vineri, martie 29, 2024

Un aristocrat rosu: Ion Gheorghe Maurer si pseudo-justitia comunista

Motto: „Revolutionarii de profesie sunt niste dogmatici si niste fanatici dezagreabili. … Au suflet, dar pot deveni asasini oricat ar fi de delicati si candizi.”–Petre Pandrea

Atunci cand ni se spune ca tanara generatie de intelectuali romani este dezinteresata de trecutul totalitar, este reconfortant sa vezi ca lucrurile nu stau catusi de putin astfel. Salut publicarea pe “Contributors” a unui articol onest, informat si extrem de necesar despre istoria Institutului de Cercetari Juridice in anii comunismului. Autoarea este Diana Ionescu, doctor in drept la Universitatea Babes-Bolyai din Cluj. Numit in fruntea acestui institut in perioada stalinismului dezlantuit, avocatul Ion Gheorghe Maurer (1902-2000) a fost un comunist convins, s-a convertit in revolutionar de profesie inca din anii clandestinitatii, a imbratisat neconditionat crezul utopic bolsevic, a sustinut total si fara rezerve regimul totalitar, inclusiv anihilarea statului de drept prin masuri abuzive si prin incalcarea sistematica a drepturilor omului. Nu a protestat niciodata impotriva Gulagului romanesc, a fost omul de incredere al lui Gheorghiu-Dej si a beneficiat imens de relatia cu dictatorul comunist. A avut conflicte cu Ana Pauker, dar era vorba de chestiuni personale, nu de divergente ideologice sau politice. Leninist consecvent, a facut parte din categoria acelor true believers analizati de Eric Hoffer intr-o carte care ramane de o dogoritoare actualitate. Maurer era presedintele Consiliului de Ministri al RPR si membru al Biroului Politic al CC al PMR in 1963, acum cinci decenii. Era numarul doi in ierarhia dictaturii. In acel an murea in inchisoare Ion Mihalache.

Avocatul de stanga Petre Pandrea (1904-1968), aparatorul atator ilegalisti, si apoi, dupa 1945, al prigonitilor din noul regim, autor al unor lucrari int-adevar exceptionale de filosofie a dreptului, prietenul lui Gheorghi Dimitrov, autorul unui proiect fascinant de „helvetizare a Romaniei”, cumnatul lui Patrascanu, a facut ani grei de temnita atunci cand Maurer prospera, alaturi de alti fosti amici, intre care Mihai Ralea, si protejati, precum Avram Bunaciu. Ar fi normal, cred, ca intr-o Romanie redevenita democratica, Institutul de Cercetari Juridice al Academiei sa omagieze memoria unui Petre Pandrea, nu a lui Maurer. Poate chiar sa-i poarte numele. Tradandu-si chemarea de aparator al dreptatii, Maurer a fost un arhitect al sistemului totalitar, l-a sustinut din rasputeri si l-a justificat prin toate actiunile sale.

L-a detestat pe Lucretiu Patrascanu. Cinic si arivist, Maurer il invidia pe Patrascanu pentru influenta sa in partid si, mai ales, printre intelectuali. In plus, ca si Leonte Rautu, Maurer a fost steril ca teoretician, nu a scris propriile carti, nu a lasat in urma niciun text memorabil. Numit in fruntea Prezidiului MAN dupa moartea lui Petru Groza in 1958, Maurer a fost instrumentul formal pentru aprobarea variilor sentinte si decizii din epoca (procesul lotului Noica-Pillat, procesul Comertului Exterior, procesul celor acuzati de atacul asupra unei filiale a Bancii Nationale si cate altele). Trecuse printr-o oarecare sperietura in 1958, fusese el insusi acuzat de „discutii neprincipiale”. Stia ca pentru Dej „fluieratul in biserica” nu era o bagatela. Se invatase minte si executa poruncile dictatorului fara sa cracneasca.

Cu aparenta sa senioriala, cultivat si elegant, pasionat de vanatoare, bautor de coniac ultra-select, era ceea ce putem numi un aristocrat rosu. Petre Pandrea, care l-a cunoscut bine, il numea pe Jenica Maurer, veritabilul Lenin al comunismului romanesc: “Pentru postul de Lenin valah a candidat Lucretiu Patrascanu. N-avea stofa nici de Lenini, nici de Stalin. A fost lichidat de Ana Pauker, devenita o … Stalina valaha, cu al sau Beria, nenorocitul de Teohari. A fost lichidata si Ana Pauker, si Luca, si Teohari, si Chisinevschi. A fost lichidat, in a doua repriza, si Leninul valah, Lucretiu Patrascanu, singurul candidat la leninat bastinas. A fost spurcat cu laturi si cu fecale, facut cu ou si otet in comunicatul in care se anunta executia. Cine-i Leninul valah? E un om cu vointa clara, care stie ce vrea si ce face, un om cu o vointa naprasnica, un om jignit de multi, cu complexe de inferioritate si cu supracomplexe, de supra-superioritate (Uberwertigkeitstrumpf). E vorba de Jenica Maurer, vechiul meu amic, Zechkumpane, avocat, amic de bara si de zaiafeturi, de licee militare, de puscarii si de mese imbelsugate…” (“Memoriile mandarinului valah”, Editura Albatros, 2000, p. 150) Tenacitate, vointa de fier, natura neinduplecata si neinduratoare, intransigenta ideologica, abil camuflate prin superficiala pojghita de politete burgheza, acestea au fost atributele personalitatii politice numita Ion Gheorghe Maurer. O combinatie pernicioasa de fanatism si hedonism.

A jucat un rol decisiv, impreuna cu Emil Bodnaras si Chivu Stoica, in instalarea la putere a lui Nicolae Ceausescu in martie 1965. S-a trezit tarziu si nu a facut nimic pentru a limita aberatiile impuse de Ceausescu. Maximum de delimitare era faptul ca aplauda mai putin entuziast decat altii. Nu neg ca, intre 1963 si 1968, a sustinut unele reforme interne, ca nu era un maniac al industrializarii fortate si ca respecta valorile culturale. Nu avea inhibitiile penibile ale activistilor necizelati atunci cand calatorea in Vest si a incurajat o politica externa cu unele aspecte autonome. A avut un rol notabil in conceperea Declaratiei din aprilie 1964. S-a intalnit cu Mao Zedong si cu Nikita Hrusciov, a stiut sa apere neutralitatea romaneasca in conflictul dintre cele doua super-puteri comuniste. Avea reale calitati de diplomat, de mediator. A mers la Paris in acel an, s-a intalnit cu presedintele Charles de Gaulle. Vorbea franceza la perfectie, a facut fata remarcabil ca exponent al unei Romanii in curs de vaga liberalizare. La intoarcere, intr-o sedinta de Birou Politic, a avut grija sa-l perie pe Dej si sa compare stilul lui de Gaulle cu acela al despotului de la Bucuresti. Unul dintre putinii sai protejati a fost Gheorghe Gaston Marin. Cand, dupa moartea lui Dej, Ceausescu l-a debarcat de la Planificare, Maurer l-a facut consilierul sau personal. Maurer si Gaston erau apropiati inca din perioada de dupa razboi cand lucrasera amandoi in ministerul condus de Dej. Tot Maurer a obtinut pentru Gaston postul (cu rang de ministru) de presedinte al Comitetului de Stat pentru Preturi.

In plus, avea un real simt al umorului. Un martor ocular imi povesteste ca Maurer ii spunea mereu generalului Ion Ionita, ministrul apararii: “Da-mi o divizie de tancuri si ma fac dictator intr-un stat din Africa !” Se distra copios pe seama activistilor ignari, ii zeflemisea fara mila. Ca politician, insa, nu si-a articulat vreodata ideile de o maniera coerenta, nu a fost nici in vis un Imre Nagy al Romaniei.Nu exista niciun motiv de a-l privi altfel decat pe ceilalti potentati ai regimului, de la Gheorghe Apostol la Ilie Verdet, sa spunem. Sofisticarea sa este mai degraba o circumstanta agravanta. Era condescendent si dispretuitor, avea o parere exceptionala despre sine. Singurul om politic pe care l-a pretuit, ii marturisea Laviniei Betea, a fost Dej. Era vorba de fascinatia intelectualului revolutionar pentru proletarul veritabil.

Ca jurist, Maurer a sprijinit statul faradelegii mascata in pseudo-legalitate. Tocmai pentru ca avea aceasta formatie, ar fi trebuit sa spuna “Nu” in multe situatii. Nu a facut-o. Dupa pensionarea din 1974, s-a complacut in lux si privilegii, n-a schitat niciun gest real de sfidare a dictaturii. Nu a fost nici macar un fractionist precum semnatarii “Scrisorii celor sase”. Nationalismul bombastic ii repugna. Obisnuia sa spuna, auto-ironic: “Sunt german dupa tata, francez dupa mama, dar eu sunt roman get-beget”. S-a despartit de prima sotie, cu care a avut o fiica (cel putin asa se spunea). Cea de-a doua sotie, Elena (Lilica), era obraznica, inculta si dominatoare. O lasa sa-si faca mendrele si, de fapt, o ignora. Din cate stiu, ruptura cu Ana Pauker, a fost legata de suspiciunile acesteia privitoare la trecutul Elenei Maurer si nicidecum de cine stie ce divergente politice. O cunoscuse pe Lilica la tenis, sport „decadent”, iar vigilenta Ana se intreba: „Cine stie ce serviciu i-a plasat-o in brate?” (informatie de la o persoana aflata candva in anturajul Anei Pauker). Evident, Maurer a cautat ulterior sa se prezinte drept un anti-stalinist avant la lettre. Nu a fost, era o nascocire, o fictiune.

N-a avut prieteni, a murit in deplina solitudine. Un cunoscut intelectual care l-a vizitat spre sfarsitul vietii imi povestea despre un Maurer decrepit, traind intre vase murdare, mobile delabrate si mult praf. Fiul sau, Jean, a facut Liceul German, apoi a studiat fizica la Universitatea din Bucuresti. Are doua fiice cu prima sotie, Dana Gavrilovici. L-am cunoscut relativ bine, era modest, agreabil ca persoana, inteligent, complet diferit de un Nicu Ceausescu. Tatal sau s-a opus oricarei cariere in UASCR.

Biografia politica a lui Ion Gheorghe Maurer a coincis cu meandrele comunismul romanesc. A imbratisat de tanar miturile staliniste si le-a sustinut pana la prabusirea dictaturii, acum 24 de ani. A esuat in marele sau proiect intelectual, scrierea unei carti despre „Marx si lumea de azi”. A denuntat in 1968 „acele mult prea triste si prea urate fapte”, adica faradelegile comise de Securitate, dar nu a a actionat pentru a resuscita statul de drept. S-a opus unui proces al lui Alexandru Draghici. A fost unul dintre stalpii statului de nedrept (Unrechtsstaat). Era constient de imensa minciuna pe care se baza sistemul, dar nu a facut nimic spre a o destrama. Se spune ca in momentul ungerii lui Ceausescu drept urmas al lui Dej, Maurer l-ar fi indemnat: „Orice s-ar intampla, fereste-te sa ai sange pe maini!” Un sfat intelept pe care nesabuitul Ceausescu a decis sa-l ignore.

Cum a fost posibila convertirea unui om inteligent si rafinat precum Maurer la utopia leninista? Cum a putut el accepta dominatia unor politruci rudimentari si resentimentari? Raspunsul il gasim, probabil, in cartea lui François Furet despre pasiunea revolutionara de stanga in veacul XX. Maurer a fost un antifascist, a identificat rezistenta impotriva nazismului (si in Romania a legionarismului) cu cauza sovietica. A intonat, mai intai in sotto voce, apoi tot mai strident, mitologia egalitarismului marxist. A trait extazul stangii radicale cu patima. A practicat servitutea voluntara. Inca din anii 30, a aderat, asemeni altor intelectuali de stanga la secta mesianica a comunismului romanesc. Si-a emasculat simtul critic in numele unui ideal abstract si descarnat. A fost convins ca serveste civilizatia. In realitate, a devenit un sprijinitor al barbariei. Nu a avut curajul despartirii de partid, nu s-a delimitat de isteria cultului personalitatii lui Ceausescu. Nu a protestat in scrisori catre Ceausescu, precum un Tudor Bugnariu, impotriva statului politienesc. A preferat sa se bucure de privilegiile acordate unui curtean dezabuzat, dar, in ultima instanta, loial si disciplinat.

Nu a fost catusi de putin naiv. Dupa prabusirea regimului, Maurer a spus lucrurilor pe nume, a recunoscut natura obstinata, perena si persistenta a stalinismului romanesc, ceea ce numesc stalinism pentru eternitate. A ramas convins ca problema se rezuma la Stalin si nu a inteles ca, de fapt, bolsevismul se nascuse din marxism: „… cei care leaga societatea in care am trait noi de gandirea lui Marx si Engels, gresesc. Societatea noastra a fost croita dupa mintea lui Stalin. Noi am trait in stalinism, iar Ceausescu nu a fost altceva decat un Stalin al Romaniei.” (v. Lavinia Betea, „Maurer si lumea de ieri. Marturii despre stalinizarea Romaniei”, Arad, Fundatia Culturala „Ioan Slavici”, 1995, p. 204, subl. mea)

Cu cativa ani inainte de moarte, intrebat daca isi recunoaste vreo culpabilitate, Maurer raspundea senin: „Nu ma pot simti vinovat de nimic de vreme ce eu am crezut ca intotdeauna exista o pozitie progresista si chiar m-am luptat pentru a adopta o asemenea pozitie in perioada respectiva.” (ibidem, p. 242). Imbatat cu elixirul dialecticii materialiste, convins ca progresul istoric (un mit teleologic) justifica oricate abominatiuni, Ion Gheorghe Maurer a trait si a murit fara remuscari, nu s-a cait si nici nu a inteles de ce ar fi trebuit sa se caiasca….

https://www.contributors.ro/editorial/icj-la-aniversare-o-alta-obligatorie-aducere-aminte-si-un-omagiu-adus-acelora-care-au-spus-nu/

Despre pasiunile si iluziile stangii radicale in secolul XX:

http://www.humanitas.ro/humanitas/trecutul-unei-iluzii

Despre Eric Hoffer si fanaticii revolutionari:

http://www.lapunkt.ro/2013/12/20/adeptii-fanatici-reflectii-asupra-naturii-miscarilor-de-masa/

Despre omul politic democrat Ion Mihalache, mort in Gulagul romanesc:

http://www.lapunkt.ro/2013/12/27/ion-mihalache-rezistenta-ca-temelie-a-libertatii/

Despre Gheorghe Gheorghiu-Dej si baronii sai:

http://www.humanitas.ro/humanitas/fantoma-lui-gheorghiu-dej

http://www.polirom.ro/catalog/carte/spectrele-lui-dej-incursiuni-in-biografia-si-regimul-unui-dictator-4775/

https://www.contributors.ro/politica-doctrine/cine-a-fost-gheorghiu-dej-bizantinism-stalinism-si-revolutie/

Distribuie acest articol

42 COMENTARII

  1. A murit linistit… mare pacat. Asta imi da oarece ganduri pesimiste fata de soarta pe care o sa o avem.

    Dar si mai mare pacat este ca o institutie ii poate aduce azi elogiul sub egida Academiei.
    Acum… cand zic egida… pare mai mult scutul lui Perseu (cu Medusa) decat scutul lui Zeus (cu pielea caprei ce l’a ocrotit) pentru ca aceasta Academiei cum bine stim este o relicva stalinista, o creatura fosila ce a supravietuit la mare adancime si din cand in cand mai auzim de ea.
    Conteaza mai putin trasaturile omului… ci faptele lui. Toate faradelegile pe care le’a incuviintat, aprobat, sustinut. Aici trebuia sa existe o lege care sa impiedice asa blestematii. Altfel ar fi fost daca cutarescu sef de institut ar fi laudat pe… Rudolf Hess sau Roland Freisler, nu’i asa?

    Ca detaliu semnificativ, Fabian von Schlabrendorff trebuia judecat si avea sanse sa fie contamnat la moarte pentru complotul pentru asasinarea lui Hitler, cand in urma unui atac aerian judecatorul Roland Freisler isi pierde viata. Fabian von Schlabrendorff devinde dupa razboi devine judecator la curtea constitutionala…. La noi dupa ’89 tot oamenii lui Maurer au luat puterea, asta este diferenta si de aceea si suntem unde suntem.

    Dincolo de orientarea politica, unde nu exista justitie nu poate exista o societate libera. Dreaptatea vine de’a dreapta libertatii asa cum Isus vine de’a dreapta Tatalui.

    Or noi avem numai niste nelegiuiti in locul in care ar trebui sa avem niste oameni al caror simt de dreptate sa ne aduca numai bine. Oameni care se „respecta” numai pentru comportamentul vanitos si luxul aratat. Nu conteaza ce blestematii a facut canalia… daca are colectie de tabouri, daca vanzeaza, daca are colectie de arme, daca colectioneaza carti si harti, daca bea cogniac scump, daca este plin de fumuri si daca mai are si un post de profesor universitar… se va bucura de respectul acestei lumi create prin anii ’50. Ah… se duc si la concerte simfonice la Ateneu… au toalete de gala si multe ifose de aristocratie. Aristocratia rosie… care acum e mai putin rosie dar nu si’a pierdut spiritul de banda, pentru ca ei asta sunt: o banda care au pradat si siluit o tara.

    • Excelent comentariul dvs , si in completare la precedentele pe care le-ati facut pe aceeasi tema . Pe de alta parte, articolul de mai sus si care translateaza aici o discutie (…) , nu este de fapt decat un comentariu la articolul exceptional al doamnei Diana Ionescu , articol care pentru prima data devoaleaza unele din tehnicile de sistem prin care ingineria sociala sociala comunista a ingenuncheat un intreg popor si o intrega societate (http://www.contributors.ro/editorial/icj-la-aniversare-o-alta-obligatorie-aducere-aminte-si-un-omagiu-adus-acelora-care-au-spus-nu/ )

      In sfarsit , modul in care a fost prezentat Ion Gheorghe Maurer in acest context este analizat din perspective complementare in comentariile de la acelasi articol amintit anterior ( sper ca link-urile de mai jos sa fie deja functionale ) :

      http://www.contributors.ro/editorial/icj-la-aniversare-o-alta-obligatorie-aducere-aminte-si-un-omagiu-adus-acelora-care-au-spus-nu/#comment-164402

      http://www.contributors.ro/editorial/icj-la-aniversare-o-alta-obligatorie-aducere-aminte-si-un-omagiu-adus-acelora-care-au-spus-nu/#comment-164810

      http://www.contributors.ro/editorial/icj-la-aniversare-o-alta-obligatorie-aducere-aminte-si-un-omagiu-adus-acelora-care-au-spus-nu/#comment-164768

      • Mi-e teama ca va inselati. Textul este nou. Evident ca am integrat in el comentariul la care va referiti, trimitand cu link la articolul respectiv. Cred ca ar fi util sa adaugam informatii si analize. Orice elemente care sa lumineze biografia lui Maurer sunt, fireste, binevenite.

      • http://universuljuridic.ro/evenimente/interviuri/interviu-cu-domnul-prof-univ-dr-mircea-dutu
        „Nicolae Cîrstea: Stimate Domnule Profesor, mă bucur să vă regăsesc în această recentă poziţie de Director al Institutului de Cercetări Juridice (ICJ).”

        http://www.icj.ro/prezentare.html
        „Institutul de Cercetări Juridice (ICJ) al Academiei Române”

        http://www.icj.ro/ROI.pdf
        p.2
        „(3) Institutul isi desfasoara intreaga activitate stiintifica sub coordonarea si controlul Sectiei de Stiinte Economice, juridice si sociologice a Academiei Romane […]”

        SECTIA DE ŞTIINTE ECONOMICE, JURIDICE SI SOCIOLOGIE
        http://www.acad.ro/sectii/sectia11_economie/eco_inst.htm
        http://www.acad.ro/sectii/sectia11_economie/eco_membri.htm

        Aceasta este treaba Academiei Romane…. ei raspund de activitatea „stiintifica”

          • in momentul vorbirii ma revolta vii nu mortii
            sa fiu sincer nu mi’a trecut prin minte ca o sa ajungem in 2013 sa trebuiasca sa aducem argumente ca sa aratam ca Maurer a fost un netrebnic. Asta spune ceva cum ziceam despre societatea de dupa ’89, despre valorile ei.

            E ca si cum Institutul Juridic din Berlin ar face apologia lui Roland Freisler… de pilda.
            Doar ca partea perversa este ca noi am avut comunisti sovietofili si comunisti sovietofobi… ultimii, ramura autohnona/autohnonizanta conduc romania si azi aruncand vina pe primii. S’a dat drumul la vanatoarea lui Visinescu si a altora ca el… insa securistii nationali… sunt bine merci, publica carti, dau interviuri, conduc intitute/institutii, predau la universitati, &c.

            Ce este socant este ca acestia, ramura Barbu/Vadim au castigat tocmai cand pareau ca au pierdut. Faptul ca nu mai pot fi indentificati cu persoana lipsita de carisma si profund antipatica, cu Vadim adica, a facut ca discursul lor sa se disipe in intreaga societatea. Apoi apar si voci perverse… aparent anticomuniste dar care folosesc aceleasi imagini esentiale/esentializante despre societate/natie… natura discursulul este acelasi cu cel din anii ’80 doar fara limba de lemn a partidului (lupta de clasa, clasa muncitoare, &c). Toate astea deterioreaza dramatic natura reprezentativitatii politice si fac posibil… orice oroare de regim. Doar un lider carismatic lipseste, un Victor Orban, ca toti acesti oameni sa se incoloneze triumfal in marsul catre noua utopie.Criza, confuzie, fragmentare, coruptie, toate elementele sunt la locul lor. Mai trebuie fitilul. Urmatoarea legislatura va arata daca tara asta are resurse sa supravietuiasca ca democratie in primul rand si apoi chiar ca tara.

        • @ prof. Tismaneanu & @ Razvan

          Acest articol este despre I.G.Maurer ca politician . Este schitat traiectul sau ante si post 1944 , pina la pensionare , parca in 1974. Este discutat rolul sau in politica interna si externa , mai ales ca prim ministru, in perioada Dej si apoi in perioada Ceausescu. NICAIERI in textul articolului nu am vazut referiri la Academia Romaniei. Ma refer la articolul scris de V.T. aici , si nu la articolul dnei (drei) Diana Ionescu , de acu citeva zile. Prima instanta in care se pomeneste despre Academia Romaniei este in comentariul lui Razvan , la care am replicat.

          Si cred ca am avut dreptate. Hai sa o luam cronologic. Dna(dra ?) Diana Ionescu a avut , se pare, niscaiva recente confruntari cu ICJ. Domnia sa scrie un articol in care critica pozitia directorului ICJ , cu emfaza la Maurer. Sa fie amandoi sanatosi – acolo se putea , eventual, aminti ca ICJ e coordonat de Academie , dar numai en passant, pt. ca Academia nu monitorizeaza interviurile date de administratori cu diferite ocazii. Se forteaza acolo, cred eu, afiliatia din anii ’50 a lui Maurer cu respectivul institut , dar ma rog, fiecare cu pozitiile si interpretarile sale. De aici si pina la un comentariu la un ALT ARTICOL (cel de fata , in care autorul , dl. V. Tismaneanu , face o trecere in revista a evolutiei lui I.G.Maurer ca om politic) , folosind expresii de genul : „… aceasta Academie cum bine stim este o relicva stalinista, o creatura fosila ce a supravietuit la mare adancime si din cand in cand mai auzim de ea.” mi se pare o cale-atat de lunga , ca mii de ani ar trebui luminii s-o parcurga ! :lol: Adica , pt. a da greutate unui argument se loveste si intr-o institutie prestigioasa, poate asa se impresioneaza auditoriul.

          Iar domnul Tismaneanu intareste asta , amintind abia in replay afiliatia lui Maurer la Academie, pe vremuri. Daca era asa de relevant, de ce nu a facut-o in corpul articolului ?

          Domnule prof. Tismaneanu , a mai fost vorba , relativ recent , pe forumul dvs. , despre Academia Romaniei. Si ati fost invitat atunci sa va dezvoltati abordarea fata de aceasta institutie simbol a intelectualitatii romane (cu tot ce are mai bun si valoros aceasta clasa ) .Dvs. insa ati ales atunci sa faceti ad hominem la respectivul comentator , determinindu-l sa se retraga din dialog. Veniti acum si sustineti atacul lui Razvan la integritatea morala a Academiei , chiar daca in corpul articolului nu ati atins acest subiect

          Nu ar fi mai practic daca ati dedica un articol acestui topic (sigur, dvs. va stabiliti prioritatile),
          decit sa va manifestati sentimentele (opiniile , pozitiile ) doar fragmentar, episodic , politicos spus ambiguu ?

          • Nu am amintit in articol nici faptul ca Maurer i-a succedat lui Grigore Preoteasa ca ministru de externe, nici ca a fost deputat in MAN. Pe forum, am oferit un fapt verificabil. Maurer, ca si Barladeanu, a ramas membru al Academiei si dupa 1989. Ambii au ajuns acolo ca oameni politici, nu ca autori de opere stiintifice. Nu va inteleg nedumerirea.

          • Oamenii astia se cunosc si impartasesc valori cumune… Faptul ca directorul ICJ declara cu mandrie mostenirea intelectuala a acestui institut arata ca nu se simte in dezacord in vre’un fel cu sefii sai. (In Romania sefilor le este in general frica si cauta sa nu tulbure apele cu opinii „teziste”) Si chiar si daca respectivului nu ii este frica atunci cei care il au in subordine ar trebui sa se sesizeze deoarece este in joc „prestigiul” institutiei.

            Academia are aceiasi structura din anii ’50, cu toate aceste instute de cercetare care in general fac nimic, cu tot felul de reviste… cu o intreaga clientela care este prinsa intr’un fel sau altul de trena Academiei, cu doctorate, cu indrumatori de doctorate, cu … si asa mai departe. Aceste sunt staliniste si si cultura lor institutionala este stalinista. Secretare atotputernice, relatii neprincipiale, comunicari conspirative (doar intre ei), uneori condica (ce dragut… exact ca in comunism, cum se strange surubul face seful prezenta dimineata… „ia condica”, genial.), proiecte de cercetare care nu intereseaza pe nimeni, publicatii pe care nu le citeste nimeni, nepotisme, e ridicol sa ne punem prolema vre’unui prestigiu. Ah… numele… dar acesta este o uzurpare evidenta. Vechea Academie nu are nimic in comun cu noua acedemie… vechea adica cea de dinaintea comunistilor pentru ca asta de dupa ’89 nu poate fi numita „noua”. Am citit pe undeva o istorie a Academiei parca destul de instructiva. Am pe undeva pe aici si o istorie a ei in date…

            Cum vad eu cronologia… ?
            Eu am ajuns destul de repede pe pagina Academiei unde erau toti cei care raspundeau de activitatea ICJ si chiar am vrut sa pe scriu pe aceasta tema dar nu am gasit decat un singur e-mail de contact (al secretarului) dar eu doream sa le scriu la toti din comitetul stiintific si sa le cer sa formuleze o pozitie oficiala vis-a-vis de parerile conducerii ICJ, pareri care jignesc. Dar… au venit Sarbatorile de Craciun si m’am tasat… Comentariile mele la celalalt articol aveau in vedere pe domnul care parea cumva ca apara ICJ de niste acuze „tendentioase” ale cuiva care avea ceva de impartit cu conducerea ICJ. Eu nici nu citisem bine acel articol pentru ca uimit de informatiile gasite am cautat imediat interviul in cauza. Acesta m’a revoltat nu cele scrise de Ioana Ionescu pe care abia apoi le’am citit. Nu am facut nici un comentariu vis-a-vis de acest text… m’a interesat personajul care aparent apara ICJ, de aceea nu am pomenit de Academie.

            Eu consider ca Sectia Academiei care raspunde de ICJ trebuie sa reactioneze intr’un fel sau altul, ca au o responsabilitate. Eu cred ca membrii sectiei respective, si nu numai, impartasesc in buna masura parerile directorului ICJ. Tocmai de aceea este necesar ca ei sa reactioneze.

            Apoi spuneti ca autoarea… Ioana Ionescu. „scrie un articol in care critica pozitia directorului ICJ , cu emfaza la Maurer” (sic!) … „Se forteaza acolo, cred eu, afiliatia din anii ’50 a lui Maurer cu respectivul institut”.
            Eu cred dimpotriva ca „emfaza” se poate gasi in textul interviului original al lui Mircea Dutu. El spune: „Şi un lucru deosebit de important: directorul fondator, Ion Gheorghe Maurer (devenit mai târziu prim-ministru al României) a reuşit să impună, printr-un articol program (celebrul „Cuvânt înainte” la nr. 1 din 1956, al revistei Institutului „Studii şi Cercetări Juridice”) ca obiectiv fundamental al activităţii ICJ analiza „constantelor dreptului, existente dincolo de orânduirile sociale”. ”

            Eu nu pot sa cer unui director de Institut al Academiei sa dea seama pentru activitatea sa stiintifica dar comitetul sectiei academice care raspunde de acel institut pot sa il intrebe mai indeaproape despre parerile sale stiintifice cu privire la rolul lui Maurer in dezvoltarea stiintelor juridice si al ICJ in acei ani de dictatura, de crime, de abuzuri in juridice, de nationalizari abuzive, de crime.

            Este vorba despre fundatia juridica a acestui stat. Or, daca Sectia juridica a Academiei considera ca cele spuse de dl. Dutu sunt normale… atunci… ar trebui sa stim si noi. Daca considera ca nu sunt normale atunci ar trebui sa ii ceara socoteala… nu stiu, sa il trimita ca pe Sova la Muzeul de la Sighet… pentru o scurta penitenta, sa faca ceva… nu sa taca. Asta daca tine la prestigiul de care pomeneati si in care eu nu cred.

            • Daca vorbim, de fundatia juridica a acestui stat , atunci ICJ si Academia Romana au avut in trecut un rol esential si am vazut deja cum. Aceste institutii au un rol esential si acum , dar sa vedem in ce sens.
              Dupa intrarea in NATO si UE , in mod paradoxal, si in loc sa urmeze calea democratizarii societatii si a intaririi societatii civile, Romania urmeaza o foaie de parcurs, dar se pare ca in sens contrar. Mai exact , desi la nivel declarativ vorbim de ” o societate bazata pe cunoastere „( sic!) avem de-a face mai degraba cu mentalitatea unei cetati aflate sub asediu . Iata ce fel de conferinte stiintifice organizeaza ICJ ( ! ) pe ce teme , si cu ce invitati :
              http://www.juridice.ro/231688/securitatea-nationala-in-societatea-bazata-pe-cunoastere-intelligence-cunoastere-strategica-si-decizie-bucuresti-26-noiembrie-2012.html
              Mai mult decat atat, se pare ca unii membrii ai Academiei Romane au si unele preocupari non-academice sa le spunem . Constantin Rauta , un savant american de la NASA si care se ocupa exact de scutul antiracheta de la Deveselu , a reprimit cetatenia romana , dar este singurul roman a carui condamnare la moarte din timpul lui Ceausescu a fost reconfirmata la 1 noiembrie 2013 in ciuda faptului ca acest lucru nu mai este posibil (http://www.evz.ro/detalii/stiri/savant-american-condamnat-la-moarte-in-romania-1065408/pagina-comentarii/1.html ). Acesta a povestit in direct la B1TV si intr-un dialog cu Malin Bot, ca Dan Dascalu, atunci vicepresedinte al Academiei Romane si aflat in America, a incercat sa-l racoleze acolo drept informator al SRI , iar faptul ca a refuzat ar putea fi explicatia acestei reconfirmari absurde a condamnarii la moarte.
              Revenind la subiect , aceasta noua orientare a societatii romanesti are un limbaj , o ideologie si o imagologie specifice dar disimulate sub simbolurile UE si NATO care sunt folosite drept paravan pentru reactivarea in forta si dupa modelul fractalilor ( spatiul virtual si lumea ideilor au devenit deja si demult campuri de lupta pe care s-au trasat sarcini si obiective operationale care trebuie indeplinite ) a structurilor de forta din vechiul regim multiplicate sub etichete democrate si europene care oculteaza asaltul lor din interior asupra tuturor institutiilor civile traditionale ( detalii :
              http://sergiusimion.blogspot.ro/2013/04/academia-universitatea-si-securitatea.html )

            • Draga Razvan ,

              1) Aici e vorba de o chestie de principiu . Eu am obiectat la clasificarea (etichetarea) facuta de Dvs. versus institutia Academiei Romaniei drept „institutie stalinista” – acuma, in 2013. Voi fi mai explicit : Academia Romaniei , ca de altfel oricare alta institutie similara (inca de pe vremea romanilor ) este prin definitie (si prin excelenta ) APOLITICA. Daca ati fi scris ca este titoista, maoista sau trotzkista as fi replicat la fel. Vorbiti despre relatii interumane – dar acestea sint similare oricarei institutii , de oriunde in lume , din totdeauna. Ele nu definesc menirea si misiunea unei institutii . Vorbiti de ” institute care nu fac nimic , … proiecte de cercetare care nu intereseaza pe nimeni , publicatii pe care nu le citeste nimeni …” si stabiliti ca din cauza asta ” … acestea sunt staliniste si cultura lor institutionala este stalinista. ” Va sugerez sa studiati premiile IgNobel care se dau in fiecare an, unor oameni din institutii academice din West , pt subiecte absurde , finantate pe degeaba , chiar fara impact (teoretic sau practic). Dar asta nu inseamna ca acele Academii sint staliniste sau ca subiectele ar avea niscaiva orientare politica.

              Dl. prof. Tismaneanu aminteste de faptul ca Maurer sau Barladeanu au fost academicieni fara opera.Asta inseamna ca institutia e stalinista ? Dumnealui stie f. bine ca acele numiri (ca si in cazul Roller, sau Manea Manescu ) au fost „onorifice” , un echivalent al lui „Doctor Honoris Causa” si ca ele nu au dat caracter politic institutiei si activitatii sale. Maurer a fost , la un moment dat , presedinte de onoare al Asociatiei Vanatorilor si Pescarior Sportivi. Inseamna ca respectiva asociatie era „stalinista” ? :lol: Chiar si cind academicianul Lisenko a promovat faimoasa teorie (evident gresita) si a fost ridicat in slavi de Stalin , nu s-a considerat ca Academia URSS de atunci ar fi „stalinista” , desi teoria respectiva se conforma „maretelor indrumari ale celui mai mare savant din lume –tov. Stalin ” . Adica , eu cred ca trebuie sa fim grijulii atunci cind folosim concepte si instrumente de lucru pentru a generaliza intr-o disciplina ce-si spune „stiinta” (political science). SI sint profesionisti ai acestei discipline .Iar eu cred ca atunci cind un profesionist (political SCIENTIST) abuzeaza de concepte , le foloseste aiurea ,(for who knows what reasons) , mai ales cind e vorba de concepte de baza in domeniul respectiv , well, se descalifica din profesie.(ma refer la descalificare si nu la discreditare) . Eruditia e una, rigurozitatea si precizia (chiar intr-un domeniu precum stiintele politice) e altceva. Evident, discut in general , fara a avea pe cineva in particular in gind .

              2) spuneti Dvs. : ” Vechea Academie nu are nimic in comun cu noua academie… vechea adica cea de dinaintea comunistilor ” Eu consider atfel : nu exista „academie veche” si „academie noua” . Este o singura Academie a Romaniei , cu pernanenta si continuitate , Adica institutia – simbol a intelectualilor romani, din RO sau aiurea , si din totdeauna. Cu tot ceea ce au dat mai bun . romanilor si lumii. Ca orice om, si academicienii , si institutia ca atare au fost „supt vremi si supt vremuiri”. Au facut concesii, au fost erori . Dar menirea institutiei ca atare a ramas la fel – si categoric e APOLITICA. E singura , de altfel , care a rezistat , neatinsa , in ultimii 24 de ani. Iar atunci cind este etichetata drept „stalinista , ceausista . maoista, titoista etcsamd” cu toate conotatiile ce rezulata din asta , well , cred ca e o incercare de a denigra nu numai institutia ca atare ci clasa intelectualilor romani pe care o reprezinta . De ce se fac astfel de etichetari politice unei institutii apolitice ? De ce se politizeaza acolo unde nu e cazul ? Cum nu sint expert in domeniu (adica political scientist) nu ma hazardez cu un raspuns, dar poate ne explica Domnul Profesor Universitar Doctor Vladimir Tismaneanu cum sta treaba .

              3) in rest , pentru intamplarea cu ICJ e posibil sa aveti dreptate , nu cunosc detaliile de acolo. Dar cred ca Academia ca institutie nu poate monitoriza , cenzura si supraveghea toate interviurile date de administratori ai subunitatior in timpul lor liber. Era un moment aniversar , si directorul probabil a dorit sa arate o continuitate in timp . LA urma urmei, Maurer s-a manifestat ca om politic la CC , in Biroul Politic, la MIn. Externe si binenteles la sedintelel Consiliului de Ministri. La ISJ s-a exprimat ca jurist , aflat si el , atunci, supt vremi… La fel cum la vanatoare s-a manifestat ca vanator, si nicidecum ca jurist sau politician. Ca ursul nu stie carte :lol: Veti concede , totusi , ca directorul ISj nu a propus dezvelirea unei placi memoriale Maurer, nici nu a propus schimbarea denumirii ISJ in ceva legat de Maurer. Adica , poate ca e bine sa pastram proportiile si sa nu ne inflamam cind nu e cazul .

              Un Revelion placut !!

            • @Gigel
              1. Academia este stalinista pentru ca a fost creata asa cum este ea acum in epoca stalinista. Altfel, ea este ceea ce este nu prin ceea ce face ci prin ceea ce nu face. Ea nu face nimic pentru ca e total anacronica. Ea poate fi unita cu Muzeul Antipa daca tot se vorbeste de unirea unor muzee. E o fosila. Ce face o fosila: nimic.

              1bis. Da, inseamna ca Academia era populata de oameni obedienti puterii politice. Numirile nu erau onorifice… pentru ele controlau, aveau puterea. Asa cum azi de pilda Dan Berindei, un dinozaur al istoriei, controleaza structirile academice ale institutelor de cercetare. Nu e nimic onorific acolo. El inca isi mai poate impune vointa si drept urmare este gratulat cu o caruta de prostii onorifice: volume omagiale, honoris cauza, &c. Aceste lanturi sunt lanturile slabiciunii ale unui sistem in coma de ceva vreme.

              2. Este dreptul dv. sa vedeti permanenta si continuitate. Eu vad lucrurile diferit. In 48 ai mei nu au fost arestati pentru „continuitate” iar in 89 eu nu am fost ub strada pentru continuitate. Continuitatea cat si discontinuitatea nu sunt concepte istorice asa ca inteleg ca unii pot avea perceptia continuitatii. Ceea ce refuz eu institutiilor acestui stat este sa isi asume aceasta continuitate. Oamenii au dreptul sa creada ce doresc dar nu si institutiile statului care au fost castigate in urma unei revolutii in care au murit oameni.

              2bis, fiecare isi alege simbolurile pe care le doresc. Uneori lucrurile care sunt sfinte … pot fi profanate si atunci apar altele. Aceast simbol este maculat de colaborarea cu aparatul de opresiune … si pt D-zeu Elena Ceausescu a stat in bancile alea!

              Povestea cu apolitica in tara asta… e o poveste lunga, complexa cum ar spune unii.

              3. Da… era culmea sa fie si o placa memoriala…. desi never say never… Chesiunea este ca etosul lor national comunist ii face sa fie nostalgici dupa vremurile anterioare cand si’au consturit carierele (uneori intr’un mod nu tocmai moral). Au pus din plin umarul la societatea multiratelar dezvoltata si au inca aceasta mandrie gaunoasa in a participa intr’un experiment care a distrus aceasta tara. Ah… daca ii ascultam pe securistii de bine… totul era minunat… si toti erau patrioti si luptau impotriva ocupantului sovietic dezvoltand patria noastra socialista. E o mandrie dar e naibii de calpa. Tara nu a fost salvata ci pusa pe butuci de un dement cu familia lui si cu politrucii care au sarit sa participe la asta. Or, privilegiile academiei au fost cei 12 arginti ai lui Iuda pentru care au inghitit toate ororile unui regim criminal. Si crima lor este cu atat mai mare cu cat au profanat un simbol al natiunii romane, Academia. Ei sunt o rusine si nu o mandrie ai neamului asta.

              PS. In aceste institute exista si oameni care au ajuns acolo in urma unei oportunitati profesionale si nu au a face cu perioada stalinista. Or, activitatile lor daca sunt laudabile sunt in pofida si nu datorita Academiei.

              PPS. Porcaria care poarta numele Bibliotecii Academiei… merita o atentia aparte, nu este loc aici pentru cata bataie de joc se petrece acolo. Este o rusine nationala … cred ca Dimitrie Sturdza, Ioan Bianu se rasucesc in mormant…

              Un an bun va doresc!

        • Referitor la Institutul de Cercetari Juridice : Ca sa fie CLAR – In toata perioada comunista a Romaniei acest institut a fost 100 % o filiala a Securitatii ! Sa nu uitam ca in el au lucrat o Rodica Stanoiu sau A. Nastase ! La Uzina Danubiana , unde am lucrat de la inceputul constructiri era un batran avocat jurist consult – Dupa moartea batranului ne-a venit – de la acest „faimos institut un june jurist – uns cu toate alifiile securitatii – care de fapt se ocupa de cu totul alte probleme – dar totdeauna cu iz secu > Asa am inteles „rolul si misiunea” – mai putin academice ale „Filialei Secu” pompos numita ! Dupa ’89 tovarasul a devenit mare afacerist cu produse petroliere importate din Rusia ! Se leaga ? Deci merita sarbatorit acest institut devenit SUBIT filiala a …. (C) Ademiei ! – alta cloaca impanzita de baieti cu ochi albastri !

  2. Excelent articol si excelente trimiterile.
    Un pasaj atribuit lui Eric Hoffer mi-a retinut atentia.

    “Gândirea și trăirile pot genera violența doar atunci când sunt mai întâi transformate în cuvinte violente. Este imposibil să explici cauzele violenței dacă sintagmele violente nu sunt luate la fel de în serios precum acțiunile violente. Este incert faptul că o societate poate beneficia de ordine și stabilitate în condițiile în care insultele și obscenitățile care ultragiază sensibilitățile personale și comunitare trec necontestate și nepedepsite.”

  3. IG Maurer a avut o traiectorie interesanta, as spune de la curaj la lasitate. A inceput ca georgist – a candidat cred in 1937 (faimoasele alegeri care l-au rasturnat pe Gutza Tatarascu) din partea partiduletului lui Gheorghe Bratianu – o fi fost „in misiune ordonata” precum grupul rosu oltean (Rosianu et al) la tzaranisti? A riscat in acei ani, probabil protejat si de relatiile pe care le avea in „lumea veche”. In 1971, dupa vizita in China l-a avertizat pe „Nicu” ca Romanai nu e China ca sa poata fi implantata la noi revolutia cartzuliei rosii maoiste. O stiu de la Jean Maurer, care ne-a spus asta colegilor din consilul AS al facultatii, mi-aduc aminte de un fiu al lui Mezincescu si de viitorul prim-cumnat al lui bombo de la Cornu, Ghitza P, care prefera stilul boem infantil si evita politicalele, spre deosebire de viitoarea sa sotie Valentina V, colega mea de liceu. Evident Jean stia ca Nicusor o sa afle, chiar daca nu era de fatza (eram in acelasi grup largit). Si totusi Maurer nu a facut nimic sa impiedice cursul spre prapastie, fiind, evident un sibarit (stiu destule despre vanatori) mai preocupat de confortul sau deact de soarta populatiei. E drept ca si ceausecu l-a protejat pana la sfarsit, poate ca recompensa pentru martie 65 (Maurer il tutuia, ii spunea Nicule chiar in public si ceausescu accepta).
    Revenind la zilele de acum, astazi doua stiri ultra-relevante pentru mizeria din Romania:
    – ponta la masa la Savarsin cu fostul rege (sunt curios ce va comunica „casa regala”)
    – doi grevisti ai foamei de la Pungesti au avut nevoie de ingrijiri medicale – nici o televiziune nu pomeneste de acesti minunati tzarani din Pungesti – porcul, ponta si borfashul pc-ist coman tzin capul de afis.
    Amarata tzara!

  4. Domnule Profesor,

    Sfatul dat de Maurer lui Ceausescu la ungerea acestuia din urma ca dictator nu numai ca suna extrem de ipocrit, avand in vedere cele prezentate de dvs, aici despre atitudinea lui Maurer fata de regimul comunist, dar mi-e teama ca e tot un zvon inventat de propaganda ce sustinea ca Maurer ar fi fost anti stalinist.
    Referitor la ipocrizia acestor autoproclamati dusmani ai „capitalismului in putrefactie,” este important de mentionat cum acestia s-au dedulcit la „viciile” si „otravurile” capitaliste: coniacuri fine, vile de vacanta, vanatoare, trabucuri fine (vezi Tito), sau filme Hollywoodiene (vezi Stalin).

    • In Coreea de Nord, dictatorul si-a executat o ruda dedulcita la viata de lux. Un reportaj facut de o televiziune nordatlantica prezenta declaratii revolutionare ale nordcoreenilor „obisnuiti”, de pe strada. Comentariul dvs imi aminteste de acele declaratii.

      • Principala acuzatie pentru care Kim Jong-un si-a executat unchiul a fost tentativa de lovitura de stat despre care nu stim nimic…poate chinezii stiu mai mult. Restul acuzatiilor par a fi elemente tipice de „infierare” a celor cazuti in dizgratie.

  5. Dragă Volo, te citesc mereu cu interes, mersi că m-ai pomenit într-una din recentele cărți, la mulți ani, succes în continuare, Boris

  6. comentatorii ce fac ca sa fie alffel,/? i n perioada Gh.Dej, Ceausescu,comentatorii faceau ori ce sa sluzeasca pe cei care astazi le aduc invinuiri, Analistii,politrucii,ma sperii cand ii vad,sunt mult mai rai,mint,goana dupa avere./Ca tanar eram solicitat la diferite munci gratuite,leram respectosi,Astazi esti insultat si fara motive..Traim mult mai bine ca in acele vremuri,e vremea sa nu ne mai dusmanim.cominismul e istorie,problemele actuale trbuiesc rezolvate,nu se pot rezolva cu un Badea””etc,din pacate sunt multi,multe,asemenea creaturi,fac rau socitatii noastre./

  7. Pomelnicul regretatilor din Comiteteul Central si Comitetul Executilv al fostului PRM asa cum erau afisate tablourile in institutii imediat dupa disparitia lui Dej, continua.
    Fara dar si poate a fost agent sovietic precum Stoica si Ceausescu si la fel de vinovat de crimele statului totalitar si terorist, participant la distrugera Romaniei si transformare si mentinere in forma de gubernie sovietica.A dat vestului ce ii apartinea prin intelegerile cu siovieticii asa cum Iliescu a dat Europei tot cei ii apartinea in schimbul mentinerii la conducere.
    Maurer stia era convins sovietici si americanani nu exista nici o diferenta.
    Maurer a fost un campion al adaptarii, cameleonismului si supravietuirii in mediu nociv.
    A fost un supravietuitor care si-a asigurat o batrinete calduta fara privatiuni.
    In contrast cu acesta multi oamenii au victimele statului comunist terorist care a ucis si schimjuit fara mila.
    Despre victime uitam asa cum a uitat si europa de cei care i-au aparat valorile in timpm ce ea europa il plimba in caleasca pe Maurer si intelectualii erau terorizati in tara.

    Rog examinati oportunitatea un eveniment recent:
    -vizita de lucru si vacanta nu la Yalta ci la Savirsin a Primului-Ministru, semnificatii si implicatii
    cit si rolul prezent a Casei Regale in viata policitca
    cit si intrebarea
    -Era mai bine ca Regele sa fi ramas in Elvetia ?

  8. Cum a fost pensionat Maurer în aprilie 1974?
    „Tov. Nicolae Ceauşescu: Am rezolvat şi asta, deci.
    Şi, în fine, tovarăşi, aş propune să stabilim şi aplicarea practică a pensionării tovarăşului Maurer. Ţinând seama că el a ieşit la pensie pentru motive de boală îndeosebi, şi deci, şi de necesităţi, aş propune ca să primească în continuare retribuţia care a avut-o. Şi restul să păstrăm o serie de posibilităţi: o maşină cu şofer; aşa cum am acordat şi altora, de altfel; deci casa care o are, adică în acest sens.
    Dacă sunteţi de acord? (Toţi tovarăşii sunt de acord).
    Şi cu asta, dacă nu mai sunt alte probleme, am închide şedinţa”.

    Cu stimă,
    P.O.

    • Va multumesc si va doresc un An Nou fericit! O sursa demna de toata increderea imi spune ca in lunile de dinaintea pensiionarii, Maurer se referea, in conversatiile cu fiul sau, la „tulburarile de comportament” ale lui Ceausescu. Un eufemism gentil pentru ceea ce era, de fapt, o paranoia galopanta.

      • D-le profesor,
        Fara legatura directa cu articolul dvs ( impresionant prin informatii, ca deobicei), vazand ca ati raspuns si le mesaje strict „civile” si personale, indraznesc ceva ( tone de scuze apriorice!): cunoasteti atat de bine lumea nomenclaturii rosii (o fi pleonasm?!), incat v-as ruga sa adaugati, atunci cand se va potrivi, cateva vorbe despre conducerea bizarei „academii” Stefan Gheorghiu, esalonul unu bis sau doi, cum or fi fost…Un anume Tudorel Postolache (ajuns strateg si ganditor „luminat” al lui iliescu, in capu’ a tot felul de sinecuri date de acesta, ba chiar si ambasador, in mod repetat, in lumea hipercivilizata. Bagat pe gaturile celor care accepta ca un soi de eminenta stiintifica, ma rog, tot tacamul…). Despre perioada lui ante ’89 as vrea ca-mi spuneti ce stiti, nu e imposibil sa-i fi cunoscut fii, etc.
        Daca il considerati un abuz va cer iertare, si…uit ce-am cerut, JUR!
        Dar profit sa va urez o splendida intrare in 2014, proiecte implinite si neaparat sanatate, ca sa puteti avea tonusul care ne mai imbarbateaza pe noi, pesimistii…
        La multi si buni ani!

        • Nu e niciun fel de abuz :) Am scris despre scolile de partid ca institutii ale indoctrinarii comuniste, inca din ani 80, exista un eseu in volumul „Arheologia terorii”, daca nu ma insel. A fost transmis la „Europa Libera”. Scolile de partid asigurau si garantau reproductia simbolica a sistemului. Tudorel Postolache, mereu invocat ca autoritate de Ion Iliescu, mereu cu titlul de „academician”; studii la Moscova, casatorit cu o sovietica, motiv pentru care nu a putut face, dupa Declaratia din 1964, cariera pe care si-o visa, asemeni unor Stefan Barlea, Gheorghe Dolgu ori Emilian Dobrescu. Prorector si profesor la „Stefan Gheorghiu”, ca si un alt economist, tot casatorit cu o sovietica, Ervin Hutira. Profesor de socialism stiintific era un oarecare Marin Voiculescu, despre cle carui „aforisme” a scris cu infinit sarcasm Andrei Plesu. La aceeasi catedra de socialism stiintific preda Virgil Magureanu. Un timp a fost asistent, apoi lector, daca nu ma insel, Dorel Sandor. Seful catedrei de sociologie era Ion Iordachel. Din catedra faceau parte si specialisti reali precum Septimiu Chelcea. Doctrinar marxist, osificat ca viziune, ostil economiei de piata, Postolache a fost unul dintre adversarii emularii planului Balcerowicz. Ganduri bune si urari de fericire in 2014!

          • Academia Stefan Gheorghiu era nu numai o institutie de indoctrinare comunista ci si una legata organic de Securitate deoarece unii dintre profesorii ei erau in mod cert ofiteri de Securitate . In ceea ce priveste cursantii ei , este o alta poveste. Personal nu am reusit sa inteleg de exemplu , nici cum , si nici de ce , un disident ca Mircea Dinescu , …urmarit de Securitate, a ajuns …cursant la Stefan Gheorghiu ( sic! ). Pai daca disidentii au ajuns la Stefan Gheorghiu , reciproca spune ca si cei de la Stefan Gheorghiu au ajuns disidenti , si atunci cercul se incheie ! :))
            Revenind la subiect, Septimiu Chelcea , specialistul real de care vorbiti , inainte de 1989 a predat la „Stefan Gheorghiu” , printre altele, cursuri despre aparitia , propagarea zvonurilor si influenta sociala ( acolo a fost coleg printre altii cu Mihai Anitei care acum conduce Colegiul Psihologilor din Romania ) . Pe de alta parte , in timpul Revolutiei , Septimiu Chelcea dadea sfaturi cetatenilor prin ziarul „Romania Libera”cum sa se apere de zvonuri ( care nici pana acum nu se stie de unde veneau ! ) asta in timp ce in strada ii loveau gloantele . Acelasi specialist real , in anii `90 a declarat la curs studentilor de la Facultatea de Psihologie a Universitatii Bucuresti ( mutata intre timp exact in sediul fostei Academii Stefan Gheorghiu ! ) cu mandrie , ca a fost ofiter de Securitate ( mi-a spus o profesoara de psihologie care era studenta in acei ani) . De retinut , ulterior , asa cum scrie in propriul sau CV (http://septimiuchelcea.wordpress.com/about/ ) , a ajuns rector al Institutului National de Informatii ( 1994-1999 ) .
            Pe de alta parte, dupa Wikipedia ( stiu ca nu va bazati pe aceasta dar in unele situatii alte surse nu exista – avem si cazuri de persoane publice care au pete albe in CV sau chiar nu au nici un fel de CV public ) , se pare ca Dorel Sandor a fost profesor de la Academia Stefan Gheorghiu dar si la scoala de ofiteri a Securitatii de la Baneasa ( http://ro.wikipedia.org/wiki/Dorel_%C8%98andor ) .
            Dar sa lasam in pace trecutul pentru ca prezentul este la fel de interesant. O recenta cercetare, dar atipica, despre temerile romanilor si comandata de ziarul „Adevarul” (http://adevarul.ro/news/politica/sondaj-romanii-bazeaza-criza-doar-familie-dumnezeu-1_528cf1f7c7b855ff561a4f8f/index.html ) aduce la lumina date interesante care tin de radiografia unei stari de spirit , dar care ocoleste de fapt cauzalitatea ei ( respectiv a temerilor romanilor ) .
            Tot din „Adevarul” aflam ca cercetarea a fost facuta de fapt la propunerea unei singure persoane – Dorel Sandor. Cu aceasta ocazie aflam si conceptia care a stat la baza acestei cercetari care se constituie de fapt intr-un fel de psihopedagogie sau chiar apologie a fricii ( sau a fricilor ) la romani
            (http://adevarul.ro/news/societate/fricile-romani-1_528e39b0c7b855ff5620e2a0/index.html).
            Am criticat aceasta conceptie si aceasta abordare aici ( detalii : http://sergiusimion.blogspot.ro/2013/12/radiografia-unei-stari-de-spirit-sau.html) .
            In final , ramane o intrebare retorica . Daca Romania s-a integrat si in NATO si in UE, oare cand se vor integra si cei care influenteaza direct sau indirect mentalitatea romanilor ? Pentru ca daca in brava lume noua in care am intrat la butoane sunt exact aceleasi mentalitati anterioare , degeaba merge calul merge inainte, daca in acelasi timp calaretul priveste sau chiar trage inapoi.

            • Corect, existau legaturi puternice intre „Stefan Gheorghiu” si Securitate. Dorel Sandor a predat la Scoala de Securitate imediat dupa terminarea facultatii (cred ca incepand din 1973). De acolo s-a transferat la „Stefan Gheorghiu”. Pe Magureanu l-am amintit. Vor fi fost si multi altii, e foarte probabil. Septimiu Chelecea este un subiect pe care l-as discuta separat. Nu stiam ca ar fi fost ofiter de securitate.

  9. Vladimir Tismăneanu – cronicar al comunismului din România

    Indiferent de atacurile de la dreapta/stânga, reproșurile, calomniile, aberațiile răspândite cu obtuzitate, invidie, xenofobie împotriva lui V. Tismăneanu, acesta va rămâne drept unul dintre cei mai merituoși „cronicari” a comunismului românesc, care a avut și el un specific. Recunosc că nu am fost de la început entuziasmat de scrierile sale teoretice, mă rețineau două aspecte – echivalarea fascismului, în speță a nazismului cu regimurile comuniste și accentul pus pe participarea unor evrei la edificarea comunismului în România, în speță pe cea a lui L. Răutu. Citind una dintre cărțile apărute mai de curând( în 2012) la Humanitas, „Lumea secretă a nomenclaturii”, o carte fără pretenții teoretice, dar o pasnoramă a unui adevărat „bâlci al deșertăciunii” care a fost regimul comunist din România, am început să privesc cu alți ochi demersurile de peste 20 de ani ale lui Tismăneanu, pe care, întâmplător, l-am cunoscut în anii pubertății-adolescenței. De la început doresc să spun că a fost un copil sclipitor de inteligent, care chiar mi-a trezit entuziasmul. Ulterior nu am știut cum a evoluat, ce a scris în favoarea PCR, cum a plecat în Vest, nici nu mă interesează.

    Ceea ce reușește VT este o performanță – ne convinge că în România comunismul a fost adus de sovietici, adică nici de evrei, nici de români vânduți, nici de umbra lui Marx. De el s-au lipit două categorii de oameni – unii absolut naivi , de bună credință, alții – carieriști lipsiți de orice scrupul, printre ei și foști legionari, liberali, fără de partid, etc. Fascismul -nazismul a promovat deschis o politică discriminatorie față de evrei, comunismul a fost mai dibaci – egalitate pentru toți, dar moștenirea xenofobă, antisemită a rămas aproape neatinsă. Mai mult, aristocrația „comunistă”, însoțită de eșalonul doi, al „slugilor” s-a format rapid, iar lupta pentru locuri și bunăstare a atins nivelul canibalismului și bizantinismului decadent. Ce i se reproșează acum lui VT, după ce el a deschis căi bine ascunse, spre cunoașterea istoriei postbelice a României? Că este fiu de nomenclaturist și că este evreu (asta , uneori , mai discret). Nu cred că tatăl lui Volodea a fost satrapul României. Nu a fost niciodată în eșalonul principal și nici slugă, dovadă că în 1958-1959 i s-a dresat un dosar care putea să-l ducă și la închisoare.

    Turnătoria era o armă de mare preț, ca în Roma imperială. În Germania, fiul lui M. Bormann, adjunctul lui Hitler în NSDAP, deci fiul său a scris fără reținere despre tatăl său. Devenise antinazist. Se știe din vechime că fiul poate fi un adversar ideologic al tatălui. Spre desosebire de Nicu Ceaușescu care s-a complăcut în mediul și cu camarila părintelui, visând chiar moștenirea, dupămodelul nord-coreean, V. Tismăneanu, coleg de clasă cu Nicu s-a debarasat de comunism , plecând ca mulți alții în Vest. Mulți consideră că Paul Goma este mare demolator al mitului comunist. Nu se poate nega curajul și voința lui Goma de a combate comunismul încă în România fiind, dar soția sa este fiica unui comunist evreu, oarecum fost nomenclaturist. Nimeni nu i-a amintit cu insistență aceste amănunte. Mai mult, Goma a aruncat vina tuturor relelor (cedarea Basarabiei, sovietizarea României, instalarea dictaturii) pe evrei, față de care are o ciudată aversiune, deși chiar fiul lui Goma a optat la un moment dat să plece în Israel. Se tace. Nu e bine să comentezi. De ce se face acest favor lui Goma și reproș lui V. Tismăneanu? Mânios că nu i s-a oferit președinția Comisiei de Analiză a Comunismului, Goma nici nu a vrut să intre în Comisie. L-a preocupat mai mult răfuiala cu foștii prieteni, cu obștea evreiască, etc.

    Astăzi constatăm câteva tendințe total nocive în sânul opiniei publice, a societății civile –
    -Disprețul pentru intelectuali de valoare (încercări de a-i marginaliza pe Patapievici,Pleșu, Liiceanu, Tismăneanu, Manolescu, Breban, ș.a.)
    -Renașterea și emergența cultului pentru legionari, pentru extrema dreaptă , ca și pentru un dictator care a dus armata română până la Cotul Donului, Ion Antonescu, creatorul marelui lagăr numit Transnistria, cel care a comandat arderea de vii a 20.000 de evrei absolut nevinovați, la Odessa. Desigur, unii cred că astfel combat nostalgia pro-comunistă.
    – Crimele regimului comunist se pun pe seama unei etnii minoritare, evreii, fiind însoțită de tendința formulată la punctul anterior, când,de fapt, comunismul a fost „internaționalist”, fostul PCdR număra 500 de membri, plus simpatizanți circa 50.000, evrei și alte etnii ( numărul total al evreilor în 1938 era de peste 750.000). China avea 20 milioane comuniști și sub 100 de evrei necomuniști. URSS avea un PCUS cu milioane de membri neevrei. Stalin, Molotov, Beria ș.a. nu erau evrei, Ana Pauker a fost în conducerea PCR mai puțin de opt ani( sept. 1944- iunie 1952), Teohari Georgescu era chiar Georgescu, nicidecum Tescovici Burăh, Pantiușa Bodnarenko era ucrainian, Nikolski-Gruenberg a arestat numeroși evrei. Majoritatea ofițerilor evrei din Securitate au fost scoși din funcții în perioada 1961-1968.
    -Învinuirea fiilor pentru faptele părinților, uitându-se că marii corupți de azi provin chiar din mediul crescut de fostul regim în spirit, zice-se „proletar”. Îl acuzi pe Tismăneanu că tatăl său a luptat în Spania de partea republicanilor, iar pe „baronii”, mafioții de azi îi ierți de orice legături cu fostul regim.
    Ceea a făcut și face în continuare V. Tismăneanu este salutar, este un act de salubrizare, iar în cazul său se poate pune întrebarea ( amară) – cine este profet în țara lui? Pentru că V. Tismăneanu s-a născut în România (se poate verifica) și a crescut în România. Cred că suferă scriind despre haosul politic care pare de neînlăturat. Aici, în curtea noastră.
    BORIS MARIAN.

    • Cordiale multumiri, draga Boris, pentru aceasta interventie-comentariu analitic. Este un minunat dar de Anul Nou! Pentru tine si cei dragi, sanatate, bucurii si pace! De asemenea, ganduri bune pentru toti comentatorii de pe acest forum. La Multi Ani cu mult noroc!

    • Daca imi permiteti , as avea o intrebare . Am citit de citeva ori (5) comentariul semnat de domnul Marian la articolul de azi. Am timp sa-l mai citesc (comentariul) de inca 20 de ori , dar ma tem ca tot nu voi afla , singur , raspuns la intrebarea : ce legatura are comentariul dvs. , domnule Marian , cu „aristocratul rosu –Ion Gheorghe Maurer” ? :roll: Ce legatura are Goma sau evreii cu topicul articolului ? :roll: Sint convins ca e o legatura intrinseca , cauzala , vizibila, de vreme ce Domnul Tismaneanu si platforma l-au publicat , dar uite ca , nu stiu de ce, nu ma duce mintea (poate din cauza sarbatorilor :lol: ) De aceea , va rog respectuos, Domnule Marian, sa ma luminati.

      Sau poate o face , cu generozitatea-i cunoscuta , Domnul Tismaneanu. Multumesc.

      • Textul despre Maurer completeaza galeria de portrete din „Lumea secretaa nomenclaturii”. Dl Boris Marian va poate raspunde personal, daca gaseste de cuviinta si daca timpul ii ingaduie. Eu unul sunt ocupat si nu tin sa dezvolt subiectul. Sunt convins ca referinta la generozitate nu este o ironie, drept care va multumesc si va doresc un An Nou cu multe bucurii :)

        • Referinta la generozitate nu e deloc ironica – de-a lungul anilor ati investit timp si rabdare pentru a raspunde comentatorior , adica ati mentinut un dialog , almost live . Lucru destul de rar , azi, pe multe platforme(bloguri, webpages, facebook pages, etc). care apartin unor figuri din viata publica. Un foarte bun 2014 pt. Doamna Mary , pt. Volo.Jr si , last but not least at all, pentru Dumneavoastra :!:

  10. Cica, dupa ce Ceausescu i-a aranjat lui Maurer un accident ca sa faca loc analfabetilor lui, intrucat Maurer a ramas totui in viata, se zice ca ar fi fost trimis in Franta pantru tratament. Acolo, ca Prim Ministru, ar fi fost internat intr-o camare separata.
    Zace acolo Maurer… se aude o bataie in usa.
    Qui est la?
    JE
    A, tu esti, intra, Nicule

  11. Draga Boris,

    Am citit spusele tale si as vrea sa ilustrez doua aspecte care imi vin in minte cand te citesc:

    – din ce am citit eu, cred ca reflexul romanesc de antisemitism apare undeva in 1859 cand recunoasterea de facto a unirii principatelor a fost conditionata de puterile europene de acordarea cetateniei proaspat create roamanesti evreilor proaspat ( de maxim 150 de ani) stabiliti mai ales in Moldova. Aceasta doctrina – reflex este prezenta in discursul tuturor intelectualilor si politicienilor din aceea perioada – Bratianu, Kogalniceanu, Eminescu, Iorga etc…..Romanii erau in mare impartiti in doua clase majoritare ( tarani si nobili + o f. mica clasa de mijloc), Evreii (noi sositi de maxim 100-150 de ani In Moldova in marea lor majoritate) in general erau comercianti in prima faza deci era relativ usor sa se directioneze o „ura” impotriva lor. (Nu numai ca erau etnic si religios diferiti, dar aveau si alte tipuri de ocupatii – pe scurt se putea aplica usor eticheta de STRAIN) – Mergi la Muzeul Colectiilor de arta si gasesti acolo si niste tablouri de ale lui Grigorescu cu tematica semitica contemporana din Moldova / Romania. Pana la urma cred ca evreii din regat sunt cei care au suferit frustrarea establishmentului ROMANESC( in Transilvania si Banat lucrurile sunt mai complicate) ce nu a fost in stare sa coaguleze si sa conduca un stat independent fata de cele 3 mari imperii. Ei au fost identificati cu „strainismul” din cauza incapacitatii de coeziune politica a clasei politice din acea perioada. Pe scurt au fost identificati in mentalul colectiv prin identificarea lor de catre intelectuali si politicieni ca vinovati ai impotentei noastre de zidire nationala, fireste in mod gresit. Mai ales ca in Muntenia si Moldova mai existase deja o ” frustrare ” generata de istoria Fanariota. Cred ca aceasta ar fi o explicatie logica a originilor fenomenului – atentie insa nu o scuza!

    – este adevarat ca aceasta propaganda antisemita si ura reflexa a continuat in tot secolul 20 ( nu ma refer aici doar la binecunoscutii antonescu, nae ionescu, eliade, chiar si cioran etc legionarii etc – progromul romanesc al evreilor) ci la perioada de comunism pe 3 fronturi mitice – reale:

    A. epurarile evreilor comunisti din partidul comunist de catre colegii lor „romani”(dl Tismaneanu a discutat despre acest aspect)
    B. teza istoriografica comunista ce a aparut undvea spre sfarsitul dictaturii lui C. si era circulata prin anii 90 si o mai auzi din cand in cand si azi – cum ca comunismul a fost adus in romania de intelectualii evrei ce doreau distrugerea romaniei…..(dl Tismaneanu a discutat si despre acest aspect)
    C. teza comunista si postdecembrista a rascoalei de la 1907 ce avea ca „vinovat” exploatarea taranilor de catre boierii nepasatori bautori de vin si exponentii lor arendasii „evrei sau greci – in general nu prea erau romani” – in felul asta se impuscau 2 iepuri: se infiera capitalismul, mosierismul si exploatarea omului de catre om si fireste Strainii exploatatori si asupritori erau identificati si infiierati la randul lor.

    Istoria este complicata si are f multe nuante si interpretari insa cred ca Dl V. Tismaneanu a reusit sa deschida „cutia cu amintiri de groaza” a acelor ani si cu rabdare, sarg si verticalitate morala si intelectuala sa spuna lucrurilor pe nume. Problema este ca in mentalul colectiv dainuiesc multe dintre manipularile educationale ale anilor „national – comunisti”.
    Ne este greu sa ne uitam in oglinda sau poza trecutului si sa vedem asa cum am fost noi ca tara si societate. Dl. T face exact acest lucru cu comunismul mi-ar face placere sa se ocupe poate mai mult si de demonatrea miturilor „antisemite si xenofobe” ce au fost sadite sau preluate si „fetisizate” in perioada „national – comunista” si perpetuata in aceasti ani nebuni de libertate „nebuna”.

    Cred ca in romania a existat si exista inca antisemitism si o xenofobie destul de adanca ( ce poate fi explicata – nu scuzata) insa pentru mersul nostru normal inainte ar trebui sa spunem lucrurilor pe nume si sa le dezvelim. Asa poate o sa mergem mai sanatos inainte in sens corectiv fireste.

    P.s – http://www.antisemitism.ro/uploads/283/comisia-wiesel-raport-final-ro.pdf

    Comparati cu un pahar de apa rece in mana:
    Datele demografice din 1859, 1918 si 2012……… dupa care incercati sa gasiti explicatiile logice ale diferentelor de proportie: razboi, rupere de teritorii, migratie fortata sau libera, epurare etnica etc.
    Acest lucru l-am facut noi romanii in tara noastra in 150 de ani.

    Fireste Nationalismul Romansec se indreapta si impotriva Etnicilor Romi/Tigani si Maghiari/Secui intr-o mai mare sau mica masura.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Vladimir Tismaneanu
Vladimir Tismaneanuhttp://tismaneanu.wordpress.com/
Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism, Fascism, and Some Lessons of the Twentieth Century" (University of California Press, 2012), "Lumea secreta a nomenclaturii" (Humanitas, 2012), "Despre comunism. Destinul unei religii politice", "Arheologia terorii", "Irepetabilul trecut", "Naufragiul Utopiei", "Stalinism pentru eternitate. O istorie politica a comunismului romanesc", "Fantasmele salvarii", "Fantoma lui Gheorghiu-Dej", "Democratie si memorie" si "Reinventarea politicului. Europa de Est de la Stalin la Havel". Este editor a numeroase volume intre care "Stalinism Revisited", "The Promises of 1968", "Revolutiile din 1989" si "Anatomia resentimentului". Coordonator al colectiilor "Zeitgeist" (Humanitas) si "Constelatii" (Curtea Veche). Co-editor, impreuna cu Dorin Dobrincu si Cristian Vasile, al "Raportului Final al Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturiii comuniste din Romania" (Humanitas, 2007). Co-editor, impreuna cu Bogdan Cristian Iacob, al volumului "The End and the Beginning: The Revolutions of 1989 and the Resurgence of History" (Central European University Press, 2012). Co-autor, impreuna cu Mircea Mihaies, al volumelor "Vecinii lui Franz Kafka", "Balul mascat", "Incet, spre Europa", "Schelete in dulap", "Cortina de ceata" si "O tranzitie mai lunga decat veacul. Romania dupa Ceausescu". Editor, intre 1998 si 2004, al trimestrialului "East European Politics and Societies" (in prezent membru al Comitetului Editorial). Articolele si studiile sale au aparut in "International Affairs" (Chatham House), "Wall Street Journal", "Wolrld Affairs", "Society", "Orbis", "Telos", "Partisan Review", "Agora", "East European Reporter", "Kontinent", "The New Republic", "New York Times", "Times Literary Supplement", "Philadelphia Inquirer", "Gazeta Wyborcza", "Rzeczpospolita", "Contemporary European History", "Dilema Veche", "Orizont", "Apostrof", "Idei in Dialog" , "22", "Washington Post", "Verso", "Journal of Democracy", "Human Rights Review", "Kritika", "Village Literary Supplement" etc. Din 2006, detine o rubrica saptamanala in cadrul Senatului "Evenimentului Zilei". Colaborator permanent, incepand din 1983, al postului de radio "Europa Libera" si al altor radiouri occidentale. Director al Centrului pentru Studierea Societatilor Post-comuniste la Universitatea Maryland. In 2006 a fost presedintele Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. Intre februarie 2010 si mai 2012, Presedinte al Consiliului Stiintific al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER). Doctor Honoris Causa al Universitatii de Vest din Timisoara si al SNSPA. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Universitatii Maryland.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro