vineri, martie 29, 2024

Trendul zeghe: Oana Mizil imi da lectii de istoria comunismului (Actualizat)

Motto: „Recunosc ca nu am avut sansa sa filosofez prea mult in viata asta…”–Oana Niculescu-Mizil, „Prima si ultima scrisoare catre Andrei Plesu”

Citesc o stire de azi: „Deputatul PSD Oana Niculescu Mizil a fost condamnată de ICCJ la trei ani de închisoare cu suspendare, în dosarul în care este acuzată de conflict de interese, pentru că şi-a angajat mama la biroul său parlamentar, decizia instanţei nefiind definitivă. Deputata PSD şi-a angajat mama, pe Lidia Niculescu-Mizil, la cabinetul său parlamentar. În urma acestui contract, în perioada mai 2009-septembrie 2011, mama Oanei Niculescu-Mizil a câştigat 65.697 de lei. Conflictul de interese a fost sesizat de Agenţia Naţională de Integritate (ANI) în 2011. Deputata a contestat decizia ANI la Curtea de Apel Bucureşti, însă instanţa i-a respins cererea, astfel că dosarul a ajuns la procurori.” Mama deputatei este fiica cea mica a magnatului comunist Paul Niculescu-Mizil, ani de zile infocat ideolog al regimului totalitar. Un text al meu a enervat-o candva teribil pe Oana Mizil, cea care a lansat trendul zeghe in politica romaneasca a zilelor noastre. Mi-a ripostat enervata, dandu-mi lectii despre istoria comunismului, despre bunicul ei, despre tatal meu etc Cateva precizari sunt necesare. Nu as fi polemizat cu Oana Mizil daca nu m-ar fi socat kitschul politic la care s-a pretat. Nu ma intereseaza a cui nepoata este decat in masura in care valorile sale politice de astazi se situeaza cu ostentatie in prelungirea celor aparate si impuse cu forta de bunicul ei si de tovarasii sai de-a lungul a peste patru decenii de regim ilegitim si criminal. Sa mai adaug ca Oana Mizil se vede pe sine drept „un deputat de stanga pentru o lume dreapta”…

http://tismaneanu.wordpress.com/2009/03/01/comunostalgia-oana-mizil-despre-manea-manescu/

Am incercat sa explic cine este si ce valori intelege sa serveasca. N-as fi facut-o daca nu-l omagia la moartea acestuia pe Manea Manescu, mamelucul cuplului Ceausescu, si daca nu se declara in chip explicit si de-a dreptul ostentativ fidela mostenirii politice a bunicului politruc. PSD are de ales: traditia neo-comunista a Partidului Socialist al Muncii (Ilie Verdet, Paul Niculescu-Mizil, Adrian Paunescu,, Ion Sasu,Tudor Mohora) ori aceea a celor morti in puscariile comuniste (Jumanca, Flueras). Traditia Verdet-Voitec-Mizil, ori aceea Titel Petrescu. Adrian Nastase si Cristian Diaconescu au incercat de-a lungul anilor sa se desparta de pesemism si de ereditatea comunista. Nu ma pasioneaza vestmintele vargate ale unei activiste cu pretentii ideologice. Dar reactionez cand aceasta persoana actioneaza ca deputat al celui mai puternic partid al opozitiei din Romania, un partid ce poarta numele unei traditii politice (social-democratia) pe care Paul Niculescu-Mizil si camarazii sai leninisti au facut tot ce-au putut ca sa o sufoce (tot astfel cum au distrus celelalte partide democratice).

http://www.evz.ro/detalii/stiri/senatul-evz-doua-destine-ticu-dumitrescu-si-paul-niculescu-mizil-832679.html

Revenind la replica Oanei Mizil, sa spun mai intai ca m-am nascut cu numele Vladimir Tismaneanu, deci nu vad de unde familiarismele politicienei pesediste in modul de a mi se adresa (“Volodea” este diminutiv rusesc de la Vladimir, tot asa cum “Serioja” este diminutivul pentru Serghei) si referinta (cam peremista, e dificil sa nu observi) la numele originar de familie al tatalui meu, un nume pe care eu nu l-am purtat niciodata. Dar, admitand ca Oana Mizil sufera de curiozitati onomastice, macar sa-l scrie corect (Tismineţki, un nume de origine slava precum atatea altele din Basarabia).

Doi, parintii mei au intrat in PCR in anii 30, au luptat in Spania de partea republicana (deci in favoarea valorilor stangii pe care Oana Mizil sustine ca le apara si pe care premierul socialist Zapatero le-a omagiat nu o singura data). Am scris destul de mult despre Razboiul Civil (cei interesati pot citi serialul “In labirintul Razboiului Civil Spaniol” publicat in EvZ acum cativa ani, dar si prefata mea la Omagiu Cataloniei de George Orwell, reluare a unui text transmis la Europa Libera in anii 80, unde am transmis, de asemenea un lung eseu intitulat “Despre comunism, fascism, si Razboiul Civil spaniol” (inclus in volumul Arheologia terorii, aparut la editura Curtea Veche), spre a nu mai fi nevoie sa insist: consider ca ambele tabere s-au facut vinovate de fanatism si intoleranta, ca nu este cazul sa fie romantizata experienta Brigazilor Internationale (infiintate din initiativa Cominternului), chiar daca au existat cazuri reale de eroism, inclusiv cele care apar transfigurate artistic in romanele unor Hemingway si Malraux. Brigazile Internationale au adus laolalta idealisti cu privirile indreptate spre stele si comisari specializati in teroare (Andre Marty, Vittorio Vidali, Erno Gero etc). Datoram lui Anthony Beevor una dintre cele mai bune carti despre Razboiul Civil din Spania. Tatal meu a parasit Basarabia (Soroca) in 1930, la varsta de 17 ani, a ajuns la Bucuresti, chemat de sora sa, de meserie medic, care l-a ajutat material si profesional. La Soroca au ramas mama sa (a supravietuit in evacuare in anii razboiului) si un frate care avea sa moara ars de viu, la Odesa, impreuna cu sotia si doi copii. Nu a facut niciodata politica, nu a fost nici macar simpatizant comunist.

Din Spania, parintii mei au ajuns in Franta, ca atatia alti interbrigadisti, in martie 1939, intr-un lagar de refugiati (o sugestie pentru Oana Mizil ar fi sa citeasca volumul lui Arthur Koestler despre acele lagare din Franta, Scum of the Earth), de acolo au plecat ca refugiati politici in URSS, la Moscova. Au trait la Moscova intre octombrie 1939 si februarie 1948 (cand au revenit in tara prin chemare trimisa de catre CC al PCR; pentru cei care nu cunosc, nu se revenea doar prin decizie personala, era nevoie de pasaport si viza, au ramas in URSS numerosi fosti voluntari din Spania, ilegalisti cunoscuti, comunisti basarabeni etc). O spun cu deplina responsabilitate, in toata acea perioda nu s-au aflat nici o secunda in Basarabia sovietizata. Poate ca Oana Mizil il confunda pe tatal meu cu fostul sef si mentor al bunicului ei, Leonte Rautu, ajuns in Basarabia dupa iunie 1940. Exista o Comisie pentru studierea şi aprecierea regimului comunist totalitar din Republica Moldova (Comisia Cojocaru). Nu stiu ca vreodata istoricii din aceasta Comisie Prezidentiala din Republica Moldova sa fi gasit vreun document care sa-l lege pe tatal meu de crimele sovietice dn Basarabia. Daca deputata PSD detine documente care sa probeze contrariul, o rog sa le publice. Daca nu, se face vinovata de falsificarea istoriei.

Trei, in anii 50, atat tatal meu cat si bunicul ei au fost activisti ai frontului ideologic, stalinisti zelosi. Tatal meu a scris o brosura despre un volum (cred ca XI-lea), din operele lui Stalin, Paul Niculescu-Mizil a scris de asemenea o asemenea brosura, despre volumul al X-lea, daca nu ma insel. Sper ca le detine si le va oferi fie catre Hoover Institution, fie pentru bibioteca IICCMER. O biografie a lui Paul Niculescu-Mizil este cat se poate de necesara: nu un rechizitoriu, nici o hagiografie, ci o analiza obiectiva a rolului sau in consolidarea si perpetuarea totalitarismului comunist. Tatal meu a fost exclus din PMR in 1960 sub acuzatia de fractionism. Nu a fost niciodata membru al CC al PMR/PCR. Nu a lucrat niciodata in aparatul CC al PMR/PCR. Nici tatal meu, nici mama mea nu figureaza in cartea lui Gh. Crisan, Piramida puterii: Oameni politici si de stat din Romania (23 august 1944-22 decembrie 1989), Bucuresti, Editura Pro Historia, 2001. Despre P. Niculescu-Mizil exista informatii abundente care probeaza pozitia sa proeminenta in aparatul de partid si de stat: a fost membru al CC al PCR intre decembrie 1955 si decembrie 1989, secretar al CC al PCR, membru al CEPEx, vicepremier etc (pp. 207-208). Tatal meu a fost profesor universitar de marxism-leninism (ca si Niculescu-Mizil) si director-adjunct al Editurii Politice (intre 1948 si 1958). Mama mea, nascuta la Botosani in 1915, a fost medic, formata ca pediatru, ulterior a fost specialista in igiena scolara. A predat ani de zile la IMF. Studenta la medicina, a plecat in Spania crezand in idealurile antifasciste. A lucrat ca sora de caritate la Spitalul Brigazilor Internationale. Ar fi util, de asemenea, ca Oana Mizil sa citeasca memoriile doctorului David Iancu aparute recent la editura Vitruviu.

Oana Mizil tine sa faca urmatoarea declaratie in apararea memoriei bunicului sau (acelasi lucru l-ar putea scrie, daca ar gandi ca ea, ceea ce nu este deloc sigur, urmasii unor N. Ceausescu, Ion Gh. Maurer, Gh. Apostol, Petre Borila, Ion Dinca, Gheorghe (Gogu) Radulescu, Ilie Verdet, Virgil Trofin, Manea Manescu, Dumitru Popescu, Vasile Patilinet, Stefan Andrei, Janos Fazekas, Constantin Dascalescu, Suzana Gadea, Ludovic Fazekas, Ana Muresan, Constantin Olteanu, Iosif Banc, Mihai Dulea, Tamara Dobrin, Eugen Florescu si alti corifei ai “socialismului multilateral dezvoltat”):

„Nu bunicul meu a aruncat oameni in puscarie si nu el a fost informator direct implicat in dosarele martirilor romani din Basarabia, multi dintre ei luati de la casele lor, apoi condamnati, maltratati si ucisi fara alta vina decat aceea de a fi romani. Va suna cunoscut? Va suna cunoscut faptul ca intre 28 iunie 1940 si 28 iunie 1950, din Basarabia au disparut un milion de oameni (din 3,3 milioane)? Poate ar fi trebuit sa-l intrebati pe tatal dumneavoastra. Eu va stau la dispozitie cu documente. Cu siguranta sunteti informat, inainte de a informa pe altii, ca am mostenit arhiva bunicului meu, aceea pe care a vrut sa o cumpere Hoover Institution si pe care va invit sa o rasfoiti in vederea demersurilor de depistare a tortionarilor comunisti. Cine mai stie ce surprize referitoare la propria istorie veti avea, cu aceasta ocazie…”

Ii multumesc pentru invitatia de a citi documente din arhiva lui Paul Niculescu-Mizil. Chiar ma intereseaza. O asigur insa, pe ea, pe cititorii ei si pe cei care citesc acest blog, ca tatal meu nu s-a aflat in Basarabia in perioada despre care scrie deputata PSD mai sus, nu a avut absolut nimic de-a face cu acele faradelegi. In rest, nu azi, nu ieri, ci acum cateva decenii m-am despartit radical de doctrina politica si de valorile imbratisate de parintii mei. Am facut-o din ratiuni politice, filosofice si morale.

Cat priveste insinuarile ca presedintele Traian Basescu m-ar fi platit pentru efortul de a conduce Comisia Prezidentiala de Analiza a Dictaturii Comuniste, o spun din nou, cat se poate de limpede, am lucrat, ca si toti membrii Comisiei, pro bono. Dupa cum nu primesc nici o remuneratie acum cand conduc Consiliul Stiintific al IICCMER (Update: Nu mai conduc CS al IICCMER din mai 2012. Acel CS a demisionat, azi exista un alt CS condus de dl Dinu Zamfirescu, senior PNL). As dori sa aflam, pentru a stabili adevarul istoric, cand si unde s-a opus P. Niculescu-Mizil deciziei lui Ceausescu de a se deschide focul la Timisoara? Exista probe documentare in acest sens? Daca da, ar fi util ca Oana Mizil sa le ofere Asociatiei “21 Decembrie 1989″. Daca nu, este vorba din nou de falsificarea istoriei.

Oana Mizil crede ca mi-ar fi cerut cineva (evident eternul adversar, omul vinovat de toate relele lumii, Traian Basescu) sa scriu ce-am scris. O asigur ca se inseala amarnic. Niciodata, sub nici o forma, presedintele Basescu nu mi-a sugerat ce sa scriu ori ce sa nu scriu. Paul Niculescu-Mizil a fost un inalt demnitar al unui regim ilegitim si criminal, nu a exprimat regrete privind adeziunea sa la o ideologie cu efecte catastrofale, a stat alaturi de Ceausescu pana in ultima clipa, a participat la luarea deciziilor care au dus la moartea a peste o mie de cetateni ai Romaniei. Nu a fost un primitiv ca Emil Bobu, avea un anumit nivel de cultura marxista. A jucat un rol important in Declaratia din aprilie 1964, a tinut piept sovieticilor in martie 1968 la Consfatuirea partidelor comuniste de la Budapesta. Dar nu a fost un reformator, ci un aparatcik total devotat mafiei national-staliniste care a controlat draconic si samavolnic Romania vreme de decenii. Poate ca aceste lucruri ar trtebui sa-i devina cunoscute Oanei Mizil inainte de a se aventura cu afirmatii precum aceasta (las de-o parte referinta obsesiva la mine si la familia mea, total irelevanta, intrucat nu eu, ci deputata PSD se revendica fara rezerve din “minunatele idealuri” ale stangii comuniste servite cu pasiune de bunicul e)i:

„De asta ma mandresc cu bunicul meu si imi doresc sa-i calc pe urme cat mai apasat. Da, sunt politician de stanga si am fost nepoata de nomenclaturist, acel nomenclaturist descris mai sus – cel asteptat cu respect de secretarul de stat Henry A. Kissinger, niste ani in urma, la “10 pentru Romania” inainte de a se aseza pe scaun – chiar daca nu am apucat sa ma bucur de privilegiile nomenclaturistilor.”

Really, no comment.

Textul de mai sus a aparut in septembrie 2010 pe blogul meu. Il reiau azi intrucat mi se pare ca nu si-a pierdut actualitatea. As zice ca dimpotriva.

http://tismaneanu.wordpress.com/?s=oana+mizil

De asemenea:

http://tismaneanu.wordpress.com/2010/09/21/kitsch-politic-si-obscenitate-publica-parada-modei-in-viziunea-oanei-niculescu-mizil/

https://www.contributors.ro/politica-doctrine/cine-a-fost-paul-niculescu-mizil-un-campion-al-stalinismului-national/

http://oananiculescumizil.wordpress.com/2010/09/24/volodea-tismanetchi-critic-de-moda-pe-banii-dezbracatilor/

http://www.gandul.info/stiri/oana-mizil-condamnata-penal-trei-ani-de-inchisoare-cu-suspendare-pentru-iubita-lui-vanghelie-13368713

http://oananiculescumizil.wordpress.com/2010/11/11/prima-si-ultima-scrisoare-a-oanei-niculescu-mizil-catre-andrei-plesu/

Distribuie acest articol

32 COMENTARII

  1. Păi şi Roosevelt se purta politicos cu Stalin având nu ştiu ce aşteptări naive asemeni căpitanului Coock când a debarcat pe insule. Normal că alde Kissinger ca şi diplomat al lumii libere se purta politicos şi conform unei etichete de inspiraţie umanistă. Atât o fi înţeles proasta : dacă un om de valoare salută un oarecare păduchios de comsomolist cu pretenţii de cultură politică automat respectivul nomeclaturist e propulsat axiologic şi apoteotic în pantheon. A urcat doar în propria imaginaţie care se cheamă şi paranoia. Concluzia e simplă. Comuniştii sunt aşa de proşti încât singura lor măsură e ridicolul. Mai rămâne ca Iliescu să asemuiască discursul în faţa minerilor cu cel al lui Antoniu în faţa plebeilor la înmormântarea lui Cezar. ( priviţi ce plin de răni e trupul feseneului cel bun şi ocrotitor de ţară ! )

    • Nu consider relevantă scormonirea micilor greșeli de ortografie. Dar ”Coock” se află doar la O literă distanță de un cuvînt (anglo-saxon) cam pidosnic. Nu cred că marele navigastor merită așa ceva.

      • Chiar a fost o greşeală. N-am nimic cu exploratorii anglo-saxoni ci cu cei ruso-bolşevici care după 1945 au cam dat iama prin populaţia indigenă din spaţiul carpato-danubiano-pontic şi vorba lui Leo Frobenius, au omorât paideuma românească sădind pe plaiurile mioritice extraordinara viziune despre lume, viaţă şi mai ales moarte a celebrului ecologist Iosif Vissarionovici Stalin care a redus amprenta de carbon (cu precădere aia educată) cu ajutorul uimitoarelor staţii de ecologizare de la Piteşti, Poarta Albă, Jilava, Aiud etc.

  2. ati fost indus in eroare, textul depaseste inteligenta nativa a deputatei. mai degraba tind sa cred ca i a fost dictat (la lumina felinarului) de eminenta cenusie a psd ului : mareean (care este) baiat cult (cu multe almanahe citite) si cu scoala de meserii. e plin parlamentul de analfabeti si ilustri necunoscuti

    • Păi, cine altcineva putea să-i dicteze așa ceva fostei domnișoare Mizil, care în curând se va numi doamna – ăăăăăăăăă, pardon, scuzați,TOVARĂȘA – e-Vanghelista?
      http://www.libertatea.ro/detalii/articol/oana-mizil-vrea-nunta-poveste-primarul-care-este-511419.html?utm_source=Unica&utm_medium=FB&utm_campaign=FB-Post
      Se pare că zeul suprem al stângiștilor (ăla care răspândește un pătrunzător miros de pucioasă) s-a gândit că ar fi cazul să-i ofere primarului care este (etern în a sa funcție de Marean Vanghelie) o compensație pentru ghinionul de a fi picat în contextul unor probleme care sunt ele (ăăăăăăăăă, pardon, este ele, conform pluralului de Ferentari) interconectate în context cu alte probleme, care la rândul lor mai au și ele multe conexiuni conexe… Probleme cum ar fi acea sinergie factuală care se încăpățânează și acum să eludeze meandrele concretului (tot din vina băsiștilor, nu-i așa, stimați tovarăși cititori de almanahe?), după cum denunța cu patos revoluționar Bunicuța Iliescu? Că veni vorba de ctitorul limbii de neo-lemn, cei doi nu ar putea găsi un naș mai potrivit decât Iliescu!

  3. Bine, acum nu e de mirare tupeul individei. O declaratie similara in Germania al urmasului unui fost sef nazist ar insemna caz penal. La noi, „fostii” au fost ocrotiti de bolsevicul Iliescu si de aceea au si tupeul de tipul Vadim sau Paunescu. Trebuie sa fii cu mintea lui Marean „Almanahe” Vanghelie sa spui ca vrei sa calci „apasat” pe urmele bunicului criminal. Si tot ca Marean sa invoci ca ai tu dosare si documente ce dovedesc exact ce-ti trece tie prin cap sau dupa cum te zdruncina propriile umori.

  4. Ca tot veni vorba de mostenitori in ale ideologiei comuniste si tupeului sovietic, iata ca prim-plagiatorul Ponta se da de ceasul mortii cum ca procurorii n-ar avea grija de lucratorii de la Lukoil suparandu-se (la ordinul ambasadei rusesti probabil) pe decizia procurorilor de blocare a titeiului depozitat si a conturilor. Ponta joaca exact rolul de guvernator rus in acest caz si nicidecum de premier al Romaniei.

  5. Superb raspuns, de bun simt, erudit si coerent! :)
    Din gunoiul tovarasei Mizil n-am putut sa citesc decit prima fraza. Duhnea a propaganda/dezinformare PRM, editia 47-48…

  6. Oana Mizil nu este vinovata pentru crimele parintilor (care au fost implicati pana peste cap in sustinerea si implementarea regimului ilegitim si criminal). Ea este vinovata pentru ineptiile si porcariile facute in zilele noastre. Desi a avut acces la carti, la informatie, la istorie este incapabila sa se dezica de comunism. Pana la urma parintii ei au trait alte vremuri, poate au fost orbiti si atrasi de forta luciferica a marxismului si poate au circumstante atenuante. Ea nu are. Sau ramane varianta ca e pe bani.

  7. Va inteleg preocuparea atata timp cat este vorba despre parintii dvs., buni sau rai, dpdv politico-istoric nu suntem noi in masura sa judecam, dar nu va coborati la nivelul unei individe care nu va fi in stare sa inteleaga nici 10% din ce ati scris vreodata. Trecand peste inexistenta vreunui proiect sau a vreunei idei de orice inspiratie in palmaresul domnisoarei, fara sa-i judec in vreun fel viata personala, e prietena intima a lui Vanghelie, la ce va asteptati?!

  8. Paul Niculescu-Mizil i s-a opus lui Ceausescu cand acesta a decis deschiderea focului la Timisoara … in sinea lui! Nu-i suficient?!

  9. Dl Tismaneanu a publicat azi doua articole . La primul care nu mai este acum in mod imediat vizibil, am avut o intrebare la care dl Tismaneanu a raspuns cat a putut dlui de bine si-i multumesc.I-am raspuns si eu si am constatat ca si discutiile de acolo sunt interesante. Din pacate conform regulei de constitutie a acestui forum, cand publici doua articole intr-o zi primul dispare, adica nu-l poti gasi nici pe pagina afisata si nici in trecut caci acolo sunt articole mai vechi
    El se afla la:
    http://www.contributors.ro/cultura/curriculum-vitae-de-la-cautarea-lui-marx-la-despartirea-de-marx-episoade-dintr-un-itinerariu-spiritual/#comment-206809
    si deci cine este interesat sa-l mai urmareasca sau sa mai posteze acolo o poate face.

  10. Oana Mizil, Vanghelie, Ponta, Iliescu, Nastase, Geoana, si asa mai departe… Tot felul de oameni (din diverse generatii) care par sa fie uniti aproape printr-un singur scop: o goana nebuna dupa putere si bani… Intrebarea este cand o sa ajunga majoritatea din Romania sa inteleaga cat de mult valoreaza promisiunile celor din PSD si cam ce a reusit sa se faca in Romania cat timp a fost PSD-ul la putere (in diversele sale forme si denumiri). Unii invata ceva din istorie, in timp ce altii se „informeaza” doar la televizor (la posturi gen Antena 3)
    Sa nu uitam ce se spune in CIA factbook si alte materiale occidentale despre istoria Romaniei:
    „CEAUSESCU was overthrown and executed in late 1989. Former communists dominated the government until 1996 when they were swept from power.”
    Este simplu, PSD-ul reprezinta „fostii comunisti” (former communists) si evident ca se simt deranjati cand cineva vorbeste despre „crimele comunistilor”
    Oana Mizil nu prea conteaza… Mai dificil este cum ii invatam pe cei multi ca PSD-ul (adica partidul „fostilor comunisti” ) nu merita votat la nesfarsit doar fiindca este partidul lui Iliescu, „omul bun” care „a dat pamant la oameni” (prin legea 18)

  11. O coincidenţă stranie, domnule profesor: Oana Mizil ajunge în puşcărie în aceaşi zi cu Sorin Roşca Stănescu. Nici un cuvânt de regret din partea lor, doar acuze la adresa autorităţilor. Neo-comuniştii se dau în stambă şi de această dată. Cine ştie, poate vom asista peste puţin timp şi la o căsătorie în spatele gratiilor, în numele cauzei partidului unic al profitorilor din România. Doamna Mizil are deja pregătită rochia de nuntă, doar se plimba cu ea prin Palatul Parlamentului.

    • Cineva spunea ca postez cam prea des :) Dar promit sa revin curand cu cu text despre SRS.

      O precizare: nu cred ca Oana Mizil a ajuns in inchisoare…

      Domnule Opris, stiti la fel de bine ca si mine, nomenclatura este o casta fara regrete. Ati citit, sunt sigur, cartea de memorii al lui Constantin Olteanu. Nici urma de regrete, doar auto-felicitari. La fel si Curticeanu, la fel si Popescu-Dumnezeu, la fel si raposatii Mizil si Stefan Andrei…

      • Aveţi dreptate, domnule profesor. M-am grăbit cu sentinţa finală.
        În ceea ce-l priveşte pe Constantin Olteanu, eu am o experienţă destul de interesantă. În anul 2005 am scris „Mituri comuniste şi analiza istorică actuală” – o recenzie la volumul „România şi Tratatul de la Varşovia (Istoric. Mărturii. Documente. Cronologie)”, autori: Constantin Olteanu, Alesandru Duţu, Constantin Antip, Editura Pro Historia, Bucureşti, 2005.
        Recenzia a fost publicată în „Document. Buletinul Arhivelor Militare Române”, an IX, nr. 1-4 (31-34)/2006, p. 103-106.
        Foarte deranjat de titlul recenziei şi de o expresie pe care am utilizat-o în text („patriotism cu iz de paradă”), domnul Olteanu l-a rugat pe redactorul-şef al publicaţiei respective, la acea dată maior dr. Florin Şperlea, să îmi propună o întâlnire comună la sediul Arhivelor Militare din Bucureşti, pentru a avea o discuţie. După ce şi-a exprimat nemulţumirile faţă de opiniile consemnate în revistă, domnul Olteanu mi-a spus că trebuie să dau o dezminţire în numărul următor al revistei. Atât eu, cât şi domnul Flroin Şperlea am insistat ca fostul ministru al Apărării să utilizeze dreptul la replică pentru a-şi exprima punctul de vedere şi, eventual, pentru a face o serie de completări interesante pentru cititorii revistei. Domnul Olteanu a refuzat propunerea noastră. Ulterior, după aproape un an, a fost publicată opinia sa în numărul următor al revistei, după ce domnul Florin Şperlea nu mai era la conducerea revistei. Precizez faptul că revista a avut o sincopă editorială, în anul 2006 fiind publicat un număr multiplu (unde apare recenzia mea), iar în 2007 s-a revenit la publicarea trimestrială – opinia domnului Olteanu fiind publicată chiar în primul număr din acel an: 1 (35)/2007.
        În acel moment eram ofiţer activ şi nu am insistat asupra acestui subiect.
        Cu cele mai bune gânduri,
        Petre Opriş

  12. Aţi făcut referire la un articol de pe „Evenimentul Zilei” despre Paul Niculescu Mizil.
    Fac şi eu referire la alt articol, din acelaşi ziar, scris cu prilejul morţii lui Paul Niculescu, în care acesta era numit „opozant al clanului Ceauşescu”.
    http://www.evz.ro/a-murit-un-comunist-de-omenie-niculescu-mizil-831342.html
    Adică Paul Niculescu-Mizil, membru C.P.Ex. pînă în ultima clipă a regimului Ceauşescu, care a aprobat reprimarea cu sînge a revoluţiei (motiv pentru care a fost şi condamnat – hotărîre judecătorească definitivă), era declarat de ziarul „anticomunist” Evenimentul Zilei drept „opozant al clanului Ceauşescu”! Cu credibilitatea conferită de însăşi pretenţia de orientare anticomunistă a ziarului. Omul de rînd zice – „dacă pînă şi anticomuniştii de la Evenimentul Zilei spun că Niculescu-Mizil era opozant a lui Ceauşescu musai că aşa a fost”.
    Convingerea mea e că mare parte din mocirla din societatea românească de azi se datorează presei „anticomuniste” care a răspîndit uneori cele mai sfruntate minciuni comuniste, dîndu-le credibilitate prin chiar anticomunismul afişat, zgomotos dar găunos.
    Pun „anticomunist” între ghilimele cînd vorbesc de „Evenimentul Zilei” căci nu uit că la conducerea acestui ziar se află Ion Cristoiu, cel care declara: “Sper să prind şi prăbuşirea capitalismului, şi revenirea comunismului”
    http://jurnalul.ro/special/interviuri/verde-n-fata-ion-cristoiu-sper-sa-prind-si-prabusirea-capitalismului-si-revenirea-comunismului-139360.html#
    Acest Cristoiu timp de ani de zile a făcut figură de mare ziarist „anticomunist” şi încă mai face.
    La fel ca alt mare ziarist „anticomunist”, Sorin Roşca Stănescu, despre care spuneţi că veţi scrie un articol. Îl aştept cu interes.

  13. Mda, vad ca v-ati invitat toata orchestra de laudatori pe aici, D-le Tismaneanu, se pare ca nu duceti lipsa. Fervoarea cu care combateti in ultima vreme este de apreciat din partea unui cantator in struna al lui Basescu ( da, am inteles, nu sunteti platit, o faceti din entuziasm, e Ok, ramane cum am vb.).
    Parerea mea este ca mizati pe calul necastigator, asta just in case, in orice caz alegerile din .ro ma lasa rece. Dar nu pot sa nu observ ardoarea cu care combateti, , modul in care scoateti de la naftalina razboaie vechi cu tot felul de personaje, in fine.
    Cat despre articolul de azi, mi se pare mai degraba mai degraba un fel de autocritica , pare mai mult o mega dezvinovatire decat ca ati incerca cu adevarat sa spuneti ceva ( cui ? D-nei OMN ?, pai pe ea o doare capul de alte chestii in mom. de fata decat despre ce credeti dvs despre ea.) Sau poate, ca tot veni vorba de puscarie ( si asta relativa pana la D-zeu si inapoi in .ro de astazi (cu suspendare?, LOL !) , v-ati gandit sa-i mai dati una la gioale, acum ca nu poate sa va raspunda ?

    • Doar o precizare: articolul de azi este reluarea unui articol aparut in 2010, cand Oana Mizil putea raspunde. In plus, de ce credti ca nu poate raspunde acum? Chiar si in inchisoare, Adrian Nastase a fost foarte activ pe blogul sau. A scris si carti :) Iar Oana Mizil e libera precum pasarile cerului. Ma intreb doar daca mai este deputata PSD. Nu de alta, dar PNL l-a exlus din randurile sale pe prea-cucernicul SRS :)

    • Declar solemn în faţa marii adunări naţionale că nu-l cunosc pe respectivul chiabur şi dujman al boborului respectivul Tismăneanu şi nici nu văd ceva perspective pentru că sigur nu frecventăm aceiaşi bodegă de cartier. Nu-l pup …. ci doar mi-am exprimat şi eu o opinie despre linia de sânge roş-albastră a nomeclaturii. Fervoarea despre care vorbeşti i se poate potrivi lu w.c. tudor iar interpretarea asta pseudocreştină plină de lamentaţii şi lacrimi de crocodil a situaţiei e jalnică. Săraca floricică din psd lovită crunt de soarta nemiloasă trebuie menajată şi iubită şi hai să-i dăm un milion de euro din fondurile pentru învăţământ sau sănătate să i se mai ogoiască aleanul că doar pentru ce s-a lipit de grataragiul analfabet al pesedeului – pentru money .Tocmai ea micuţa starletă a unui establishment demult îngropat dar încă nesătul şi vorace ca un cancer a trebuit să plătească preţul suprem -dreptatea. Aleluia !!!

      • Vă invidiez pentru ca va e mult mai usor sa spuneti exact ce credeti si sa fiti si crezut pe cuvint. Cind se intimpla sa frecventezi aceeasi bodega, respectiv cea cu studiile comuniste, nu ai nici o sansa sa fii crezuta. Dar, serios, cine sta sa asculte ce spun obsedatii de conspiratii, grupuri, strategii… Sincer cred ca cei care fac asemenea deductii pur si simplu gindesc in conformitate cu sistemul care le e cel mai familiar, adica al lor. Probabil cei care toata viata nu au admirat pe cineva decit interesat, conjunctural, nu-și pot imagina ca exista pe lume intimplari, intilniri, puncte de vedere comune, preocupari comune, bibliografii comune… Vladimir Tismaneanu e un caz exemplar de evaluare directa, asumata, extrem de nuantata a unor situatii, intimplator biografice. Ma intreb citi dintre intelectualii romani, unii cu ascendente asemanatoare sau chiar mai problematice, au avut taria sa se expuna astfel si s-o faca intr-o maniera nu narcisiaca, nici justitiara, ci pur si simplu semnificativa si utila pentru oricine vrea sa inteleaga cum a fost povestea asta cu comunismul.

    • @ Politically correct

      Foarte interesant, comentariul dumneavoastra!

      Din primul paragraf razbate tema „basist / anti-basist”. O tot auzim, pe la anumite televiziuni.

      In al doilea paragraf faceti referire la alegeri si tineti sa mentionati ca nu va intereseaza. Le mentionati doar ca sa subliniati ca nu va intereseaza, sau vi se pare ca sunt tema articolului? Ori, poate, doar va deranjeaza sustinerea domnului Tismaneanu, pentru MeMe? :)

      Din ultimul paragraf razbate la lumina omenia dumneavoastra si grija pe care i-o purtati doamnei „OMN”. Compasiunea este o calitate de apreciat.

      In final, o intrebare: „din.ro” si „in.ro” sunt site-uri pe internet? Sau aveti o jena sa scrieti „Romania”?

  14. Referitor la acest text foarte bine scris de asemeni si care ar trebui citit si recitit de toti calomniatorii dlui Tismaneanu, nu pot sa-mi ascund satisfactia vazand ca in doua randuri dl Tismaneanu subliniaza concluzia estentiala a raportului domniei sale fta de regimul comunst de la noi si cred ca evident si de oriunde in cele doua cuvinte: regim ilegitim si criminal.

  15. De apreciat readucerea in atentie, in motto-ul din actualizare, a deosebirii dintre contemplatie si actiune, pe care se vede bine ca Oana Niculescu-Mizil o cunoaste, probabil din familie, la fel de critic ca si Marx. Oare Andrei Plesu a gustat ironia Oanei? Ar trebui, cred, teza a 11-a despre Feuerbach a lui Marx, din 1845, nu are cum sa-i fie straina. O reiau, aici, pentru spumoasa utilizare a unei teze vechi, intr-un context nou: „Filosofii n-au facut sa interpreteze lumea in moduri diferite; este vorba insa de a o schimba.”

  16. Ce-mi place mie la comunisti este taria lor da caracter : P N Mizil, A Paunescu, C V Tudor, I Verdet si multi altii, printre care si „Maestrul” R B, dupa ce au pus umarul din greu la construirea cultului (pesonalitatii ?) lui N Ceausescu dupa moartea idolului s-au dat repede cu acela care, nu numai ca a afirmat despre Ceausecu ca „a intinat valorile morale ale comunismului stiintific” dar a fost si (cel putin) coautor la simulacrul de poroces prin care s-au debarasat fara nici un scrupul de el – cu ION ILIESCU. Si, mai mult decat atat, au cautat (si cauta permanent) „sa pastreze vie amintirea „marelui conducator” evidentiind permanent „maretili realizari” ale regimului comunist a carui exponent a fost „odiosul” Ceausescu iar Iliescu, nu se simte ofensat.

    HARASO HARACTER ! D-aia-i mandra Oana cu bunicul ei !

    PS. N-as vrea sa se creada ca-i regret moartea lui Ceusescu. Ar fi trebuit sa fie condamnat in urma unui proces adevarat. Asa ceva era insa imposibil deoarece ar fi dus in cele din urma la un proces al comunismului. Nici un comunist din lume nu -si putea dori asa ceva.

  17. Datoram lui Anthony Beevor una dintre cele mai bune carti despre Razboiul Civil din Spania.

    Lucrarea lui Antony Beevor a apărut inițial în 1982, în Regatul Unit – sub numele The Spanish Civil War – la șapte ani de la moartea conducătorului Francisco Franco, perioadă în care noua administrație a Spaniei începuse procesul de declasificare a documentelor u privire la razboiul civil.
    După colapsul Uniunii Sovietice din anii ’90, istoricilor spanioli li s-a permisul accesul la informațiile odinioare secrete din arhivele sovietice. Pentru a marca aniversarea a 70 de ani de la inceperea razboiului civil, Beevor a publicat o ediție revizuită și adăugită sub numele The Battle for Spain: The Spanish Civil War 1936-1939, lucrare care tradusă în limba spaniolă de colaboratorul său Gonzalo Pónton s-a bucurat de un succes imens: best-seller timp de trei luni în Spania.

    o sugestie pentru Oana Mizil ar fi sa citeasca volumul lui Arthur Koestler despre acele lagare din Franta, Scum of the Earth

    Dl. profesor, credeți că Oana Mizil e interesată de astfel de lucrări? Hmmm…

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Vladimir Tismaneanu
Vladimir Tismaneanuhttp://tismaneanu.wordpress.com/
Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism, Fascism, and Some Lessons of the Twentieth Century" (University of California Press, 2012), "Lumea secreta a nomenclaturii" (Humanitas, 2012), "Despre comunism. Destinul unei religii politice", "Arheologia terorii", "Irepetabilul trecut", "Naufragiul Utopiei", "Stalinism pentru eternitate. O istorie politica a comunismului romanesc", "Fantasmele salvarii", "Fantoma lui Gheorghiu-Dej", "Democratie si memorie" si "Reinventarea politicului. Europa de Est de la Stalin la Havel". Este editor a numeroase volume intre care "Stalinism Revisited", "The Promises of 1968", "Revolutiile din 1989" si "Anatomia resentimentului". Coordonator al colectiilor "Zeitgeist" (Humanitas) si "Constelatii" (Curtea Veche). Co-editor, impreuna cu Dorin Dobrincu si Cristian Vasile, al "Raportului Final al Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturiii comuniste din Romania" (Humanitas, 2007). Co-editor, impreuna cu Bogdan Cristian Iacob, al volumului "The End and the Beginning: The Revolutions of 1989 and the Resurgence of History" (Central European University Press, 2012). Co-autor, impreuna cu Mircea Mihaies, al volumelor "Vecinii lui Franz Kafka", "Balul mascat", "Incet, spre Europa", "Schelete in dulap", "Cortina de ceata" si "O tranzitie mai lunga decat veacul. Romania dupa Ceausescu". Editor, intre 1998 si 2004, al trimestrialului "East European Politics and Societies" (in prezent membru al Comitetului Editorial). Articolele si studiile sale au aparut in "International Affairs" (Chatham House), "Wall Street Journal", "Wolrld Affairs", "Society", "Orbis", "Telos", "Partisan Review", "Agora", "East European Reporter", "Kontinent", "The New Republic", "New York Times", "Times Literary Supplement", "Philadelphia Inquirer", "Gazeta Wyborcza", "Rzeczpospolita", "Contemporary European History", "Dilema Veche", "Orizont", "Apostrof", "Idei in Dialog" , "22", "Washington Post", "Verso", "Journal of Democracy", "Human Rights Review", "Kritika", "Village Literary Supplement" etc. Din 2006, detine o rubrica saptamanala in cadrul Senatului "Evenimentului Zilei". Colaborator permanent, incepand din 1983, al postului de radio "Europa Libera" si al altor radiouri occidentale. Director al Centrului pentru Studierea Societatilor Post-comuniste la Universitatea Maryland. In 2006 a fost presedintele Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. Intre februarie 2010 si mai 2012, Presedinte al Consiliului Stiintific al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER). Doctor Honoris Causa al Universitatii de Vest din Timisoara si al SNSPA. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Universitatii Maryland.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro