vineri, aprilie 19, 2024

Vadimii vechi si noi: Tatal meu si tancurile Armatei Rosii

Articolul despre siluirea istoriei autentice de catre dl Stelian Tanase a provocat un raspuns extrem de revelator din partea istoricului Petre Opris. Se descalcesc, in fine, firele unei perverse campanii menita sa ma compromita prin hiperbolizarea rolului tatalui meu in istoria dictaturii comuniste. Titlul unei carti de Florin Gabrea pe care am citit-o inaintea plecarii mele din tara era „Frumos e numai adevarul”. Asa este. Minciuna este hidoasa.Mai ales cand este executata la comanda, ca parte a unui joc politic dezgustator. Cat ii priveste pe cei care, recurgand la sofisme de trei parale, spun ca nu conteaza de fapt daca Leonte Tismaneanu (1913-1981) chiar a venit in Romania in 1944 sau 1945, ca ofiter in Armata Rosie (ori in divizia „Tudor Vladimirescu”), ca ar fi putut veni, ca a fi redactor la Radio Moscova era la fel de grav cu a fi secretar al CC al PCdR, etc, nu merita sa ne pierdem vremea cu ei. Experti in pamflete denigratoare, acesti vadimi vechi si noi se pot ocupa de orice, dar in dezbaterile istorice interventiile lor sunt caduce. Istoria veritabila a dictaturii comuniste, care inseamna si istoria dominatiei (hegemoniei) moscovite, se poate scrie doar prin recurs la documente, cu probitate si integritate, nu prin lansarea unor petarde cu scopuri neindoios calmnioase si oportuniste.

Aici nu este vorba de cine stie ce „carcasa” ideologica. Sunt in joc indispensabile, vitale principii metodologice. Faptele sociale, cele istorice, nu sunt plastilina spre a fi contorsionate, desfigurate, rasucite in functie de partizanate de moment. Respectul pentru ceea ce s-a intamplat in realitate, asa cum s-a intamplat, il deosebeste pe cel care lucreaza ca profesionist in domeniul stiintelor umane de amatorul cu tupeu. (VT)

„Stimate domnule Tismăneanu, voi răspunde şi pe forumul dvs., indicând datele pe care le am la dispoziţie din anul 2003. Am descoperit întâmplător fişa respectivă, în timp ce căutam informaţii despre Organizaţia Tratatului de la Varşovia (teza mea de doctorat a avut acest subiect). Pentru cei care doresc să cunoască povestea articolului publicat în anul 2005 despre tatăl dumnevoastră, fac următoarele precizări: în revista “Arhivele Totalitarismului” există de foarte mult timp o rubrică permanentă de biografii. În anul 2004 am propus articolul “Leonte Tismăneanu (1913-1981)”, bazându-mă atât pe fişa descoperită la Arhivele Naţionale, cât şi pe informaţiile oferite de dumneavoastră în mai multe volume pe care le-aţi publicat în România în anii ’90. Articolul respectiv a apărut în „Arhivele Totalitarismului”, Institutul Naţional pentru Studiul Totalitarismului, anul XIII, nr. 1-2 (46-47)/2005, p. 252-256. Regretatul istoric Gheorghe Buzatu a văzut ceea ce am publicat şi cred că nu a fost greu să semnaleze informaţiile respective liderului “Partidului România Mare”, care, la rândul său, a permis publicarea în ziarul “Tricolorul” a unui articol împotriva preşedintelui Comisiei Prezidenţiale pentru Analiza Dictaturii Comunste din România, domnul Vladimir Tismăneanu. Din câte îmi aduc aminte, articolul a apărut în luna mai 2006, fără să cunosc nici un fel de detaliu în legătură cu intenţia domnului Corneliu Vadim Tudor. În altă ordine de idei, în perioada respectivă mă aflam sub jurământ şi am considerat că este bine să nu intervin în calitate de militar într-o dispută politică/politizată. Urmarea activităţii comisiei conduse de domnul Vladimir Tismăneanu se cunoaşte. Pe plan personal, am reuşit în perioada respectivă să finalizez teza de doctorat şi să o susţin la Universitatea din Iaşi (2 februarie 2008) deoarece, din anul 2006, regimul unor documente existente la Arhivele Naţionale ale României a fost schimbat în bine – graţie acţiunilor desfăşurate de membrii comisiei respective.

Stimate domnule profesor, Aceasta este povestea articolului cu pricina. Singurele informaţii pe care le mai am despre tatăl dumneavoastră le-am menţionat deja într-un volum pe care l-am publicat împreună cu domnul Gavriil Preda: “România în Organizaţia Tratatului de la Varşovia. Documente (1954-1968)”, vol. I, Institutul Naţional pentru Studiul Totalitarismului, Bucureşti, 2008, p. 101-103. Acestea se referă la modul de susţinere a dizertaţiilor de către tatăl dvs., Paul Niculescu-Mizil, Grigore Cotovschi şi Constantin Borgeanu, pentru obţinerea titlului de candidat în ştiinţe (denumirea din epocă pentru doctorand). Sursa: A.N.I.C., fond C.C. al P.C.R. – Cancelarie, dosar nr. 127/1954, f. 2; 7; 9; 156-157. La 22 ianuarie 1955, Gheorghe Gheorghiu-Dej şi Emil Bodnăraş s-au opus categoric propunerii prezentate de Leonte Răutu privind susţinerea dizertaţiilor respective fără un examen prealabil, precum şi prezentării unor teze de doctorat de către Barbu Zaharescu, Ştefan Voicu, Mihai Frunză, Silviu Brucan şi Ion Rachmuth (aceştia nu îndeplineau “cerinţele titlului de candidat în ştiinţe”). Sursa: A.N.I.C., fond C.C. al P.C.R. – Cancelarie, dosar nr. 6/1955, f. 4. Atâta ştiu despre tatăl dumneavoastră. Deoarece nu a fost un activat în domeniul militar după întoarcerea sa în ţară, nu am încercat să aflu detalii despre biografia sa şi în perioada respectivă mă întrebam dacă voi reuşi să finalizez teza mea de doctorat. În cazul în care pot să vă mai ajut cu detalii despre perioada respectivă, cu mare plăcere vă stau la dispoziţie. Din Varşovia, cu cele mai bune gânduri şi urări de sănătate, Petre Opriş

Afirmaţia despre venirea tatălui dvs. pe tancuri este o răutate utilizată în mod abject, fără respectarea adevărului istoric şi a memoriei persoanelor trecute în nefiinţă. Orice comentariu suplimentar ne aduce în zona mlaştinii în care se află politicienii din România. Despre fondul “D. Coliu” aud/citesc pentru prima dată de la dumneavoastră, iar despre aşa-zisul “activism” nu am nici un fel de date. O persoană care ştie mult mai bine decât mine situaţia membrilor nomenclaturii P.M.R./P.C.R. este doamna Nicoleta Ionescu-Gură.”

Epilog. Alte două amănunte: 1. Din câte îmi aduc aminte, am redactat acel articol la sfârşitul anului 2004. Din motive financiare, revista “Arhivele Totalitarismului” nr. 1-2/2005 a văzut lumina tiparului împreună cu nr. 3-4/2005, în decembrie 2005. Conducerea INST a primit bani de la Ministerul Culturii pentru editarea ambelor numere în ultimul moment. Nu a fost prima dată când revista institutului a apărut cu o întârziere de 4-5 luni.
2. Până acum a fost uşor pentru mine să-mi dau seama cine a citit articolul din revistă şi cine s-a mulţumit cu informaţiile trunchiate din ziarul “Tricolorul” sau de pe internet. În procesul de pregătire a revistei pentru publicare a apărut o problemă: la printarea pe calc a articolului meu a “dispărut” cu totul ultimul rând de pe prima pagină. Se mai întâmplă atunci când imprimanta nu este bine calibrată cu fişierele din computerul la care este conectată. Foaia de calc nu a mai fost verificată pentru a fi sesizate eventualele greşeli de paginare/editare şi cine citeşte articolul respectiv poate spune despre mine că nu ştiu limba română. Cu toate acestea, greşeala respectivă este pentru mine un indiciu care mă ajută să îmi dau seama dacă articolul a fost citit sau nu de către politicienii din România (şi nu numai ei), care denigrează memoria tatălui dumneavoastră.”

http://www.lapunkt.ro/2014/01/09/anatomia-unei-mistificari-stelian-tanase-si-istoria-comunismului-din-romania/

https://www.contributors.ro/global-europa/scenariul-belarus-in-actiune-victor-ponta-pentru-noi-este-petru-groza-doi/

Distribuie acest articol

16 COMENTARII

  1. De fapt este chiar remarcabila inversunarea cu care se reia problema „venirii pe tancuri”.

    In primul rand, nu cred ca este mai important cine mi-a fost tatal decat ce sunt eu, astazi. Raționamentul asta este valabil si pentru domnul Tismaneanu. Sau este valabil doar pentru mine? Pentru domnul Iliescu (si pentru cei ca el) o fi adevarat?
    Valoarea domnului Vladimir Tismaneanu este un fapt obiectiv, cine i-a fost tatal este (sau ar trebui sa fie) un alt adevar obiectiv.

    Domnului Tismaneanu nu i se iarta faptul ca spune adevarul despre familia lui. Ei bine, asta este „tradare”! Daca definitia tradarii este cea data de Iliescu “nu au avut nimic de-a face cu socialismul ştiinţific, au întinat nobilele idealuri ale comunismului!”, ei bine atunci inteleg tradarea „de care se face vorbire”…. In plus „tradatorul” are si circumstante agravante din cauza prenumelui Vladimir!

  2. Nu cred ca mai e nevoie sa repet cat de mult ii deranjati pe acesti continuatori ai regimului si ideologiei marxiste criminale. Inteleg perfect datoria dvs. de a apara adevarul istoric mai ales in ceea ce priveste familia. Stiu, de asemenea, ca ati repetat de nenumarate istoria familiei dvs. Intrebarea este „De ce membrii acestui grup infractional organizat revin periodic sau ciclic cu aceleasi acuze?” Una din explicatiile logice este sa re-induca opinia denigratoare la adresa dvs. prin exacerbarea sau mai bine zis mistificarea rolului tatalui in crimele regimului. Bazandu-se pe amnezia endemica ce ne caracterizeaza, acesti securisti de rit nou vor relua ciclic, putem spune la nesfarsit, aceste acuze. Dar mai este si un alt scop si anume sa va arunce cu discutia in anii ’50 sau in orice caz in perioada pre-Ceausescu – o perioada considerata de propaganda lui Ilie Ceausescu si continuata de tovarasii de azi ca cea teribila si de sovietizare, perioada ceausista fiind considerata de ei ca o lupta de eliberare nationala sau de de-sovietizare. Vor sa evite pe cat posibil sa discutati de perioada anilor ’70, 80′ si cred ca in special despre continuitatea regimului ceausist dupa ’89. Eu unul asa interpretez logica din spatele acestei propagande infecte.

  3. Nu stiu daca se mai mizeaza pe distrugerea reputatiei dumneavoastra domnule profesor. Subiectul istoric legat de tatal dumneavoastra e unul vechi. Nu prea cred ca subiectul in sine mai reprezinta astazi o tinta adevarata pentru propaganda uslamista. Banuiesc ca tactica uslamista din prezent e sa fiti mentinut ocupat domnule profesor. Sa vi se distraga atentia. Sa fiti pus in defensiva.

    Vocea dumneavoastra e puternica. De aceea va „bucurati” de atentie speciala din partea uslamismului. Eu privesc atentia care vi se acorda acum de catre inamicii politici ca pe un compliment indirect.

    V-as ruga sa aveti grija ca subiectele sa va fie impuse DOAR de constiinta dumneavoastra. Nu lasati pe nimeni sa controleze reactiile dumneavoastra previzibile, sau sa va plaseze in defensiva. Poate fi doar o capcana psihologica.

    • S-ar putea sa aveti dreptate. Sunt scosi la atac tot felul de indivizi care bat campii fara urma de gratie pe subiecte despre care n-au habar. Nu ma intereseaza texte imunde din ex-cotidianul sau „Cuvantul libertatii” din Craiova. Dar cand observ capotari penibile ale unui om care a fost de cateva ori cu burse de cercetare in Statele Unite (burse pentru care am scris scrisori de recomandare), mi se pare firesc sa reactionez. Nu pentru ca este vorba de tatal meu. Stelian Tanase aproximeaza si in alte cazuri, de pilda Boris Holban, un personaj important in maquis, dar care n-a luptat in Spania (cum a afirmat dl Tanase in alt articol). Ceea ce incerc sa transmit este un mesaj despre necesitatea acuratetii si rigorii in analizele istorico-politice. Va incredintez ca voi fi extrem de atent sa nu ma las controlat (prin reactii) de diversele provocari. Ganduri bune!

      • Daca as fi in locul uslamistilor, as ataca subiectele istorice care va intereseaza. As presara inexactitati, le-as amesteca cu minciuni gogonate si cu inflorituri fanteziste. As face orice ca sa provoc rigoarea istoricului Vladimir Tismaneanu. Evident, adevarul istoric are valoare zero pentru propaganda uslamista. Daca as fi in locul uslamistilor as face orice ca sa-i indepartez atentia profesorului Tismaneanu de la realitatea curenta.

        Va rog sa scuzati mizeriile pe care le-am debitat. Eu insumi simt amar in inima. Dar cam asa gindesc uslamistii. Evident, toate vocile importante ale opozitiei vor fi atacate crunt. Urmeaza alegeri, lovituri in forta pentru disciplinarea justitiei, alte alegeri, spargerea USL-ului, etc. 2014 va fi foarte prolific pentru propaganda uslamista. Ma indoiesc ca baietii si fetele astea lucreaza la intimplare. Au un nucleu conducator, organizator, coordonator. Si tot sistemul asta alimentat din bani publici trebuie sa arunce cu mizerie in toate directiile, sa creeze confuzie si sa abata atentia de la realitate. Se creeaza ceata domnule profesor. Ceata si fum.

  4. Imi pare rau, domnule Profesor, dar nu ma pot abtine sa nu ma abat de la subiectul articolului dvs. si sa nu semnalez imbecilismul delcaratiei purtatorului de cuvant al guvernului dupa vizita Victoriei Nuland http://www.evz.ro/detalii/stiri/purtatorul-de-cuvant-psd-vizita-lui-nuland-are-conotatie-pozitiva-nu-a-reprosat-ceva-guv-1076454.html si absolut delicioasa analogie pe care Monica Macovei o face referitor la comportamentul Plagiatorului in timpul acestei vizite http://www.evz.ro/detalii/stiri/monica-macovei-1076449.html.

  5. Si inca ceva domnule profesor. Tatal meu e uslamist sadea. A fost comunist sadea. Si totusi il iubesc foarte mult. Asa cum este el. E tatal meu. Si el ma iubeste. Nu putem schimba mare lucru. Amindoi intelegem ca nu ne putem intelege opiniile politice. Dar politica e doar o mica parte a vietii noastre.

  6. Unii oameni s-au aflat pe baricade diferite, altii s-au intilnit pe aceleasi baricade.
    Ori numai cine a fost pe baricade poate gindi ceva pe care l-a trait.

    Alti oameni au refuzat sa lupte pe baricade false si au ramas indepedenti.

    Ce se intimpla azi in tara nu este o lupta pe baricade, ci este o cearta de mahala.
    O lupta pentru ciolan s-a mai purtat si se va mai purta atit in tara cit si peste hotare, dar mahalagime ca acum mai greu sa se repete.

    Romania are nevoie de un salvator dar nu din fsn.

    Nu are importanta ce a fost tatal decit pentru dumneavoastra, este o chestiune personala, restul trebuie sa-si vada de treburile lor.
    Daca vor sa se lupte sa aleaga o arma si sa va provoace pe dumneavoastra, sa va combata ideiile, metodele si cuvintul.

    Intrebarea care se pune este de ce ne certam ?

    Cineva de virsta inaintata spunea ca nu trebuie sa ne contrazicem si nu trebuie sa ne certam.
    Nu are nici un rost.

  7. D-le prof Tismaneanu,

    Eu cred sincer ca pe forumul asta nimeni nu mai este interesat de „cazul” tatalui dvs, ati povestit / analizat / dezbatut destul…Cine are urechi de auzit, va fi auzit si nu mai are nicio curiozitate.
    Castanele astea mereu infierbantabile sunt scoase cu o oarecare regularitate (n-ati sesizat?!) ca sa va „tineti” ocupat: pana intelegi de unde e noul cuptor, pana gasesti niste manusi termoizolante, pana te hotarasti unde o sa pui castanele fumegande si pe cine o sa intereseze asta, trece TIMP. Destul cat sa amanati (poate chiar renuntati) un articol, destul ca sa nu aveti chiar toata atentia catre te miri ce veste de la Romanica, poate chiar se-ntampla o schimbare in dispozitia dvs cat sa puneti „pana” jos , o vreme…
    Nu faceti asta, lasa-ti-i si continuati. Nu va lasati deturnat. Timpul dvs e pretios si poate si al multora de pe forum, care cauta cu efervescenta ce ati mai scris…
    Va multumim !

  8. Ii dati prea multa atentie arivistului actual numit Stelian Tanase; partea din el ce-l impingea la evolutie umanista s-a atrofiat de tot, acel „golan” anti-iliescian (vezi anii Aliantei Civice, Catavencu, revista 22) a murit si locul i-a fost luat de un Dinu Paturica slujitor la orice curte unde e de propasit material. Intr-un fel putem sa notam ironic procesul evolutiei in antiteza dintre dvs si el. Un 2014 plin de realizari tuturor!

  9. Domnule Profesor:ca „simplu cetatean”, va transmit stima si admiratia mea pentru dumneavoastra :
    1.Pentru exceptionala activitate stiintifica;
    2.Pentru puterea de a va fi desprins din propria clasa-renuntand la o viata comoda-in scopul servirii adevarului.
    Va multumesc!Bine meritati de la Patrie!La multi ani!

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Vladimir Tismaneanu
Vladimir Tismaneanuhttp://tismaneanu.wordpress.com/
Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism, Fascism, and Some Lessons of the Twentieth Century" (University of California Press, 2012), "Lumea secreta a nomenclaturii" (Humanitas, 2012), "Despre comunism. Destinul unei religii politice", "Arheologia terorii", "Irepetabilul trecut", "Naufragiul Utopiei", "Stalinism pentru eternitate. O istorie politica a comunismului romanesc", "Fantasmele salvarii", "Fantoma lui Gheorghiu-Dej", "Democratie si memorie" si "Reinventarea politicului. Europa de Est de la Stalin la Havel". Este editor a numeroase volume intre care "Stalinism Revisited", "The Promises of 1968", "Revolutiile din 1989" si "Anatomia resentimentului". Coordonator al colectiilor "Zeitgeist" (Humanitas) si "Constelatii" (Curtea Veche). Co-editor, impreuna cu Dorin Dobrincu si Cristian Vasile, al "Raportului Final al Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturiii comuniste din Romania" (Humanitas, 2007). Co-editor, impreuna cu Bogdan Cristian Iacob, al volumului "The End and the Beginning: The Revolutions of 1989 and the Resurgence of History" (Central European University Press, 2012). Co-autor, impreuna cu Mircea Mihaies, al volumelor "Vecinii lui Franz Kafka", "Balul mascat", "Incet, spre Europa", "Schelete in dulap", "Cortina de ceata" si "O tranzitie mai lunga decat veacul. Romania dupa Ceausescu". Editor, intre 1998 si 2004, al trimestrialului "East European Politics and Societies" (in prezent membru al Comitetului Editorial). Articolele si studiile sale au aparut in "International Affairs" (Chatham House), "Wall Street Journal", "Wolrld Affairs", "Society", "Orbis", "Telos", "Partisan Review", "Agora", "East European Reporter", "Kontinent", "The New Republic", "New York Times", "Times Literary Supplement", "Philadelphia Inquirer", "Gazeta Wyborcza", "Rzeczpospolita", "Contemporary European History", "Dilema Veche", "Orizont", "Apostrof", "Idei in Dialog" , "22", "Washington Post", "Verso", "Journal of Democracy", "Human Rights Review", "Kritika", "Village Literary Supplement" etc. Din 2006, detine o rubrica saptamanala in cadrul Senatului "Evenimentului Zilei". Colaborator permanent, incepand din 1983, al postului de radio "Europa Libera" si al altor radiouri occidentale. Director al Centrului pentru Studierea Societatilor Post-comuniste la Universitatea Maryland. In 2006 a fost presedintele Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. Intre februarie 2010 si mai 2012, Presedinte al Consiliului Stiintific al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER). Doctor Honoris Causa al Universitatii de Vest din Timisoara si al SNSPA. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Universitatii Maryland.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro