joi, martie 28, 2024

Viaţa privită din Cartierul Latin

In continuarea articolelor sale,  dl Matei Visniec incearca sa ne convinga de superioritatea morala a stangii, in special cea franceza si inferioritatea profunda a dreptei anglo-saxone, bantuita de  consumerism, capitalism salbatec si profund superficiala. De asteptat si absolut nesurprinzator din partea unui intelectual francez de origine romana.   Pentru a raspunde la subiectele ridicate in articolul dlui Visniec, doresc sa trec in revista  impreuna cu cititorii acestui articol cateva amintiri istorice legate de moralitate, umanism si in special partizanat politic al stangii franceze.

Partizanatul stanga-dreapta a fost conceput ideologic in tara ideilor, a dialogurilor si a teoriilor – cu sau fara sens – Franta. Contrar obiceiului marxist, adanc inradacinat pe meleagurile noastre, stanga nu a fost creata nici de ţaranimea (85%) majoritara, si nici de proletariatul urban (7%) minoritar. Stanga a fost creata de burghezia franceza, care cu mic si mare, aproxima 8% din a treia stare (tiers état). Pentru a concepe idei revolutionare trebuie sa ai in primul rand „burta plina”. Daca luam in considerare ca in secolul 18 veniturile burgheziei au crescut cu 440% fata de precedentul secol, e usor de inteles ca „grupurile de interese” nu sunt exact o inventie damboviteana a secolului 21.

Ce vroiau acesti domni apartinand „caimacului” starii a treia? Pai, cel mai mult doreau sa devina starea a doua (deuxieme état). Adevarata stanga revolutionara franceza (de pe atunci) era reprezentata de Montagnards, care bineinteles erau schismatici, la fel ca reprezentantii partizanatului de stanga contemporan. Asadar, stanga istorica este compusa din Iacobini – Girondini = Iacobini Reformatori; Iacobinii Reformatori – Feuillants = Stanga clasica = Montagnards.

Acum, de ce stanga si de ce Montagnards? Simplu, din clasica istorie a politicii, paradigma ei este mobila. Mai clar – scaunul de reprezentant al poporului. Deoarece aceasta mobila trebuie asezata intr-un sens atunci…cei asezati in stanga sunt partizanii stangii, daca ocupa si scaunele de sus atunci ei sunt si munteni – montagnards. Deoarece stanga a fost reprezentata intotdeauna de oameni “blajini, iubitori de pace si dialog”, ne permitem sa amintim conducerea clasica: Marat, Danton, David, si Robespierre. Ce oameni iubitori de umanitate, dar cu ghilotina!

Conform acelorasi obiceiuri marxiste de pe meleagurile noastre, dreapta nu a fost ceea ce ne-am obisnuit noi sa credem, adica marea nobilime, burghezia si clerul reactionar.

Adevarul este ca dreapta a fost la fel de revolutionara ca si stanga. Principiile de egalitate, fraternitate si libertate erau comune. Partizanatul de dreapta a fost compus din niste oameni, care intelegeau altfel necesitatile statului si nu vedeau sensul decapitarii regelui; de fapt, acesti domni erau niste iacobini moderati, porecliti Feuillants (origine lat. Folia, franc. Feuille). Numele putin bizar vine de la sediul in care se intruneau, manastirea Feuillant-ilor (un ordin monahal catolic). Adevaratul nume al partizanatului de dreapta a fost Club des Feuillants sau Amis de la Constitution (prietenii constitutiei se traduce mai bine decat clubul rasfoitorilor). Dreapta a fost reprezentata de lideri mult mai moderati, Antoine Barnave si Honoré de Mirabeau, ramasi in istorie cu renumele de mari oratori si mai putin ca mari omoratori.

Nu voi continua sa va povestesc despre “République sociale et démocratique” sau  „La Sociale” nici despre personaje de genul lui Alexandre Ledru-Rollin, care au fost idei bune si personaje pozitive si nici de guvernul Waldeck-Rousseau, care a fost primul guvern francez care a legiferat sindicatele, bineinteles cam la jumatate de secol distanta dupa ce au facut-o americanii  ( Vezi Confédération générale du travail – 1894 si The Mechanics’ Union Trade Association –1827).

Vreau insa sa vorbesc despre Paul Ramadier, care in numele umanismului Partidului Socialist Francez a ucis 40 000 de oameni in asa zisa revolta Malgasa, halal umanism. Liberalismul anglo-saxon si capitalismul asa cum il descrie Visniec sunt la fel de minore ca utopiile socialiste nesustenabile vazute de pe malul stang al Senei. Viata nu este asa cum isi inchipuie intelectualul Cartierului Latin si nici locatarul unui Penthouse din East Manhattan. Francezii nu vor ierta americanilor ca i-au salvat de doua ori intr-un secol si nemtii ca i-au batut de doua ori in acelasi secol. Restul este retorica!

Permiteti-mi sa-l citez pe Abraham Lincoln al XVI-lea Presedinte la Satatelor Unite, unul dintre intemeitorii Partidului Republican:

Labor is prior to, and independent of, capital. Capital is only the fruit of labor, and could never have existed if labor had not first existed. Labor is the superior of capital, and deserves much the higher consideration.”

Mai moral decat asta  un socialist nu va reusi sa scrie niciodata!

Distribuie acest articol

29 COMENTARII

  1. „Francezii nu vor ierta americanilor ca i-au salvat de doua ori intr-un secol si nemtii ca i-au batut de doua ori in acelasi secol. Restul este retorica!”

    Si ipocrizie.

    „Vreau insa sa vorbesc despre Paul Ramadier, care in numele umanismului Partidului Socialist Francez a ucis 40 000 de oameni in asa zisa revolta Malgasa, halal umanism.”

    Da, mah da imperialismul e rau numa daca e anglo-saxon iar cetatenii tarilor care s-au imbogatit din coloniile din Africa, Asia si America de Sud stiu ei sa-ti spuna cum americanii si-au construit bogatia prin masacrarea indienilor. Imi place mai ales cand imi spune chestia asta vreun student belgian ca sa pot sa-l educ si sa auda pentru prima oara in viata de multe ori despre activitatile regelui Leopold in Congo.

    • Claudia,
      Ipocrizia se afla in ambele parti. Nu exista morala franceza sau anglo-saxona sau rusa, exista moralitate sau lipsa de moralitate. Nu exista nici alb si nici negru in comportamentul uman. Imperialismul economic a fost si este o mare tragedie. Ceea ce se intampla astazi este o continuare cu alte unelte. Nu accept nici clisee si nici noi suntem ok ei sunt criminali.

  2. Nu cred ca un citat din Lincoln descrie adecvat marinimia capitalismului american.

    Asa si eu pot sa va ofer un citat:

    „I care not what puppet is placed on the throne of England to rule the Empire. The man who controls Britain’s money supply controls the British Empire and I control the British money supply.” – Nathan Rothschild

    Cred ca din cuvintele „guru-ului” capitalsimului american reiese clar rapacitatea si natura acestui capitalism.

    in alta ordine de idei, imi amintesc ca Franta are si o dreapta respectabila… Nu cred ca R. Aaron este mai prejos decat orice liberal anglofon…

    Ma surprinde cat de multi aparatori ai capitalismului profeseaza gratis pe acest forum. Domnilor, nu vreti o lume mai buna??? Chiar credeti ca acest capitalsim este singurul lucru la care ar trebui sa visam? Am ajuns la marginea istoriei??? Nu mai putem „provoca” un sistem, nu mai avem capacitate creatoare???

    • Clovis salut :)
      Ce sa facem daca de la Fenicieni si pana in zilele noastre printre putinele lucruri ramase se numara si capitalismul intr-o forma sau alta. In alta ordine de idei daca te refer la Nathan Mayer Rothschild, fondatorul familie, omul nu are nici o treaba cu capitalismul American. Cauta mai bine la adevaratii intemeietori ai capilalismului anglo-saxon de sorginte americana, Quakerii :)

      • Ma refer la acea persoana…

        Nu mi se pare normal sa ne uitam numai la o singura fateta a probelemei. Adica ii scoatem in evidenta pe parintii fondatori, pe quakeri, pietisti, baptisti, etc. (care intr-adevar au avut o influenta pozitiva asupra societatii americane) dar refuzam sa-i vedem pe Rotschild, pe sefii de la Enron, pe sefii marilor banci americane care mai deunazi (2008) au mintit lumea afacerilor la modul grotesc (de unde si criza generata nu de lenea maselor, de lipsa productivitatii ci de umflarea artificiala a cifrelor financiare precum comunistii pe vremea lui Ceausescu), pe Bush si razboaiele „sfinte”…

  3. Atunci Lincoln s-ar rasuci in mormant daca ar citi: BMW Plans To Hire 500 New Employees
    http://www.wyff4.com/news/24111708/detail.html

    cu un salariu de 15 dolari pe ora, 1/2 din salariul pe care il platesc in Germania.
    Fiat la fel: 15 dolari pe ora (astia au primit si ajutoare de la stat) pentru noi angajati si 30 pentru cei care „supravietuisera” inca ca angajati de la vechea Chrysler.

    Maine, poimine (ca se intampla toate cu o viteza incredibila) ne pomenim cu „Arbeit macht frei” pe portile tuturor fabricilor ca sa moara de invidie China!

  4. @ Clovis – Franta are o dreapta respectabila … Raymond Aron….
    Hehehei
    Dreapta respectabila a cam dormit in Franta, :) iar pina in 69 avea chiar caluse la gura puse de intelectualii parizieni.
    In La fin de l’innocence a lui Stephen Koch sunt prezentate la deschiderea arhivelor sovietice legătura dintre intelectuali francezi „inocenti” ( tovarăşii de drum) şi agenţii Cominternului – (Gazpromul nu se inventase )

    Monnerot de pilda participant la rezistenta – nu ca Sartre :) – care a suflat in front ( prin Sociologie du communisme, ) e absent din dicţionarele franceze iar moartea lui, petrecută în 1995, a trecut aproape neobservată . Désintox. Au secours de la France décérébrée ultima lui carte are un rasunet urias peste tot dar nu in tara sa fiind banat de fostii amici de stanga. precum Bataille şi Caillois

    Una din dramele si stuporile Monicai Lovinescu este aceea ca usile intelectualilor parizieni au fost inchise refugiatilor din est care clamau atrocitatile regimului totalitar . Li se inchidea gura spunind ca sunt fascisti.

  5. un periplu istoric și ideatic instructiv pentru toți nostalgicii sau nou-convertiții (de criză și nu numai) la socialismul de sorginte latină. util de precizat lipsa de coerență și continuitate a Revoluției Franceze de la sfârșitul secolului XVIII (și nu numai), începută prin decapitarea unui rege și sfârșită, după vreo 10 ani, cu un împărat (încoronat cu tot dichisul) pe tron. milioanele de morți datorate fanteziilor napoleoniene nu le mai contabilizăm.

  6. Tot articolul asta este un simplu argument ad hominem. Ar putea fi rezumat in „Domnul Visniec face parte din intelectualii de stanga francezi, care sunt compromisi de istoria miscarii lor, deci nu merita luati in seama”.

    • Salut Mihai,
      Absolut NU! dl Matei Visniec a generalizat folosind niste lozinci cunoscute si ultra uzate ale stangii franceze. Eu m-am folosit de istorie pentru a arata un singur luicru: lozincile nu mai merg si nu pot fi valabile. Istoria nu poate fi combatuta cu lozinci. O cunostem bine, sau nu ati trait in Romania.

      • Si asta este o generalizare. Printre problemele ridicate de M.V. sunt cateva foarte actuale, care poate ar merita discutate.

        De alfel, articolul de fata confirma una din ele: mediul intelectual romanesc nu tolereaza critica la adresa modelului anglo-saxon si a gandirii „de dreapta”. Oricine are idei de stanga este imediat etichetat „comunist” sau „socialist” si automat inclus intr-o categorie indezirabila (vezi si comentariile de mai jos semnate de gabriel), de unde nu mai e nevoie sa fie contrazis.

        • Cand un dialog devine o multitudine de idei fixe el se transforma intr-un monolog. Articolul lui M.V nu invita la dialog el acuza o intreaga cultura pe care o simplifica ad absurdum si pe care probabil nu o cunoaste.

  7. N-am înţeles niciodată înclinaţia intelectualilor – mai ales francezi – spre stînga.

    Cred că sunt mai umani? Mai buni?
    Că socialismul – mai ales după experienţa istoriei – mai merită salvgardat?

    Am impresia că nu le foloseşte la nimic cititul cărţilor.

  8. Asta spune si Marx, Teophile :) Ca munca vine inaintea capitalului, numai ca cele doua apartin a doua persoane diferite, ghici care, cum se distribuie :) Cat despre logica independentei dintre cele doua, ea nu se desprinde deloc din textul lui Lincoln mai ales ca Lincoln el insusi zice ca unul este fructul celuilalt. Ai vazut fruct care sa creasca independent de copac? Eu nu.

  9. @Theophyle

    Va recomand cu caldura acest studiu, poate va mai domoliti putin cu perfectiunea capitalismului
    :
    http://www.bhutanstudies.org.bt/pubFiles/33.GNH4.pdf

    My first story comes from Australia where I am currently living.
    Tim, the son of my Australian friend Michael, is an excellent
    student, aged eleven, and as so many kids addicted to computer
    games, tends to eat nothing but junk food.
    Scientific research has shown that hidden seducers have been
    introduced into computer play games for children and youngsters
    by junk food multinationals. These entice players to consume junk
    food.
    Tim belongs to the 25% of Australians suffering from obesity.
    Health research has indicated that for the first time in human
    history the younger generation may not have the life expectancy of
    its parents (Hellmich, 2005).
    Obesity is threatening the future societies of the US and Australia
    in the near and long term. This problem is just starting in Europe.
    The human and economic cost in the long term is immense.

  10. Deci inteleg din ceea ce scrii aici ca doar oamenii flamanzi se pot ocupa de problemele saracilor, iar daca faci parte din patura de mijloc esti ipocrit daca te intereseaza subiectul? Pentru ca toti oamenii inovatori (in politica sau in afara ei) au produs exclusiv din experienta proprie, nu si-au folosit imaginatia deloc?

    Dar ceea ce as vrea sa dezvolt, si mai exact sa contrazic, este opinia conform careia SUA a salvat Europa de doua ori de nemti. In ceea ce priveste a doua conflagratie mondiala, lucrurile sunt relativ clare, desi, daca SUA a salvat Europa de cineva, atunci a salvat-o de sovietici, care, intr-un timp fara indoiala mai lung, ar fi sfarsit prin a-i zdrobi pe germani. Si da, Franta nu prea avea ce cauta la masa invingatorilor, nu mai mult decat reprezentantii fortelor poloneze libere. Dar in contextul in care Polonia era in sfera sovietica, SUA avea nevoie de un aliat continental demn de acest nume, fie el destul de firava Franta de la sfarsitul razboiului. Si a si fost pana la revenirea lui de Gaulle la putere, care a scos Franta din NATO, fapt survenit, totusi, in momentul in care noua Germanie Federala putea sa preia rolul dorit de americani (nu ca ar fi fost o conspiratie la mijloc, doar incercam sa pun in context „tradarea”).

    In ceea ce priveste primul razboi mondial pot spune ca mi se pare o exagerare ideea ca SUA ar fi salvat pe cineva. Da, a fost un factor important, dar nu crucial in deznodamantul final. In primul rand datorita blocadei continentale impusa de aliati Germaniei, SUA nu ar fi putut, chiar si sa vrea, sa sustina economic Germania. Deci, au folosit si ei banii cu cap si i-au imprumutat aliatilor, cu dobanda (nu ca ar fi ceva rau in asta). LaInceputul lui 1918, Rusia Sovietica

    • salut @MZ,
      unde scriu eu ca numai oameni saraci pot rezolva problemele oamenilor saraci? nu numai ca nu scriu asta nici nu cred in asta!

      Acum – Fapte:

      Satele Unite au participat la primul razboi mondial cu 4 milioane de oameni au avut 300 de mii de morti si raniti. SUA a scurtat razboiul cu un an, vezi ofenziva celor 100 de zile castigata de generalul Pershing. Batalia de la Amiens, a doua batalie de la Somme si strapungerea liniei Hindenburg.

      Bibliografie:

      Dancocks, Daniel George (1987). Spearhead to Victory—Canada and the Great War. Hurtig Publishers.
      Orgill, Douglas (1972). Armoured onslaught: 8 August 1918. New York: Ballantine Books.

      • „Stanga a fost creata de burghezia franceza, care cu mic si mare, aproxima 8% din a treia stare (tiers état). Pentru a concepe idei revolutionare trebuie sa ai in primul rand “burta plina”.”

        Comentariul meu prim era dedus din acest pasaj. Semnul egal intre ironia ta si ceea ce am spus nu vine doar in urma textului tau, ci si a celorlalte comentarii atat la acest post cat si al lui Visniec, comentarii care aproba ideea cum ca a fi de stanga inseamna sa fii doar un ipocrit imbuibat si, pe deasupra, lenes. Am vazut in respectiva apreciere a ta o extensie a „furiei” generale, m-am lasat usor luat de val, dar nu am avut de ales decat sa fiu avocatul diavolului pe subiect, pentru ca astfel de argumente, in opinia proprie, nu isi au locul intr-o dezbatere de idei, indiferent de ce parte ne aflam.

        Pe al doilea subiect, citez iar din textul tau original: „Francezii nu vor ierta americanilor ca i-au salvat de doua ori intr-un secol si nemtii ca i-au batut de doua ori in acelasi secol.” Pai o infrangere in fata nemtilor a fost in doilea, asta am stabilit. A doua la care te referi am dedus ca e cea din primul razboi, alte conflicte in sec XX nu cunosc intre cele doua tari. Teza asta nu imi aduc aminte sa fi avut alti sustinatori in afara nazistilor care au zis ca Germania castiga razboiul daca nu ii tradau evreii si democratii. Punanad cap la cap cele doua idei din fraza ta am dedus in plus, americanii i-au salvat pe francezi si in primul razboi mondial. Ergo, daca armata americana nu intervenea in razboi Germania ar fi castigat. Din raspusul tau la comentariul meu deduc totusi urmatoarele: Aliatii ar fi castigat oricum razboiul, dar mai tarziu (fapt cu care sunt de acord, eu sustinand ca participarea SUA in razboi a fost importanta, dar nu hotaratoare). Cum e pana la urma?

  11. Ok, am trimis comentariul inainte sa termin :-). Continuu aici.

    Revenind, la inceputul lui 1918, Rusia Sovietica incheie pacea cu Germania, nemtii nu mai sunt nevoiti sa lupte pe doua fronturi. Faptul ca nu au mai fost nevoiti sa lupte pe doua fronturi a fost, militar vorbind, mult mai important decat ca au veniti americanii pe frontul de vest (prezenta lor efectiva pe front fiind in total de 2 luni, cam subtire pentru o mare victorie). De altfel, au si declansat ofensiva generala pe frontul de vest sperand sa ingenuncheze fortele aliate prin fortele superioare pe care le dispuneau. Nu au reusit. Situatia interna in Germania este exploziva, dupa atatia ani de privatiuni populatia nu mai poate sustine armata. Si Germania e nevoita sa ceara pace, nu pentru ca au venit americanii, ci pentru ca au implodat. Primul razboi mondial nu a fost castigat prin mijloace militare exclusive, chiar daca multi s-au dat mari strategi militari la sfarsit, ci pentru ca unul dintre combatanti a cazut sub masa. Tehnica militara nu a permis strapungerea liniilor, mitraliera putand sa omoare oricati, nu conta ca erau americani, francezi, britanici, rusi, germani. Nici macar introducerea tancului de catre aliati nu a rezolvat problema, pentru asta a trebuit sa mai treaca douazeci de ani. Urmarea o cunoastem.

  12. Interesant curs de istorie a sec XIX-XX.Eu v-as intreba altceva…incotro ne indreptam? Catre ce tindem? Unde ne va duce aceasta globalizare? Care vor fi urmarile? Cind vor fi destui bani, pentru a fi destui? Care sint limitele?
    Sincer…nu inteleg genul acesta de rationament: sa muncim cit mai mult si cit mai ieftin…La ora actuala capitalismul spre asta ne duce.Cum spunea cineva mai sus, probabil ca o sa prindem si ziua cind o sa vedem celebra lozinca “Arbeit macht frei” pe toate fabricile. De fapt si comunismul si capitalismul tind sa reduca omul la un mic robotel care sa munceasca mult si sa nu aiba prea multe de spus.

  13. Interesant! Realitatea este – inter alia – că nu poate exista sistem perfect şi că orice sistem devine perfectibil. Şi spun asta de pe poziţiile unui susţinător al capitalismului ca factor de progres.
    Cu stimă

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Theophyle
Theophylehttp://politeia.org.ro/
Teophyle este autorul blogului Politeía (http://politeia.org.ro/).

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro