joi, martie 28, 2024

Un atlet al insultei: Crin Antonescu si tomberoanele spatiului public

Crin Antonescu este un atlet al insultei. Ii urmaresc performantele retorice cu o infinita stupoare. Omul se afla intr-o permanenta intrecere cu sine insusi pentru a atinge paroxismul deficitului de civilitate. Nu trece o zi de la bunul Dumnezeu fara ca liderul PNl sa nu ofere o noua ilustrare a intunecarii facultatilor sale critice si a propensiunii irezistibile pentru tomberoanele spatiului public. Nu discut acum afinitatile sale pentru personaje cu nume si comportamente ce amintesc de groapa lui Ouatu. In viata politica romaneasca, Crin Antonescu semnifica trei lucruri: lipsa de responsabilitate, lipsa de pudoare si lipsa de masura. Cel care se crede prezidentiabil a devenit tot mai nefrecventabil. Aflat intr-o continua transa a auto-adulatiei, omul are serioase probleme de conectare la realitate.

Reiau mai jos articolul publicat aici, pe Contributors”, in octombrie 2011. Constat cu tristete ca nimic nu s-a schimbat in puseurile agresive ale lui Crin Antonescu la adresa celor care cuteaza sa-i spuna adevarul, anume ca el, Crinus Imperator, est gol. Armele sale favorite sunt calomnia, sudalma si amenintarea. Locvace si pompos, bombastic si martial, arogant si inconsistent, narcisist si insolent, demagog si indolent, Crin Antonescu este, cum am mai scris, cel mai ridicol personaj din politica romaneasca a ultimelor doua decenii.

„Credeam ca nimic nu ma poate soca atunci cand vine vorba de Crin Antonescu, acest Rica Venturiano care se joaca de-a Vlad Tepes (vorba lui Andrei Plesu), cel pe care il numeam un Zelig al politicii romanesti, ratacit in panglici, masti, cortine si serpentine demagogice si atras parca magnetic de mocirla insultei sordide, de ceea ce G. Calinescu numea “pestilentiul Danubiului ilfovean”. Ei bine, recunosc ca badarania la adresa Rodicai Culcer a reusit sa ma uluiasca. Dar de ce ma mir? Dupa mojiciile la adresa Adrianei Saftoiu, dupa ce a iesit in fata, “pe sticla”, in decembrie 2009 vorbind despre “Basescu boschetar, Tismaneanu dement”, dupa tot ce-a proferat la adresa unor Andrei Plesu, Gabriel Liiceanu, Horia Patapievici, Mircea Mihaies si Mircea Cartarescu, Crin Antonescu are toate sansele sa castige titlul de campion national al grobianismului. Lipsa de politete elementara in acest caz tine de un patologic deficit al bunului simt. Personajul, cu a sa agresivă incontinenţă verbală, imi aminteste in chip nelinistitor de acea parabola-eseu a lui Marin Preda din volumul “Imposibila intoarcere” despre “neobosita inventivitate a tipului infect”. Se pregateste sub ochii nostri “revolutia lipsei de bun simt”?

Una este ca asemenea explozii de ura si dispret (“pensionara nesimitita”, “jurnalisti ratati”) sa vina de la vreun individ periferic, indragostit de limbajul pegrei, cu totul altceva cand ele definesc comportamentul unuia dintre liderii USL, formatiune care aspira sa ajunga la guvernare in Romania. Pentru Crin Antonescu, jurnalistii de succes, neratati, sunt probabil Mircea Badea, Mihai Gadea, Victor Ciutacu, Nistorescu, Bogdan Chireac si altii din acelasi perimetru malodorant al flitului, calomniei si macularii. Nu-i simpatizezi pe Rodica Culcer, pe Ioana Lupea, pe Mircea Marian, pe Ramona Avramescu? Nu e nicio problema, dar exista alte modalitati de a te exprima in afara badaraniei sistematice si insolente. Recursul la injurie este proba celor doua atribute pe care le consider esentiale in actiunile publice (pe cele private nu le cunosc) ale lui Crin Antonescu: vacuitatea si fatuitatea. Omul nu are de fapt nimic de spus, iar cand incearca sa spuna ceva o face cu o ingamfare jalnica.

Dar tinta reala a lui Crin Antonescu este TVR. Ani de zile aceasta institutie, pastorita de Alexandru Sassu (de ce oare nu scrie nimeni desprer acest personaj?), a interzis practic accesul celor care erau banuiti de afinitati cu programul politic al lui Traian Basescu. Pot depune marturie in acest sens. Nu am fost invitat la nicio emisiune a TVR din decembrie 2006 pana in 2009 (am fost prezent, prin telefon, in doua sau trei emisiuni ale “Realitatii”, pe teme istorice). Nu este vorba de mine, eu traiesc in Statele Unite, imi vad de treburile mele aici, ci de atatea figuri importante ale gandirii si analizei politice romanesti care s-au aflat practic pe lista neagra a fostei conduceri a TVR. Ani de zile, Rodica Culcer a fost privata de dreptul de aparitie pe post. Crin Antonescu regreta ca aceasta unilateralizare (ori mai exact spus colonizare) partizana s-a incheiat, ca pot apare in emisiunile TVR deopotriva prieteni si adversari ai sefului statului, ai PDL, ai USL etc, cata vreme se mentin regulile unei indispensabile, obligatorii si normale civilitati.

In plus, ca lider de partid, ca fost si posibil viitor candidat pentru cea mai inalta functie din stat, ar fi dezirabil, indraznesc sa cred, ca dl Antonescu sa se dedice clarificarilor doctrinare, analizei politicilor publice, consolidarii relatiilor internationale ale tarii, inclusiv prin vizite in importante capitale. Ar fi interesant de stiut cum vede domnia sa traditionalele optiuni de centru-dreapta ale PNL in conditiile fraternizarii pana la contopire, deci confundare, cu formatiunea dominata de veteranul marxist Ion Iliescu, prin locvacele, impetuosul si imaturul guevarist local Victor Ponta.

Update: La conferinta de presa de azi (luni 31 octombrie), Crin Antonescu nu si-a cerut scuze, a perseverat in ignominie. S-a referit si la mine, numindu-ma un “client al actualei puteri”. A facut o afirmatie absolut falsa pentru care cred ca ar merita sa-l dau in judecata daca nu face cuvenitele precizari. Niciuna, dar absolut niciuna din cartile mele aparute in engleza nu a fost subventionata de ICR ori de vreo alta institutie romaneasca. Preiau mai jos din relatarea aparuta pe site-ul EvZ:

“Antonescu a mutat registrul criticilor în afara presei, acuzându-l pe istoricul Vladimir Tismăneanu că este un client al actualei puteri.”

“Despre capitolul banilor daţi cu dărnicie de Traian Băsescu şi echipa lui politică prin ICR, prin editările subvenţionate unor opere mai mult mai puţin nemuritoare, prin toate formele în care propagandiştii sunt plătiţi, discutăm cu altă ocazie”, a conchis liberalul.”

https://www.contributors.ro/politica-doctrine/crin-antonescu-si-atractia-grobianismului/

Distribuie acest articol

75 COMENTARII

  1. Eu m-as mira sa fie altfel, doar e politician roman! Nu prea vad eu diferente prea mari fata de cel caruia ii va urma in functia de presedinte.

  2. … Crinus Imperator, est gol. Armele sale favorite sunt calomnia, sudalma si amenintarea. Locvace si pompos, bombastic si martial, arogant si inconsistent, narcisist si insolent, demagog si indolent,Crin Antonescu este, cum am mai scris, cel mai ridicol personaj din politica romaneasca a ultimelor doua decenii.

    Domnule Profesor, de aia aveti zero comentarii, ca ati cam zis tot ce se putea zice :-) Noi ce sa mai comentam :-) ? Asa cum bine ziceti, ce Dumnezeu sa comentezi depre void?

  3. sunteti prea bland. Eu as incepe lista cu o lipsa infioratoare de inteligenta. Nu vreau sa insult pe nimeni, este doar ceea ce simt. Un ins care are gesturi de persoana cu probleme (exista un caraghioslac al felului in care isi trece mana teatral prin par, al felului studiat in care isi admira mainile si se foieste pe scaun cand e plictisit – si e plictisit mereu), un ins care nu respecta nimic – institutia Parlamentului este doar un pretext pentru a lua un salariu nemeritat, cea a Presedintelui nu inseamna mare lucru dupa cele intamplate azi (desi nu voi uita niciodata povestea cartilor de vizita cu „ad-interim”, inca o dovada a prostiei sale infinite), Parchetul e manipulabil, ministerele pot fi conduse de oameni care au unic atribut faptul ca sunt prieteni de familie (si stiti cum e, birds of a feather – individul este limitat si se va inconjura de persoane de acelasi tip), cultura… buna de distrus ca ICR. Nu sunt de acord cu domnul Andrei Plesu aici – personajele caragialiene sunt amuzante si lipsite de nocivitate (imi vine in minte doar termenul englezesc innocuous). Crin Antonescu este insa un individ extrem de periculos fiindca dincolo de frustrare si de grobianism, el este un ins instinctual care este capabil sa contamineze cu propria limitare absolut tot ceea ce atinge.
    Iar aceasta lipsa de inteligenta ii afecteaza profund si electoratul, dar asta e o cu totul alta poveste.

    • Sincer, nu stiu daca lipsa de inteligenta este problema cea mare a lui Crin. Mai degraba o psihologie de adolescent hiper-irascibil, nevricos si bataios, combinata cu mentalitatea unui baiat de pravalie catarat prea repede acolo unde nu-i este locul. La care se adauga atasamentul pentru zona cea mai sordida a politicii romanesti si dispretul total pentru ceea inseamna stat de drept.

      • Domnule Tismaneanu
        CA, deoarece scrierea numelui ar intoxica acest mediu liber de exprimare ; este produsul deocheat al lui felix voiculescu, aseara zappam cu telecomanda in cautarea unui post tv cu desene animate pentru copii mei…am ajuns la odiosul canal Antena 3 unde nu e supriza…divaga si articula sunete acest CA, un tomberon politic al Romaniei….or ce se poate intelege din prezenta lui la antena 3 ? ca e singurul refugiu parintesc al lui de exprimare ; spatiul mediatic romanesc este deja CONVINS ca CA produce scaderea audientei..or la antena 3 nu conteaza…deoarece el fiind pupilul lui felix ii este permis sa se scanceasca/caiasca de „atacurile barbare” ale lui Traian Basescu…as spune cu permisiunea cititorului / cititorilor Blogului ca mai bine il ignoram pe CA (a nu se intelege ca il voi ignora la vot…voi pune o cruce in acel loc decat stampila votat !!!) decat sa ii cream un avataj pe motoarele de cautare, orice opinie potrivnica sau pozitiva ii activeaza neuronal stingher si ….el crede ca natiunea romana il apreciaza pe acest somnambul…va rog sa il ignoram…sa fie doar CA in memoria oamenilor nimic mai mult..initialele..sa fie asortate ..cu neuronal lui stingher

      • Dupa cum a spus Carlo M. Cipolla, „Un prost este mai periculos decât un bandit” (http://www.extremistvector.com/content/stupid.html). Iar ceea ce este caracteristic unei „societati in declin” (in comparatie cu o societate aflata in progres) este faptul ca prostii sunt lasati de alti membrii ai societatii sa devina mai activi si sa intreprinda mai multe actiuni. Asa ca, a lua apararea prostului (asa cum se incearca in câteva comentarii), este nu numai contraproductiv ci pur si simplu, destructiv. Pentru mai multa claritate, reproduc definitia prostului, provenind din sursa mentionata anterior: „A stupid person is a person who causes losses to another person or to a group of persons while himself deriving no gain and even possibly incurring losses.”

  4. De ce aş mai fi rămas? Ceremonia se încheiase. Am plecat pentru a arăta public că dicursul ce avea să urmeze din gura lui Traian Băsescu, care a prelungit cu 40 de zile numirea la Transporturi, nu mai poate fi credibil. Este un gest nepoliticos, dar nu primesc lecţii de la Traian Băsescu. Cel puţin la fel de nepoliticos a fost când în Parlamentul României, domnia sa a ieşi din sală sau atunci când a refuzat să dea mâna cu miniştrii pe care tocmai îi învestea. Este un gest simbolic, nu ostentativ, pe care l-am simţit să-l fac.

    -Crin Antonescu

    Nu o să ajungă niciodată preşedinte pentru că nu ştie ce înseamnă să fi preşedinte, nu ştie să respecte funcţia. Era o ceremonie dedicată colegei lui

    Liderii USL şi-au încheiat vacanţa şi au reuşit, după 45 de zile, să dea o nominalizare pentru Transporturi. Este un progres, deşi s-au întors nervoşi din concediu. Poate se calmează aflând care este situaţia ţării.

    – Traian Basescu

    Eu nu vad prea mari diferente intre comportamentul celor doi. E deja fara sens sa incercam sa intelegem cine a inceput. Se bat cap in cap doi alfa-masculi cu pretentii de lideri europeni si atat. Niciunul nu si-a respectat sau isi respecta in prezent functia, din contra, au uzurpat prin atitudine si comportament institutiile pe care le reprezinta.. Este un spectacol trist pentru Romania pentru ca din aceasta galceava inutila toata lumea pierde. Din nou un moment din uratul cotidian romanesc.

    • Admitand ca asa ar sta lucrurile (ceea ce eu nu cred), ramane faptul ca TB este pe picior de plecare, cata vreme celalalt se viseaza presedinte. Stim cu totii cam cum a actionat cat a fost interirmar. Intalnirea cu delegatia FMI va ramane in analele penibilului. Adaugati numirile lamentabile ce i se datoreaza, intre care Marga, intai la MAE, apoi la ICR. Amicitiile cu Nini si Relu etc sunt si ele telltale :)

      • Dl. Profesor, sunt in intregime de acord cu ce ati scris de fiecare data despre Crin Antonescu. In acelasi timp nici Traian Basescu nu a fost sau este angelic. Apreciez energia cu care incearca sa faca opozitie. E pe undeva de inteles din moment ce opozitia lipseste cu desavarsire (vorba lui nenea Iancu) si aflat la sfarsit de mandat se gandeste la ziua de dupa (speculez ca va conduce Miscarea Populara). Dar nu este datoria sa in prezent sa faca acest lucru pentru ca pana in ultima zi de mandat ramane Presedinte. La fel cum nu a trebuit in trecut sa initieze colectarea gunoaielor sau sa joace drept co-premier in administratia Boc. Revenind in prezent, Presedintele unui stat nu face astfel de comentarii la adresa Guvernului sau Parlamentului, indiferent cat de jos se afla cele doua institutii (intr-adevar sunt foarte jos). Zeflemeaua, mistoul, glumitele nepotrivite adresate rivalilor politici precum si bestelirea lor la televiziune nu isi au locul la acel nivel. Mai ales cand le imparte in public alimentand cu subiecte o medie avida de barfe si scandal fara sfasit cum este media romaneasca (intarata-i drace, ca si mie imi place!). Atata spiritele total neproductiv. O alta problema este aceea ca presedintele nu a stiut mereu sa demonteze obraznicii genul ultimei ispravi a lui CA. No comment trebuia sa fie raspunsul. A fost o provocare de la care nu s-a abtinut sa raspunda. In concluzie, acestia sunt oamenii politici romani. Si suma va fi mereu nula pentru Romania, vorba d-lui Patapievici, atat timp cat tara va avea astfel de lideri.
        In cele din urma, acest circ la cel mai inalt nivel nu ar fi avut loc daca Romania ar fi fost monarhie constitutionala. Just sayin’ :-) Mult respect si multumesc pentru raspuns.

        • Daca n-ar fi existat acea concluzie, mascata printr-o remarca … asa ca-n trecere, as fi scris „chapeau bas!” sau ceva asemanator. Asa insa, nu-mi pot retine o nedumerire: daca tot l-ati invocat pe Caragiale, care a surprins momente dupa cateva decenii de monarhie, cum ar putea totusi aceasta monarhie ameliora calitatea politicienilor romani?! Obraznicia lor pare sa fie o constanta invariabila la forma de guvernare. Nu ca i-as banui pe vreunul ca n-ar putea sa se ridice, macar prin comportament, deasupra vremilor, dar tocmai absenta unei asemenea atitudini provoaca deznadejdie si uimire.

          • @Hantzy – Nu idealizez monarhia constitutionala. Fiecare sistem are neajunsurile sale. Ce am vrut sa spun „in trecere” este faptul ca asemenea scandaluri si spectacole publice la varf nu ar fi existat daca tara era condusa de un Rege. Regele NU are putere executiva. Constitutia de la 1923 este f. clara in ceea ce priveste atributiile prim-ministrului si Regelui, cele ale Guvernului, Parlamentului si Justitiei. Oricum, Regele ar putea oferi un exemplu de stabilitate. Va rog sa imi aratati un monarh european care iese la televiziune si se balacareste cu prim-ministrul, presedintele Senatului, etc. Calitatea politicienilor nu se va schimba peste noapte, nu putem avea asemenea pretentii nerealiste. Dar de undeva trebuie inceput, si acel inceput ar fi firesc sa fie seful statului. Au revoir!

            • LM, multumesc pentru raspuns!
              Nu exprimasem indoieli in privinta comportamentului casei regale. Insa. chiar presupunand ca rexy ar ocupa jiltul de la Cotroceni, tot alegerile libere ar determina in final pe ocupantii cabinetelor 2 si 3 in stat. In ipoteza, foarte posibila, ca cei doi ar fi aceeasi Basescu si Antonescu, credeti ca ei ar avea un comportament adecvat?
              à bientôt!

            • @Hantzy – intreaga dinamica a vietii politice s-ar schimba in acel scenariu ipotetic. Regele are puterea acordata prin Constitutie sa dizolve Parlamentul si sa cheme alegeri anticipate in cazul in care o majoritate parlamentara menita sa sustina executivul nu poate fi stabilita. Regele nu are putere executiva. Nu merge „pe teren” sa verifice starea lucrarilor la autostrazi si apoi sa critice Guvernul ca nu si-a facut treaba, asta de fatza cu presa. Cel mult, in privat Regele ar avea ceva de spus prim-ministrului. Atat.

              Sa raspund la intrebare: probabil ca Traian Basescu si Crin Antonescu vor continua caraiala in stilul cunoscut, dar se vor balacari de pe pozitii inferioare: TB nu va fi seful statului si nici CA nu ar aspira la acea pozitie ocupata in prezent de TB. Ar face bine sa gaseasca alte motive de conflict, si sunt convins ca le vor gasi.

              Monarhia Constitutionala este un inceput de revenire la normalizare. Trebuie sa ne pastram asteptarile in limite sportive, clasa politica nu se va schimba peste noapte. E nevoie de decade. Cu bine.

        • „Dl. Profesor, sunt in intregime de acord cu ce ati scris de fiecare data despre Crin Antonescu. In acelasi timp nici Traian Basescu nu a fost sau este angelic.”

          Pai nimeni nu e angelic. Nici dvs., nici dl. Tismaneanu si, oricat de imposibil ar parea, nici eu. Acum ce facem, punem semnul egal intre noi toti si zicem ca intre noi si Antonescu nu vedem nicio diferenta?

          • @sile

            Acum ce facem, punem semnul egal intre noi toti si zicem ca intre noi si Antonescu nu vedem nicio diferenta?

            Nu as proceda precum CA si TB daca ipotetic as ocupa acele functii. Va asigur ca nu am nici o ambitie sa ocup o functie publica in Romania. Evident ca exista diferente intre noi toti. M-am referit la ultimul episod dintre cei doi, strict la acel eveniment, cand cei doi nu au ratat nicio ocazie pentru a-si plati polite in public. Scapari in comportament? Apucaturi fine? Nicidecum. Doar dovezi de lipsa de educatie.

        • @lup. Inteleg deci ca asa justifici orice mitocanie viitoare a lui Crin? N-ai vrea sa incepi sa impusti prin scoli, pretextand ca asa fac unii in USA? sau sa decapitezi asa cum fac islamistii?

  5. De unde atita animozitate si atita vitriol Don Prefesor; in descrierea protagonistului si a caracterului sau. Nici nu-mi puteam imagina ca in Dictionarul Limbii Romane pot exista atitea adjective si atitea expresii descriptivo-evalutive. A-ti facut vreo omitere sau a-ti epuizat lexingtonul de uzanta personala.
    Nu pot decit sa conclud ca articolul e personal ca ranile sunt adinci si ca nu vad o posibila reconciliere intre dumneavoastra si Domul Antonescu. Pacat ca sa abolit duelul!

    • Trec peste posibilele erori de tastatura, dar sunt incapabil sa aflu ce inseamna „ lexington de uzanta personala„. Lexington Avenue? M-am uitat in „Noul Dictionar Universal al limbii romane”, substantivul lipseste in chip regretabil, lasandu-ma nestiutor :) In rest, sa stiti ca toate articolele sunt personale, altfel n-ar avea autori…

      • Nu credeti ca folosind aceasta rubrica in scopul rafuielilor personale a-ti sariti peste cal? Nu vreu sa fiu negativa dar nu cred ca e chiar necesar sa folositi peste a o suta de adjective in depictia unui individ indifernt de persoana.
        Dumneavoastra ca Prefesor aveti niste standarde si niste obligatii atit fata de elevi cit si fata de cititorii ce se uita la matrale ca la un rol model de emulat. Sa fie oare adevarat ca lupul isi schimba numai parul?

    • Barbara, indignarea ta fata de termenii folositi de profesorul Tismaneanu (termini care desi sunt multi nu descriu pe masura caracterul acestui om cocotat in fruntea puterii) ma face sa cred ca faci parte din acea parte a populatiei careia de fapt I se adreseaza acest om si care este seva puterii lui. Defineste-o tu ca mie mi-e jena sa o indic! Vorbesc la persoana intai in mod deliberat sa stii!

      • Nu am prea mare habar cine e Antonescu si nu are nici o relevanta. Poti spune ca un individ e deplorabil fara sa incerci sa il distrugi personal si sa folosesti o suta de atribute in ai descrie caracterul. Nu il apar pe Antonescu ci evidentiez o rafuiala private ajunsa in donmeniul public iar aceasta publicatia a devenit mijlocul de convenienta a Profesorului arogant si iresponsabil. Daca la voi aceasta practica a distrugerii persoanelor e sport national nu inseamna ca sunteti incapabili sa vedeti si partea negativa a aceste practici deplorabile sau de mahala.

        • Deci nu „prea aveti habar”, dar va pronuntati categoric. Eu cred ca e corect sa avem opinii atunci cand, vorba Dvs, „avem habar”. Altfel cadem in „habarnamism” :)

          Pentru urmatoarele mesaje, o rugaminte: scrieti, daca se poate, corect romaneste. „Ai descrie caracterul” etc Inca n-am aflat ce este cu „lexingtonul„. Nu doriti sa ne lamuriti?
          Ar mai fi ceva: daca va dezgusta atat de puternic acest site, de ce il frecventati? N-ar fi mai simplu si mai stenic sa-l ocoliti?

      • Sa fim realisti .Cine a inceput primul(ii)cu asemenea „epitete”?Cine a initiat lovitura de stat.Recte VVP si CA.Oricat ai fi de intelegator,ca om nu poti trece peste insultele venite de la cei doi…

  6. S-au spus multe lucruri despre dvs, de cele mai multe ori calomnii ridicole sau speculatii privind trecutul si apartenenta politico-ideologica, dar nu cred ca am auzit ceva mai nedrept si rupt de realitate precum „acuzatiile” conform carora n-ati avea umor. Detractorii dvs pot fi redusi la tacere pentru ca acest articol, sau contextul in care e scris, dovedeste contrariul. Cu siguranta portretul „liberalului ratat din Isacea” starneste niste zambete, inclusiv in cazul meu.. Dar presedintele in functie a alocat un timp si un buget generos pentru deplasarea la funerariile unui rom cu o avere uriasa, s-a pozat la sprituri cu interlopi din anturajul defunctului „rege” la nunta fiicei sale, iar dvs atat de ingrijorat privind fostele derapaje morale ale unui personaj mediocru din PNL incat ati readus in atentia publica un articol din 2011. Ati criticat campania anti-regalista de pe EVZ si va felicit pentru asta, dar legitimarea unui pseudo-monarh precum Cioaba prin prezenta unui sef de stat la funeralii merita cateva comentarii. Mai lipseau doar onorurile militare acolo…

    • Ca Presedinte poate ca a gresit, desi e discutabil. Cioaba ne place sau nu ne place a fost conducatorul recunoscut de o etnie care numara vreo doua milioane de membri. Ca si-a arogat titlul de rege asta tine de grandomania tiganeasca se stie ca acestia daca nu se dau mari, chiar daca au pantalonii rupti in fund, nu se simt bine. Presedintele s-a dus cu o coroana de flori la omul Cioaba cel care a indemnat tiganii sa dea copii la scoala, sa nu ii mai casatoreasca de, copii, sa caute sa munceasca cinstit in meseriile lor traditionale si alte asemenea initiative care sa duca la scaderea infractionalitatii in aceasta etnie. Ca om politic de viitor (daca are in vedere acest lucru, desi eu ma indoiesc ca il vom mai vedea pe Dl. Basescu intr-o asemena postura) insa, aprocedat foarte correct si inaintea celorlalti cu cinci pasi. Nu e de ici de colo sa iti asiguri voturi pentru fomatiunea ta politica cand se stie ca tiganii voteaza in proportie de aproape suta la suta. Probabil ca indignarea ta tocmai de aici se trage, ti-ai dat seama ca iara v-a luat-o inainte!

  7. Domnule Tismaneanu,

    Desi nu cred ca v-ati propus sa ajungeti la urechile domnului Antonescu cu acest articol, sunt sigura ca o veti face. Asa ca imi permit sa va dau un mic sfat. Data viitoare incercati sa folositi niste cuvinte mai simple pentru a fi si pe intelesul dumnealui. Eu am ajuns la concluzia ca motivul pentru care foloseste injurii ca pe maidan este simplu: vocabularul (nu ma voi extinde si la cultura/educatie) ii este limitat la asta.

  8. Se poate ca Antonescu sa fie un „atlet al insultei”, dar mai are mult pana sa-l ajunga pe „campionul insultei”, demult consacratul Basescu. Daca pe „atletul insultei” il urmariti cu „infinita stupoare”, ce superlative gasiti in cazul spectacolelor oferite de „campionul insultei’?

    ( oare va fi „abrobat” comentariul?! Sa vedem… :) )

    • Timisoara, draga Timisoara, adica in logica ta, „campionul insultei” este demn de urmasul „campionului insultei” ? cred ca argumentul ti-a fost servit deja: Basescu este la sfarsit de mandat, Antonescu se pregateste pentru mandatul viitor.

      pentru cultura ta generala si in aceeasi logica: si Ceausescu a fost urmat de Iliescu, ne-a fost de ajutor cuiva? tie, mie, celorlalti?

  9. Ceea ce ma surprinde pe mine,nu este atat amploarea narcisismului care emana prin fiecare por (!) al epidermei dlui C.A.,si nici macar lipsa sa de respect,constant afisata de un an incoace,fata de Statul Roman,functiile si poporul acestei tari,ci CUM ESTE POSIBIL ca un asemenea individ,patetic dar in special mediocru,sa fie INCA in fruntea unui partid istoric,PNL,ai carui membri eminenti sa nu gaseasca nimic anormal,si sa ii acorde in continuare increderea si onoarea de a fi Sef al Senatului,al doilea om in stat?
    Probabil ca nici liberalii nu mai sunt nici asa de eminenti,si nici asa de integri,cum respectarea mostenirii istorice le-ar fi impus (!!!)…Nu gasesc alta explicatie,stiind ca in democratie sefii sunt alesi in mod liber si fara constrangere prealabila…!?
    Discutam zilele trecute cu un avocat roman liberal care,constatandu-mi nedumerirea relativa la acest subiect,imi explica ca „de vina” ar fi CARISMA lui C.A.,datorita acestei calitati(?) a fost preferat altora,si plebiscitat in fruntea PNL!
    Ce sa mai comentez…?Atunci cand 2 oameni se exprima in aceeasi limba,dar au definitii total diferite despre aceleasi cuvinte,se mai poate spune ca ei „vorbesc aceeasi limba” …?

    Perspectiva deci,ca acest obscur individ sa devina Presedintele Romaniei nu pare a fi inimaginabila decat pentru cativa idealisti din care fac si eu parte,si care se pare ca negam o realitate evidenta :pentru o parte (majoritara?) din electorat,Crin Antonescu e popular,carismatic si demn de cea mai inalta functie in stat…Bine ati venit in Romania,tara tuturor posibilitatilor!

    • „Ceea ce ma surprinde pe mine,nu este atat amploarea narcisismului care emana prin fiecare por (!) al epidermei dlui C.A.,si nici macar lipsa sa de respect,constant afisata de un an incoace,fata de Statul Roman,functiile si poporul acestei tari,ci CUM ESTE POSIBIL ca un asemenea individ,patetic dar in special mediocru,sa fie INCA in fruntea unui partid…”

      Pai se poate imagina un profil mai bun de individ manipulabil?

  10. Realitatea este ca Romania trebuie sa faca tot posibilul sa evite alegerea lui Crin Antonescu ca presedinte. Nu are aproape nici o calitate, este total retrograd, nu se remarca decit prin logoree de mahala (chiar si aceasta logoree nu este la un nivel prea inalt – Cred ca Ceausescu era mai „bun”). Luind in calcul caracterul acestui individ, nu putem ajunge decit la concluzia ca daca va fi presedinte, Antonescu va avea toate sansele sa se comporte ca un Mic Hitler !
    Deasemenea, si Ponta ar fi aproape la fel de dezastruos, prin totala infantilitate de care da dovada.

    • Domnule Pesoianu..calitate / calitati intra in sfera neologismelor pentru CA, sau mai rau..sunt cuvinte scrise in incunabula..pentru el

  11. buna ziua,
    cu tot respectul as fi vrut sa cred ca sunteti un fin analist,dar constat cu stupoare ca,indiferent de nivelul de pregatire ,partizanatul unora ca dvoastra este jignitor ptr.cei ce ar vrea o societate macar ca cea din Polonia.Mi-e greu sa cred ca s-ar putea face ceva ptr.romani atata timp cat ,orice ar face degradant un presedinte in functie,gaseste in mintea dvoastra scuze,iar celalalt este batjocorit doar ptr.ca a indraznit sa incurce apele altui prezidentiabil sustinut de tabara adversa.Recunosc ca sunt un liberal si ca sunt momente in care nu-mi mai place de Antonescu,dar criticand de o asa maniera partizana ,ce oameni credeti ca ar indrazni sa se supuna acestui linsaj,in conditiile in care toate armele subterane sunt doar intr-o parte?Vrem oameni integri,inteligenti plini de calitati,dar aceste calitati ne lipsesc noua ,societatii in general,ptr.ca nu incercam sa le cultivam,iar dvoastra,dl.Plesu,dl.Liiceanu etc.,cu scuzele de rigoare ,ati fi putut avea un mare rol,implicandu-va in a consolida o societate civila mai puternica si mai pragmatica.Stiu ca si eu sunt subiectiv,asa cum si dvoastra puteti fi,de aceea as dori sa aflu parerea ,mult mai avizata,a dvoastra in legatura cu acest mod securistic de ascultare ,de creare de dosare si mape profesionale care sa fie scoase doar atunci cand cineva incomod ar indrazni sa acceada la ciolan fara acordul unora,si care sistem a fost creat si perfectionat in ultimii 8 ani ai acestui regim prezidential;as fi vrut sa aflu parerea dvoastra despre regalitate ,despre valorile ei si despre cel care batjocoreste aceste valori,aducandu-le in derizoriu prin importanta pe care o da casei „regale”‘ a familiei Cioaba;despre teama romanilor de a mai vorbi ,chiar si in gluma ,atunci cand ai o functie cat de mica,despre ceva sau cineva ,teama care seamana cu cea din perioada de dinainte de 1989,perioada ce a fost infierata atat de fals in”‘ procesul comunismului „”;as fi vrut sa vad comentariul dvoastra despre modul absolut ‘corect”‘ in care ne promovam in afaceri si politica copii,despre cum se fac dosare in 2 zile ptr. ministri tai corupti,iar alte dosare stau in asteptare ptr.zile mai bune.Se spune ca ce ai creat pervers te va lovi intr-o zi,sper ca ea sa nu vina .Cu stima .

    • Asta-i viata. Ne implicam si noi atat cat putem. Oricum, daca va simtiti atat de frustrat aici, nu pot decat sa va indemn sa frecventati portaluri unde va veti regasi ideile, simpatiile si antipatiile. Nu cred ca e nevoie sa le numesc, banuiesc ca le stiti Dvs. :)

    • „cu tot respectul as fi vrut sa cred ca sunteti un fin analist,dar constat cu stupoare ca,indiferent de nivelul de pregatire ,partizanatul unora ca dvoastra este jignitor ptr.cei ce ar vrea o societate macar ca cea din Polonia.”

      Domnule, incetati sa cereti impartialitate de la jurnalisti/scriitori/bloggeri. Impartiale nu sunt decat masinile; oamenii au idei, convingeri, patimi. Cu toate astea, se pot citi opiniile unui om de dreapta, se pot citi opiniile unui om de stanga si se poate trage o concluzie proprie (e drept, se cere materie cenusie). Dar daca tot asteptati sa intrati pe un site si sa gasiti o insiruire de articole imaprtiale pe care sa vi le puteti insusi fara a le mai trece prin filtrul ratiunii, o sa fiti tare dezamagit.

      PS Daca aveti ocazia, poate-i explicati d-lui Djuvara partea cu „sunt un liberal si [..] sunt momente in care nu-mi mai place de Antonescu”. Eu n-am inteles-o. De fapt, cred ca am inteies-o, dar nu inseamna ce credeti dvs. ca inseamna.

  12. Se zice ca asa e in democratie, cei multi hotarasc ce si cum…..da se vede treaba ca la multi de aici nu le place democratia, sau nu stiu ce e aia …

  13. D-le profesor Tismaneanu,
    As vrea sa va rog, sincer, sa-mi spuneti unde aveti un text despre E.Udrea, sa zicem. Sau despre Liviu Negoiata. Sau despre Berceanu. Ca sa nu mai zic, depsre Basescu. Stiu, am citit cite ceva de cum va apare presedintele. (adica fostul, pardon).
    Am citit – si citesc – cit mai mult din ce scrieti. Despre un perosnaj insignifiant cum e Talpes, ati scris. De ce nu gasesc un text depsre cei pe care i-am enumerat mai sus? Talpes a facut raul pe vremea, impuscatului, dar si dupa, dar in coparatie cu raul facut de Udrea, cred ca ar merita sa citesc parerea D-tra. sau de ce nu-l luati in seama pe Videanu? Cum il vedeti si cum va apare omul acesta?
    Pentru mine este oarecum stupefiant, ca citesc ce scrieti D-stra;
    „Crin Antonescu este, cum am mai scris, cel mai ridicol personaj din politica romaneasca a ultimelor doua decenii”
    Hm!.. Basescu nu-i ridicol? Cum este? Cel care a condamnat comunsimul, si gata?
    E mai ridicol Antonescu decit un fost Ministru, ca Igas, pus acolo de Basescu? Sau decit o Udrea?
    As vrea – inca o data sa va rog – sa-mi spuneti unde ati scris – daca ati scris- un text despre T.Baconski? M-ar interesa f. mult. Sau despre M. Macovei, sau dspre C.Preda.
    Ma interesaza cu adevarat.
    Unde vedeti d-stra ridicolul lui Antonescu, si nu-l vedeti pe a lui Baescu? Omul acesta face politica deschisa, ca Presedinte, desi Constituita draga de ea, nu-i permite. Si ridicol este cel care i se opune?
    In fine, sper ca o sa-mi dati informatiile pe care v-am rugat.

    • Stiti ceva, n-am scris nici despre Dalai Lama :) In rest, privitor la superlativele ridicolului, fiecare cu opinia sa. Poate ca ar merita facut un concurs national, sa nu-l uitam pe maestrul Funar :) Va asigur ca ca nu vad nimic ridicol in performantele unora dintre cei numti de Dvs. Dar pot intelege ca aveti alta opinie decat mine, este firesc si nu am nicio problema in acest sens…

      • Am inteles D-le profesor. Va alegeti subiectii, doar dintr-o zona. Ma rog, e dreptul D-stra. Am inteles acum, de ce nu scrieti despre cei care as vrea eu sa aflu opinia D-stra. Poate vine Dalai Lama sa candideze la Presedintie.. si atunci poate ca..
        Mai pun o intrebare, daca nu va suparati.
        De ce nu veniti cu un candiat la Presedintie? Nu D-stra neaparat…(dar m-ar interesa sincer, la cine v-ati gindit ca ar putea fii). Am asteptat si mai astept, sa-i auzim numele. Ar fii ff bine ca ridicolul Antonescu sa aiba un contracandiat, mai putin ridicol ca el, si atunci, ar fii bine pentru toti. De ce-i netezim drumul lui Antonescu, si nu vine „un Obama” sa-i stopeze ascensiunea? Sper ca nu credeti ca-i ridicol Basescu ca o propune pe Undrea. Mai vrem una (unul) cel putin tot atit de valoros(a) ca ea. Poate Boagiu.
        Cum D-zeu, putem sa spunem ca Antonescu nu are ce cauta.. ma rog, toate astea.. dar nu spunem. Uite noi, avem unul mai bun? Cine este totusi contracandidatul lui? Ca mai sint, cum zic cei de la A3 si Ponta.. AMR 67 (parca).
        Cu stima.

        • Cam tarziu, … poate nu mai citeste nimeni, insa n-am avut cand… vin si eu cu o intrebare la aceasta:

          Cum D-zeu, putem sa spunem ca Antonescu nu are ce cauta.. ma rog, toate astea.. dar nu spunem. Uite noi, avem unul mai bun? Cine este totusi contracandidatul lui? Ca mai sint, cum zic cei de la A3 si Ponta.. AMR 67 (parca).

          Daca sunteti de acord ca argumentele aduse aici nu sunt inventate, atunci de ce sa nu-l dam la o parte pe acest personaj si sa lasam orizontul liber. Atat timp cat el ocupa spatiul cu acest unic argument „solid”: nu se prezinta altul mai bun, evident ca nu avem loc de altul mai bun.
          Asa „ne-am ales cu … Iliescu” ultima oara.
          Daca suntem de acord ca nu indeplineste calitatile necesare, de ce sa-l sustinem drept candidat? Haideti sa-l dam jos de pe piedestalul pe care s-a urcat singur si sa lasam loc pentru altul … Daca actionam asa acum, vom avea ocazia sa vedem mai multi si sa alegem unul mai bun. Daca-l tinem pana in ultima clipa, sigur nu vom avea timp sa gasim alta solutie. Nu trebuie sa asteptam sa esueze ducandu-ne si pe noi intr-o directie pe care o vedem deja ca este gresita.
          Poate Domnul Profesor Tismaneanu are argumente mai academice si mai documentate. Este mai bine sa probam mai multe haine pana gasim una potrivita, decat sa ne oprim la prima fara sa mai rascolim depozitul si apoi sa fim tot nemultumiti.

  14. Ideologia rece, probabil inspirata terminologic din razboiul rece, exprima o conexiune terifianta pe care doar dupa revolutiile din 1989 si 1991 am perceput-o la scara de masa, intre anti-uman si anti-national. Acestea erau tinte si efecte urmarite a deveni globale, dar nici notele specifice, anti-crestina si anti-europeana, nu erau de neglijat.

    Faptul ca aparatele de stat totalitar-comuniste, proiectate de minti etno si rasial-criminale, nu s-au angrenat intr-o masinarie infernala internationalista unica, in scopul subjugarii tuturor neamurilor pamantului, a tinut, cred, de intamplare sau, daca nimic nu-i intamplator, de trezirea popoarelor de catre acel duh al luciditatii oamenilor cu adevarat luminati, patrioti si vizionari, din politica sau cultura. Nu intamplator, elitele nationale au fost decimate de catre regimurile comuniste, care au fost niste regimuri straine, impuse din afara tarilor lor, nu intamplator eforturile de nationalizare a acestora au fost atat de contradictorii si de indelungate, nu intamplator comunismul national a fost adesea discreditat ca fiind „stalinist”, a treia fata, dupa cele marxista si leninista, a internationalismului proletar dictatorial.

    Neindoielnic, liderii isi pun amprenta asupra regimurilor lor, la fel de bine ca despre stalinism se poate vorbi si despre bushism, obamism sau putinism, importante, in ultima instanta, sunt actiunile politice si militare pe care acestia le proiecteaza asupra lumii. Utilizarea sau nu a fortei sau amenintarii cu forta sunt primele si cele mai consistente indicii despre natura reala, ascunsa de obicei in ambalaj propagandistic, a unui sistem politic sau organizari statale. Este un fapt ca efigiile nationale ale comunismului din fiecare tara est-europeana, care deveneau din ce in ce mai reliefante si mai stanjenitoare pentru masinatiunile internationaliste de marionetizare si inrolare belicoasa, au fost cele care s-au opus razboiului. Din pacate, capitalismul de astazi, instapanit la fel de totalitar ca si comunismul de ieri, nu mai dispune decat intr-o mica masura de mecanisme cu adevarat nationale, care sa opreasca razboiul. Nationalismul egoist al celor 1% care se razboiesc cu cei 99% a capatat o turnura desantata. Ideea de secol XXI pe care lumea ar trebui sa o retina este ca razboiul este cel care face diferenta intre national si nationalism, a te opune razboiului este o datorie nationala, a-l propaga, o ambitie nationalista (sau, dupa caz, rasista).

    Fraza lui Marx potrivit careia „Emanciparea clasei muncitoare nu poate fi decat opera proletarilor insisi” nu este in niciun caz anti-substitutionista, impotriva substituirii de catre partidul de avangarda a clasei muncitoare. Autorul teoriei revolutionare si al unirii acesteia cu clasa revolutionara, prin intermediul partidului revolutionar, nu ne lasa nicio sansa de a interpreta Manifestul Partidului Comunist intr-o alta cheie decat cea de document politic programatic, pentru uz partidistic. Partidele comuniste erau chemate sa activeze potentialul revolutionar al maselor, fara de care acestea ar fi ramas inerte. Sa fim seriosi, „dimensiunea spontaneitatii participative” a unei revolutii este, teoretic, o inventie propagandistica, iar practic, o cauza inexorabila de insucces. Chiar si cea mai palida revolta are niste idei germinative si niste lideri initializatori.

    Tentativa de disculpare discreta a lui Marx , parintele comunismului, prin punerea in seama exclusiva a urmasului sau spiritual, Lenin, a ideii de dictatura, este una de evaziune istorica. Fara radicalismul din Manifestul marxist, de expropriere a expropriatorilor si de desfiintare a proprietatii private, cu certitudine Lenin nu s-ar fi distins de oricare social-democrat din epoca. Uitati sau eludati, domnule Vladimir Tismaneanu, un detaliu (ce-i drept diavolul se ascunde in detalii), ca libertatea este indisolubil legata de proprietate. Cand Marx cerea sa li se fure oamenilor averile personale urmarea de fapt sa le fure libertatea, organic legata de proprietate. Acest scop non-valoare face din autorul „Capitalului” un gangster ideologic, fara egal intre predecesori, al furtului generalizat si cu metoda a proprietatii private, nicidecum un luptator impotriva instrainarii, deposedarea, dupa cum prea bine se stie, sociologic, nu naste armonie, ci anomie.

    Complexul psihologic a stat la baza multor tiranii, probabil ca biologia sau conjunctura a facut ca Marx, care era un complexat notoriu, dupa cum au dezvaluit cei care l-au cunoscut, sa fie doar un teoretician, inspirat de Rau, si nu si un practician al inrobirii popoarelor. Simptomatica pentru un asemenea profil psihologic era Incercarea de a-si ascunde slabiciunile prin repetarea, uneori amenintatoare, a cuvintelor lui Lucretius, „Nimic din ceea ce este omenesc nu-mi este strain”, asa cum si astazi le mai auzim sub forma cinicei asumari a „deschiderii catre toate optiunile”. Preferinta pentru Prometeu, care intruchipa mitul furtului focului de la zei pentru oameni, era semnificativa, cu deosebirea ca Marx a teoretizat calea furtului proprietatii in beneficiul maimutelor (cei care au vazut filmul „Planeta maimutelor” stiu la ce ordine ma refer). Faptul ca maestrul (Marx) a fost depasit de catre discipol (Lenin) nu ar trebui sa ne mire, e in firea progresului (cu sau fara ghilimele), dar preeminenta primului in raport cu cel de-al doilea nu trebuie distorsionata, ideea originara conteaza, copiile, oricat ar fi de reusite sau de elaborate, tot kitsch-uri se numesc.

    Privind scopurile, acestea nu sunt raportabile numai la mijloace, ci si la valori. Razboiul capitalist, preventiv sau pretextiv, ca teroare externa, aidoma celei interne comuniste, este o barbarie, care intr-o lume civilizata nu se poate regasi pe nicio lista de valori, cu atat mai putin cand se deghizeaza in numele unor valori sau chiar ca „valori”. Poate sustine cineva ca scopurile razboaielor din obsedantul deceniu al violentei organizate de stat sau ale celor pe picior de a incepe reprezinta altceva decat o recapitulatiune de non-valori? Al doilea sfat pe care magister vitae a ultimilor ani l-ar da clase politici a noului secol ar fi sa reflecteze la raporturile dintre scopuri si valori, pentru a nu mai deveni complice la stratageme expirate!

    Nu am nicio indoiala, orice contractualist ideologic, mai cu seama de talia D-lui Tismaneanu, cunoaste impactul devastator al ceea ce, prin contrast la ideologia rece, as numi ideologia incendiara. Ideologiile incendiare ale razboaielor preventive si pretextive au aprins Orientul Mijlociu si Africa de Nord, provocand victime si distrugeri uriase. Cum tinte ale devastarilor militare si teroriste (iarasi cu sau fara ghilimele!) sunt arabii si islamul, nu poti sa nu te intrebi daca nu cumva capitalismul a adaugat la notele specifice de care aminteam la inceput pe cele de anti-islam si anti-arab, virand spre rasism?! Multe ne pot surprinde, dar in fata urgentelor lincendiilor ideologice ale prezentului cele ale trecutului mi se par daca nu desuete cel putin inoportune. Si atunci…?

    Umanitatea nu ar trebui sa-si ierte vreodata ca a cazut cu atata naivitate prada ideilor comunismului, ca si-a dat cu atata usurinta soarta pe mainile unor falsi profeti si invatati. Cum trecutul nu mai poate fi schimbat, singurul lucru care i-ar ramane de facut ar fi ca acest fenomen de contagiune mentala si de imbolnavire a natiunilor sa nu se mai intample. Comunismul nu a fost rezultatul unor idei de masa, ci ale unei maini de indivizi, care s-au jucat cu mintile multimilor. O asemenea posibilitate nu trebuie sa mai fie probabila.

    Multumesc, D-le Vladimir Tismaneanu, ca mi-ati dat prilejul tematic de a exprima aceste opinii complementare, care cred ca ar merita o dezvoltare intr-un studiu. Poate chiar in coautorat. Toate cele bune!

    • Ati scris un text dens si incitant, nu i-as face dreptate daca as raspunde in graba. „L’ideologie froide”: termenul ii apartine regretatului ganditor Kostas Papaioannnou, apropiat la un moment dat de grupul „Socialisme et barbarie” (Castoriadis, Lefort, Lyotard), dar si de Jean-Francois Revel. Nu incerc nicicum exonerarea lui Marx, propun distinctii ideatice pe care, nu ma indoiesc, le luati in seama. Partidul de avangarda a fost constructia lui Lenin. Oroarea in raport cu proprietatea privata, atribut al oricarui socialism, este, desigur, o sursa principala a totalitarismului. Atat Marx, cat si Lenin, detestau piata libera, burghezia, productia independenta de ubicuul si constrangatorul control statal. Ceea ce Lenin denunta drept „mica productie” insemna de fapt mentinerea initiativei individuale drept contrapondere la extinderea de nimic ingradita a statului colectivist. Daca exista proprietate privata si initiativa individuala, exista si individul uman. Nazismul avea acelasi impuls intrinsec, dar a amanat exercitarea deplinului control asupra economiei din ratiuni ce merita o discutie separata. Am scris pe larg despre „Manifest” ca program al resentimentului social in „The Devil in History”, dar si aici:

      http://yalepress.yale.edu/yupbooks/book.asp?isbn=9780300123012

      De asemenea:

      http://www.youtube.com/watch?v=O1Yxn4KZH5g

  15. Descrierea domnului Crin Antonescu, chiar dacă e făcută cam apăsat, mi se pare exactă. Personajul e deplorabil. Dar… se cheltuiesc sume imense ca institutuţia preşidenţială să fie ferită de tentaţii compromiţătoare, ca preşedintele să-şi poată îndeplini prerogativele nu numai cu onestitate dar şi cu sobrietatea care se reclamă din însăşi normele acestei instituţii., Sume la fel de mari şi în acelaşi scop, cu celelalte instituţii, guvern, parlament etc. Ceea ce i se poate permite unui om de rând, dacă i se permite, nu trebuie sâ i se permită unei persoane care are, prin puterea funcţiei în care a ajuns, o anumită reprezentabilitate. Şi noi ce vedem? Un preşedinte al cărui nume e asociat cu un puşcăriabil ca Bercea Mondialu, cu Regele Rromilor şi a sa ‘curte’ a cărei opulenţă e bănuită de toată lumea ca provenind din birurile aplicate crimei organizate. Nu mai vorbesc că autoproclamarea s-a făcut pe vremea lui Ion iliescu (şi am bănuiala că şi cu sprijinul lui) pentru a duce în deriziune instituţia monarhică; alt preşedinte care s-a asociat cu interlopi de cea mai joasă speţă, Numele lor sunt cunoscute de toată lumea, nu are rost să le mai pomenesc. Vedem vulgarizarea reprezentabilităţii printr-un comportament pe care îl găsim în medii de care orice om de bun simţ se fereşte. Vedem OTVizarea întregii clase politice. Comportamentul lor, face ca cei dintre noi care le seamănă să prindă curaj, să îndrăznească… În aşa fel încât normele valorice să fie răsturnate de-a dreptul cu capul în jos. În cazul nostru nostru e de la sine înţeles cam care ar fi aceştia şi ce anume îi animă în luptă… în timp ce omului de bun simţ începe să-i fie ruşine că este om de bun simţ, omului cultivat şi educat să-i fie ruşine de cultura şi educaţia sa, omului drept, de dreptatea sa …

  16. Domnule profesor,
    Din dorinta mea de a afla care a fost esenta unor regimuri politice, mecanismele prin care au ajuns la putere si cum s-au manifestat acestea in raport cu cetatenii, eu nefiind specialist in politologie si nestapanind foarte bine o limba straina de larga circulatie, m-am orientat spre scrierile dumneavoastra (carti si articole), precum si a altor autori romani sau straini in traducere..In ceea ce priveste regimul comunist din Roamania si a celui care a urmat dupa 1989, pot spune ca am anumite pareri formate si din observarea si trairea directa in aceste perioade. Citind articolele dumneavoastra despre politica la zi sau a ultimilor ani sunt pus intr-o oarecare incurcatura. Nu inteleg eu bine ce se intampla cu politicienii nostri si politicile promovate sau dumneavoastra aveti o imagine deformata sau interesata a realitatii romanesti actuale? Presedintele Romaniei este un personaj politic de prim rang de aproape 10 ani si sa nu merite o analiza mai ampla a actiunilor si atitudinilor sale din partea dumneavoastra ? Ajunge oare citirea in Parlament a unei note privind Raportul final de condamnare a comunismului, si asta in mod formal, fara consecinte si fara sa creada in el pentru a se bucura de aprecierea dumneavoastra si a altor cativa intelectuali ? Pentru mine Crin Antonescu nu este o varianta de dorit in functia de Presedinte al Romaniei, dar la aceasta data avem o alta alternativa ca sa merite tot acest efort de denigrare ? La ultimile trei alegeri prezidentiale am avut de ales intre doi candidati care nu meritau sa ajunga presedintii acestei tari. Nu-mi plac discursurile lui Antonescu, dar cand il aud pe Presedinte am impresia ca ne desconsidera total, adica ascultatorii habar n-au care este adevarul despre cele la care se refera si crede ca am uitat ca doar cu putin timp in urma in aceeasi chestiune a spus exact invers. Stiu ca nu e sarcina dumneavoastra, dar daca tot il criticati pe cel care este posibil sa fie candidat si chiar sa reuseasca, poate ne sugerati si o alternativa.
    Sper ca nu v-am suparat astfel incat sa nu acceptati acest comantariu sau sa-mi recomandati alta platforma.

  17. Sunt convins domnule profesor că sunteţi de acord asupra faptului că acele comparaţii sunt niţel forţate. Şi luate nu numai ca personaje literare ci şi ca personaje istorice. Eu cred că ar merge, cât de cât, dacă Henric al v-lea ar fi dublat de Stănică Raţiu, Hamlet de conu Leonida, iar Macbeth de Umbra lui Iliescu la Cozia. Le-am luat la repezeală. Şi pentru că iar am ajuns, vreau nu vreau, la acest din urmă personaj, mi s-a întâmplat să revăd, după mulţi ani, discursurile televizate din primul an de după revoluţie. Fără exagerare, văzute acum, mi s-au părut înspăimântătoare. Nu ştiu care îmi va fi reacţia, peste ani, la discursurile politice de azi… dacă voi mai fi pe această lume, bineînţeles.

  18. E de glosat amplu în marginea comicului generat de acest avorton de lux al porticului doamnei Zoe Petre:

    Mai întîi, ridicolul stilului de ansamblu. Omul e un rahitic cu ambiții de Hercule. Flasc și restant, Crin mută de fiecare dată pariul de sine în zona gesticulației bombastice, a apretului clonțos, a flașnetei de ostilități. Pe cît de anemic e insul în adevărul firii sale, pe atît de nărăvașă e meteorologia prezenței sale publice. Izmenele se vor armură, melcul se închipuie tahion…

    Apoi, lipsa de idei și de viziune politică e camuflată lozincard. Cînd n-ai doctrină, o agendă pasabilă, o claviatură biografică de top, umfli și spargi baloane, îți ridici fustele, te pulverizezi țanțoș în vorbe, marote, flatulență populistă. Scuipi, ricanezi, zbieri, înfierezi. Dai cu tifla. Te vrei și te închipui simultan rechin, dulău și privighetoare națională.

    În fine, vacuitatea obrăznicuță a personajului e asociată, à la grotesque, liberalismului și tradiției dreptei românești. Adică: fără o brumă de lecturi din biblioteca occidentală a gîndirii liberale, plus o antantă puberă cu socialiștii, totul încleiat în secrețiile profitabile ale unui inoxidabil securist.

    • Va multumesc pentru acest exercitiu demitizant despre „stralucitul doctorand” al doamnei Zoe Petre. Ca si Dvs, am banuiala (si chiar mai mult, cvasi-certitudinea ca omul n-a citit nimic din clasicii libertatii. M-ar amuza sa port o discutie cu el despre Raymond Aron si Iasaiah Berlin. Ori despre Zeletin, why not?

      Ceea ce putem intui a fi precaritatea sa doctrinara, are cel putin doua cauze. Mai intai, pentru ca nu are stare, nu-l pot vedea stand rabdator in fata unei carti, facand adnotari, lasandu-se invitat pe taramul reflectiilor. Apoi, pentru ca nu are apetit pentru concepte, idei, ipoteze. Se pretinde istoric, dar n-am citit macar un text ce-i apartine care sa probeze cultura sa istorica. Exact cum scrieti, este incarnarea vidului valoric,a titirezului politic investmantat intr-o retorica mereu in clocot.

      • Ne tutuim spontan?

        Ce-am priceput din ce ați scris:

        1. Textul e în regulă.(deși “nu e rău” nu înseamnă musai că “e bun”)
        2. Se simte autoritatea stilistică a altuia la tot pasul.
        3. Mă exprim cu un glas de import, mă las locuit integral de un idol ce-mi confiscă chipul…

        Întreb:

        1. Am comis, totuși, o pastișă ?
        2. Ați constatat cumva o (masivă) influență ori un exercițiu de imitație ? Am stofă de discipol sau alură de epigon?
        3. Să admitem că sunt…. posedat. Cum fac să mă scutur definitiv de stihia ce mă atenuează, pentru a-mi obține timbrul propriu?

        Bien à vous,

        Vali

  19. – CTP: „Un politician gaunos”. „Submineaza justitia, submineaza statul”.
    – Andrei Plesu: „O nulitate”; „un Rica Venturiano care se joaca de-a Vlad Tepes”.
    – Sever Voinescu: „O patachina”.
    – Florin Zamfirescu: „Doar o carcasa”.
    – Florin Negrutiu: „Acest om cu privire fixă care se doreşte preşedintele României”. „Ridicol si absurd”. „N-a avut vreun scrupul să se înconjoare de turnători notorii la Securitate, precum Dan Voiculescu sau Sorin Roşca Stănescu”.
    – Dan Tapalaga: „Un contorsionist nevertrebat”.
    – C. Nistorescu: „Un personaj subtire”.
    – Marian Sultanoiu: „Zambetul acela abulic de fericire”.
    – Lelia Munteanu: „Aud sticleţii din colivia pe care al doilea om în stat o poartă fudul pe umeri, în loc de căpăţână”.
    – I Cristoiu: „Şi cînd te gîndeşti că, în 2009, eram gata cu toţii să-l luăm în serios pe Crin Antonescu, politicianul candidat la preşedinţie care ne făgăduia Revoluţia Bunului simt”.

  20. Daca apareti atât de rar si totuși in intunecimea mintii sale își mai amintește sa va improaste , înseamnă ca ceva anume nu-i da pace. La cât este de nesimtit ar fi trebuit sa nici nu-i pese, dar se vede treaba ca in el se rasuceste un demon care-i schimonoseste si mintea si fata . Ar trebui ignorat, dar mă tem ca discursul sau neobosit si otravit va prinde la cei de-o teapa cu el si nu e bine. Se știe ca raul este intr-o proporție mai mare decât binele si-mi este teama sa nu izbandeasca in cardasie cu cei ca el. Așa ca trebuie infierat de câte ori va fi nevoie, pana vom reuși sa arătam norodului ca e gol pușcă.

    • Aici nu este vorba de ceva personal. Conflictul este legat de distrugerea si ingroparea PNL de catre o mafie ahtiata dupa bani si privilegii, profitoare si cinica, ostila traditiei pe care pretind ca o reprezinta. Crin Antonescu este seful acestui grup. Tocmai din acest motiv am returnat Premiul „Bratianu”al PNL in ianuarie 2011.

      http://www.contributors.ro/cultura/o-decizie-inevitabila-voi-returna-premiul-%E2%80%9Cion-i-c-bratianu%E2%80%9D-al-pnl/

      • Domnule Profesor,
        cred ca tocmai traditia face ca din cand in cand pe liberali sa ii conduca si personaje atat de penibile. Este un partid blestemat.Cred totusi ca acum este mai rau ca niciodata.

      • Am înțeles si de aceea ma surprinde cum totuși, in piruetele nebune din care nu se mai opreste își mai amintește sa mai trimită câte o impunsatura si in direcția dvs. de exemplu. Deși nu m-am mai amuzat de mult pe seama unor astfel de personaje ( cum erau bancurile cu Ceaușescu de exemplu), descrierea dvs. mi-a inspirat poezia ” Cioara” , de George Toparceanu . Dacă facem o paralela între Cioara si Antonescu parca si vad ” cocotata-n vârf de par ca o acvila pe un soclu” … sau ” crunta ca o vânataie cauzată- n meci de box” si ultima care-mi vine in minte „neagră cum e cerul gurii la un câine care musca”. Ați reușit sa-mi treziti măcar umorul de care duc atâta lipsa! Cu bine, Horia

  21. O mica precizare, pentru cei care il admonesteaza pe dl. Tismaneanu ca se leaga de ineptiile constant-naravase ale dlui Antonescu, dar nu si de iesirile, uneori indiscutabil vulgare, ale presedintelui Traian Basescu.

    Imi permit eu o incercare de raspuns. In cazul lui Traian Basescu, aceste iesiri – pe care nu le scuz, dar mi le explic – sint izbucniri umorale ocazionale ale unui lider aflat sub presiuni extraordinare, un barbat adevarat, demn in singuratatea-i, atacat permanent de o hoarda inepuizabila de pechinezi. In mod ideal, da, TB ar trebui sa fie mai bun decit noi toti si sa nu faca niciodata nici o eroare. Ar trebui sa fie Dumnezeu. Sint absolut convins ca toti, noi chibitii, am fi imaculati daca am avea slujba sa (-: … cu exceptia mea, desigur.

    Pe de alta parte, substanta lui TB nu este reprezentata de aceste iesiri, uneori condamnabile, ci de eruditia sa fantastica in calitate de sef de stat. Da, ma expun constient folosind cuvintul „eruditie”, numai ca prin asta nu inteleg abilitatea de a folosi cuvinte lungi si fraze interminabile, ci o cunoastere de si pe fond a unui evantai de probleme politico-social-economice de infinita amploare si sofisticare. Putem sa nu fim de acord cu una sau alta din opiniile presedintelui intr-o chestiune sau alta, dar macar, in majoritatea cazurilor, stie cu adevarat despre ce vorbeste, dupa parerea mea, chiar mai mult decit unii lideri occidentali care par mai „subtiri”. *Are* o viziune, mai mult sau mai putin convingatoare.

    Pe de alta parte, in cazul lui Crin Antonescu, umorile, isteria, vulgaritatea, fanfaronada, imbatosarea sterila nu sint manifestari de slabiciune temporara, de fragilitate umana, ci reprezinta, mai mult, epuizeaza insasi substanta, daca mi se permite cuvintul, acestei fantose livide.

    Daca ii confisti tifna, profilul – crede dinsul leonin – dlui Antonescu se prabuseste ca o silueta de nisip. Nu mai ramine nimic.

    Nimic.

    Aici e marea deosebire. De aceea nu l-as numi pe dl. Antonescu „un atlet al insultei”, ci un las dimenticabil care, in absenta insultelor, intruchipeaza perfect Nimicul.

    • Crin Antonescu a intrat in viata politica romaneasca la inceputul anilor 90. A fost mai intai la PAC, daca nu ma insel, unde a fost incurajat de N. Manolescu (pe care apoi l-a abandonat). A ajuns la liberali prin unficarea dintre acestia si PAC. A fost ministru fara sa lase nicio urma notabila. Nu a facut nimic remarcabil pana cand, intr-un moment de criza a PNL, a fost propulsat la carma acestui partid impreuna cu camarila sa, oameni precum Puiu Hasotti, Relu Fenechiu, Norica Nicolai, Andrei Marga si mai junele Eduard Helwig. Sustinut de „seniori” precum Dinu Zamfirescu si Mircea Ionescu-Quintus, a deschis PNL in directia PSD, a renuntat la principiile definitorii ale acestui partid, i-a excomunicat pe cei care au indraznit sa-i tina piept. Sa nu uitam episodul Dan Grigore. S-a specializat in pugilism verbal. Exceleaza in invective, inclusiv la adresa unor intelectuali marcanti precum Andrei Plesu, H.-R. Patapievici si Mircea Cartarescu. Ca membru al parlamentului s-a dovedit un campion al chiulului. A adus in PNL personaje precum Gigi Becali si Sorin Rosca-Stanescu. A fost unul dintre artizanii loviturii de stat esuate din vara anului 2012. A devenit favoritul lui Dan Voiculescu si vedeta „Antenelor”. Nemaivand rabdare, s-a grabit sa ajunga la Cotroceni unde a oferit un spectacol jalnic de triumfalism nevrotic si ostentatie infantila. In ce ma priveste, sunt convins ca asa il va retine istoria politica romaneasca pe George Crin Laurentiu Antonescu: ranchiunos, labil, agresiv, sunand a gol cale de-o posta si mai bine…

      • Domnule Tismaneanu
        ati zugravit pe CA, imaginea lui precum cineva in trecut a zugravit Opera Moartea Timpului, evident Dumneavoastra aici ati zugravit o Constiinta Moarta, a lui CA, pardon, oare are CA constiinta ? 7 ani de acasa ? …nu cred…asa ceva nu a a vut vreodata, sau le a dat DELETE in timpul chiului din Parlament….trebuie sa ne distantzam de acest personaj morbido viermanos numit CA, nu ne reprezinta, nu l am ales, afost impus de Felix si Antene, romanii docile trebuie sa se trezeasca.

    • Vrei chiar sa intri in gartiile profesorului sau practici sportul national: ‘in cazul lui Crin Antonescu, umorile, isteria, vulgaritatea, fanfaronada, imbatosarea sterila nu sint manifestari de slabiciune temporara, de fragilitate umana, ci reprezinta, mai mult, epuizeaza insasi substanta, daca mi se permite cuvintul, acestei fantose livide’.
      Astept ca bunul professor sa se distanteze de acesta practica nociva dind un exemplu model si facind mea culpa. Nu de alta dar orce academic ce isi recunoaste propriilor erori ar trebui sa dea dovada de responsabilitate.

      • Daca se poate, v-as ruga sa va expuneti punctul de vedere, cu sau fara adjective, conform stilului pe care il apreciati, lasandu-i si pe altii sa-si spuna punctul lor de vedere. Sunteti cumva un auto-desemnat arbitru pe acest forum? Va asigur ca va inselati, daca asa vedeti lucrurile. Cat priveste „exemplul model”, passons :)

    • Problema care ar trebui sa ne preocupe este ca, daca continua sa se bucure de suportul PSD, Crin Antonescu va ajunge presedintele Romaniei in 2014. Cu alte cuvinte, nu ar trebui sa ne intereseze defectele politicianului Crin Antonescu, ci masura in care ele vor influenta, prin presedintele Antonescu, drumul Romaniei prin tranzitia interminabila inceputa la Tirgoviste in 1989.

      Un fapt care mi se pare remarcabil: un grup restrans de oameni au scris sute de articole ca cel de aici. Poate cineva crede ca votantii USL le vor citi vreodata?

  22. Ascensiunea politica sa zicem politicxa a USL s-a bazat pe un singur „dicton” JOS BASESCU,nici un individ asa zis politician NU A PREZENTAT ABSOLUT NIMIC <Ma refer la planuri de dezvoltare economica si si sociala.Domnule Tismaneanu discursurile domnului Antonescu sunt caracteristice educatiei politice a 80-90 la suta din votantii romani.Limbajul,conduita sociala si politica "ESPRIMA' cei 50 de ani de educatie socialista,educatie care incepea in familie,scoala si facultate,unde modul de ASCENSIUNE nu conta ,pentru ca nu aveam un sistem social calibrat pe valori.Ascensiunea politica in zilele noastre pastreaza caracterul ascensiunii din cadrul "organizatiilor de partid"-SPUMA o REPREZINTA de fapt "JEGUL unei societati in care vadevaratele valori sunt puse in derizoriu.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Vladimir Tismaneanu
Vladimir Tismaneanuhttp://tismaneanu.wordpress.com/
Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism, Fascism, and Some Lessons of the Twentieth Century" (University of California Press, 2012), "Lumea secreta a nomenclaturii" (Humanitas, 2012), "Despre comunism. Destinul unei religii politice", "Arheologia terorii", "Irepetabilul trecut", "Naufragiul Utopiei", "Stalinism pentru eternitate. O istorie politica a comunismului romanesc", "Fantasmele salvarii", "Fantoma lui Gheorghiu-Dej", "Democratie si memorie" si "Reinventarea politicului. Europa de Est de la Stalin la Havel". Este editor a numeroase volume intre care "Stalinism Revisited", "The Promises of 1968", "Revolutiile din 1989" si "Anatomia resentimentului". Coordonator al colectiilor "Zeitgeist" (Humanitas) si "Constelatii" (Curtea Veche). Co-editor, impreuna cu Dorin Dobrincu si Cristian Vasile, al "Raportului Final al Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturiii comuniste din Romania" (Humanitas, 2007). Co-editor, impreuna cu Bogdan Cristian Iacob, al volumului "The End and the Beginning: The Revolutions of 1989 and the Resurgence of History" (Central European University Press, 2012). Co-autor, impreuna cu Mircea Mihaies, al volumelor "Vecinii lui Franz Kafka", "Balul mascat", "Incet, spre Europa", "Schelete in dulap", "Cortina de ceata" si "O tranzitie mai lunga decat veacul. Romania dupa Ceausescu". Editor, intre 1998 si 2004, al trimestrialului "East European Politics and Societies" (in prezent membru al Comitetului Editorial). Articolele si studiile sale au aparut in "International Affairs" (Chatham House), "Wall Street Journal", "Wolrld Affairs", "Society", "Orbis", "Telos", "Partisan Review", "Agora", "East European Reporter", "Kontinent", "The New Republic", "New York Times", "Times Literary Supplement", "Philadelphia Inquirer", "Gazeta Wyborcza", "Rzeczpospolita", "Contemporary European History", "Dilema Veche", "Orizont", "Apostrof", "Idei in Dialog" , "22", "Washington Post", "Verso", "Journal of Democracy", "Human Rights Review", "Kritika", "Village Literary Supplement" etc. Din 2006, detine o rubrica saptamanala in cadrul Senatului "Evenimentului Zilei". Colaborator permanent, incepand din 1983, al postului de radio "Europa Libera" si al altor radiouri occidentale. Director al Centrului pentru Studierea Societatilor Post-comuniste la Universitatea Maryland. In 2006 a fost presedintele Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. Intre februarie 2010 si mai 2012, Presedinte al Consiliului Stiintific al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER). Doctor Honoris Causa al Universitatii de Vest din Timisoara si al SNSPA. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Universitatii Maryland.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro