ca la votul Brexit. Degeaba s-au contorsionat cei pro UE. Ce trebuia sa se întâmple s-a întâmplat. Asa și cu cei doi candidati.Dacă democrata națiune americana, din toate contorsionarile ei, a putut sa scoată în fata doar aceste doua figuri, în fata cărora singură se ingretoseaza, înseamnă că s-a ajuns intr-un punct în care, oricare va ieși,va produce răul necesar din care sa se îndrepte mai apoi națiunea. Cat va dura răul, ce efecte cuprinzătoare va avea, vom vedea. De vreme ce toate perspectivele se arata proaste, sau foarte proaste, nu rămâne decât sa aștepți sa vezi, ceea ce este deja predestinat sa se întâmple.

  2. Interesant scenariul. Si, fara malitiozitate, ar fi bun un film.
    (Eu republicanii-Trump as vota, daca mi s-ar da voie. Asa ca pot fi considerat partinitor)

    „încercînd să minimalizeze umbra anchetei redeschise de curînd de FBI – trecute cu vederea şi de preşedintele Obama, care consumă mai multă energie în campania pentru “prietena sa Hillary” decît pentru treburile de stat.”
    Parca aud ceva, dar pe invers: presedintele Obama ar trebui sa invete ceva de la presedintele nostru, Klaus Iohannis. Care are Justitia la degetul mic, si printr-un hocus-pocus va transforma actele false din nou in meditatii. Pentru casa de la Sibiu.
    ;) , sa o vad pe Hilary purtata prin fata televiziilor cu catuse :P
    Si sa-i spuna Obama ca „nu o va numi” presedinte chiar daca cistiga :D

    NB,
    noi avem purcica moarta-n cocina, si ne uitam peste gard in speranta de ceva hoituri. La vecini
    Iar cind le moare capra, jubilam!.

    • as zice sa te mai interesezi cum sta treaba cu iohannis, ca esti cam pe langa. gasesti pe net detaliile reale, nu ce elucubratii ai tu in cap. ca sa nu mai zicem ca procesul ala era in civil, nu in penal. alta mancare de peste, dar ce sa pricepi tu?

      • Aha, si daca a pierdut un proces civil e curat ca lacrima?!
        Insusirea unei case cu acte false a fost doar un banal act administrativ?
        Asta nu se gaseste pe net?

  3. ”Donald Trump are, cu toată firea lui nestăpînită, prestanţa şi gravitatea unui senator roman.”
    Hm, chiar asa?

    • Probabil se refera la in senator din Senatul Romaniei (ma scuzati, nu gasesc diacritice ca sa ma fac inteles); mie pe ala mi-l sugereaza aceasta prestanta, dar s-a prapadit saracu’ de atata fiere si venin; of-of, mai-mai!.

  4. oamenii din umbra au observat in ultimii ani scadere drastica a increderii americanilor in institutiile statului. asa ca lui trump i s-a zis sa joace in piesa Basescu 2004: omul anti-sistem care matura vechea clasa politica.

    FBI reprezinta Sistemul, Deep State. i-a dat o lovitura mortala lui clinton. de aceea trump le va fi recunoscator oamenilor din servicii si va face tot ce vor spune ei. iar pe plan extern, americanii vor proceda precum imperiul britanic : hegemonie planetara, controlul marilor si oceanelor cu flota lor gigantica, implicarea in razboaie indirect, punanda puterile regionale sa lupte pentru america si nu soldatul american si , evident, interventia directa a US Army atunci cand, ca urmare a unui razboi regional, in Eurasia apare un hegemon continental (germania imperiala, germania nazista sau uniunea sovietica)

  5. Uau, chiar nu aveam idee că Breitbart are reprezentanţi în România.
    Principala problemă cu analiza dumneavoastră este că porniţi de la o premiză greşită – încă nici nu ştim care sunt noile detalii din dosarul e-mail-urilor, şi FBI refuză momentan să ofere informaţii privind modul în care este vizată de această dată Hillary Clinton.
    De asemenea, e limpede că nici n-aţi avut interesul deontologic necesar să fuşăriţi măcar pagina de wikipedia a lui Tim Kaine şi să oferiţi informaţii care să ţină de poziţiile sale politice şi nu de o analiză superficială nedemnă de un profesor în etică politică. V-aţi rezumat la „ia uitaţi ce caraghios e şi cum îşi mişcă mâinile”. Îi puneţi la îndoială calităţile administrative şi politice în ciuda faptului că a fost ales succesiv în funcţiile de primar al oraşului Richmond, respectiv guvernator şi senator al statului Virginia.
    În rest e chiar nostim cum încercaţi să păreţi imparţială, înfierând ambele părţi, dar cu epitete ce denotă o admiraţie făţişă pentru calităţile „macho” ale lui Donald Trump, vocea sa „patriciană” şi discursurile „electrizante” şi „memorabile”. Nu ştiu la care discurs memorabil vă referiţi – ăla cu „I have the best words” se pune? Sau cel în care promitea că în calitate de preşedinte le va da în judecată pe toate femeile care l-au acuzat de hărţuire sexuală. Numai într-o comedie gen „Borat” ai putea auzi astfel de declaraţii din gura unui candidat.
    ///

    • Exact la asta m-am gindit si eu : si-au deschis cei de la Breitbart said Foxnews filiale in Romania? Numai acolo The Donald e prezentat ca fiind „frecventabil”. Sinteti complet pe din-afara.

  6. Sper sa imi dea voie Contributors sa comentez.

    Dragi cititori, am observant ca pina si cei care il prefera pe Donald Trump o declara cu jumatate de gura, cu nervozitatea si echidistanta ‘de rigueur’.

    „Da e adevarat ca Trump e asa si pe dincolo…. dar….”

    Fara „dar”, hai sa fie macar un singur cititor care traieste in America si declara ca il va vota CU ENTUZIASM si fara nici in fel de rusine pe „vulgarul Trump”. Nu numai atit, dar va fi cel mai pasionat vot dat de mine vreodata. NU aleg raul cel mai mic, ci BINELE potential de care nu am crezut ca va mai fi oferit vreodata, ca posibilitate de vot.

    Sa fie macar un singur cititor care crede ca, in vreme ce omul Trump nu este perfect (precum, nu-i asa, noi toti ceilalti, perfectiuni ambulante, imaculati vorbitori), *presedintele* Donald Trump va fi un presedinte extraordinar, cu mult peste nivelul lui Ronald Reagan, pe care il admir foarte mult.

    Daca asta ma face pe mine suspect, vulgar, reprobabil etc. – asa sa fie, asum!

    • Subscriu si votez Trump, republicanii ca atare.
      Sa nu te indoiesti ca romanul e consevent siesi „impartial ca tot romanul” si fara greseli, ca nu degeaba cauta in politica Feti Frumosi si Ilene Cosanzene („sa maturam clasa politica, sa aducem oengisti”).
      NB,
      cind citesti de la un analist respectabil ca Trump va aduce Apocalipsa, te intrebi daca face afirmatii din rautate ori nu stie (greu de crezut) mecanismele statului american.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Tereza-Brindusa Palade
Tereza-Brindusa Palade
Profesoară de Etică Politică la Facultatea de Științe Politice a SNSPA, București. Eseistă, publicistă și poetă. Membră a Grupului pentru Dialog Social. Autoare a numeroase cărți de eseistică filosofică și teologică, printre care amintim: Noaptea gîndirii metafizice (2008), Fragilitatea Europei (2009), Castelul libertății interioare (2010), Chemarea înțelepciunii (2011), Infinitul fără nume (2013). Autoare a zeci de articole științifice în limbi străine, dintre care unele publicate în reviste de prestigiu ca Annalecta Husserliana, Persona, European Journal of Science and Theology. Autoare a sute de articole apărute în presa culturală și de opinie din România. Autoare a două volume de versuri și a unor serii de poeme publicate în revistele literare Familia, Viața Românească și Discobolul.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro