marți, martie 19, 2024

Trei măsuri de revizuire a Constituției, conform dlui Pîrvulescu

Acum 13 luni eram în plină dictatură. E posibil să nu vă mai amintiți, au trecut atât de multe de-atunci. Sau poate n-ați detectat acest lucru nici pe vremea aia, cu tot efortul făcut de trusturile de presă ale unor politicieni / foști securiști – mari campioni ai democrației, după cum știe oricine – de a vă …informa despre asta. Nici măcar cancelariile occidentale n-au detectat, pe atunci, o asemenea problemă, cu tot efortul depus de aceiași. Sigur, spre deosebire de ce se poate întâmpla în studioul televiziunilor de partid (și, mă întreb, ce NU se poate întâmpla pe-acolo?), dacă faci o audiere în Parlamentul European trebuie totuși un minim de seriozitate. De exemplu, una dată de ”înarmarea” cu reprezentanți ai societății civile.

Bun, n-aș reveni la episodul respectiv doar de dragul unei ironii atât de străvezii, respectiv a unei demonstrații atât de clare. Nu l-aș reaminti dacă unul din acei ”reprezentanți ai societății civile” n-ar fi primit se pare o altă sarcină de partid. Mă refer la Cristian Pîrvulescu, și la anunțul liderilor USL că acesta va conduce nou Forum Constituțional. Va conduce, cu alte cuvinte, consultarea menită să transmită liderilor politici cum ar vrea societatea să fie schimbată legea fundamentală a României. Schimbarea Constituției e un subiect foarte important, asta e clar; în schimb, măsura în care Forumul condus de dl Pîrvulescu va avea o minimă importanță depinde în mod covârșitor de independența acestuia de ”părinții” de partid. Dacă toată această platformă va sfârși prin a confirma ce puteam auzi deja de la dnii Hrebenciuc, Antonescu și Ponta atunci va fi o deplină risipă de bani, efort, timp, spațiu mediatic etc.

Acum, o să spuneți că-i cer dlui Pîrvulescu să impună actualei puteri (și) măsuri cerute de fosta putere. Nici vorbă! De asemenea, nu-i cer să sprijine în mod special modificări constituționale pe care le-aș susține eu, alți reprezentanți ai societății civile, sau mai știu eu cine altcineva. Nu, nici măcar asta. Aș vrea de la dl Pîrvulescu să susțină în continuare acele puncte de vedere de principiu pe care le susținea dl Pîrvulescu în urmă cu 13 luni, atunci când deplângea în Parlamentul European problemele democrației noastre. Din punctul meu de vedere, cu toată sinceritatea, ar fi îndeajuns. Iată-le:

1. Abuzul de Ordonanțe de Urgență

E o problemă foarte veche, este și una serioasă din mai multe puncte de vedere. OUG-urile creează haos și imprevizibilitate legislativă, din pricina ușurinței cu care se pot adopta. Sunt de asemenea un mod de a ocoli parlamentul, pentru că intră în vigoare imediat, fără niciun fel de cenzură din partea instituției legislative. Iar, la momentul în care ajung la adoptare acolo, este foarte posibil ca parlamentul să nu mai poată practic anula efectele produse de ele. Abuzarea lor în acest fel are, repet, o istorie consistentă, aproape o tradiție. Cu toate astea, un precedent mizerabil s-a adăugat în intervalul acestor 13 luni, deși dl Pîrvulescu, în mod inexplicabil, pare că l-a ratat: cu concursul Avocatului Poporului, OUG-urile au ajuns să ocolească și cenzura Curții Constituționale, de exemplu pentru a altera instituții fundamentale, fie direct – schimbând legea CCR sau a referendumului, fie indirect – schimbând legea Monitorului Oficial. Acum un an abuzul de OUG se referea în principal la cantitate, între timp însă am asistat la un abuz înspăimântător făcut prin 2-3 OUG-uri.

Mai trebuie spus că problema e mai veche de un deceniu, și că revizuirea anterioară a Constituției, deși și-a propus să rezolve asta, a eșuat cât se poate de clar și de complet. E un eșec care trebuie înțeles, ca să nu-l mai repetăm: parlamentul din 2003 a introdus o condiționare în constituție: un OUG poate fi adoptat doar dacă reglementarea nu poate fi amânată, și trebuie motivată. N-a mers, ordonanțele au continuat să curgă. Revizuirea a mai făcut o limitare, substanțială de data asta: a exclus anumite domenii de la reglementare de urgență. Or, cele trei OUG-uri mai sus pomenite încălcau flagrant exact această prevedere! Și au produs efecte, pentru că, având sprijinul tacit al Avocatului Poporului, ele n-au putut fi supuse cenzurii Curții, și prevederea constituțională a rămas literă moartă. Aceste eșecuri duc la următoarea concluzie:

Limitarea abuzului de Ordonanțe de Urgență se poate face într-un singur mod: prin eliminarea lor completă din Constituție. Acest tip de legiferare e mai degrabă o excepție în constituțiile altor democrații. Dacă ele pot să funcționeze fără așa ceva, nu văd de ce statul nostru ar avea vreo problemă.

2. Corupția politică, clientelismul

Au fost acuzate apăsat de dl Pîrvulescu cu aceeași ocazie. Din nou, nu pot decât să fiu de acord cu viitorul președinte al Forumului Constituțional. Corupția politică este de asemenea o problemă gravă și veche a României, dar există și aici căi să îmbunătățim această situație și prin revizuirea Constituției. Și aici avem de învățat din experiența unor eșecuri. Împărțirea în demnitari politici și funcționari apolitici a eșuat, cel puțin din acest punct de vedere: a creat o clasă specială de funcționari de partid, de facto – ieșirea din partid fiind doar o formalitate. Diversele puteri au acționat pe principiul înlocuim funcționarii ”lor” cu funcționarii ”noștri”, legea fiind mai degrabă neputincioasă. Într-un caz și mai rău, funcționarii, în loc să fie apolitici au devenit ”multipolitici”, gata să facă treaba murdară a unui demnitar indiferent de partidul acestuia. Am asistat la proliferarea fenomenului ”grăjdanilor”, a funcționarilor care fac ilegalități de dragul șefilor politici. Avem deja un număr de sentințe în dosare de corupție în care funcționari inferiori primesc pedepse aspre în timp ce superiorii lor, politicieni sau șefi numiți politic, primesc sentințe mult mai ușoare sau scapă cu totul (vezi cazul ”Poșta Română”, ”Zambaccian” sau, cel mai nou, ”Electrica SA”). E o problemă aici, și putem lua exemplul legislației din alte state occidentale care au luat măsuri împotriva ei. Iar revizuirea trebuie să se asigure că acest tip de legislație are susținere, impunere la nivelul legii fundamentale.

De fapt, avem deja o astfel de legislație. Corupția politică poate fi identificată, nu doar la sursă, la actul propriu zis, ci și la destinație, la efectele acestuia. Corupția are ca scop, de obicei, producerea unui avantaj material autorului. Acesta poate fi identificat ulterior, în măsura în care averea sa este publică, poate fi controlată, și controlul poate produce efecte semnificative. Legislație anticorupție există, din păcate, este supusă constant unor presiuni, pentru că aceeași oameni care sunt vizați de aceste legi sunt și cei care au puterea să le schimbe. E o situație anormală, care poate fi foarte ușor îndreptată:

Integritatea trebuie să devină parte a legii fundamentale. Agenția Națională care se ocupă de domeniu trebuie să aibă la rândul ei suport constituțional. Faptul că înalții demnitari și funcționari publici trebuie să-și facă publică periodic averea, faptul că aceasta poate fi controlată, faptul că e permisă confiscarea ei pe baza imposibilității de a o justifica, toate astea trebuie prevăzute clar în legea fundamentală. În măsura în care se poate gândi o legislație care să împiedice înalții demnitari și funcționari să transfere vina penală asupra inferiorilor, și asta trebuie să primească suport constituțional.

3. Schimbarea legii electorale în interes partizan

Sigur, dl Pîrvulescu are anumite idei privind modul în care ar trebui să arate aceste legi, idei pe care nu le împărtășesc. În schimb, am susținut constant că avem o problemă, aceeași pe care dl Pîrvulescu o identifica vehement în urmă cu un an: volatilitatea legii electorale și tendința partidelor de a schimba aceste legi des și în preajma aplicării lor. Dl Pîrvulescu a fost foarte explicit împotriva acestei practici într-o luare de poziție a asociației pe care o conduce, din noiembrie 2011, acolo unde a citat și subliniat punctul de vedere de autoritate al Comisiei de la Veneția:

”desi legislatia electorala nu este gravata in marmura, ea nu poate, pe de alta parte, sa faca obiectul unor modificari constante. Schimbarea regulilor jocului chiar inaintea sau in timpul alegerilor nu favorizeaza alegerile democratice”
(Extras din Codul de bune practici în materie electorală, preluat de un comunicat APD semnat de Cristian Pîrvulescu)

Am răspuns aici acestei luări de poziție, puteți verifica faptul că, în această privință de principiu, sunt întru-totul de acord cu dl Pîrvulescu. Sigur, acesta și-a uitat de tot acest punct de vedere în august anul trecut, când alt tip de consultare electorală și-a modificat regulile cu câteva săptămâni înainte de desfășurare – mă refer la referendumul de demitere. Sper totuși ca această orbire să fi fost temporară, căci, repet, poziția principială este una cât se poate de validă, iar eu îmi exprim din nou susținerea. Spre deosebire de mine, în calitate de președinte al Forumului Constituțional, dl Pîrvulescu poate face mult mai mult – există o soluție categorică a acestei probleme, pe care deja am pomenit-o:

Constituția trebuie să prevadă că o modificare de substanță a legilor electorale nu poate intra în vigoare decât după următoarele alegeri generale sau referendum național desfășurate pe legea veche.

Foarte simplu, foarte clar.

Repet, nu fac decât să reiau puncte de vedere de principiu susținute public și foarte clar de dl Pîrvulescu. Nu-i cer decât să se țină de ele, să nu facă precum un politician – sau, mai rău, un politruc -, parafrazându-l pe Groucho Marx: ”acestea sunt principiile mele, când șefilor mei nu le mai plac atunci am altele.” Dacă sunt enumerate de la bun început atunci Forumul Constituțional condus de dl Pîrvulescu are, cel puțin, relevanță, merită luat în calcul. Dacă nu, atunci e limpede ce spuneam mai sus: toată afacerea e o pierdere de vreme, bani și timp, iar despre revizuirea Constituției discutăm direct cu dnii Hrebenciuc, Antonescu etc.

Distribuie acest articol

28 COMENTARII

  1. DL.Parvulescu ar trebui sa isi asume extrem de responsabil rolul.

    Ce se va intampla daca nu face asa dl.Parvulescu? Probabil ca nimic…

    Ref. 1.
    As vedea si o alta forma de a reglementa OUG si OG in exces.
    Sa fie prevazut in constitutie un termen in mod expres, cca. 6-12 luni de la emitere, in care Parlamentul sa le aproba, sa le amendeze sau le respinga in totalitate. In caz contrar, adica daca nu finalizeza traseul in Parlament in termenul prevazut sa fie de drept considerate nule. Astfel nu se blocheaza o parghie care poate sa fie utila in situatii neprevazute guvernului si in acelasi timp instituie o obligatie parlamentara de a analiza si a decide asupra acestor acte cu putere de lege. Pana la urma parlamentarii sunt acolo pentru a instituie legi – aceasta este misiunea lor principala – sa munceasca in acest sens!

    ref. 2
    As redefini termenul utilizat de Dvs. nu exista coruptie politica ci crima organizata!
    Este un fenomen interesant si cred ca pleaca de o practica pentru care avem un puscarias 0049 – am mai scris ca este una din formele cele mai grave de a distorsiona alegerile libere, de a distruge ca sansele sa fie egal distribuite intre candidati – Furtul pentru partid ajunge sa fie, pana in final, furtul in favoarea unor persoane/structuri cu scopul evident de a controla prin banis si/sau putere. este cea mai apriga lupta si nu cred ca se poate opri cumva.Ma uit in Parlament, in adminsitratiile locale si asa imi pare ca vad, de fapt, un grup organizat pentru putere si frauda…

    De acord cu Dvs. ANI trebuie sa fie o institutie reglementata prin constitutie.
    Mereu vor exista interese care sa conduca la dezechilibre intr-un stat de drept.

    ref.3
    De acord cu Dvs.

    • eu******

      1. ”nu se blocheaza o parghie care poate sa fie utila in situatii neprevazute guvernului”

      Aș vrea un singur caz de OUG care a fost în situația asta. Nu în sensul că a existat o urgență, ci că a existat o urgență *externă actului guvernamental* – pentru ca altfel termenul „neprevazut’ isi pierde sensul, orice guvern sau orice majoritate parlamentara isi poate „neprevedea” o urgenta, intentionat sau din prostie.

      Cumva îmi amintește de obiceiul pe care și-l fac unii oameni să păstreze tot felul de resturi, doar-doar li se va ivi vreun uz. Își încarcă debaraua sau magazia de chestii inutile, piese demontate, bucăți de lemn sau mai știu eu ce, doar că nu pot depăși blocajul mental că acestea nu mai au valoare si trebuie aruncate, abandonate. Așa și cu OUG, până la un punct. Nu sunt doar inutile, sunt foarte păguboase. E ca și cum n-ar păstra resturi inerte, ci substanțe otrăvitoare.

      … Și explozive. Că tot pomeneam ceva mai jos de consecvență – iată, sunt și eu inconsecvent. Mi-am schimbat o opinie, nu din al motiv decât că mi-am dat seama că e greșită. Până acum un an, credeam și eu că se poate găsi o reglementare și mai restrictivă a OUG-urilor, cam cu același tip de argumentație, admit acum, șchioapă: poate chiar e o urgență, vreodată, cumva. Ce s-a întâmplat în vara 2012 mi-a demonstrat că, indiferent ce urgență se va ivi, OUG-urile sunt mult, mult prea periculoase pentru a fi păstrate, că asta e adevărata urgență. Cum spuneam, e ca și cum ai ține în casă, pentru cine știe ce scopuri defensive abstracte, o substanță care poate oricând și foarte concret exploda. Nu. OUG-urile trebuie scoase cu totul, uitate, îngropate.

      2. Înțeleg ce zici, și ai dreptate – și eu comparam aceste tipuri de infracțiuni în alt articol. Apoi, să luăm cazul Voicu – pentru cine îl știe (și cine nu, să se informeze). E oare un caz de crimă organizată condusă de un politician, sau un caz de corupție politică a unui mafiot? Granița e tare neclară.

      Dincolo de asta, e un motiv pentru care mă refer la corupție – există ceva care separă cele două cazuri: în principiu doar cei vinovați de corupție politică sunt în același timp și în situația de a schimba, direct, legile incidente. Mafioții, în principiu, nu pot propune OUG-uri, nu pot vota legi. Or, aici e esența chestiunii de la punctul 2, de asta ne trebuie o protecție constituțională – împotriva celor care pot demantela instituțiile anticorupție cu legea în mână. Crima organizată nu poate asta.

      • Ref, 1.
        Un caz de urgenta cresterea TVA, de la 19% la 24% – vara anului 2011, daca nu ma insel.
        Stiu ca este periculos, extrem de periculos, explozibil, dar daca prin constitutie s-ar impune un termen expres de trecere prin Parlament a OUG – cred ca oala ar putea sa fie acoperita.

        De multe ori sunt aspecte care nu sunt reglementate, sau practica dovedeste ca exista scapari in lege, sau alte cazuri extreme – existenta OUG ar putea ajuta un guvern care are nevoie de o executie rapida.Nu tine numai de prostie.

        Acum prea multa fereala este si ea nesanatoasa.
        Este ca si cum nu imi plac multi oameni si de aceea nu imi fac nici un prieten!

        Ref.2
        Am asistat la o conferinta ff interesanta organizata de Expert Forum si C. Campeanu de la RL a pus in discutie coruptia identificata printr-un raport – daca este vorba de coruptie pentru partid – goana dupa putere, in principal – sau daca este vorba despre coruptie pentru un grup anume. Parerea mea este ca in ambele cazuri avem o organizare de tip crima organizata – castiguri de putere si/sau profituri materiale –

        Integritatea este un punct extrem de important pentru Constitutie/
        Propunerea Dvs.imi pare extrem de bine venita.

    • Oh, nimeni nu cred ca il poate opri sa faca asa ceva.

      Imi aminteste pe undeva cazul unui comentator caruia i-am reprosat ca afirmatiile pe care le face nu sunt adevarate. La care mi-a raspuns cu citatul de pe frontispiciul „Dilemei Vechi” – „Adevărul nu se confundă cu dreptatea”. Așa, decisiv. Și era foarte mândru de replica lui, dragul de el. Ce poți să-i răspunzi? Atâta l-a dus pe el capul, atâta a înțeles din pasajul ăla : o cauționare generică pentru minciuni.

      La fel, ”doar boul e consecvent” poate exprima un adevăr profund – consecvența nu poate fi o calitate absolută, ceva invariabil pozitiv. Cum suntem supuși greșelii, opiniile noastre sunt supuse greșelii. Iar dacă – doar dacă – așa stau lucrurile atunci consecvența poate fi lăsată la o parte și o opinie greșită, insuficientă, incompletă trebuie schimbată, corectată, completată. Așa se poate interpreta, ca să aibă vreo valoare, expresia. Sigur, cineva o poate interpreta și ca un fel de elogiu adus incosecvenței, ca un indemn la a spune azi contrariul la ce ai spus ieri, si maine contrariul la ce ai spus azi. Cineva poate să creadă că avertismentul de a nu fi bou cu susținerea oarbă a unei opinii înseamnă implicit să fii papagal și să le schimbi pe toate după cum bate vântul. Fiecare cu cât îl duce capul…

      Am afirmat, destul de explicit cred, despre dl Pîrvulescu că e în situația de a fi un politruc. Dacă dnia sa crede că poate să respingă afirmația demonstrând că e un bufon, treaba lui. Concluzia rămâne aceeași, Forumul său e o pierdere de vreme, efort, timp, bani etc.

    • […]
      Intrebare de nota 10 :
      Ce mare personalitate politica […] a folosit dezinvolt expresia postata de tine ,,doar boul ramine consecvent ‘ ?

  2. Cat optimism…
    OUG-urile nu vor fi eliminate, scuza a fost, este si va fi ca e posibil sa fie nevoie de legiferare in vacanta legislativa si atunci ce ne facem?
    O constitutie cu ANI cu puteri sporite nu va ajunge la referendum. pot sa va garantez lucrul asta, exista atat de multe locuri unde se poate opri o asemenea initiativa de nici nu vreau sa ma gandesc.
    Eeee, eu nu as baga referendumul in modificarea legii electorale ca alternativa la valabilitate pentru urmatorul ciclu electoral. legea electorala ar trebui sa devina valabila doar pentru urmatorul ciclul electoral, punct. Credeti ca daca modificau legea electorala si ar fi respectat constitutia insa ar fi introdus orice aberatie ar fi dorit, nu trecea de referendum anul trecut?
    Eu sunt convins ca daca se facea un referendum anul trecut in care romanii erau chemati sa se pronunte ca Republica Romania se va numi Republica Social Liberala Romania, ar fi trecut. Tot cu 70%.

    Doua lucruri mai vreau sa spun:
    – am sperante ca institutiile vor rezista conform principiilor legale si nu a majoritatilor dupa cum am mai spus intr-un comentariu pe aceasta platforma (ma refer aici la CCR, CSM, ANI, SRI, DNA).
    – In societatea civila cu care comunica acest guvern nu mai pun nicio baza. Ati remarcat si dumneavoastra ca cealalta parte a societatii civile, care nu e de acord cu ei, este catalogata definitiv si implicit „basista”. Asa ca e greu de crezut ca o constitutie nou creata va dezavantaja puterea actuala.

    • Sfinx,

      pentru legiferarea in vacanta parlamentara exista Ordonanțele (numite, pentru a le diferenția de cele de Urgență, și ”simple”). Ca să emită Ordonanțe simple, guvernul are nevoie de o lege de abilitare în prealabil, care să stabilească și limitele legiferării. Eu aș elimina și OG-urile, din același motiv, sunt inutile și potențial periculoase. De ce e musai să fie o lege dată într-un interval de 3 luni? Se prăbușește națiunea dacă nu se așteaptă sesiunea ordinară? De ce să nu se convoace sesiune extraordinară? Oricum, repet, e vorba de două lucruri diferite.

      Nu inteleg de ce referendumul ar trebui exclus de la regula pentru alegeri. E un tip de consultare electorala la fel de important ca alegerile.

      In fine, mi se pare o greseala grava ceva ce se poate numi vinovatia prin asociere, sau cazul particular al ei care se refera la acuzatia de ”politizare”. Ce vreau sa zic: la un moment dat cineva din societatea civila, sau din o alta institutie, poate sa aiba un punct de vedere similar cu al unei tabere politice, din cine stie ce motiv, dar cel putin din convingere si buna credinta. Asta nu e motiv de acuzatie. Doar cand punctul de vedere se schimba, contradictoriu, dupa cel al partidului respectiv, atunci putem spune cu siguranta ca nu mai e vorba de convingere. Un om nu poate fi convins azi de un lucru si maine, fara vreun motiv palpabil, de contrariul lui.

      • 1.
        Eu doar explicam ce motive se pot gasi ca sa nu se elimine OUG-urile, stiu toate procedurile, doar ca nu am vrut sa intru mai departe in detalii. Si da, nu e normal ca noi sa votam un parlament ca sa legifereze pe ocolite 10-20 de oameni si parlamentarii sa voteze ca berbecii constransi de picarea guvernului (sa specific ca exemplific cazul de asumare ca sa nu ma mai corectati ;) ).
        2.
        Nu am zis sa fie exclus, parerea mea e urmatoarea: si daca e referendum si daca e legiferare, ambele sa aiba acelasi termen de implementare, adica urmatorul ciclu electoral. Cu alte cuvinte, nu sa avem exceptia: e prin referendum, atunci e valabil pentru urmatoarele alegeri.
        3.
        Exact despre asta discutam. Totusi eu discutam despre faptul ca guvernul emite judecati de valoare asupra societatii civile, si in acest context imi mentin opinia. Eu nu inteleg ce fel de societate civila e aia care nu atrage atentia guvernului ca nu este neaparat sa aiba aceleasi opinii. Oricum asta mi se trage si de la problema mea cu cazul Alistar; caruia puteti sa-i spuneti cum vreti, sa fiti cat de politically correct, numai membru al societatii civile nu e.

        Numai bine.

        • 1. Asumarea raspunderii e cu totul alta mancare de peste, pentru ca nu ocoleste nici parlamentul si nici Curtea Constitutionala. Intr-adevar, e un mod al guvernului de a forta mana, dar are de-a face mai degraba cu fragilitatea legilor si regulamentelor democratice din RO, si de neintelegerea raporturilor dintre guvern si parlament intr-o democratie parlamentara. E alt subiect, despre care o sa (mai) scriu…

          OUG-urile trebuie scoase pentru ca pot fi „arme atomice” asupra sistemului institutional democratic, in sine. Chiar daca n-ar avea alta problema, dar au, chiar daca ar fi de altfel foarte utile, dar nu sunt, motivul ar fi indeajuns. Trebuie scoase din Constitutie cu totul, ingropate si uitate.

          2. Atunci suntem de acord :)

          3. Da, asa e. Toate definitiile „societatii civile” includ aceasta caracteristica – independenta fata de guvern. Anul trecut dl Pirvulescu imbratisa ideea USL pentru o finantare publica a „sectorului”, semnand un pact in care era urmatoarea fraza, un exemplu de noulimbaj : „asigurarea unui grad ridicat de independenţă sectorului asociativ prin finanţarea sa publică” . Chiar asa!

          Inca ceva, apropo de comentariul tau initial. Eu nu vreau ca ANI sa aiba mai multe puteri! Nu asta am cerut. Nu cu puterile date de lege are ANI probleme, ci cu faptul ca maine s-ar putea sa le piarda, fie pentru ca ii sunt retrase, tot prin lege, fie pentru ca CCR va decide – din nou(!) – ca legea ei contrazice legea fundamentala. Eu am cerut doar suport constitutional pentru integritate, ca sa ne asiguram ca aceste instrumente nu mai pot fi desfiintate in acest fel.

      • As vrea sa accentuez ceva vis-avis de referendum, fata de ce sustine dl. Damian. Referendumul nu este doar „un tip de consultare electorala”, ci reprezinta „legiferarea directa”. Alegerile sunt doar un mod de delegare a puterii, pe cand referendumul reprezinta decizia directa exprimata prin vot a intregului corp electoral pe o problema data. Pentru asta, regulile referendumului ar trebui sa fie clare si de neschimbat de catre puterea delegata, fiind la dispozitia exclusiva a corpului electoral. Concluzie, principiile referendumului, cvorum, majoritati, modul de desfasurare, responsabilitati, etc ar trebui sa se regaseasca in Constitutie, iar nu la dispozitia Parlamentului. Altfel, maine pot decide ca referendumul se organizeaza miercurea de la 2 la 3, cu vot in vagonul 5 de la linia 7 si rezultatul este valid daca se prezinta un singur elector..

  3. Dl Pirvulescu a ajuns dintr-un prodemocrat un politruc.

    Dovada cea mai clara, numirea dlui Craciun Claudiu, protestar de meserie in fruntea Forumului.

    O abordare democratica presupunea cel putin o COMPETITIE, concurs transparent intre mai multi concurenti posibili la respectiva functie , candidatii ar fi trebuit selectionati in functie de capacitatea si competentele lor profesionale si nu dupa apetitul revolutionar sau ma rog politizat de imagine TV.

    Pe cale de consecinta, Claudiu Craciun este RECOMPENSAT POLITIC pentru gesturile puse in proteste si nu reprezinta neaparat o autoritate individuala competenta*studii despre subiect, experienta universitara pertinenta, experienta profesionala. E vorba de dedicatie personala politica.

    Aceasta va conduce la un simulacru de organizare a discutiilor si un deficit de obiectivitate care se va regasi mai tarziu si in formularea observatiilor. Mai ales ca e vorba de constitutie.

    Unul dupa altul reprezentantii democratiei cad in aceleasi capcane, ale demagogiei si intereselor minuscule de grup.

    • Daca nu e competitie, macar o lista de criterii si transparenta in nominalizare – vezi ce se asteapta si de la Ministrul Justitiei – dna Pivniceru…

      Chestia asta lasa ca noi te stim pe tine si tu ne stii pe noi – GASCA!..poate fi si de tip Mafiot..

  4. Va mai amintiti de Vasile Gionea? Mare taranist care a facut parte din echipa lui Iorgovan ce a elaborat textul Constitutiei Iliesciene din 1991. A pus umarul vartos acel individ pentru ca acea consttutie sa iasa pe placul lui Iliescu si al FSN-ului. Apoi drept rasplata domnul Gionea a primit un post caldut pentru 9 ani la CCR unde si-a continuat cu osardie munca de demolare a democ ratiei in Romania. Domnu Parvulescu cel de actazi si de acum 5 ani nu se deosebeste cu nimic de maleficul sau inaintas. Datorita lui avem astazi aproape 600 de parlamentari si asta din cauza perfectiunii legii electorale mosite impreuna si in slujba lui Tariceanu cel Razgandit. Acum e pus asemeni unui lup paznic la oi sa moseasca o noua Constitutie. Vai de capul nostru! Dumnezeu cu mila!

  5. Poporul roman ar trebui convins sa ceara formarea unei Adunari Constituante pentru elaborarea unei noi Constitutii, adunare care sa functioneze in acelasi timp cu Parlamentul, dar in afara acestuia ! In acest mod s-ar putea elabora o Constitutie cit mai echidistanta politic si ideologic !!! Altfel vom avea tot o Constitutie comunistoida, ca si pina acum..

    • Da domnule,
      Ma apucasem mai de mult sa scriu o chestie ce seamana a eseu despre cum ar trebui facuta Constitutia. Si chiar cu asta incepeam. Adunarea constituanta sa fie o alta chestie diferita de Parlament, cu un mandat limitat de 1-1,5 ani, din care 3-4 luni in teritoriu cu strins propuneri, discutii, dezbateri, apoi 3-4 luni de redactare, 3-4 luni de dezbatere publica si diferenta inapoi in plen pentru discutare propuneri si elaborare definitiva.
      Apoi organizarea unui referendum.
      Subscriu in totalitate propunerii.

    • De curiozitate asa, cam cine credeti ca ar putea face parte din aceasta adunare?
      Cam pe cine ar vota poporul? Credeti ca Dan Voiculescu nu si-ar gasi locul? Sau Ion Stan? Sau Adrian Nastase? Poporul a decis, vrea sa scape de basescu, nu conteaza mijloacele. Si cu tristete remarcam ca sunt in stare sa tolereze orice excese dictatoriale pentru a-si atinge acest deziderat. Cred ca in momentul asta, daca ar avea de ales intre basescu si ceausescu, basescu ar pierde „big time”; si asta pe mana celor care au trait ca vai de steaua lor in comunism, nu a tinerilor care nu stiu pe ce lume sunt!

      • Ca sa nu complicam lucrurile, in viziunea mea Adunarea Constituanta are acelasi numar de membri citi are si Camera deputatilor. Merg pe actualul numar desi nu-s cred ca-s prea multi.
        La populatie de 19 milioane, considerind cam 85% pe cei cu drept de vot ies vreo 16 milioane. Respectind norma de 1 la 75000 cit e la legea electorala, iesi pe la 215…
        SIgur ca pot intra cei enumerati. Dar trebuie sa acceptam ca sunt alesi o data, cu un mandat clar si limitata in timp.
        Poporul voteaza pe cine are in fata pe liste.
        Sigur, poate ar fi mai bine modificata legea electorala inainte, dar…
        Mai trebuie sperat si ca multi vor intelege ca trebuie sa se implice in politica, ca de pe margine nu iese nimic.

      • Chestiunea asta cu „poporul a decis..” are multe implicatii.

        Vezi ce s-a intamplat in Grecia,in Romania, si ce se intampla acum in Italia.

        Cred ca boborul mai trebuie sa invete sa si gandeasca si aici mass-media si societatea civila – cata este ea – trebuie sa transmita mesaje clare, nu electorale, ci de prezentarea a unor situatii, de a stimula dezbaterile, de a pune creierele cetatenilor, unele adormite, la treaba…

        Sunt putini care se implica in educatie aceasta si Doc este unul dintre acestia!

  6. Cu domnii Antonescu si Parvulescu la carma comisiei de revizuire a Constitutiei, vom avea o lege fundamentala dupa chipul si asemanarea Antenelor pe care cu osardie le frecventeaza.

    • Asa-i Mihai. Mai bine sa facem o Constitutie dupa chipul si asemanarea lui Basescu. a lui Turecescu, a lui D.Adronic, a lui… Udrea… sau ma rog, a lui gagesteanul de Cristoiu. Sigur va iesi mai buna.

  7. Excelent, ca de obicei! Si tocmai pentru ca aveti dreptate, nimic din toate acestea nu se va inampla. Am o curiozitate- nu va plictiseste sa aveti mereu dreptate?

    Ma intreb totusi daca menirea acestui Forum nu ar trebui sa fie culegerea de opinii de la oricine se arata interesat. Sa existe o perioada definita de timp in care orice simplu cetatean sa poata veni cu sugestii, propuneri, dupa care aceste propuneri sa fie luate in discutie de specialisti. Eu asa as vedea rolul consultarii publice.

  8. [Doc spune: of, e o opinie politica, permisa o data – dar as fi vrut sa fie macar insotita de ceva care sa justifice asemenea epitete…]

  9. Un indicator foarte bun (dar dus putin la extrem) al unei Constitutii bine gandite ar fi atunci cand nu s-ar mai inghesui nimeni sa aspire la un scaun in Parlament.

    Un scaun pe care, pentru ca sa-l pastrezi, trebuie sa muncesti (subliniez acest cuvant) si care sa iti aduca niste beneficii in cel mai bun caz modice (comparativ cu cele de acum) este un scaun foarte incomod si foarte putin atragator pentru tipul de indivizi care aspira astazi la el.

    Abia in conditiile astea putem avea certitudinea ca alesii isi folosesc „puterea” pe care le-o delega „poporul” pentru a urmari interesele celui din urma.

    Cu alte cuvinte, daca vrem ca parlamentarii sa se comporte „la serviciu” intr-un anume fel, ar trebui sa cream si sa impunem o fisa a postului corespunzatoare.

  10. Asa cum m-a obisnuit, Doc scrie de fiecare data un articol complex: acum argumente bune pentru schimbarea Constitutiei in directia corecta, dar si un dinte impotriva lui Parvulescu, ala cu nevasta sinecurista la PNL.

  11. Domnule Damian :
    Desi ,deobicei sunt Gica-contra si va contrazic (civilzat si cu argumente, chiar daca nu sunt suficient de convingatoare pentru dumneavostra ) de acesta data, eliminand problema Parvulescu din dezbatere, sunt de acord, foarte de acord cu toate propunerile dumneavoastra .

  12. Din pacate, existenta OG si a OUG-urilor, nu sunt decat un semn al preponderentei puterii executive in stat, situatie care exista si in tari care le consideram modele-ex. Franta-. Pt. a ne elibera de acest flagel trebuie sa avem un Parlament mai puternic, mai competent( care sa si conceapa legi) nu numai sa probe proiectele Guvernului, sa-i delege dreptul de a legifera, ori sa aprobe ordonantele acestuia. Din pacate, Parlamentul este neputincios, nefiind decat un instrument al partitocratiei, care, pt. a nu avea surprize, foloseste executivul pt. a guverna si a face legile. Rezolvarea constitutionala este dificila, si indoielnica. De altfel, poate cineva sa arate vreo lege importanta care a fost rodul activitatii Parlamentului? In spatele clamarii locului oreponderent al Parlamentului( ceea ce nu-i corect , trebuind sa existe echilibru intre puteri;e statului) se ascunde partitocratia corupta si dornica de putere absoluta, care nu vede decat interese de partid( de grup- penal uneori) si care nu vrea sa reformeze ci sa supuna Statul pt. a obtine voturi, putere si bani.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Miron Damian
Miron Damian
Miron Damian scrie analize politice pe forumuri începând cu 2002, sub pseudonimul Doc. A colaborat cu ziarul Cotidianul si cu revistele Dilema Veche si Revista 22. Din 2006 are blogul propriu în cadrul Hotnews, "Inventarul Stricăciunilor Politice"

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro