vineri, martie 29, 2024

Un Ceausescu care nu dispare: Viata postuma a unui dictator

In memoria profesorului Mihail-Radu Solcan (1953-2013), apropiat prieten de valori si de idei.

Oricum am privi lucrurile, Nicolae Ceausescu ne-a marcat indelebil vietile. Mai precis spus, ne-a mancat vietile si ne bantuie subconstientul (individual si colectiv). A fost, vorba lui Dumitru Popescu-Dumnezeu, baciul Romaniei socialiste. Adica al marelui balci national. Ne-a tratat ca pe o turma. A fost un stalinist inversunat, un marxist rudimentar si anacronic, un profet al unui nationalism de factura tiers-mondista si un psihopat megaloman convins ca vorbeste in numele Istoriei. Vreme de peste doua decenii, am fost 22 de milioane de oameni care am trait, vorba lui Alexandru Ivasiuc, in imaginatia unui nebun. Dar Ceausescu n-ar fi fost posibil fara partidul care l-a creat si l-a sustinut. Despre aceste lucruri am discutat cu jurnalistul Radu Uszkai de la „Academia Catavencu”.

Pe 26 ianuarie Nicolae Ceaușescu ar fi ajuns la tovărășeasca vârstă de 96 de ani. Dacă n-ar fi existat decembrie 1989, acum am fi fost „uniți în cuget și simțiri” cu Belarus?

Mai degraba cu Coreea de Nord, eventual Cuba. Fixatia lui Ceausescu era anti-capitalista, ura din rarunchi proprietatea privata. N-as zice ca aceeasi fobie functioneaza in cazul celui numit de Adam Michnik (ma refer la Lukasenko) un bonapartist cu chip colhoznic. Lukasenko incurajeaza capitalismul spoliator, concentreaza o avere imensa in mainile familiei sale. Ceausescu era un stalinist de rit vechi. Cultul personalitatii ar fi capatat dimensiuni astronomice, ar fi fost o saracie lucie dublata de spectacole monstruoase. Cuplul Ceausescu, sclerozat, senil, dar consecvent isteric, ar fi locuit in Casa Poporului, palat al dementzei nationale, mauzoleu al absurdului, templu al unei religii politice ubuesti. Nicu ar fi avut 62 de ani, ar fi fost premier si secretar general al PCR. Tatal sau ar fi fost presedintele RSR si presedinte pe viata al PCR. Elena ar fi fost prim-vicepresedinta, pe viata, a statului si a partidului. Ion Iliescu ar fi fost primar general al Capitalei, iar Adrian Nastase ministru al justitiei. Bucurestiul ar fi devenit, in aceasta istorie alternativa, ultimul avanpost european al revolutiei mondiale. Erich si Margot Honecker si-ar fi sfarsit zilele in Romania, nu la Santiago, in Chile, unde ar fi primit azil politic si ar fi fost onorati ca victime ale revansismului neo-fascist din Germania unificata.”Scanteia” ar fi avut o rubrica zilnica in care sa se denunte tradarea socialismului de catre renegatii de tip Gorbaciov. Ceausescu ar fi salutat reabilitarea lui Stalin in Rusia. Pe 21 ianuarie 2014, la 90 de ani de la moartea lui Lenin, ar fi transmis un mesaj catre proletariatul mondial in care ar fi proclamat invincibilitatea bolsevismului. Mesajul ar fi fost citit la TVR de catre un tanar intelectual originar din Basarabia, deci nascut in URSS, prim-secretar al CC al UTC, ministru pentru problemele tineretului, indragostit de Lenin, gata sa glorifice „ipoteza bolsevica”.

Mulți istorici, sau chiar oameni simpli, încearcă să-l scoată basma curată pe Ceaușescu, pe motiv că el ar fi fost un om bun, pe care l-a stricat nevasta ori Securitatea. Există vreun sâmbure de adevăr aici?

Acelasi lucru se incearca si in Serbia, acreditarea ideii ca Slobodan Milosevici ar fi fost un socialist veritabil, animat de intentii patriotice laudabile, dar a fost manipulat de o banda de sicofanti grupati in jurul sotiei sale, Mirjana Markovici. Este o perspectiva falsa: cariera lui Ceausescu in partid s-a realizat gratie devotamentului sau total pentru linia stalinista a lui Dej. A probat o disciplina de otel si o ostilitate neinduplecata in raport cu orice tentativa fractionista. A castigat lupta pentru succesiunea lui Dej pentru ca, asemeni lui Stalin in ultimii ani de viata ai lui Lenin, controla cadrele. Elena a catalizat pornirile sale narcisiste, neindoios. A incurajat ce era mai rau in acest om, dar nu ea, ci institutiile staliniste au permis delirul stiut. Nu Elena a creat Securitatea, nu ea a zamislit aparatul de propaganda. Ma opun psihologizarii excesive in analizele despre dictaturile totalitare. Ceea ce nu inseamna ca minimalizez cumva rolul liderilor in aceste formatiuni.

Să facem un mic experiment: ar fi arătat România (cel puțin cea comunistă) altfel fără vizita lui nea Nicu în Republica Populară Chineză, Coreea de Nord și fără Tezele din Iulie?

Ceausescu a gasit acolo ceea ce si-a dorit sa gaseasca: un unanimism spectaculos, chiar daca artificial, divinizarea liderului socotit providential, combinatia extrem de atractiva pentru un spirit rudimentar ca al sau intre mit, magie si miracol. Cultura marxista a lui Ceausescu era extrem de precara. Pe Lenin il citise in versiunea interpretativa data de Stalin in „Bazele leninismului”. Din Marx a retinut doar ce l-a invatat candva,prin 1945-1946, la Scoala Superioara de Partid, vechea militanta Zina Brancu. Un fel de Marx pour les pauvres. Nu a inteles niciodata necesitatea unei revizuiri profunde si radicale a dogmelor staliniste. Pentru el, rolul conducator al partidului, adica dictatura nomenclaturii, era sacrosanct. Acesta era alfabetul ideologic al unui fanatic din categoria cea mai dura.

http://www.ub-filosofie.ro/~solcan/CP/05_06/index.html

Pentru textul interviului:

http://www.academiacatavencu.info/interviu/vladimir-tismaneanu-politolog-nicolae-ceausescu-a-fost-un-spirit-rudimentar.html

Despre Ceausescu si relatia sa cu mostenirea lui Dej, cred ca merita recitita o dezbatere din 1990. Este vorba de doua viziuni despre socialismul lui Ceausescu: cea sustinuta de sociolgul neo-marxist Pavel Campeanu si cea propusa de Matei Calinescu, Thomas G. Pavel, Dorin Tudoran si subsemnatul. Teza noastra era ca Nicolae Ceausescu a fost copilul culturii politice a comunismului romanesc, deci nu o anomalie, o aberatie, un accident istoric. Tot asa cum Stalin nu a fost un uzurpator, „tradatorul revolutiei”, ci, mai degraba, cel mai fidel discipol al intemeietorului bolsevismului. Nu e vorba de un determinism fatalist, ci de recunoasterea unor continuitati institutionale, sociologice si psihologice, a unor invarianti si a unor structuri care, in ultima instanta, supradetermina, in chip extrem de mediat, optiunile individuale. Evident, paranoia lui Ceausescu a jucat un rol nefast. Dar ea isi avea pandantul, isi afla resursele, in ceea ce Jacek Kuron, marele disident polonez, a identificat drept paranoia totalitarismului in genere:

http://www.nybooks.com/articles/archives/1990/apr/12/ceausescus-way/

Distribuie acest articol

24 COMENTARII

  1. Articolul dumneavoastră îmi amintește de memorabilul dialog dintre Prințul de Salina și deputatul venit să-l convingă, din ”Ghepardul” lui G.T. di Lampedusa: ”Oamenii se schimbă întotdeauna, dar numai după un secol sau două. Atunci lucrurile se vor schimba, dar în rău. Noi am fost gheparzii, leii. Vor veni în locul nostru șacalii și hienele, și toți, gheparzi lei, șacali și oi, vom continua să ne credem cei mai importanți din lume”. (Departe de mine să mă consider vreun leu sau ghepard, genealogia nu m-ar susține în nici-un fel, dar încerc, măcar, să-mi cultiv respectul pentru oamenii cu adevărat valoroși. Oriunde s-ar afla și în orice situație ar fi.)

  2. Din articol retin elementul important:
    -Ceausescu a fost un stalinit de rit vechi.
    -Ceuasescu nu ar fi fost posibil sa fie dictator daca nu exista contextul de la acel moment, partid scal sovieticilor
    -Ceausescu a resusit intrucit a mers pe linia Dej

    Din sursa independenta pot adaoga”
    -Ceausescu a evoluat intrucit a fost un slugarnic al sovieticilor care l-au folosit in epurarea si disturgerea vechilor membrii de partid si mentinea oamenilor sovieticilor.
    -Discursul si linia asa zis independenta fata de evenimentele din Cehia a fost o masinatie a sovieticilor.Atit romanii cit si occidentalii nu vor sa recunoasca aceasta intrucit nu vor sa recunoasca ca au fost dusi de nas.
    -Atit rusii cit si occidentalii dar si romanii sunt responsabili pentru construirea mitului Ceausescu, pe care l-au demolat atunci cind nu le mai era de folos.
    -Valul de inscrieri in partid care a urmat mitul ceausescu nu a fost decit un alibi pentru a se dezvinovatii pentru fripturismul dovedit.
    Scopul sovieticilor a fost sa generalizeze doctrina comunista prin mitul national-comunist al lui Ceausescu, o dosctirna adaptata la conditiile locale, popor care trebuia sa uite tot ce nu este comunist si sa urmeze linie de spalare a creierilor de comunism totalitar.

  3. Am recitit, recent, Maestrul si Margareta, celebrul roman al lui Mihail Bulgakov (este si film, foarte reusit), despre care multi cititori spun ca ar merita sa stea intre primele zece carti care ar trebui citite de catre orice intelectual care ar vrea sa nu se simta rusinat ca nu stie cine este si ce vrea Woland. M-a impresionat foarte mult „scena balconului” (se pare ca in toate momentele existentiale cruciale exista asa ceva!), din palatul procuratorului roman, unde are loc o discutie tensionata intre Pilat din Pont si marele preot Caiafa, in care acesta din urma spune, citez din memorie, „Stie poporul iudeu ca-l urasti de moarte si ca-i vei aduce multe suferinte, dar n-ai sa-l poti pierde, tu vrei sa ne profanezi credinta si sa ne ingenunchezi, dar eu, marele preot, cat voi trai nu voi ingadui” etc. Nu stiu de ce, ori de cate ori aud tirade procuratoriste despre Nicolae Ceausescu imi amintesc de aceasta scena, desi, din pacate, poporul roman nu are inca (sau nu mai are?) un Caiafa. Poate pentru ca presupun ca astfel de procuratorisme tintesc, ca si in cazul lui Caiafa, dincolo de un om, ceea ce este inapoia lui, un popor, o idee, o aspiratie, o credinta, poate pentru ca inteleg ca pentru a gasi un loc cu verdeata orice „turma” are nevoie de un „pastor”, fara de care ratacirea si prapastia sunt mult mai aproape si, in final, inevitabile, decat s-ar putea intampla cu cel mai rau pastor (cu sau fara ghilimele). Aveti insa dreptate, Nicolae Ceausescu ne-a marcat indelibil vietile, poate pe a D-stra mai putin, ca are, incredibil, o viata postuma, mai ales pentru o mare parte din populatie, cunoscuta ca saracime sau talpa a tarii. Nu stiu, chiar nu stiu ce sa va spun, daca in viitor aceasta „viata postuma” se va stinge sau va deveni altceva…

    • Daca e sa facem analogii Ceau ar fi Caiafa. Atit prin discurs cit si prin urmarile actiunilor sale asa cum le-a vazut Bulgakov.

  4. Vreau sa adaug ca diversele ipoteze vehiculate de cei care vor sa il scoata basma curata pe Ceausescu, conform carora el era un om bun, drept, patriot, insa nu prea era la curent cu ce se intampla in tara, sunt extrem de penibile. Orice conducator poarta raspundera rezultatelor pe care le produce, constient sau inconstient. As putea spune ca un dictator cu atat mai mult nu are nici o scuza. Daca eu in calitate de conducator auto omor un om pe trecerea de pietoni, nu pot sa ma scuz ca nu l-am vazut, ca nu eram atent, etc.
    Cand te urci intr-un scaun de conducator unic, normal e sa iti asumi consecintele faptelor pe care le faci din acea postura, daca nu toate, totusi o mare parte din ele.

    Si comunistii au facut nenumarate orori. Ce este fascinant la sistemul comunist este ca falimentul lor cu greu poate fi cuantizat economic. In comunism economia era fictiva, preturile si salariile arbitrare si nu aveau decat o vaga legatura cu valoarea produselor sau a muncii acelor oameni. Ca o paranteza, distrugerea simtului valorii produsa de sistemul bolsevic si dezavarsita de schizofrenia dictaturii de tip „Cantarea Romaniei” inca ne urmareste.

    Neavand valori concrete si realiste din sfera economica, nu se pot calcula cu exactutate nici pierderile economice pe care sistemul lor le-a produs, pentru ca in registrul uman pierderile raman incontestabile insa incomnensurabile. Orice om cu bun simt a putut trage linie in 90 si a putut vedea care au fost proportiile dezastrului economic produs la noi de comunism doar facand comparatie cu economiile alta tari, chiar si cu cele comuniste. Asemeni unui criminal, comunismul a plecat stergandu-si urmele, lasandu-ne doar 2 arme pentru ne putea apara de el pe viitor. Acestea ar fi memoria si bunul simt. Si ele afectate insa extrem de grav, asa ca imi pot imagina comunismul ca pe un criminal in serie care se bucura cand isi vede urmatoarele victime infricosate stiindu-l inca liber, insa complet neputincioase in fata lui.

    • Faptul că nu era la curent cu tot ceea ce se întâmpla în ţara asta este foarte adevărat pt. că acei rendaşi din slujba sa aveau tot interesul că-l mintă şi să-l ducă cu preşul până la pierzanie pentru ai lua locul, ceea ce sa şi întâmplat.
      În Romania a fost raiul de pe pământ până pe la sfârşitul lui 1980 când Ceauşescu şi-a dat seama că, printr-un efort comun România se poate debarasa de marile puteri acaparatoare de teritorii şi impunerea pe glob ale acestora, de principii capitaliste şi subjugare prin metode chipurile democratice, a bogăţiilor altor ţări pentru a se menţine în trendul fluturat ca fiind ţări dezvoltate şi că democraţia este la ea acasă.
      Este inacceptabil ceea ce ni se îmtâmplă nouă acum în această perversă democraţie capitalistă, în care unul ca Vladimir Tismăneanu care a fost din totdeauna un ideolog înrăit a politicii promovate de guvernarea ceauşistă, vine şi ne flutură binefacerile noii societăţi.
      Dacă vrei să afli ceva concret din ceea ce a fost şi este, nu întreba nişte clănţăi şi profitori ai noului sistem ci, pe unul din marea masă de oameni cinstiţi, muncitori, ţărani sau funcţionari ai vechiului sistem, a unor veterani, acum fiind în generaţia a III-a şi care au pus osul la treabă în perioada grea când, acel ,,nebun,, Ceauşescu, cum îi spun cei ce în prezent sau îmbogăţit peste noapte furându-ne viaţa şi întorcându-ne la ,,vaca la căruţă,, sau omul la plug, în loc de mecanizare a agriculturii şi la căutarea prin coşurile de gunoi a hranei de către unii pensionari cărora noul sistem pentru ce-i peste 20-30 ani sau mai mult le-a făcut o pensie de 500 roni sau mai puţin.
      Nu sa avut în vedere şi nici nu sa ţinut cont că toţi acei ani de muncă şi eforturi de a ne rupe de marile puteri, au fost petrecuţi în uzinele, fabricile, şantiere sau agricultura României unde, pentru a se putea strânge valută, exportul a jucat un rol primordial şi nu sa mai ţinut cont că programul de lucru era de 8 ore. Românii au înţeles acest lucru însă Rusia, Anglia, Franţa şi SUA sau alte mari puteri n-au putut accepta acest lucru şi au căutat în CC al PCR trădători pe care-i tot momeau la sărbătorile naţionale ale românilor cu Wisiki, ţigări Kent sau aparate electronice la care România nu avea acces din cauza politicii promovate şi impuse de Gorbaciov sau înaintaţii săi. Dece credeţi că Ceauşescu a promovat o politică de austeritate faţă de ruşi şi mai ales faţă de Tratatul de la Varşovia? Bu-i greu de înţeles însă americanii deşi aplaudau acest lucru, au contribuit din plin la ceea ce sa întâmplat la noi în acel decembrie 1989 unde, pentru o idee tâmpită şi niştr trădători de ţară şi neam sau alăturat ruşilor, americanilor şi vecinilor noştrii scumpi şi ,,draci,, maghiari care vor să se extindă graniţa, magari, pardon maghiari ce au dus permanent o politică de denigrare permanentă a României, etnie cărora atât regimul trecut cât şi cel prezent le-a înlesnit facilităţi mult mai mari decât nouă românilor.
      Deşi nu am beneficiat de nimic înafara unui salariu decent şi nici nu am fost în structura de partid decât ce-a de membru, pot spune cu mâna pe inimă că România lăsată la mâna unor şarlatani, a pierdut ,,drumul societăţii socialiste multilateral dezvoltate,, în care Parisul trebuia să arate ca un copil de trupă pe lângă o Românie de astăzi însă, drumul şi aripile îndrăzneţe au fost frânte de trădători ai sistemului aşa cum de altfel a făcut şi acel Pacepa ce a desfiinţat un întreg sistem şi ne pusese, pentru reorganizare, la cheltuieli incomensurabile.
      Pe cine vrea să păcălească acest Tismăneanu decât pe copii sau mai bine-zis oamenii născuţi după 1989, sau care în acel măcel a lui decembrie 1989 aveau 7-8 ani?
      Un Ceausescu care nu dispare? Păi nu va dispărea atâta timp cât generaţia activă din acele vremuri nu va dispărea, lăsând locul haosului impus, a crimelor de tot felul, a homosexualităţii şi a bordelurilor sau a fetelor de pe centura oraşelor în a-şi câştiga dreptul la viaţă!

      • Pe cine vrea să păcălească acest Ioan Danila decât pe copii sau mai bine-zis oamenii născuţi după 1989, sau care în acel decembrie 1989 al unei revolu’ii furate de Iliescu (si nomenclaturistii lui din esaloanele 2 si 3 ale Partidului Criminalilor Rapciugoshi) aveau 7-8 ani si nu au cunoscut pe pielea lor ororile comunismului?
        Un Ceausescu care nu dispare? Păi nu va dispărea atâta timp cât generaţia nostalgicilor acelor vremuri de coshmar nu va dispărea. Acesti nostalgici sunt complici in solidar la toate crimele comunismului si vor sa reintroduca haosului impus de un partid unic si crimele de tot felul, abuzurile Miltiei, Securitatzii si altor organe de represiune; acesti nostalgici ai unui REGIM CRIMINAL vor sa ne incalce din nou dreptul la libertate si viaţă!

  5. Intrebare: fanatic , fanatic, dar valoarea banului o cunostea nu credeti? Cum explicati conturile gestionate de fratiorul din Viena cu vânzarea evreilor, a sasilor si svabilor, preluarea afacerii Iacober- Londra si cotele sale personale la firmele Secu din vânzarile de arme in Africa, Orientul mijlociu etc etc?

    • NC se confunda pe sine cu „cauza socalismului”, prin urmare totate aceste conturi si fonduri, in imaginatia sa, apartineau „poporului”. Deci, fanatism plus cupiditate in serviciul „cauzei” :)

  6. D-le profesor,

    Puteti explica de ce exista si romani instruiti, varsta medie si peste, nu tocmai saraci, destul de umblati prin strainatate si destul de informati care, fara sa foloseasca vorba „regret” sau sinonime, te lasa sa intelegi ca, TOTUSI, nu era chiar asa de rau in vremea ceausista?!
    Ce naiba poate sa insemne acest TOTUSI, care sunt radacinile lui?!
    Cu unii, am incercat dialog logic. La altii, am descoperit in istoria personala legaturi directe sau indirecte cu mici sau mari beneficiari ai acelui regim, la cativa am descoperit stangismul induiosator si naiv cum ca ” nu era atata lume amarata, muritoare de foame”, pe unii i-am considerat (imi asum pacatul!) pur si simplu prosti si nu multi considerau c-o fi de bonton sa zici ce zice amarasteanu ‘ actual, ca sa nu rezulte ca nu esti empatic, desi personal nici nu-ti bati capul sa ai o parere…
    Deci, categorii diferite. Si totusi, acest TOTUSI ucigator…Care e numitorul comun?
    Va multumesc anticipat si va asigur ca nici pe 26 ian nici altcandva nu doresc sa mai analizati acest personaj. Tocmai pt ca el a mutilat ireversibil multe in noi. Tocmai pt ca tara a ajuns cum a ajuns si sunt inevitabile gandurile noastre despre acea vreme, tocmai pt ca iata, a venit o iarna grea. IARNA in toate sensurile vorbei…
    Fie-va iarna blanda!

  7. I eu, domnule prefesor, la munca silnica la unul din cele doua noi canale, Oravita-Husi sau Sighet-Vama Veche, condamnat pentru pronuntarea in repetate randuri in public a cuvantului Schengen.
    Este evident ca ideologia, Marxismul in cazul nostru, este cea care naste monstrii si aici ma refer atat la regimul politic cu toate institutiile aferente cat si la calitatea indivizilor din conducere si administratie, cum la fel de adevarat este ca personalitatea dictatorului da intensitatea duhorii si terorii cazului particular. Ceausescu a fost literalmente mai rau ca un hoit. Am o intrebare pt. dvs.:
    1. Avand in vedere ca o continuitate dinastica in regimurile comuniste nu se intamplase inca, dupa umilele mele cunostiinte, decat dupa 1994 in Coreea de Nord, avea Ceausescu convingerea ca Nicu il putea succeda si in ce masura acest lucru ar fi fost posibil?
    Este evident ca portretizarea falsa a lui Ceausescu are ca scop incercarea de cosmetizare a unui regim care reprezinta singura sansa de supravietuire pt. indivizi exact de tipul celor ce-i avem actualmente in Parlament si Guvern.

    • In timpul unei vizite de stat in Spania (cred ca prin 1980), NC a fost intrebat, la o conferinta de presa, daca e posibila/probabila o succesiune tata-fiu. A raspuns ocolind partea spinoasa, ceva de genul, orice om capabil, orice soldat devotat al partidului poate ajunge in fruntea sa (implicit, si Nicu). In interviul de cercetare pe care l-am facut cu dl Stefan Andrei in anii 90, acesta mi-a spus explicit ca grupul de demnitari din care facea parte paria pe Nicu drept succesor. Erau terorizati de riscul ca Elena sa preia puterea. Nicu incepuse sa mimeze un fel de distantare ironica de „al batran”. Gravitau in jurul sau junii tehnocrati/utecisti, personaje gen Ion Traian Stefanescu, Radu Enache, Pantelimon Gavanescu, Constantin Bostina, Vasile Bontas. Unii au facut cariere spectaculoase in afaceri dupa 1990. Tudor Mohora si Ion Sasu au ajuns lideri ai PSM. Octav Cozmanca, alt membru al anturajului „de;finului”, a ajusn factorum, la un moment dat, in PDSR/PSD.

      • Multumesc pt. raspuns. Inteleg ca nu exista nici macar ca idee o alternativa la conducere din afara familiei Ceausescu. Gasesc spusele lui Stefan Andrei izvorate dintr-o slugarnicie debordanta. Este pur si simplu o scuza idioata a propriilor neputinte, decat Elena mai bine Nicu. Pur si simplu dezgustator. Dar, ma rog, nu te-astepti la standarde mai inalte din partea unor astfel de oameni avand in vedere si urmasii pe care-i mentionati si de care am avut parte si dupa ’90. Zero Cozmanca ramane cred in topul celor „care este.”

  8. 1.Fara pretentia unei cuprinderi sau profunzimi analitice de cercetator stiintific al perioadei comuniste si postdecembriste, cred ca se impune o evaluare mai nuantata a lucrurilor, facind o anumita distinctie intre influenta epocii Ceausescu si cea Iliescu, ,,prezenta” si azi.
    Epoca Ceausescu este responsabila si ,,formatoare” a generatiei nascute pina in 1975-78, pe cind Iliescu a celei care se apropie la aceasta data, de virsta de 40 de ani.
    Daca populatia ajunsa la pensie este formata cultural si ideologic in epoca Ceausescu, data fiind virsta medie de viata, ea este aproape minoritara in raport cu cea ,,culturalizata” ideologic si economic de postcomunismul ,,proiectului postcomunist – postdecembrist Iliescu”.
    Daca Polonia sau Ungaria de pilda, au intrat dupa 1989 intr-o ,,istorie” noua, capitalista, noi am ramas in istoria comunista, gratie unui proiect politic, economc si social comunist, ,,imbunatatit” prin ,,economia postcomunista”, libertate capitalista, adica un stat cu piata ,,libera” de stat, al democratiei muncitoresti, cu baza economica socialista (de stat), aparat contra dreptei cu detasemente muncitoresti-mineresti, condusa de un tatuc proletar.
    In loc de calea capitalista, privatizare si liberalizare economica, proiectul Iliescu a spus NU! privatizarii, nu capitalismului, construind ceeace ar fi putut face el in anii 80, adica un ,,comunism democratic”.Daca nu ar fi fost eliminat din ,,vitorul tarii”, din ceeace credea ca i se cuvine ca urmas politic, plecind de la profunda credinta in comunism si inteligenta sa vadit peste a dictatorului, el putea fi potentialul constructor si reformator democratic al comunismului anilor 80, pe linia generala a viziunii cehilor si polonezilor reformatori, post-Dupcec.
    Odata ,,liber” la actiune, prin disparitia colosului Rasaritean, a ,,prins” ocazia de a realiza societatea visata in anii de restriste politica, blocind tranzitia spre capitalism, profesind protectia muncitorimii de relele capitalismului, fara sa fi inteles ca repeta dezastruosul ,,experiment peronist”, care a dus la incapacitate de plata si faliment general Argentina, in anii 80.
    Cum altfel poate fi inteles ,,crezul iliescian” cuprins in ,,Platforma-program a FDSN din 27-28 iunie 1992: ,,Revolutia romana din decembrie 1989 a nazuit catre o societate libera si democratica, moderna si echilibrata, care acum nu se mai poate intoarce in trecut,oricare ar fi acela”(citat din lucrarea respective, pag. 5).
    Daca in 1990 lucrurile erau inca tulburi asupra viitorului, in 1992 se limpezisera cu totul:opozitia de dreapta era zdrobita, facind posibila o democratie muncitoreasca, echilibrata intre bogati si saraci, fara intoarcere la trecutul capitalist! Aceasta alternativa ,,postcomunista” era atit de profunda ideologic si exprimare politica, incit nici macar din ,,Proiectul social-democrat” pentru o Romanie Europeana, din 27 august 2004, ca ,,oferta electorala a PSD”, nu rasufla ceva despre CAPITALISM!
    Unica trimitere undeva, catre acesta, era printr-o constatare (tehnica) ,,economica”: ,,Cele mai multe locuri de munca sunt create de sectorul privat care plateste taxe si asigura crestere economica”(citat pag. 7 din proiect).Adevarul era profund, deoarece sectorul de stat, a fost ,,dat” de acest proiect, pe mina baietilor destepti, spre devalizare si capusare, rezultind ROMANIA DE AZI.
    Abia in 2007 (la 17 ani dupa Revolutie), in ,,Romania Europeana”, Adrian Nastase sparge gheata la acest ,,interdictio” ideologic, de referire la capitalism.
    Iata cit de profunda si durabila a fost influenta politica si ,,dictatura” ideologica a constructorului postcomunismului, adica a continuatorului comunismului, cu palarie umana.Daca nostalgia dupa comunism era eradicabila de un ,,Balcerovicz” polonez, un comunist reformator roman, a perpetuat-o pe termen nedefinit.
    Consecinta economica a ,,socialismului peronist” roman ,,2014”, este identica cu cea a falimentulului economic al Argentinei, urmare a peronismului.
    Evaluarea comunismului de catre omul obisnuit – ca preferabil social capitalismului romanesc actual, nu are conotatie ideologica, ci comparatie strict economica, iar aceasta judecata este cit se poate de corecta.In raport cu dezastrul economic si social actual, epoca Ceausescu era raiul pe pamint.Cum ar putea fi altfel evaluat comunismul, fata de situatia de azi, cu lipsa a 5 milioane de locuri de munca, care arunca in saracie si fara sustinere sociala viitoare 75 la suta din populatie, care nu va avea pensie, fiindca nu poate contribui la pensie si asigurari sociale”?
    2.Cred ca cercetarea genezei si cauzelor nostalgismului comunist, trebuie ,,impartite” in doua etape distincte, respectiv epoca Ceasusescu de pina in 89 si epoca Iliescu, pina la zi.Altfel analiza pacatuieste printr-o extensie fictiva, dincolo de influienta reala a lui Ceausescu, ignorind ,,meritele” proiectului care a continuat acelasi ,,proiect”.
    3.,,Eliminarea istorica” a neincrederii in capitalismul European si diminuarea treptata a nostalgiei dupa comunism, are ca unica solutie, implementarea unui proiect de ,,reconstructie economica si industriala”, care poate aduce omului simplu speranta de iesire dintr-un cosmar economic, ce pare fara limita in timp si fara alternativa ,,programatica”, economica.

    • Excelent spus:
      „Evaluarea comunismului de catre omul obisnuit – ca preferabil social capitalismului romanesc actual, nu are conotatie ideologica, ci comparatie strict economica”

  9. „O psihologizare excesiva” a dictatorilor poate ca nu,dar,cat de cat atins subiectul in analizarea unui trecut recent,mi s-ar parea,totusi preferabil unei viziuni pur factuale (dar nu mai putin subiective!),mai ales atunci cand este retrospectiva…Tratarea rationala(..?) a faptelor si a oamenilor,este mereu subiect de polemica,datorita faptului ca ORICE interpretare este legitima,a dvs dle V.Tismaneanu,dar si a nostalgicilor epocii de aur…Fiecare vorbeste din punctul sau de vedere,dupa propria experienta si in functie de impactul realitatii asupra propriei existente…Mintea omului e complexa,functionarea ei imprevizibila…
    Faptele sunt esentiale,cu certitudine,dar simpla condamnare si executare a faptasilor nu provoaca altceva decat disparitia lor fizica,deseori transformandu-i in martiri,care exercita o influenta mai importanta dupa moarte,decat in timpul vietii…Au fost omorati multi oameni,”buni sau rai”,fara ca ideile lor,”bune sau rele” sa dispara,nu?De ce ar fi altfel cu romanii care-l plang azi pe N.C.?

  10. Ziua asta de naştere a lui Ceauşescu, uitată de mulţi, văd că o rememoraţi într-un fel destul de curios, cu o istorie contrafactuală orwelliană.
    Cum spunea Preda:
    Pe ce te bazezi?
    Fiţi sigur că dictatura Ceauşescu nu mai rezista!
    Securiştii care controlează părţi însemnate din economie prin interpuşi sau direct îl dădeau jos, prea era puternică presiunea externă şi România nu-i Coreea de Nord.
    Nostalgia se leagă de cei mulţi care vegetau în acea ecopomie socialistă de unde puteau fura ceva, era întemeiată această mentalitate precum la sat furatul recoltei.
    Cred că orice aţi spune România s-a dezvoltat precum naţia, din fericire autoritarismul putinian nu prinde în România. Sunt anumiţi politicieni populişti care au încercat acest lucru şi după cum se observă au dat chix.
    Cred că suntem în cea mai bună perioadă a istoriei Românei, chiar şi după devastatoarea criză economică.
    Celor care nu le place realitatea românească pot schimba poporul, care nu le corespunde aspiraţiilor.
    Orice ar spune mofturoşii, românii au ales corect!

  11. Ceausescu a avut greselile sale dar azi multi oameni de rand,prostimea,nu analistii fini,il regreta si iata de ce: toata industia cladita si platita cu eforturile enorme ale unui intreg popor a disparut furata sau vanduta la fier vechi,agricultura cu productiile sale imense in urma creerii de mari unitati si a unui sistem de irigatii modern, a disparut,au aparut in schimb latifundiarii si ciulii baraganului,sistemul de irigatii a disparut.Realizarile romaniei socialiste pana in 1989 au fost rodul muncii din greu a unui popor canalizat spre eforturi uriase.meritul lui ceausescu a fost ca a stiut sa uneasca vointa unui intreg popor, sa instituie o disciplina de fier si sa asigure minimum necesar traiului de fiecare zi;o locuinta,un serviciu,o paine si o scoala.Azi in conditii de libertate totala,de democratie originala, nivelul economic din 1989 mai este doar o amintire incredibila pentru multi, ar trebui sa adaug si datoria externa ,atunci si acum ca sa am o nostalgie perfecta.Chiar da aceti blama si veti justifica cu judecati pertinente,fotbalul se joaca pe goluri.Daca nu sunt fapte degeaba justificari.Sunt multi care gandesc si vad ca mine si di=urerea noastra este ca s-a ales praful de munca fantastica a unui popor intreg pe sacrificarea catorva zeci de generatii.Munca lor in zadar chiar daca alesii neamului se lafaie in palatul parlamentului iar
    puhoiul de oameni care se revarsa dimineata din metrou il injura asiduu pe ceausescu,cel care a initiat si a resusit sa construiasca metroul.Ceausescu a murit pentru prostia imensa de a se crede dumnezeu si dea darama bisericile si de a baga la puscarie credinciosii care nu faceau nimic altceva decat se rugau lui Dumnezeu,fiecare in crezul sau.Cu rele si cu bine ceausescu a lasat un gol in istorie in care cu greu il va egala sau umple cineva.

    • Adevarat ! Daca cei ce i-au urmat aveau un pic de creier, umpleau golul. Insa, cu exceptia lui Ilici, au fost pusi pe jaf. Esecul total al omului nou (propovaduit de propagandistii regimului). Ce spuneti de omul nou, dle Tismaneanu ?

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Vladimir Tismaneanu
Vladimir Tismaneanuhttp://tismaneanu.wordpress.com/
Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism, Fascism, and Some Lessons of the Twentieth Century" (University of California Press, 2012), "Lumea secreta a nomenclaturii" (Humanitas, 2012), "Despre comunism. Destinul unei religii politice", "Arheologia terorii", "Irepetabilul trecut", "Naufragiul Utopiei", "Stalinism pentru eternitate. O istorie politica a comunismului romanesc", "Fantasmele salvarii", "Fantoma lui Gheorghiu-Dej", "Democratie si memorie" si "Reinventarea politicului. Europa de Est de la Stalin la Havel". Este editor a numeroase volume intre care "Stalinism Revisited", "The Promises of 1968", "Revolutiile din 1989" si "Anatomia resentimentului". Coordonator al colectiilor "Zeitgeist" (Humanitas) si "Constelatii" (Curtea Veche). Co-editor, impreuna cu Dorin Dobrincu si Cristian Vasile, al "Raportului Final al Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturiii comuniste din Romania" (Humanitas, 2007). Co-editor, impreuna cu Bogdan Cristian Iacob, al volumului "The End and the Beginning: The Revolutions of 1989 and the Resurgence of History" (Central European University Press, 2012). Co-autor, impreuna cu Mircea Mihaies, al volumelor "Vecinii lui Franz Kafka", "Balul mascat", "Incet, spre Europa", "Schelete in dulap", "Cortina de ceata" si "O tranzitie mai lunga decat veacul. Romania dupa Ceausescu". Editor, intre 1998 si 2004, al trimestrialului "East European Politics and Societies" (in prezent membru al Comitetului Editorial). Articolele si studiile sale au aparut in "International Affairs" (Chatham House), "Wall Street Journal", "Wolrld Affairs", "Society", "Orbis", "Telos", "Partisan Review", "Agora", "East European Reporter", "Kontinent", "The New Republic", "New York Times", "Times Literary Supplement", "Philadelphia Inquirer", "Gazeta Wyborcza", "Rzeczpospolita", "Contemporary European History", "Dilema Veche", "Orizont", "Apostrof", "Idei in Dialog" , "22", "Washington Post", "Verso", "Journal of Democracy", "Human Rights Review", "Kritika", "Village Literary Supplement" etc. Din 2006, detine o rubrica saptamanala in cadrul Senatului "Evenimentului Zilei". Colaborator permanent, incepand din 1983, al postului de radio "Europa Libera" si al altor radiouri occidentale. Director al Centrului pentru Studierea Societatilor Post-comuniste la Universitatea Maryland. In 2006 a fost presedintele Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. Intre februarie 2010 si mai 2012, Presedinte al Consiliului Stiintific al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER). Doctor Honoris Causa al Universitatii de Vest din Timisoara si al SNSPA. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Universitatii Maryland.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro