joi, martie 28, 2024

Un bilețel roz mai amplu

Minutul 20 din filmul Matrix: “La ce vă folosește să dați un telefon domnule Anderson, dacă nu mai aveți capacitatea să vorbiți?”. Urmează după această întrebare de la interagatoriu lipirea buzelor lui Neo. Și totuși doamna Udrea a vorbit, devolându-ne brutal realitatea oribilă a structurilor puterii din România. Folosind epitetul „oribil” am plasat dintr-o dată acest mod de viață în zona negativului, a ceva care nu trebuie făcut de către oameni dacă vor să aibă o viață demnă de a fi trăită.

Dar cum ar arăta o societate fără stat ? Fiecare am avea niște arme la îndemână și am apărat permanent pe cei de care răspundem, familia, grupul. Am ucide poate frecvent, răul ar fi parte directă din viața noastră. Ar trebui să fim vicleni ca să supraviețuim. Homo homini lupus.

Toată agresivitatea și perversitatea pe care altminteri ar fi trebuit să o practicăm fiecare în zona noastră privată ca să rezistăm s-a adunat în zona puterii, a structurilor statului. Statul crează în spațiul cultural-geografic pe care îl acoperă un cadru instituțional care permite o viață “normală”, „dezirabilă”, „demnă de a fi trăită”. Iar în exterior, în competiția cu alte grupuri, statul acționează în mod inevitabil viclean și pervers. Ca să nu dispară. Cu atât mai mult cu cât este în imediata vecinătate a unui stat agresor.

“Normalitatea” cetățeanului care se ocupă de producția economică și culturală nu este tot una cu “normalitatea” celui care asigură condițiile de siguranță fizică pentru ca așa ceva să fie posibil. Oamenii pe care îi descrie indirect și însăși doamna Udrea sunt normali după standardele cinismului, agresivității, vicleniei, nu după cele a cetățenilor obișnuiți ai unui stat. Tot ce ne interesează pe noi, obișnuiții, este ca aceste trăsături să fie sublimate într-un proiect personal de apărare a țării, în interesul nostru, nu întoarse împotriva cetățenilor după modelul lupului paznic la stână.

Este doamna Udrea Neo, îndrumătorul revoluționar al lui Neo, sau agentul din sistem care vrea doar să mulgă de energie (taxe) pe cei „normali”? Nici una dintre acestea, pentru că modelul nu este adecvat până la capăt. Lumea nu se reduce la aceste trei categorii de persoane decât dacă vedem lumea prin schema din Matrix. Cele trei cetegorii există la un nivel de interpretare în fiecare țară, dar ce înseamnă ele depinde de relațiile dintre țări.

Occidentul este în plină dispută neconvențională cu Rusia, iar România este o țară de graniță. Ca atare se află alătur de tot spațiul estic al Europei sub presiunea de destructurare politică. România mai poate exista ca stat numai datorită serviciilor de informații și a integrării lor puternice cu cele occidentale.

În aceste condiții devine mai important ca niciodată ca persoanele angrenate în aceste structuri ale statului să nu urmărească preponderent interese personale, ci să servească statul și pe noi indirect. Conținutul interviului doamnei Udrea ne arată că acest obiectiv nu a putut fi atins. Există oameni importanți care folosesc serviciile de informații în interes personal. E rezonabil să credem că dacă la vârf e așa, atunci astfel de oameni sunt la toate nivelurile organizaționale.

În opinia mea intervenția publică a doamnei Udrea este de aceeași natură cu devoalarea faptului că domnul Ponta a fost ofițer acoperit al SIE. E un fel de bilețel roz mai amplu. Prefața unui potențial tratat roz care are coautori și pe alții din zona puterii. Pe cei care au susținut reforma statului.

Problema generală pe care o ridică cele aduse la cunoștința societății este necesitatea reformei statului și în zona serviciilor. Fără un control minimal din partea societății, prin comisiile parlamentare și indirect prin societatea civilă problema corupției unor persoane din serviciile de informații însele nu va putea fi rezolvată.

Un motiv suplimentar pentru a susține schimbarea legislației făcute la începutul anilor ‘90 este interferența exagerată a serviciilor cu producția economică și culturală a țării. Se vede din interviul doamnei Udrea că nu există piață liberă în România și nu poate în mod principial exista în actualele condiții. Lucrul e amestecat, ca să mă exprim popular, sau, zicând mai elevat, competiția este perturbată de distribuția asimetrică a informațiilor relevante pentru succesul economic.

Se vede, de asemenea clar, că sunt probleme cu presa ca a patra putere în stat, cu presa realmente independentă. Nu doar datorită inflitrărilor externe, cum se anunțase deja ca vulberabilitate, ci și a jocurilor interne, multe dintre ele poate făcute ca să le controleze pe primele. Este foarte posibil ca și situația sistemului de educație și cercetare să fie similară, doar că aici nefiind bani și putere de împărțit interesează mult mai puțin publicul. Aici se distribuie doar onoruri, diplome fără acoperire, “gen”.

Rămâne de văzut dacă românii au maturitatea și curajul să acționeze politic astfel încât controlul mai bun al societății asupra serviciilor de informații să fie posibil. Aceasta ar avea ca rezultat și creșterea productivității economice și culturale. Ar da o bază mai solidă și pentru siguranța statului pe termen lung. Din interviul domnului Maior, din demisia sa și alegerea imediată ca președinte al Academiei de Științe Militare chiar la Guvern rezultă că la vârf cei din sistem nu sunt dispuși să accepte cu ușurință reducerea controlui asupra societății. La bază se merge la intimidare, dar fără agresiuni majore, ceea ce ne face optimiști.

Poate că au dreptate, poate că suntem așa cum cred ei, doar niște „pufoși” care vrem o „normalitate” naivă și nu înțelegem că ce fac ei este ceva important și folositor. Cel mai important și cel mai folositor.

Poate că nu au, poate că ne dăm chiar și noi seama că există o diviziune a muncii între ce fac ei ce facem restul în țara asta. Știm că pentru a fi eficienți fiecare avem nevoie de un anumit climat cultural organizațional, că inevitabil trăim în lumi diferite, dar complementare. Că pentru a fi eficace, a nu ne tăia craca de sub picioare, a nu distruge producătorii condițiilor care asigură funcționarea unor organizații sau a altora, trebuie să acceptăm existența acestor lumi personale și grupale diferite. Cum ? Învățând să respectăm ce face fiecare când face cinstit, corect, și să criticăm ce face necinstit, incorect.

Cert e că nimeni nu îi poate lipi buzele lui Neo în afară de el însuși.

Distribuie acest articol

38 COMENTARII

    • Vă mulțumesc. Tocmai mă uitam la Matrix când am citit interviul într-o pauză de film. Ca să vezi coincidență.

      gânduri bune,

  1. „Dar cum ar arăta o societate fără stat ? Fiecare am avea niște arme la îndemână și am apărat permanent pe cei de care răspundem, familia, grupul. Am ucide poate frecvent, răul ar fi parte directă din viața noastră. Ar trebui să fim vicleni ca să supraviețuim. Homo homini lupus.”

    Presupun ca Ludvig von Mises se rasuceste in mormant precum titirezul! Pai cum ramane cu amarata aia de Constitutie, si cu „aberatia” ca nimeni nu este mai presus de lege? Facem exceptie pentru „organe” care, prin natura activitatii (nu-i asa?) sunt mai egale in fata legii decat noi astialalti?

    Cu sincere scuze, domnule Iordache, cred ca ati vazut prea multe filme cu James Bond: realitatea este mult mai apropiata de Minority Report decat de Matrix si presupun ca daca ati asista la o sedinta de waterboarding v-ati schimba impresiile despre rolul serviciilor. DAr vorba ‘ceea: baieti buni, rau Pamantul ca-i suporta!

    Numai bine.

    • Hobbes e de vină, săracul, îmi pare rău pentru Misses :) James Bond n-am văzut, doar alte chestii, mai pe viu.

      gânduri bune,

      • Sa inteleg ca unii au „dreptul sa aiba drepturi” mai multe decat ceilalti? Pai de la „dreptul” de a ne asculta telefoanele, asa, just for fun, la dreptul de a ne supune la un waterboarding periodic (just in case) la cel de a ne smulge unghiile este un pas mic pentru om (dar un mare salt pentru omenire). Agreati ideea?

        Eu unul nu cred ca solutia consta in acordarea de drepturi (privilegii?) extrajudiciare ci in inasprirea pedepselor. Sau altfel spus, nu in controlul general asupra populatiei ci in penalizarea severa a celor care sunt prinsi actionand impotriva intereselor nationale (si asta, chiar in conditiile in care serviciile au un handicap in a-i prinde).

        Concluzie: cei care atenteaza in mod real la siguranta nationala vor fi (poate) mai greu de prins insa vor sti ca, daca sunt prinsi, ii asteapta un glont in ceafa! Ce credeti, care varianta este mai disuasiva?

        Toate cele bune

        • Domnule IosiP, nu rezolvăm noi problemele serviciilor aici. Cumva colateral mi-am adus aminte de o fază când eram student la filosofie. Aveam un asistent pe care îl iubeam foarte mult toți, și acum îl apreciez la fel, când e mai mare. Era libertarian și nouă ne plăcea mult toată chestia asta, studenților. Eu însumi sunt un iubitor al libertății. Totuși un prof mai bătrân, la un moment dat, a aruncat o întrebare, cum vine să fii libertarian pe banii statului, doar în trecere. Nu l-a deranjat nimeni (prea mult).

          Pe măsură ce înaintăm în vârsta apare problema responsabilității. Cam asta e ideea. Nu am un răspuns, caut ca și dumneavoastră. Poate doar common sense să ne ghideze pe aici, rațiunea e depășită prea adesea.

          gânduri bune,

  2. Nu-mi dau seama exact ce sustineti exact in articol. Nu de alta dar vorbiti de mai multe subiecte fara a va concentra asupra unuia anume. Vorbiti de „dezvaluirile” Elenei Udrea. Eu va intreb „Ce va face sa luati de buna ce spune acest personaj ce avea trecere la Ponta?” Chiar credeti in surse precum Sebastian Ghita si Dorin Cocos? Nu sustin neaparat ca aceasta catastrofa politica, Elena Udrea, minte ci ca trebuie sa fim extrem de precauti cu astfel de declaratii. Nici nu sustin ca SRI sau SIE sunt ingerasi sau ca nu ar fi in stare de fapte de genul celor expuse de demoazela pimbata la Paris. Propun doar sa asteptam un pic sa se decanteze adevarul de fals; asta daca se va intampla cu adevarat. A astepta nu inseamna a ramane tacuti dar in nici un caz sa inghitim pe nemestecate ce ne spune un astfel de personaj. Atata tot.

    • Eu cred că doamna Udrea spune adevărul și că n-a făcut asta de capul dânsei. Articol e o reacție rapidă, nu o analiză.

      gânduri bune,

      • @ Virgil Iordache
        Si eu zic ca nu a facut nimic de capul ei (ma refer la situatia de fata). Si evident spune adevarul. La fel cum a facut-o in multe, multe alte situatii. Sau mai bine zis – ca intotdeauna. Si ea, si „mentorul”.

  3. Dacă „Problema generală pe care o ridică cele aduse la cunoștința societății este necesitatea reformei statului și în zona serviciilor.”, nu cumva problema specifică e ca Udrea să înfunde pușcăria? În regulă, secrețeii sunt execrabili, dar despre Udrea chiar nimic, nimic? Că doar n-o fi Trinity sau, Doamne-ferește, Cypher…

    • Problema specifică nu mă preocupă, e treaba justiției. Celaltă ar fi cazul să ne preocupe pe toți. Nu avem ce pierde.

      gânduri bune,

      • Îmi dau seama că nu vă preocupă, deși ar trebui, tocmai întrucât Elena Udrea întruchipează eșecul așa-zisului stat de drept pentru care l-ați lăudat atâta vreme pe Băsescu (în mod fals și manipulatoriu). Suspiciunile privind falsitatea zisului stat de drept băsist nu sunt de dată recentă, numai că unii dintre foștii adulatori descoperă abia acum, consternați (deși bănuiesc că știau prea bine cum stau lucrurile) ce zoaie ascunde eticheta instituțiilor reformate de fostul președinte, ce colcăială penală există în parchete, în instanțe, în partide, în media și, evident, în servicii…

        • Am stat în cumpănă să vă dau un răspuns. N-aveam cuvinte, să fie indignare, să fie ironie, să fie iertare. Dar a dat domnul Aligică unul tare de tot, e doar adevăr. Atât. Intrați pe facebook și citiți ultima sa postare, „Uite ca mi-e greu…”.

          Mă regăsesc în ea, se potrivește la reacție dvs cred eu.

          gânduri bune,

          • Ei, halal răspuns: o bălmăjeală autocomplezentă, de unde rezultă că DPA are întotdeauna dreptate, din moment ce e imposibil să nu aibă. Cu acest delir senin e greu să dialoghezi, dacă interlocutorul nu are minima dispoziție de a concede că e posibil, (sigur, improbabil), dar că e totuși posibil să se înșele. Atunci când îi arăți că s-a înșelat, recurge la un precar heterogenium: indiferent ce-or zice alții, eu așa cred…

  4. 1. D-le Iordache, tot articolul dvs. (si, pe langa el, alte zeci de articole aparute in ultimele ore/zile) se bazeaza pe ipoteza ca d-na Udrea a spus adevarul in celebrul interviu.
    O ipoteza care mie mi se pare nu doar hazardata, ci de-a dreptul amuzanta. Astept cu interes momentul in care d-na Udrea va declara, cu aplombul obisnuit, ca i s-a infatisat Iisus in vis si i-a spus sa faca asta si aia. Cum, fireste, d-na Udrea nu minte niciodata, va urma probabil o isterie colectiva in randul credinciosilor romani, pelerinaje la schitul viitoarei Sfinte Elena etc.

    2. Singura atitudine rationala in toata povestea asta mi se pare aceea, seaca, a purtatorului de cuvant de la SRI, sau cine era acela (si parca si a d-nei Kovesi) – nu comentam declaratiile unor persoane urmarite in dosare penale instrumentate si cu ajutorul nostru.

    3. Fascinant cum „cei care au susținut reforma statului” au avut vreme de zece ani doar cuvinte de lauda pentru SRI & Co, iar de vreo luna-doua incoace considera – ca si dvs., daca inteleg bine – ca si aici se impune, neintarziat, o reforma profunda.

    4. Cu oarece (mici) fluctuatii, pozitive sau negative, orice componenta a societatii reflecta destul de fidel nivelul, calitatea, valorile acelei societati – dupa cum e si normal, pentru ca fac parte din ea. Prin urmare, nu poti decat sa ridici din umeri la asteptarile/pretentiile ca scoala romaneasca (sau sistemul de sanatate, sau clasa politica, sau – in cazul de fata – serviciile de informatii) sa fie la ani-lumina inaintea restului societatii. Avem o scoala, si niste politicieni, si niste servicii de informatii exact pe masura societatii noastre, nici mult mai bune. nici mult mai rele.

    5. „România mai poate exista ca stat numai datorită serviciilor de informații și a integrării lor puternice cu cele occidentale.”
    Cred ca aveti o viziune romantico-eroica foarte indepartata de realitate asupra acestor servicii.

    • Atitudinea SRI e rațională instituțional, sunt de acord. Cea a fiecărui autor e rațională din perspectiva lui locală. Cred că acesta e avantajul democrației, că putem exprima opinii. Oamenii mai avizați pot face sinteze pe baza lor și își fac o imagine despre stare societății active civic. Cred că chestia asta e de folos.

      gânduri bune,

    • Nu știu dacă am dreptate, dar îmi asum opiniile pe care le-am scris. Textul nu e o fumigenă.

      gânduri bune,

  5. Aveti dreptate, dar care ar fi pasii de facut ? Cine ii va enunta valabil si cine ii va face? Avand in vedere omniprezenta ”LOR” , exista riscul ca tot ”EI”, acoperitii, sa faca si aceasta agendă.
    In alta ordine de idei am impresia ca se trece prea usor peste o frază – cheie a mega biletelului roz: ”Incepusem prin a va spune ca intr-o tara in care pe oricine aproape ai putea sa acuzi in orice moment, cel care are catusele este si cel care conduce Romania.
    Acesta afirmatie trebuie analizata cu mare atentie. Ce a vrut doamnna Udrea sa spuna ? Cum si cand s-a ajuns la asa ceva.
    Explicatia de serviciu – comunitiiii ! – ramane o solutie comoda. Mie mi se pare ca vorbim totusi de un fenomen post comunist. Mai precis cineva scria cu mana disscursul de condamnare a comunismului si cu cealalta planul de neosecurizare..
    Eu as incepe prin a observa ca la un moment dat , printr-o lege A MICII REFORME in justitie i-a fost extirpata ÎNTREGII Inalte Curti de Justitie (circa 90 – 100 de judecatori) puterea de solutionare in ultima instanta a dosarelor penale celor mai spectaculoase – VIP competenta care a fost redistribuita unui CLUB select de numai 10 judecatori , avnd toti in spate o cariera de procurori si – cine stie ce alte merite. Sau vulnerabilitati.
    Probabil ca nu este o simpla coincidenta ca pe ministrul justitiei care a redactat si initiat acea lege il cheama ca pe actualul sef al unuia dintre cele doua mari servicii…totusi draga noastra media atat de avida sa scotoceasca eventualele legaturi dintre nasi, fini si cumetrii ”nu a observat” niciodata acesta simpatica coincidenta. Ca doar n-or fi ocultat tot EI si acest subiect derizoriu ?

    • Nu știu care sunt pașii de făcut, dar mă bucur că lucrurile se mișcă, aparent în direcția bună. Pentru pași există oameni în sistem care se ocupă de asta. Dacă a ajuns în discuția publică înseamnă că lucrurile sunt avansate.

      gânduri bune,

  6. Mă bucură luarea asta de poziţie, chiar de o manieră esopică şi eufemistă.
    Doamna Udrea a dezvăluit putreziciunea regimului Băsescu, regim pe care din păcate l-au cauţionat şi unii colaboratori ai acestei platforme.
    Să fie asta nenorocirea intelectualului român care trebuie să ia aminte la înţelepciunea populară în anumite situaţii?
    „Dacă tăceai, filosof rămâneai!”

    • Nu cred că a existat un regim Băsescu. Un om nu face un regim în democrație.

      E regimul post-comunist, acela cred că e, acum în faza de explozie.

      Mă bucur că domnul Iliescu e încă e sănătos și lucid și poate vedea pe viu distrugerea sistemului a cărui construcție a patronat-o distrugând viitorul a generații de tineri rămași în țară între care și autorul acestui text.

      gânduri bune,

  7. Ha , ha ,ha „Problema generală pe care o ridică cele aduse la cunoștința societății este necesitatea reformei statului și în zona serviciilor.”…
    Domnule Virgil IOrdache, pai se poate ?
    Faceti parte din clubul celor care 10 ani l-au slavit pe Basescu ! Pai,apud domniile voastre, el a finalizat (in aia 10 (!) ani reforma statului !
    Asa-i ca n-o sa patiti nimic pt. cita intoxicare ati produs „clubul”respectiv ! Si mai ales pt. consecintele social economice produse de sustinerea celui care a tras poporului roman cea mai mare teapa ? Dormiti linistiti ! Somnu ratiunii … naste beneficii !

    • Mă simt onorat să fiu alăturat celor care l-au slăvit pe Băsescu, chiar dacă n-a făcut nimeni vreodată asta percepția dvs mă onorează. E prea mult pentru micile mele eforturi, credeți-mă.

      gânduri bune,

    • Acest scandal mi se pare o mică pilulă amare care poate însănătoși de o boală cam cronică țărișoara noastră. E un început.

      gânduri bune,

  8. Exista oameni care alearga dupa putere, ca sa faca bani. Nicio noutate.
    Exista oameni care fac bani pentru a avea putere. Nicio noutate.
    Exista conexiuni subterane, imorale si, in anumite cazuri, ilegale intre politicieni si „oameni de afaceri”. Nicio noutate.
    Oamenii politici si oamenii bogati sunt, inainte de orice, oameni. Adica, supusi greselii.
    Cata vreme cele doua sisteme (cel politic si cel economic) functioneaza in asa fel incat asigura succesul celor care „se descurca”, adesea ignorand moralitatea, nu stiu de ce ne mai miram cand ni se expun cinismul si imoralitatea care par un halou al tandemului bani-putere.

    Nu stiu cat adevar este in „dezvaluirile” doamnei Udrea, dar, dupa parerea mea, nu aduc nimic nou d.p.d.v. al pricipiilor dupa care se desfasoara lupta pentru putere.

    Cat despre „Rămâne de văzut dacă românii au maturitatea și curajul să acționeze politic astfel încât controlul mai bun al societății asupra serviciilor de informații să fie posibil.”, am mari indoieli ca, vreodata, se va intampla asa ceva. Politicul isi doreste acest control, speriat de situatia in care controlul ar fi inversat. Cat control (nu) are cetateanul asupra politicului, exact atat control (nu) poate avea cetateanul asupra serviciilor.

    Un eveniment ca atentatele din Paris poate da apa la moara serviciilor, pentru a cere control suplimentar. Un eveniment ca interviul doamnei Udrea poate da apa la moara celor ce doresc sa controleze serviciile. Probabil ca adevarul trebuie cautat undeva la mijloc.

    • Vă mulțumesc pentru comentariu. Da, în politică calea de mijloc în sens aristotelic mi se pare și mie cea mai bună. Nici rău prin prea puțin, nici rău prin prea mult.

      gânduri bune,

  9. Domnule Virgil, Matrix sau nu daca vrei sa ajungi undeva trebuie sa pornesti de la sursa. Si la noi sursa nu e o boala care fiind descoperita e pe calea a fi tratata, din simplul motiv ca a fost din start constituita cu o asa natura. Creatorul structurii si modelul lumii virtuale de la noi este nimeni altul decat Mihail Moruzov (http://ro.wikipedia.org/wiki/Mihail_Moruzov). Acesta avea dosarelul mamei lui Antonescu de unde numai o lovitura militara de stat l-a putut opri. Vom vedea daca ajutat din exterior mediul politic romanesc va sucomba sau va inlocui sistemul. Deocamdata suntem pe cale de a reinfiinta in mod oficial SSI-ul

    • Nu știu nimic despre asta, dar cred că ar fi interesantă o istorie a serviciilor secrete ale României. Greu de făcut, dar ar putea fi edificatoare. De la Cuza la Ceaușescu și Iliescu.

      gânduri bune,

  10. Foarte bun si foarte responsabil articol. In 25 de ani din 1989 tara asta a cladit „democratia’ pe nisipuri miscatoare. Ba chiar incep sa fiu convins ca nu s-a facut altceva decat sa construim „un ceva” care sa-l salveze pe ION ILICI ILIESCU si FSN-ul lui de la judecata necesara pentru asanarea raului sub imperiul caruia a stat o jumatate de secol. Iliescu si camarila nu au facut altceva decat sa acapareze o revolta anticomunista spontana intr-un fel de lovitura de stat. nu degeaba , multimea romaneasca a numit tarasenia de la 1989 , LOVILUTIE! Insesi „serviciile” au intrat rapid in jocul asta, intelegandu-i miza.Toate mineriadele marturisesc cu prisisinta asertiunea mea. Restul de „democratie” este presiunea Occidentului si scaparea de sub control a gorbaciovismului politic.

  11. Oare am inteles eu gresit?!
    Pana la urma tine de om, (oameni)- el alege, el decide, el gandeste…
    El formeaza si reformeza societatea, institutiile, legile, ………..
    Tine de principii, de caracter, de pricepere, de buna credeinta, de responsabilitate, ….esential cred de faptul ca nu este nimeni vesnic….chiar daca are orice pe mana si traieste in puf.
    O fi meritand sa uiti toate astea pentru lacomie, minciuna, iluzie, …….?!
    Ai cheile tarii si tu furi cat poti mai mult de acolo – furi bunuri, furi mintile oamenilor, furi orice..
    De fapt nu esti decat un biet om….dar te crezi dumnezeu

    25 de ani se pare ca nu au fost suficienti mai ales cand pornirea a fost gresita…….cu multe minciuni si necunoscute. Tot omul ( oamenii ) a decis cum sa fie urmatori ani.
    Azi e un deranj si ce mi se pare ciudat este ca vina o poarta doar Udrea…….
    Nu stiu ce urmeaza dar stiu ca nu asa doream sa fie in anul 2015 Romania –
    SAU – abea acum e reforma !!!!!
    Cu siguranta nu stiu si poate nu inteleg multe lucruri dar vad rezultatele

  12. „…competiția este perturbată de distribuția asimetrică a informațiilor relevante pentru succesul economic.” – Simetrie sau asimetrie, depinde de unde se priveste si, mai ales, de reperele la care se raporteaza cei inzestrati cu darul distribuirii :)
    Dupa parerea mea, textul atinge punctele nevralgice care dor tare zilele acestea, este deci, mai mult decat binevenit, necesar! El incita cititorul sa remarce si acele detalii care nu sunt neaparat destinate vulgului, sau mai politicos spus, spectatorului neinitiat in ale „scenariilor SF”…Poate ca intr-o buna zi, datorita si dvs dle V. Iordache, românul va adopta de buna voie, deoarece silit de imprejurari, proverbul „Life is made-up of litle things”, si astfel va vedea un pic mai clar in jurul sau…
    As caracteriza ca elocventa (referitor la metehnele ancestrale locale…) reactia celor din „zona apararii” SRI & altor nostalgici ai defunctei (?) Securitati, care adopta, clasic (!), contraatacul prin decridibilizarea si defaimarea acuzarii…Cu alte cuvinte, importanta faptelor comise de un probabil infractor este stabilita in functie de calitatea paraciosului!?
    Ce diferenta exista intre acest mod de abordare si cel al fostei Securitati…?
    Cat despre presa, am remarcat ca, jurnalisti pe care-i stiam critici la adresa lui T. Basescu, dar ii consideram, inainte de toate, profesionisti si obiectivi (CTP, de ex.), par sa nu vada padurea din cauza copacilor…Inteleg ca este un moment prielnic afirmarii si auto-promovarii, facute insa cu pretul abandonarii rigorii jurnalistice, mi se pare ca denota mai mult frustrare personala decat vreo inalta preocupare, cum ar fi informarea impartiala, de exemplu!?
    Se pare deci ca, casting-ul fiind mai in toate domeniile (Parlament, Guvern, Servicii, Presa, etc.) de mana a 2a, publicul plictisit si pelicula reciclata, nici scenaristii nu-si dau osteneala sa ne surprinda…

    • Datorită dumneavoastră, a tuturor celor care încercăm să facem ceva, să ne susținem întru binele comun. Ca bicicliștii la curse, mai schimbând pe cel din față când obosește. Pentru țara asta, pentru noi. Vă mulțumesc.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Virgil Iordache
Virgil Iordache
Virgil Iordache cercetează și predă la Facultatea de Biologie a Universităţii din Bucureşti. Domenii principale de preocupări: ecologie şi filosofia biologiei. Cărţi şi articole în domeniile ecologiei și filosofiei, eseuri filosofice în reviste de cultură. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Univesităţii din Bucureşti.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro