Asemenea filmului în care Julia Roberts îşi tot lăsa baltă logodnicul în ziua nunţii, tot astfel, de ceva săptămâni, afli că există posibilitatea ca ţărişoara cea adorată să facă stânga-mprejur şi să se dezică (iar) de logodnicul său, cetăţeanul onest, cerebral, binecrescut şi fidel, în favoarea unui pretendent şmecheraş şi fără scrupule, care, îndată ce va obţine patalamaua de soţ, îşi va viola soaţa naivă drept în bunul cel mai de preţ, Constituţia, urmând a o face apoi de ruşine de faţă cu restul suratelor din UE.
Brrrrrrrrr…
De aceea, pentru a nu se ajunge acolo, oamenii de bine au hotărât, prin intervenţii împrumutând aere de dramoletă, să facă apeluri sfâşietoare la cetăţeanul sus menţionat, rugându-l să nu mai fie tăntălăul de toate zilele şi, măcar în ceasul al doişpelea, să dea dovadă de bărbăţie, trântindu-i peste moacă un vot sfidător celui ce vă îndrăzni să-şi bată joc de scumpa logodnică, România.
Foarte bine, aşa să facă, dar asta lasă loc supoziţiei că la vot se prezintă preponderent babele ştirbe şi moşii senili, ăia cărora le curg balele din gură, analfabeţii şi – am un termen care mă unge la suflet ori de câte ori îl întâlnesc – ignarii. Hmmm, de când oare plăcerea de a vota e hobby-ul eminamente al celor bătuţi în cap, incapabili să hotărască, prin alegerile lor, binele cetăţii?
După care m-am gândit mai bine: păi, dacă civismul e al şaselea simţ al celor care, pe un metru pătrat, deţin la comun un neuron la pătrat, atunci ăia inteligenţi şi cu capul pe umeri, care ştiu cum să voteze, dar preferă să n-o facă, poate nu-s aşa inteligenţi cum ne place să credem. Sau poate nu-s deloc inteligenţi dacă, în ziua nunţii, nici măcar scenariile apocaliptice şi rugăminţile patetice care vuiesc pe net nu-i înduioşează şi decid să ştampileze, c-un true love kiss, numele logodnicului de pe buletinul de vot. Sau poate s-or fi mobilizând şi ăştia inteligenţi, cu mic cu mare, doar că-s mult mai puţini decât se spera: îi copleşesc numeric ăia cu ciungă-n cap, care-s chitiţi să voteze aiurea orice-ar fi. Sau poate ăştia destupaţi la minte or fi, nu-i vorbă, câtă frunză şi iarbă, dar se inhibă în faţa cabinei de vot şi, când păşesc înăuntru, se pierd cu firea şi votează tot cu babau’.
Şi-atunci?
Eu am crescut în Fieni. Un orăşel autentic românesc. Tern, amărât şi pustiu. Cu gropi, şanţuri, bodegi dărăpănate, blocuri vechi şi magazine cu haine second hand. De fiecare dată când zăresc o hartă nouă, sunt surprins să descopăr că Fieniul e încă menţionat. Un punctuleţ minuscul, dar este. Ca un ghimpe în coasta fascinantei Românii. Prietenii din copilărie, care nu au avut inspiraţia să o tulească la timp în Italia sau Spania, freacă acum duda în faţa blocului. Majoritatea sunt şomeri, zilieri sau, dacă le-a surâs norocul, au un job de maxim 1000 Ron/lună.
Textele simandicoase ale somităţilor patriei, alea care inundă online-ul cu trimiteri la decenţă şi moralitate şi care sunt îngurgitate ca o terapie consolatoare de către spiritele mefiente şi sceptice, pe ei nu-i fac să se simtă deştepţi şi cool. Îi plictisesc de-a dreptul. E adevărat, şi pe mine mă plictisesc, dar mai ales pe ei. Deoarece, pentru ei, ceea ce îi preocupă nu sunt onoarea şi cinstea, raţiunea şi logica, adevărul şi dreptatea, conceptele politice şi principiile înalte, ci ziua de mâine (la aia de azi renunţând deja). Iar din exprimările alambicate ale tâmplelor sure, ninse de înţelepciune şi de studii aprofundate pe tărâmul eticii, şi din metaforele cu ţâşti-bâşti din scrisorelele de amor adresate mândriei de a fi contemporani cu Simona Halep, ei înţeleg tot atât cât înţelege oricare din aceşti autori din formula lui Gauss-Ostrogradski.
Formula lui Gauss-Ostrogradski este foarte utilă în matematică pentru calculul unei integrale de volum, la fel cum adevărul, curajul şi dreptatea sunt foarte utile în filozofie pentru conceperea unei lumi pe placul lui Platon. Dar aşa cum pe unii nu-i va pasiona niciodată să afle definiţia unei integrale curbilinii sau proprietăţile unei funcţii Beta, tot astfel mulţi nu vor fi interesaţi niciodată să afle mai multe despre virtuţile binelui şi avantajul de a fi onest şi demn într-o societate cum e a noastră.
Faptul că onoarea e un cuvânt des întâlnit, ce poate fi învăţat inclusiv din filmele cu van Damme, nu dovedeşte că, în practică, e mai accesibilă decât capacitatea oricărui cetăţean de a jongla cu formula lui Gauss. În special când ziua de mâine atârnă ca sabia lui Damocles deasupra capului său. Mai degrabă, cred, asta arată că, repetând de o mie de ori, prin tot felul de giumbuşlucuri stilistice, îndemnul nobil de a avea onoare şi a fi responsabil, mulţi vor sfârşi prin a medita asupra acestor virtuţi tot atât cât vor zăbovi asupra demonstraţiei din care decurge următoarea concluzie:
Aceasta este, în caz că nu aţi recunoscut-o, formula lui Gauss-Ostrogradski. Vă este familiară? Vă pricepeţi să o aplicaţi?
Nu zic că asemenea articole, împănate cu exprimări fastuoase, nu sunt binevenite, ci doar că orăşelele de tipul celui în care am copilărit sunt cele care dau consistenţă României de azi. Iar locuitorii acestor aglomerări urbane sunt cei care, de obicei, hotărăsc prin vot destinul ţării.
Dacă scopul lor este să mobilizeze fanii declaraţi ai Eticii Nicomahice, crispaţii care pufnesc condescendent pe seama plebei şi pe cei care-şi fac igiena intelectuală cu citatele lui Woody Allen de pe facebook, e ok. Sunt convins că şi-au atins scopul.
Însă va fi inutil să se vaite după aceea că, în ziua alegerilor, cetăţeanul a fost, chipurile, iar manipulat să voteze împotriva interesului său. În loc să fie îndrumat, nu-i aşa, să voteze deştept pentru binele lui. Sau pentru Patrie. Onoare. Demnitate. Adevăr. Dreptate. Etcetera…
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Eu cred ca onorabila noastra clasa politica a reusit sa se decredibilizeze in ochii tuturor. E plauzibil sa presupunem ca inclusiv ignarii despre care vorbiti gandesc „toti sunt niste hoti si niste mincinosi”. Intr-o logica simpla, urmatorul gand ar fi „de ce sa ma duc la vot?”. Sigur ca si in cealalta tabara sunt, in egala masura, alegatori dezamagiti si coplesiti de lehamite. Diferenta ar fi, poate, ca cei din urma ar putea gasi o motivatie civica de a iesi la vot, in ciuda lehamitei. De aceea cred ca cei ce citesc si gandesc pot inclina balanta, mobilizandu-se sa iasa la vot.
Sunt constient ca ceea ce am scris ar putea fi catalogat ca „wishfull thinking” si sunt constient ca, poate, asa si este. Dar am de gand sa ies la vot. In ambele tururi. Consider ca am aceasta datorie.
Cat despre mediul online, acum, la inceput de secol XXI, acesta are o sansa de a da o lovitura mediei facil de accesat – televiziunea. Oricum, mai devreme sau mai tarziu, se va intampla asta, cred eu. Poate ca se va intampla acum.
Îmi place exemplul ales. În primul rând, pentru că este un exemplu, adică deja ceva aplicat și ilustrativ. Care, desigur, poate fi particularizat în continuare, la „cazuri concrete”. Iar în cazul acestui exemplu, da, teoria poate fi mai frumoasă ( mai „aspectuoasă”). De pildă mișcarea „liberă” a operatorului de diferențiere (de derivare, „mai pe românește”) în toate „formulele de tip Stokes”. Pe scurt, dumneavoastră îi acuzați pe „profesorii de democrație” ai patriei că nu știu să predea, sau când știu, ne învață tot aceleași lucruri „răsuflate” care plictisesc în orice epocă, nu doar cea a comunicării cvasi- instantanee la zeci de mii de kilometri, de pildă.
Cu prostul care nu-i scolit
Te lupti un pic si-ai izbandit
Dar lupta este colosala
Cu prostul care are scoala.
Astept, deci, ca cei cu scoala sa-si aplice principialitatea obsesiv-compulsiva si sa voteze „cu sufletul”, ca poate ne trezim in turul doi cu Ponta si Melescanu.
P.S. M-am plictisit de cate ori am scris ca in mediul rural nu stie nimeni cine-i Monica Macovei. Iar daca crede cineva ca tangoul celebru sau atitudinea de Mitza Motociclista ii vor aduce voturile celor de la sapa… sa mai incerce si in 2019 (sau cine stie, poate in 2024).
Nu prea conteaza, zic eu, cati oameni stiu, in mediul rural, cine e Victor Ponta. Conteaza cati oameni considera ca merita sa iasa din casa, pentru el si sa-l voteze. De ce credeti ca au aparut „autobuzele electorale” si „urna hiper-mobila”, in mediul rural?
Cat despre „artificiile” candidatilor din campania electorala, cred ca-s doar pentru nehotarati. Cei ce voteaza omul si faptele lui, s-au hotarat deja.
P.S. Chiar il vedeti pe Melescanu, in turul doi?
Deoarece acest articol trage în aceeași țintă ca și unele comentarii la „Libertatea presei în pericol !” al Dlui Vladimir Tismăneanu, îmi permit să repet propria mea postare:
Dacă citim măcar vreo 10 cărți de memorii călare pe anul 1900 (+ ziarul Românul din Arad – http://dspace.bcucluj.ro/handle/123456789/15738), vom constata cu infinită amărăciune cum românii practicau REFUZUL DE CIVILIZAȚIE. Adică refuzau să-și dea copii la școală (primară) sau îi retrăgeau înainte de scurgerea celor 4 ani, refuzau să citească chiar dacă situația materială le-o permitea, etc. Accentuez că situația peste Carpați nu se deosebea fundamental de cea din Vechiul Regat, deși sistemul de învățămînt (și modelele sociale) erau sensibil mai dezvoltate. Dar nici elitele neamului nu făceau măcar un strop de apostolat prin cocioabe și cătune. Cel mai bine punctează G. Sion Suvenire contimporane Editura Polirom 2014 (prima ediție 1888):
„…Noi, moldovenii, crescuţi mai mult sau mai puţin cu idei şi cu deprinderi aristocratice în ţara noastră, nu aveam o adevărată idee de naţiunea şi poporul român; afectam popularitatea ca o idee a secolului, ca o fantazie, ca o idee abstractă căpătată din cărţile străine. Cu toate că totdeauna (poate) am fost în relaţiuni cu poporul nostru, dar poporul a fost (pe atunci ca şi astăzi) departe de noi; abrutizat de împilare, într-o condiţiune pururea ticăloasă şi inferioară, necultivat, neînvăţat, fără cunoştinţa drepturilor şi demnităţei sale, poporul nostru (din Moldova) îl consideram compus cu totul din alte elemente; el în noi vedea totdeauna nişte fiinţe superioare, nişte oameni predestinaţi a fi stăpînii sau tiranii săi. Iar noi, oricât de umani, oricât de filosofi, oricât de patrioţi, oricât de naţionalişti sau liberali eram, nu puteam vedea în acel popor decât nişte fiinţe ce ne insufla mila şi de care nu ne puteam apropia, cu toată bună-voinţa ce am fi avut.”
Insist pe o sursă la fel de relevantă (și surprinzătoare) : ziarul Românul din Arad.
Deci hibele ”poporului” nostru nu au nimic de a face nici cu Platon, nici cu integralele Gauss-Ostrogradski, nici măcar cu poziția Fieni-ului pe hartă.
Dar ce-i aia ”hartă” ?
Dacă fiscalitatea ar fi rezonabilă în România și spiritul antreprenorial încurajat, foștii dvs. colegi și prieteni din Fieni n-ar fi avut nevoie să plece în Spania și Italia și nici n-ar ”freca duda” în fața blocului, ar fi destule locuri de muncă inclusiv pentru imigranți din Asia, nu doar pentru localnici.
Nu puteam avea pretenția de la Adrian Năstase să înțeleagă așa ceva, însă premierii ”de dreapta” ca Tăriceanu sau Boc ar fi trebuit să înțeleagă. Realitatea e că așa arată mentalitatea națiunii, iar ”stânga” nu are vreo grijă deosebită față de cetățeni, însă știe să le vorbească pe înțelesul lor. Spiritul elitist al intelectualilor ”dreptei”, care în realitate sunt tot de stânga în România, nu folosește nimănui. Nici măcar lor înșile.
spiritul anteprenorial se ofileste in fata coruptiei imbatabile. De aceea votul anti coruptie este un vot anti saracie.
Aveti dreptate: din pacate, majoritatea romanilor o reprezinta acel segment de ignoranti, speriati, sau smecherasi. Invatati sa primeasca chiar si cat de putin , doar sa nu piarda acel colt de paine de azi pe maine. Se numesc milogi, mereu speriati ca nu au cum sa supravietuiasca fara ajutoarele divine ale guvernantilor. Si pentru asta, isi vand votul foarte ieftin, numai-numai sa nu moara. Se numesc si smecheri, invatati cu pomana dar nu si cu munca. Si pentru pomana, dau un vot fara remuscari celor ce le ofera o punga cu ceva in ea, indiferent ce. Logo-ul lor e „Mai bine sa primesti, decat sa dai”.
Saracia, lipsa educatiei, si sistemul de sanatate la pamant vor perpetua acest sistem bolnav. Si sunt sprijinite in mod interesat in continuare, pentru mentinerea starii de fapt.
unele comentarii sunt cam in dunga.. de fapt autorul se da in barci referitor la mesajul intelectualului de frunte care e pur si simplu incomprehensibil muritorului de rand, sursa majora a votului cum bine afirma. teorema divergentei, simpla si fundamentala pentru oricine a trecut cum trebuie prin cursul de analiza matematica in facultate, e data ca o mostra de complexitate similara, neaccesibila decat initiatilor, analog vocabularului filozofico-etic abundend in textile mentionate. as observa doar ca, ma gandesc ca probabil voit, abundenta de figuri de stil si epitete abracadabrante, mai lipsea o alegorie a la calin file de poveste, aduce cumva continutul in domeniul fuzzy al citibil-necitibilului. si as mai adauga ca problema principala nu este ruperea dialogului intre extreme, ci mai degraba mesajul mixt pe care’l da uniunea alambicata a intelectualillor liberi asociati unor orientari politice la dreapta centrului, prin darea in cap reciproca in momente in care colaborarea si frontul comun ar fi fost varianta de dorit.
Da, e adevarat ca intelectualii nostri sunt niste fitzosi si ca prea putzini sunt in stare sa schimbe 2 vorbe cu un locuitor din Fieni sau din Titan sau din Sanmartin.
Totusi,
– adevarul, dreptatea, onoarea, patria sunt inconturnabile. Cumva trebuie sa vorbesti despre ele, nu gomos, nu cu dispret fata de interlocutor, nu in timp ce furi sau faci alte porcarii. Nu trebuie sa fie declamate de Dan Puric. Dimpotriva ! Insa o societate nu sta la un loc (fizic) fara adevar, dreptate, onoare, patrie. Nea Caisa din Fieni o sa se uite stramb daca ii dai citate din clasici si poate chiar devine banuitor. Si are destule motive sa o faca. Dar, un fienean ca el, poate sa ii spuna lucrurile astea mai simplu, mai practic, mai mitocaneste eventual. Nu trebuie subtilitati, ci doar lucruri de bun simt. Se poate discuta orice cu Nea Caisa (cum se poate discuta orice in tren, sau cu femeia de serviciu sau cu paznicul de la poarta) ca nu e prost si nu are un ADN de ticalos. Poate ca Nea Caisa e un fost coleg de scoala sau vecin de bloc. Are ceva in comun cu un fienean mai scolit si de la asta se poate incepe. Daca fieneanul cu scoala nu mai intra in blocul scorojit al lui Nea Caisa sau nu sta langa el la bere ca miroase a transpiratie, atunci sa nu se mire ca s-a rupt filmul comunicarii.
– adevarul, dreptatea, onoarea, patria nu sunt teme electorale. Are dreptate Nea Caisa sa il flituiasca pe cel care discuta despre asta doar in campanie. Adevarul, dreptatea, onoarea, patria se pierd, sunt fragile si usor de deturnat in orice moment al anului si oriunde in lume. Nu doar la Fieni, ci si la NY, Bruxelles, Riga, Sidney, etc., si de asta trebuie mereu puse la loc, peticite, reparate, si niciodata nu e destul.
– in 80% din cazuri Nea Caisa se poarta cu tine asa cum te portzi tu cu el. Pasul 1 e sa ii castigi increderea. Daca asta se face, trece Nea Caisa la pasul 2 si te intreba a cu cine votezi. Si asta nu e chestie de integralele si de filosofii antici.
– intre Nenii Caisa cu liceu, unii pot chiar sa isi aduca aminte de integrale si l-au citit pe Patapievici (vb de cazuri concrete de soferi de taxi).
Dle Mitica, aveti perfecta dreptate.
Subscriu opiniei dvs.
In concluzie Mihnea, faci o vizita la Fieni sa vorbesti cu amicii din fata blocului? Sau te multumesti si tu cu un articol scris exclusiv pentru a gadila amorul propriu?.
Eu lucrez in armata, armata nu face politica, asadar este exclus ca eu sa incerc vreodata sa conving pe cineva a vota in favoarea unui candidat oarecare.
Iar cand ma intalnesc cu prietenii mei, intrucat ajung relativ rar la Fieni, prefer sa vb de altele. O parte din ei sunt foarte indarjiti in optiunile politice si nu imi fac nicio placere discutiile in contradictoriu .
Ce am vrut sa subliniez in articol este un fapt simplu: anume, cand nu beneficiezi de un mijloc de subzistenta si esti condamnat, practic, la saracie, apelul la discernamant, mandrie si demnitate sunt cam zero barat.
Scuze, apelurile, nu apelul… :D
Slab articol.Ca cetatean al orasului dvs natal, ma simt jignit de articolul dvs.Este adevarat,inca pentru mulți, Fieni-ul este greu de găsit pe hartă! Dar dincolo de ciment și becuri, orașelul de la poalele Leaotei înseamnă și dragoste si munca.Dl Mihnea Rudoiu,actor,literar,ofiter MapN,cu ce contributi dvs la schimbarea localitatii dvs?Ce faceti domnule sa o imbunatati?Va spun eu.Nimic.
P.S. : Va las un link sa citati ceva bun,zic eu.
http://edituramateescu.ro/2013/04/civilizatia-cimentului-fieni/
Sper sa reveniti cu un nou articol despre orasul dvs natal,si de aceasta data,un articol care sa-i faca cinste si sa-l promovati.