joi, martie 28, 2024

Traian Băsescu și sămânța revoltei

Dacă mergi acum pe stradă și întrebi oameni la întâmplare dacă Traian Băsescu a fost un președinte ”prieten cu scandalul”, probabil că și cei mai aprigi susținători pe care i-ai putea nimeri ți-ar răspunde afirmativ. A fost, de altfel, eticheta favorită a adversarilor politici: ”Traian Băsescu se hrănește din scandal”, ”Traian Băsescu nu știe decât să facă scandal”. S-ar zice că eticheta a prins. Nici n-ar fi fost greu, Traian Băsescu nu e un temperament comod, iar ca președinte a fost mai tot timpul în ofensivă. A pus la rândul lui etichete, uneori la limita jignirilor, a dat ultimatumuri, a amenințat, a ironizat, pe scurt, a părut tot timpul personajul pus pe harță, veșnic nemulțumit, acid, în război cu toată lumea.

”Scandalul” a intrat în imaginarul colectiv ca o tușă negativă pe portretul unui președinte la final de mandat. Este însă asta o umbră caracterială a omului Traian Băsescu sau face parte dintr-un rol pe care președintele Traian Băsescu și l-a asumat? Și, desigur, dacă a fost un rol, care au fost efectele acestui rol asupra societății în ansamblu?

Înainte de a răspunde la aceste întrebări, aș vrea să mă întorc pentru o clipă la ceea ce majoritatea analiștilor a numit ”miracolul” din 16 noiembrie 2014. O victorie total neașteptată, împotriva sondajelor și pariurilor, a unui candidat, care a fost, fără îndoială, opusul lui Traian Băsescu. Personajul politic Traian Băsescu ne-a obișnuit cu ”miracolele” electorale în 2000, în 2004, în 2009, chiar și în 2012. Acele răsturnări spectaculoase de situație, care au lăsat adversarii cu gura căscată sau care chiar i-au făcut pe unii dintre ei să se viseze președinți pentru câteva ore.

Cum de a reușit Klaus Iohannis, un candidat liniștit, chiar șters, pacificator, fără verb, fără replică să producă o asemenea întorsătură istorică? Răspunsul la această întrebare cred că ar trebui căutat în rolul pe care Traian Băsescu l-a jucat în ultimii zece ani. Paradoxal, dar toate analizele post-electorale au atribuit un efect minor al candidatului Iohannis la propria victorie și un rol important, dar insuficient, forțelor politice care l-au susținut. Pe bună dreptate. A fost o revoltă, asta am simțit-o cu toții, o mini-revoluție: un milion de români care au stat în case în primul tur de scrutin au ieșit în cel de-al doilea tur și, așa cum au arătat analizele sondajelor la urne, au votat majoritar candidatul ACL. Doar o emoție populară puternică, un sentiment de frustrare și nedreptate ar fi putut inversa calculele analiștilor în al doilea tur de scrutin.

Și acum mă întorc la ”scandalagiul” Traian Băsescu. Cred că un efect al președintelui turbulent asupra românilor a fost tocmai acesta: a plantat sămânța revoltei în sufletul oamenilor. Sămânța revoltei a transformat o populație amorfă, orbecăind în căutarea democrației, într-o mulțime de cetățeni conștienți.

Traian Băsescu a fost primul șef de stat care criticat vehement statul. Nu doar că a pus reflectoarele pe disfuncționalitățile cronice din instituții, dar s-a comportat ca un cetățean model: a fost nemulțumit și a cerut, a fost revoltat și a bătut cu pumnul în masă. N-a făcut asta pe ”firul scurt”, deși nimic nu l-ar fi împiedicat, a făcut-o public, uneori cu drapelul în spate. Cred că am auzit de sute de ori replica asta în gura detractorilor : ”Domnule, de ce era nevoie să-l lovească așa în public, putea să pună mâna pe telefon și să-i zică ce are de zis”. Nu, Traian Băsescu n-a pus mâna pe telefon să atragă atenția premierului sau unui ministru sau unui șef de instituție, ci a făcut-o în văzul tuturor, în ochii publicului.

Ceea ce a fost catalogat adeseori ca un soi de ”macho”-ism politic, a fost de fapt un gest pedagogic. Așa cum copilului trebuie să îi arăți secvențial raportul între cauză și efect, la fel avea nevoie românul simplu, confuz după primii zece ani de democrație, să vadă că statul nu este un tabu inventat să protejeze o elită, ci o entitate descompusă în oameni și funcțiuni, menită să servească binele public.

Am simțit pentru prima oară microbul revoltei răspândit printre cele mai diverse categorii de oameni la referendumul de demitere din 2007. Am avut ocazia, chiar în primele zile, să merg cu președintele suspendat printre oameni simpli. Am simțit pulsul, tensiunea, revolta față de o nedreptate instrumentată de niște figuri publice dubioase. Am simțit că oamenii au înțeles imediat ce se întâmplase și au ieșit să își exprime dezaprobarea lor. La referendum chiar au confirmat într-o proporție covârșitoare această respingere a actului de suspendare/ demitere inițiat de politicieni.

Dar au fost momente, la fel de semnificative, când  Traian Băsescu a cules roadele ieșite din sămânța revoltei, de el însuși plantată. Momentul ”Raed Arafat” nu trebuie uitat. Dincolo de instrumentalizarea ulterioară a protestului de către adversarii președintelui în funcție, trebuie admis că, inițial, bucureșteni simpli au ieșit în stradă pentru ceea ce lor li se păruse un abuz. La fel a fost în cazul referendumului de demitere din vara lui 2012.  Dincolo de numărul dubios ieșit din procesele verbale (7,4 de milioane) s-a creat o energie colectivă cu valențe punitive împotriva unui președinte care, în percepția publică, dezamăgise.

În cei zece ani de mandat cetățeanul Ionescu a văzut măruntaiele statului român prin ochii lui Traian Băsescu. A înțeles că nu trebuie să stai obedient și să accepți abuzurile, că ai nu doar dreptul, dar și obligația să vorbești deschis, să critici, să te revolți, să sancționezi. Chiar trusturile de presă, care și-au manifestat deschis adversitatea față de Traian Băsescu, au intrat involuntar în acest joc de pedagogie cetățenească. Ele au demonstrat că statul nu este intangibil, nu este sabia sfântă de care un grup restrâns de privilegiați se folosește pentru a împărți resursele și dreptatea.

Un semn că virusul revoltei s-a răspândit și a cuprins un număr suficient de mare de români l-am avut în toamna lui 2013, chiar cu un an înainte de alegerile prezidențiale. Manifestații pașnice, dar masive, fără lideri și fără organizare, au cuprins marile orașe ale țării, cum nu se mai întâmplase de la începutul anilor 90. Oamenii nu ieșiseră nici pentru salarii mai mari, nici pentru alte drepturi economice, ci împotriva unei manevre dubioase a executivului, cu mâna Parlamentului, care privea exploatarea minieră de la Roșia Montana. Traian Băsescu însuși fusese un susținător al proiectului, ceea ce arată un alt caz în care președintele nu a fost de aceeași parte a baricadei cu cetățeanul pe care le însuși l-a învățat să se revolte.

Mult hulitele ieșiri publice de la 18.30, urmărite de miloane de români, au avut un efect neașteptat, pe care puțini l-au înțeles în profunzimile lui. Ceea ce părea o bătălie politică cu un premier sau altul, fie că se numea Tăriceanu sau Ponta, a fost de fapt o bătălie pentru democrația reală, în care cetățeanul reacționează, protestează, se revoltă.

Nu e simplu să inoculezi acest microb într-o populație care, în marea ei majoritate, a trăit într-un regim opresiv, a supraviețuit prin frică și docilitate. Riscul și mai mare ar fi fost ca aceste ”gene ale obedienței” să se transmită de la o generație la alta. Energia revoluționară care a dus la căderea regimului comunist s-a disipat destul de repede, chiar în primii doi ani, fie prin zdrobirea sângeroasă a unor manifestații pașnice (mineriada din 13-15 iunie 1990 e un exemplu), fie prin utilizarea democrației de carton, a paravanului alegerilor libere. Chiar presa liberă și efervescentă a primilor ani de după revoluție, principalul inițiator al revoltelor cetățenești, s-a transformat încet, dar sigur, într-un instrument atent controlat de elitele politice și economice, prin cartelizare. Organizațiile neguvernamentale, la rândul lor, și-au pierdut entuziasmul și activismul cu potențial de revoltă, îndată de au fost decuplate de la sursele de finanțare externă.

Cam așa arăta peisajul la începutul primului mandat al președintelui Traian Băsescu. Deprimant, nu? Democrația de fațadă și statul captiv în mâinile oligarhilor reprezentau un pericol real în absența cetățeanului revoltat. Referendumul consultativ a fost un alt instrument pe care Traian Băsescu l-a folosit în premieră și a avut la rândul lui un semnificativ potențial de revoltă. Atât votul uninominal, cât și un legislativ mai suplu, au fost teme referendare prin care cetățenii au fost îndemnați să chestioneze status-quo-ul unei clase politice inerte și în criză de reprezentativitate. A fost doar bățul pe care președintele l-a băgat prin gard, așa cum s-a spus, instigând cetățenii împotriva reprezentaților aleși sau a fost un mod de a-l face pe cetățean conștient că el deține puterea și, mai mult decât atât, are și posibilități de expresie?

Preocupați de cotidian, analiștii au pierdut vederea de ansamblu. Ceea ce a fost tratat în notă de cancan politic dâmbovițean s-a dovedit a fi o strategie durabilă de scoatere a cetățeanului din individ, de ieșire din adormire. Traian Băsescu ”Scandalagiul” a fost, în fapt, un rol vital pentru dezmorțirea civismului și menținerea alertei cetățenești. ”Traian Băsescu contra Statului” a fost partitura riscantă, dar extrem de eficace, care a pus fiecare cetățean într-o postură neobișnuită după 1989: aceea de critic arțăgos al structurii menținute din banii lui de taxe si impozite. De la cearta cu vânzătorul de aprozar, comună chiar și în perioada comunismului, românul generic trebuia să treacă la nivelul superior: la cearta cu președintele, cu premierul, cu miniștrii, cu statul anchilozat și viclean.

I-a ieșit jocul? Ca să răspundem la această întrebare e suficient să observăm faptele în dinamica lor. La sfârșitul lui 2009, când Traian Băsescu încă se putea pune în fruntea oștilor revoltate, a fost probabil ceva natural ca românii să răstoarne în favoarea lor o situație periculoasă. La sfârșitul lui 2014, când nimeni, nici măcar Traian Băsescu, nu a mai condus armata nemulțumiților, turbionul revoltei s-a pus în mișcare singur și a întors deznodământul, parcă după o lecție bine învățată.

* Acesta este doar un episod dintr-o serie de articole pe care mi-am propus să le public la sfârșitul celui de al doilea mandat al lui Traian Băsescu. Încerc să pun o lumină nouă asupra unor merite ale actualului președintelui, care abia acum pot fi mai bine observate.

Distribuie acest articol

39 COMENTARII

    • De altfel, faptul ca e „scandalagiu” (si este, nu e doar o eticheta care a prins) e motivul pentru care am votat in 2007 impotriva demiterii lui, pentru care in 2009 l-am votat (chiar daca m-am decis doar in ziua votului) si pentru care in ianuarie 2012 am iesit in strada. Pentru ca dincolo de a fi un simplu scandalagiu, e un om incomod, care a deranjat multe structuri de putere formate sau in formare. Si pentru ca am preferat un om care are curajul sa spuna ceea ce gandeste, chiar daca asta deranjeaza sau exagereaza, unuia de tip Ion Iliescu sau Tariceanu. De Ponta nici nu are rost sa vorbim.

  1. Știm de la …Traian încoace, după cucerirea romană, că poporul e mulțumit dacă i se oferă „pâine și circ”. Pâine am avut mereu, o știm de la Herodot. Circul ni l-a adus Traian. Acum, revenind în prezent, de vreo 5 ani circul ne este oferit de marii artiști ai poporului : Parlamentari, președinți de consilii județene, DNA. Pâine se face din belșug…de la Dumnezeu și apele Lui. Alte vremuri, alți artiști, același teatru…și lumea uită cine a adus circul…O biet artist, azi ești vesel…mâine trist…Circul continuă…

  2. Sa inteteg ca fara sa ne explice Basescu nu am fi inteles nimic din ce se intampla in tara asta.
    Chiar credeti ca nu minciuna, hotia si nesimtirea clasei politice ne-au mobilizat ? Suntem atat de prosti incat aveam nevoie de un desen ?
    Nu ii datoram nimic nici lui si nici unui politician ( luat la intamplare din orice partid ) nu avem nevoie de cineva care sa ne explice cat de rau este in tara asta , o simtim zilnic ,ne revoltam zilnic.
    Basescu si camarila lui au furat peste 4 miliarde de euro !!! Asta nu va deranjeaza ?Sunteti atat de naiv incat sa credeti ca nu stia nimic ( asa cum nici Udrea nu stia ce face sotul )
    Nu stiam dimensiunile jafului , dar am simtit efectele , asta e samburele revoltei si revolutiei care a avut loc la urne.
    A invins Iohannis pentru ca e diferit , nu pentru ca asa ne-a programat Basescu.
    Si mai ales toti cei de varsta mea au vazut in Ponta un Basescu wanna be. Si noi chiar suntem satui de el, sper sa ajunga acolo unde ii e locul !
    Inca ceva : sunteti dezgustator de servil

    • Iohanis a invins pentru ca in teren nu era Basescu. Iohanis nu a invins, ci . . . nu a pierdut. USL-ul s-a desfacut in doua si eu (nu vorbesc de altul) am ramas in fata situatiei de a alege intre un usl rosu-vanat si un usl rosu-portocaliu.
      Oricare din aste doua variante tot la vale ne duce, doar ca cu Ponta valea avea o inclinatie de cel putin 20% in timp ce cu Iohanis e mai dulce (cam vreo 17%).
      Doar Udrea (dintre cei 14 candidati) ne tinea pe lina de plutire. Domnia, ca si prostia, se platesc. Pe amandoua, le platim tot noi si traim, ori una ori alta, dupa cum ne asternem.

    • Sper sa fii un caz singular de „new generation”.
      Sa iti spun eu ceva „tinere”:
      1. Basescu a fost singurul care a facut opozitie in ultimii 2 ani.Fara el ar fi fost mult mai greu.si nu-mi spune mie de iesit in strada .Cati au iesit in strada pentru o anumit cauza.Mii de oameni?sint foarte putini.
      2.ani de zile la rand Basescu a fost printre putinii politicieni care au aparat justitia de atacurile venite din alta parte a „claei politice”.Fara asta nu ar fi fost posibil ca in ultimii ani sa vedem nume „mari” condamnati.Asa ca mai usor cu pianul pe scari.
      3. adaugare la pct 2 : a contat ca functionarul cu cea mai inalta functie in stat a luat atitudine.Este vorba de simbol.Este vorba si de puterea de decizie conferita lui prin lege.Intotdeauna in istorie masele au nevoie de un lider.La vremea lui Basescu a fost acel lider.In mod sigur fara el miscarea de reformare nu ar mai fi avut aceeasi amploare.
      4. „noutatile” de gen 2camarila lui Basescu” vinde-le in alt parte,nu pe aici.Te rog incearca la A3

      Referitor la KI : zilele astea guvernul Ponta incearca sa pun abete in roate DNA-ului prin taierea bugetuli cu aprox 30% fata de bugetul pe care la- avut pe 2014.Unde este presedintele ales sa ia atitudine?De ce nu face „scandal”? Sa lasam lucrurile in liniste?
      Sau poate d-ta si cu cei din „new generation” iesiti in strada sa aparati justitia,da? Va rog sa demonstrati „ca nu sunteti asa de prosti”.Acum aveti o sansa.

      • Nu e un caz singular. Mai sunt si eu, si mai sunt vreo cateva milioane.

        Organele ancheteaza, salta, productia de dosare merge, condamnarile se mai dau si cu incalcarea unor norme, drepturi si proceduri, dar nu ne incurcam in amanunte, stim toti de la televizor si de pe net ca x este vinovat – treburile merg bine de vreun an.

        Intreb si eu ca prostul (avand absolvita o facultate tehnica, pe vremea cand se facea scoala, nu prea pot intelege argumentatiile complexe ale filozofilor de pe Net) ce i-a impiedicat pe justitiari sa fie asa activi in toti cei 10 ani ai celor doua mandate? Si sa nu-mi spuneti ca in anii 1-9 s-au antrenat, si-au format reflexele, etc. si ca in anul 10 au intrat pe teren cu pofta de joc….

      • D-le gobru,
        sa inteleg ca basistii se coduc dupa deviza :cine nu e cu noi e privitor de A3 ?
        Nu stiu daca veniti in contact cu tineri intre 18-25 de ani , pt ca , atunci, ati stii ca noi nu ne uitam la A3 sau la B1 , in general nu ne uitam la tv, punct. Eu si colegii mei de generatie ne luam informatiile de pe net in 99% din cazuri.
        Asta este motivul pentru care propaganda pro/contra TB nu ne atinge.
        Daca insistati sa ne bagati pe gat „calitatile” lui base, inseamna ca traim in realitati paralele si ca aveti ochii inchisi. Va recomand sa ii tineti in continuare bine stransi , pentru ca idolului dv curand i se va clatina curand piedestalul.
        Go Iohannis !!!

  3. „Ceea ce a fost tratat în notă de cancan politic dâmbovițean s-a dovedit a fi o strategie durabilă de scoatere a cetățeanului din individ, de ieșire din adormire.” – Exact!
    Excelenta analiza, stimate domn!
    Acum, cand cunosc finalul filmului ;) , sunt tentat sa spun ca „stiau ei, ce stiau” detractorii lui TB (intuitia, bat-o norocul!), ca sa consume atata energie, timp si bani (!), in anihilarea acestui redutabil animal politic!
    TB a avut si are imensul dar de a nu lasa indiferent, ceea ce s-a adeverit a fi o mare calitate, as zice chiar indispensabila (!) unui mare om de stat!
    Ca l-a satisfacut, sau nu, sa functioneze in adversitate, ca a cautat cu lumanarea motivele de razboire, sau doar nu le-a evitat, cred ca este neesential…Important ramane ce a facut concret cu Ro si romanii, asa „necioplit” si kamikaze cum a fost!?
    Ce-ar fi votat romanii in 16.11.14, daca in 2004 ar fi castigat A.Nastase…? Habar n-am…dar parca-mi vine sa cred ca KI nici n-ar fi fost in competitie!
    Deci, ca l-am admirat sau l-am detestat, TB face parte astazi din ADN-ul nostru si, se pare ca, rezultatul acestei perfuzii nu-i chiar de lepadat!?

    • Ce-ar fi votata romanii daca in 2004 era ales Nastase A? Raspunsul e evident : Adrian Nastase.
      Probabil ca nu am fi fost cu „adevarat ” in UE. Era de ajuns sa se amane momentul 1 ianuarie 2007.Si sub presiunea criezi econmoice debutate la finalul lui 2007 ,anul 2008 ar fi fost foarte dificil pentru a convinge UE sa mai accepte un stat problema cum era (si inca este ,din pacate) ,Romania.Cred ca am fi fost un stat asociat ,ceva de genul Ucraieni sau Turciei (vesnic candidat pt intrarea in UE).
      In aseemena (acum ipotetice9 conditii,cred ca P$D-ul lui Nastase nu ar fi avut mari probleme sa fi mai adaugat posibilitatea unui al treilea mandat prezindential in Constitutie.Cine i s-ar fi opus? I s-a opus cineva cu adevarat cand a marit durata mandatului prezidential la 5 ani?

  4. O perspectiva inedita, interesanta si fertila, pe o împartasesc.

    Basescu a aruncat si cultivat samânta nemultumirii fata de statul abuziv si disfunctional si de cei puternici. Prea putin conteaza mobilurile sale: opera de pedagogie publica a fost realizata.

    Pe de alta parte, daca de vreo trei ani asistam la expresii tot mai ample si mai structurate de constiinta civica colectiva, procesul este mult prea amplu si complex pentru a-l atribui doar pedagogiei basiste, dar ceva va fi miscat si aceasta.

    Meritul textului ca aduce tema în discutie.

    • e un punct de vedere si cred ca este mult adevar in cele expuse de D-l Lazaroiu ( pe care, personal, il apreciez mult) … nu cred ca dumnealui il vede pe Traian Basescu ca pe singurul care a realizat nevoia de „pedagogie”in felul acesta, dar a fost singurul care putea , era destul de vizibil, sa ne arate ce putem si trebuie sa facem ( daca au fost si altii se pare ca nu au avut curajul sau nu au simtit nevoia sa faca acelasi lucru! ) … ne-a aratat ca trebuie sa devenim adevarati cetateni ai unui stat, nu doar niste asistati… ca putem si trebuie sa ne spunem permanent punctul de vedere, public si fara menajamente, nu doar in grupul nostru de apropiati … ca am castigat o libertate pe care trebuie sa ne-o asumam si s-o utilizam, nu doar sa ne laudam cu ea si, eventual, sa mai facem o plimbare, fie ea si la vecini … cat despre aprecierile la adresa D-lui Lazaroiu cred ca-si au rostul in limitele decentei si bunului simt … s-a dus vremea cand cel ce striga mai tare si vorbea mai urat avea dreptate … argumentele sunt cele ce dau valoare spuselor cuiva ….

  5. *în toamna lui 2013, chiar cu un an înainte de alegerile prezidențiale. Manifestații pașnice, dar masive, fără lideri și fără organizare, au cuprins marile orașe ale țării, cum nu se mai întâmplase de la începutul anilor 90.* Chiar credeti, d-le Lazaroiu ca acei manifestanti n-au avut organizatori ? Eu nu pot crede asta ! Aaa ! ca n-au fost vizibili, ca nu si-au revendicat organizarea mitingurilor din motive lesne de inteles daca ai putina imaginatie, e adevarat. Dar sa spui ca manifestatiile, *spontane* in toata tara simultan, n-au fost foarte bine gandite si organizate este o naivitate.

  6. Draga Sebastian.
    Total de acord cu ceea ce ai scris!
    Dar nu mai suport sa aud prostia aia cu „Momentul ”Raed Arafat” nu trebuie uitat. … trebuie admis că, inițial, bucureșteni simpli au ieșit în stradă pentru ceea ce lor li se păruse un abuz.”
    Arafat nu e decât o marioneta a Varanului, o chestie de marketing abil împachetată de A3 ca mare expert, patriot dezinteresat și manager tehnocrat de neînlocuit! si momentul a fost folosit de păpușari gen Hrebenciuc pentru a distruge si ultima fărâmă de legitimate a efemerului guvern MRU.
    Cred ca Basescu ar mai putea spune multe despre acea căpușă denumita pompos ” Fundatia pentru SMURD” – aici e o minima documentare pentru curiosi (http://www.george-damian.ro/ca-sa-intelegem-scandalul-basescu-raed-arafat-ar-trebui-sa-intelegem-ce-e-smurd-2411.html).
    PS – s-a ajuns ca scandalul „Basescu distruge Smurd” sa fie un fel de adevăr infiltrat metodic in mentalul colectiv ca si falsul „Basescu a taiat pensiile”!

    • Traian Basescu poate fi acuzat de multe, dar nu cred ca poate fi acuzat de lipsa instinctului politic sau, mai rau, de un instinct suicidal-politic. Mi-e foarte greu sa cred ca Traian Basescu nu era constient de reactia publica la un „atac” asupra lui Arafat. In functia de presedinte ai acces la acele informatii adanci si corecte, la care cei ce ies in strada, pentru unul sau altul, nu au acces.
      Nu neg meritele domnului Arafat, dar nici pe Traian Basescu nu-l pot suspecta de naivitate politica. De subiectivism, da, il pot suspecta, pentru simplul fapt ca e om. Poate, odata, o sa aflam si dedesubturile „momentului Arafat”.

    • FrankZappa, oricum am lua-o, aia cu Arafat a fost o greșeală strategică a Basescului, mișcarea cu schimbarea Legii sănătății nu a fost pregătită îndeajuns și Băsescu s-a crezut pe cai mari când și-a prins mintea cu figurantul de Arafat. Existau și alte mijloace de a impune legea, nu trebuia să se ia la trântă cu sirianul.

      • Am citit si eu aproximativ 80% din istoricul SMURD conform website-ului lor. Din ce am citit nu mi-e deloc clar:

        – care este statutul lor legal
        – care le sint sursele si metodele de finantare
        – care sint protocoalele de resuscitare folosite
        – ce sisteme de asigurare a calitatii utilizeaza
        – cine ii verifica si in fata cui raspund pentru eventuale greseli
        – de ce este nevoie de SMURD cita vreme avem serviciul de ambulanta
        – daca munca personalului medical ce activeaza in cadrul SMURD ESTE SAU NU REMUNERATA – aici este cheia
        – daca persoanele care fac parte din acel consiliu de administratie sint sau nu remunerate

        Sint sigur ca activitatea SMURD a salvat niste oameni de-a lungul timpului. Asta nu justifica haiducia legala si financiara. Daca ar fi fost numai asta poate ca as fi inghitit galusca mai usor. Prezenta unor oameni de presa in consiliul de administratie si proximitatea lui Voiculescu ma fac insa foarte circumspect. Sa salvezi citiva nefericiti cu pretul afundarii in prapastie a unei mari multimi de oameni in timp ce tu ai grija sa-ti intre bani in buzunare folosind capitalul de imagine cistigat dintr-o activitate care impresioneaza oamenii simpli are marca Voiculescu all over the place.
        Sint bucuros sa-mi schimb parerea dar website-ul SMURD nu ma ajuta in acest sens.
        ––––––––––––––––––––––––––––––––-
        La asa aranjament Basescu trebuia sa fie mai atent cum apasa pe butoane.

  7. Basescu si-a aparat intotdeauna „punctul de vedere” iar punctul sau de vedere a fost „cel corect”.
    Intotdeauna cand iti aperi adevarul, deranjezi.
    Daca cineva spune o idiotenie si vii cu argument valid si i-o demontezi, in loc sa iti multumeasca, te injura.
    Basescu a fost foarte pregatit, atat de pregatit incat a putut sa isi sustina cu pregatirea lui propriile-i convingeri. S-a invatat foarte mult de la el, si cel mai mult au invatat cei care, din orgoliu, o recunosc cel mai putin. Daca Iohanis sau Ponta erau in locul lui Geoana sau Nastase, tot pierzatori se numeau. Normal ca daca Basescu nu mai intra in arena si intra Geoana cu Nastase castigau unul din cei doi, asa cum acum, cu Basescu afara din arena a castigat unul din cei doi care au coborat in ea. Dar nu inseamna cu asta ca, cum spunea cineva mai sus, Iohanis l-a invins pe Basescu.

    • De acord: Iohannis nu l-a invins pe Basescu!. Mai corect, asa cum spunea un alt comentator: Iohannis n-a invins, de fapt, pe nimeni, el doar nu a pierdut! Si cred ca inca este si el surprins de chestia asta. Poate inca nu si-a revenit in urma „socului”, asa ca este cam mult sa-i cerem sa reactioneze imediat (in secunda doi, conform noului limbaj) la tentativa lui VVP de a taia bugetele ICCJ si DNA. Poate mai tarziu, poate pe alte teme. Desi, personal ma imdoiesc profund. Sper ca domnul Lazaroiu sa aiba dreptate si cetatenii sa nu mai aiba nevoie de un Basescu in fruntea lor pentru a sanctiona derapajele institutiilor statului. Aici, trag ceva nadejde. In rest, astept cu nerabdare „oastea” viitorilor consilieri prezidentiali (aici chiar cu nici o speranta, caci, in mod sigur, ce incepe prost se termina si mai prost), fiindca daca ar fi fost cu adevarat o oaste ar fi trebuit sa existe deja (si sa o stim, macar sa o intuim, in linii mari inca din campanie). Se pare insa ca va fi doar o „oaste” de stransuri de mari viteji de dupa razboi. Daca este adevarat, asa cum se aude, ca Dan Mihalache a fost unul dintre putinii care i-au fost foarte apropiati candidatului Iohannis, pentru mine primul test al presedintelui Iohannis va fi taria (sau lipsa acesteia) sa de a-l numi pe acesta, impotriva vuietului sotietatii civile.

  8. ii transformati defectele majore in calitati. Auzi, „Traian Băsescu ”Scandalagiul” a fost, în fapt, un rol vital pentru dezmorțirea civismului și menținerea alertei cetățenești.” Glumiti ?! Asta e, acum, noul crez al sectei basiste? :)
    Basescu este un dezbinator prin definitie : a dezbinat guvernarea CDR-PD, a dezbinat Alianta DA, a dezbinat PDL, a dezbinat pana si minusculul PMP, sustinand-o pe Udrea si marginalizand intelectualii. Iar Macovei este, nu-i asa, „varianta prosteasca a basismului”.
    Ce „pedagogie”, ce „samanta a revoltei” e aici?

    Cu acest stil mizerabil de face politica, conflictual, manipulator, cu presiuni si amenintari la limita santajului („nu stiu daca e bine, domnu chestor”, „s-ar putea sa nu-ti mai gasesti sotul acasa”, etc), a adus multe deservicii dreptei, al carei lider probabil ca se viseaza inca. Stiti cate voturi a pierdut Iohannis, din cauza suspiciunii ca ar fi „omul lui Basescu”?

    Uitati-va la Iohannis…ce diferenta! Un om stilat, echilibrat, care are oroare de mahalagisme si care totusi (sau tocmai de aceea) stie sa fie ferm atunci cand trebuie si care a reusit sa furnizeze rezultate palpabile; un adevarat om politic european. Asa trebuie sa fie un presedinte; sigur, sa-l vedem la lucru.

    • @ mihai

      Evident, daca domnul Ponta este „unificatorul”, Traian Basescu nu poate fi decat „dezbinatorul”. :)

      Am mai auzit despre „sectantii lui Basescu”. Pot accepta, eventual, notiunea de „sectanti ai basismului”, in sensul de aderare la niste principii si directii, nu in sensul zeificarii unei persoane. „Sectantii lui Basescu” au votat Macovei, Udrea, Iohannis si altii, in primul tur, asa ca nu i-as numi „sectanti” ai unei persoane.

      Intr-o perioada in care „anti-basismul” era, mai presus de orice logica, la putere, cred ca, prin atitudinea sa, Traian Basescu a adus mai mult servicii, decat deservicii, „dreptei”. Lovind in „dreapta”, Traian Basescu a anulat, in buna masura, arma indragita a PSD -ului: „Jos Basescu si toti cei asociati cu acest diavol”. Iar acest lucru s-a vazut la alegeri.

  9. Un articol care pune accentuat punctul pe I; deoarece opinia publica refractara la personalitatea presedintelui nu face decat sa sublinieze cat de fundamentat a rezultat scandalul prezidential.
    Daca acest scandal ar fi lipsit total, spre deliciul culturii dambovitene formatate socialistic, nu cred ca mai aveam acum posibilitatea sa recunosatem ce si cum a influentat Basescu scena politica si cultura social democratica, sic. A provocat atat mediul politic cat si cel social neafiliat politic: exprimarea corecta nu necesita un vocabular, un stil care nu supara pe nimeni si nu spune nimic.
    Intr-un mod specific reformist, Basescu a fost si ,cred personal, ramane singurul factor autentic de abordare a realitatii asa cum rezulta: cu furtisaguri nenumarate, cu greseli enorme, cu scuze, interpretari lamentabile, cu manipulari impinse la extrem si la penibil, etc, in spiritul consacrat al traditionalismului mioritic nascator de baroni si activisti cu tenta aristocratica. A spus lucrurilor pe nume si a deranjat gramada de romani ancorata in zona conventionalismului balcanic recunoscut: toata lumea stie dar nimeni nu vorbeste.
    A reusit, de unul singur ceea ce o presa intreaga a ratat stralucit: definirea statului de drept si responsabilizarea actului public. O crima oribila raportata la sentimentul etern ca, la noi, treaba merge numai asa. Adica toata lumea stie dar nimeni nu vorbeste.
    Nu-l simpatizez concret dar imi place „hahaiala chiorului”; este printre putinii oameni politici care chiar este viu, virulent , raportat la fauna politica conventionala. A avut greseli, exprimari, pozitii condamnabile, dar totalul indica un plus remarcabil in abordarea cu convingere a ceea ce conteaza cu adevarat intr-o tara moderna: puterea principiului, forta argumentului, implicarea responsabila. Dupa care totul curge natural catre normalitate.

  10. Nu cred că cei care au ajuns pe la CEDO datorită (din cauza, mai pe șleau) drăguțului de FSN aveau nevoie de d. BT. Să le inoculeze vreun microb.

  11. Domnule Lazaroiu, subscriu la tot ce spuneti mai sus si va incurajez sa continuati. Cineva trebuie sa spuna realitatea. Eu cred ca dl. Basescu va fi singurul Presedinte al acestor ani despre care se va scrie laudativ in cartile de istorie.

  12. cred ca gresiti puternic, si ma mira comentariile bonom-insignifiante pe care le-am citit. spuneti aproximativ ca basescu a plantat samanta nemultumirii transformand o gloata oarba intr-una cu ceva scop, eventual fiind cauza indirecta a victoriei lui iohannis cel far’ de ‘verb’ (un gen de metafora tot la ‘limita jignirilor’, desi as spune ca e o jignire clara). dar sa ne punem intrebarea ce-a facut exact gloata cea ‘amorfa’ in ’96 si cum a ajuns basescu sa’l detroneze pe nastase (o surpriza colosala cu mult mai mare ca cea de acum). daca analizam cat de rudimentar, veti afla ca gloata cea ‘amorfa’ a stiut sa-si manifeste nemultumirea prin vot in momentele alegerilor cruciale ptr soarta ei, amenintata altminteri sa traiasca in banana country.. deci exact pe dos, gloata amorfa a stiut sa recunoasca pericolul si sa’l evite, acceptand scandalul sau ‘lipsa verbului’ ptr ca a stiut de mai bine. basescu este creatia gloatei amorfe, din ea s-a tras si din ea s-a sustinut. asa ca toate ipotezele d’vstra de preamarire nu’si prea au rostul. cred ca basescu mi-ar da dreptate, iar contributia lui la independenta justitiei cuplata picant cu scandalul nu prea au nimic de’aface cu dorinta de mai bine a ‘gloatei’.

  13. Sa intelegem, asadar, ca Traian Basescu a provocat scanteia civismului romanesc. Bula aceea emotionala despre care se tot vorbeste in ultima vreme, ce de cativa ani apare si dispare intr-un mod miraculos. Personal, cred mai mult in explicatia profesorului Mihailescu, enuntata pe aceeasi pagina cu dvs. E vorba despre o revolta morala „permanenta”, sa zic asa, ce sanctioneaza orice megalomanie sistemica. Dupa 25 de ani de alegeri libere, cel mai mare ragaz democratic din toata istoria romaneasca,-intre 1866 si 1946 singurele alegeri cu adevarat libere, se spune ca au fost cele din ’37-, romanul s-a maturizat, e pe cale sa devina cetatean.
    E tot o incercare de infantilizare a electoratului afirmatia dvs legata de TB revolutionarul. Resursele sale intru truculenta, mult mai bogate decat ale celoralti politicieni, imaginea sa de amic al poporului au fost ghicite de oameni, de aici si mostenirea sa de simpatie de 5%. S-a gandit vreun sociolog cum de un justitiar a putut sa ajunga atat de putin popular? Aproape cat doamna Macovei, care are meritul ca e sustinuta numai de renumele sau. Cred mai degraba ca vorbim despre un Pisistrate esuat, performantele DNA-ului fiind larg sprijinite de SRI, al carui director stie multe despre subrezenia teribila a sandramalei politice

  14. Motivul pt. care l-am votat pe Traian Basescu a fost ca a spalat rufele extrem de murdare ale statului roman in public si ne-a fortat sa fim martori la aceasta actiune.
    Dincolo de interpretari si blablauri, Traian Basescu ne-a pus in mana informatii brute si nu „explicate” de analisti.

    Eu personal am fost constient ca se va lasa cu scandal, pentru ca nu poti lua prajitura din mana unor ciorditori ordinari in liniste, fara opozitie feroce. Ma bucur ca Traian Basescu a facut acest sacrificiu pentru mine si ii multumesc ca l-a facut si ca i-a iesit. Eu nu as fi avut puterea si nici priceperea lui. Ma bucur ca ciorditori extrem de puternici si parsivi tremura in pantaloni doar cand aud numele Traian Basescu. Ma bucur cand ii vad plimbati cu catuse la maini si cu experienta de bulau deja. Ma bucur ca aroganta de oameni care se pisa in capul nostru de sclavi a fost limitata un pic.

    Pt. asta am fost capabil sa-i privesc cu indulgenta unele actiuni care mie mi s-au parut greseli. Nu le-am uitat, doar le-am pus la capitolul minusuri.

  15. „Cum de a reușit Klaus Iohannis, un candidat liniștit, chiar șters, pacificator, fără verb, fără replică să producă o asemenea întorsătură istorică? Răspunsul la această întrebare cred că ar trebui căutat în rolul pe care Traian Băsescu l-a jucat în ultimii zece ani.” – gresit si pretentios. Hai sa-l facem acum pe TB eroul etern al Romaniei care si cand a gresit, n-a gresit. Pana si ploaia asculta de mofturile lui. Evident d-lui Lazaroiu ii plac oamenii cu calitati opuse celor ale lui KJ dar cred ca tocmai aici se inseala generalizand. Personal detest scandalagii, mereu dornici de harta, vulgari si cu replica pe buze si pot si eu sa generalizez si sa afirm ca si altii sunt ca mine. TB a avut calitatile lui si rolul lui cate o data pozitiv dar sa nu-i elogiem si defectele caci riscam sa ne pierdem discernamantul. Argumentele d-lui Lazaroiu sunt de genul, e bine un dus rece cand ti-e frig caci te caleste. Merci nu, sa-l faca dinsul acasa.

    „… a plantat sămânța revoltei în sufletul oamenilor. Sămânța revoltei a transformat o populație amorfă, orbecăind în căutarea democrației, într-o mulțime de cetățeni conștienți” – a plantat-o asa de bine incat „cetatenii constienti” erau sa-l zvarle si pe el la gunoi. Din nou, d-le Lazaroiu, ce spuneti de fapt e ca prostimea nu-si baga mintile in cap decat cu bata. Altfel se lasa pe tanjala. Vorba reclamei, prea de dreapta… De cat sa „planteze samanta revoltei in sufletul oamenilor” mai bine planta bunul simt si ceva mai multa democratie si simt civic in politicienii care-i mancau din palma astfel ca populatia sa nu aiba nevoie de a se revolta. A avut timp, a avut puterea dar nu l-a interesat. Populatia si-a dorit democratia si teoretic a si primit-o dar a lasat-o pe mana unor lepre s-o gestioneze.

  16. Presedintele, ca presedintele…

    Dar si cetatenii….

    Acum cetatenii sunt super antrenati – dupa suspendarea cea mai penibila din 2012 unde ala care a plagiat a continuat sa detina functii si sa opereze ca un nesimtit oamenii se uitau la el si nu le venea sa creada ochilor….- Hai acum la Popcorn fratica!!!!

    S-au intalnit doua curente diametral opuse si ciocnirea este maxima.
    Numai ca linistitul alesacum nu o sa se ne rezolva problemele. Pe pariu!
    Dau o bere nemteasca daca pierd pariul!

    P.S.
    Zilele astea ma gandeam ca toti copiii sau nepotii celor care au ajuns in inchisori sunt niste profesionisti, in mare lor majoritate, pe cand copiii fostilor nomenclaturisti, care inca ne conduc, sunt, in marea lor majoritate, niste facaturi politice jalnice! Oare de ce asa?

    • Pentru eu******:

      Incerc un raspuns la interesantul dvs PS:……MUNCA,pur si simplu…. Primii au fost educati de familia ramasa in nevoi,ca numai cinstit ,prin munca,poti dobandi o SANSA ,pe care cu greu ti-o poate „fura”cineva(desi au fost si sunt cazuri),oricum ,ce e bazat pe munca rezista cum bine ati remarcat.
      Ceilalti,din familii fara griji,n-au simtit imboldul familiei,care adesea i-a cocolosit,le-a”aranjat” ade- seori situatii caldute,SANSA parandu-li-se un premiu meritat(sunt si putine exceptii).

  17. Din pacate, ceea ce a facut Basescu (si Monica Macovei) bine este greu de explicat electoratului, in schimb ceea ce a facut Basescu (si Monica Macovei) rau este clar pentru toti bizonii.

    • Ce n-a(u) realizat a devenit mai important decât ce a(u) realizat (bine, rău, căldicel). De aceea cred că apar astfel de discuții. D. BT zicea că vrea cetățenie a R. Moldova, de pildă. Care mai e situațiunea? Că SUA nu a identificat R. Moldova ca partener strategic.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Sebastian Lazaroiu
Sebastian Lazaroiu
Sebastian Lazaroiu este nascut in 1970. Este de profesie sociolog. A lucrat in domeniul sondajelor de opinie la CURS (1997-1999, 2002-2007) si CSOP (1999-2001). A participat in calitate de consultant politic la campanii electorale din 1996 pana in 2009.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro