Home » Reactie rapida » Citesti:

“Charlie Hebdo”, Paris, 7 ianuarie 2015- un an după

Ioan Stanomir ianuarie 7, 2016 Reactie rapida
4 comentarii 683 Vizualizari

În clipele în care teroarea a coborât, în noiembrie 2015, peste străzile Parisului,atacurile din ianuarie de la “ Charlie Hebdo” au revenit în memorie, parcă spre a întări linia de continuitate ce defineşte geneza barbariei islamiste. Violenţa devenea instrumentul prin care o religie politică îşi afirma vocaţia ei de dominaţie globală şi totalitară.

În zilele care au urmat tragediei de la “Charlie Hebdo”, marile cuvinte ale democraţiei occidentale au fost rostite, ca spre a sublinia unitatea de neînfrânt a Republicii, sub semnul libertăţii şi al laicităţii. Dar, dincolo de aceste fraze nobile, care nu ascund, uneori, decât o grandilocventă ipocrizie, fondul din care se hrănesc fantasmele islamiste a rămas neafectat. Exerciţiul de solidaritate al marşului şefilor de state pe străzile Parisului nu a însemnat mai mult decât o operaţiune de imagine- pentru atâţia dintre tiranii care au defilat în acea zi, idealurile celor care fuseseră asasinaţi în redacţia lui “ Charlie Hebdo” erau înseşi valorile pe care le resping şi le reprimă. Ca şi în noiembrie 2015, falsa solidaritate a prevenit dezbaterea în marginea rădăcinilor acestui rău care tinde să devină ubicuu.

Dispariţia cetăţeniei

Succesiunea de tragedii din anul 2015 dă măsura amploarei unei mutaţii care se produce, progresiv şi implacabil. Violenţa sanguinară este maniera vizibilă în care se traduce o graduală lichidare a legăturilor de cetăţenie. În Franţa, ca şi aiurea în Occident, alături de naţiunea care se defineşte prin aderenţa comună la setul de valori al modernităţii liberale, se află comunitatea a celor care aleg, în contra constituţiei, legii şi pluralismului,rigoarea teocratică şi fanatismul islamist. Asasinii de la Paris, din ianuarie şi din noiembrie, sunt parte din această nouă naţiune parelelă, consolidată timp de decenii, prin radicalizare, înstrăinare şi militantism. Nici o punte de comunicare nu mai este posibil de aruncat între aceste două universuri. Ele sunt antropologic ireconciliabile. De vreme ce se revendică de la tradiţii şi repere ce nu mai pot fi armonizate.

Abandonarea cetăţeniei devine manifestă în clipele în care cei care se nasc pe teritoriul Franţei sau al Belgiei aleg să ducă pe pământ occidental o luptă universală împotriva necredinţei. Detaliile legate de naţionalitate sunt irelevante, căci autentica identitate a acestor jihadişti este aceea de membri ai unei comunităţi de aleşi. Fanatismul este condiţia care le permite accesul la salvare. Terorismul este motivat transcendent.

În ianuarie 2015, atacurile de la Paris au fost marcate de cele două dimensiuni care sunt definitorii pentru ideologia islamistă- ostilitatea implacabilă faţă de pluralism se îngemănează cu pasiunea antisemită. Antisemitismul revine în Europa, de această dată ca element al unei noi credinţe milenariste. Această resurecţie nu mai poate fi ignorată. Ea este simptomul unei schimbări de profunzime, una care poate fi determinantă pe termen mediu şi lung.

Despre un viitor al fanatismului

“Charlie Hebdo” a întruchipat acea vocaţie iconoclastă ce este o cărămidă din propriul nostru patrimoniu occidental. Critica, caricatura, satira ireverenţioasă la adresa simbolurilor religioase, toate aceste gesturi participă la o normalitate culturală pe care o acceptăm. Libertatea de expresie presupune şi libertatea de a fi în contra unui curent dominant, fie el intelectual sau religios. Cabu,Wolinski şi colegii săi şi-au asumat o tradiţie a contestării şi şarjei. A lichida această libertate, în numele unei ipocrizii multiculturale şi sub presiunea terorii, ar însemna să renunţăm la ceea ce oferă societăţilor noastre unicitatea lor istorică. Democraţia are nevoie de aceşti anticorpi ai imaginaţiei.

Atacurile de la Paris se cer interpretate prin prisma acestui război global pe care islamismul îl declară împotriva unui mod de a înţelege constituirea spaţiului public, a cetaţeniei şi a libertăţii. Secolele de încercări şi de drame au modelat istoria occidentală. Toleranţa religioasă se aşează în proximitatea pluralismului intelectual. Vestul mizează pe această structură de mentalitate. Abandonarea ei echivalează cu abandonarea fundamentelor pe care se ridică identitatea noastră colectivă.

La un an de la atacurile de la Paris, un sentiment al urgenţei domină reflecţia. Crimele din noiembrie 2015 escaladează această ofensivă. Ţelul ei este clar – edificarea unui univers al uniformităţii, terorii şi fricii. În acest univers al fanatismului ( alimentat de teologiile salafiste şi wahabiste), egalitatea între bărbaţi şi femei, liberul- arbitru, îndoiala critică şi libertatea politică nu vor mai avea nici o relevanţă.

Viitorul pe care îl desenează islamismul este unul precis- geometric, asemenea unui spaţiu penitenciar global. Iar profeţiile sale se scriu cu sânge, în Occident, ca şi în Orientul Mijlociu.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro

Citeste mai multe despre: , ,



Currently there are "4 comments" on this Article:

  1. DanT spune:

    Atunci când vorbim de ostilitatea arabilor faţă de evrei (cum e cazul în Franţa), trebuie găsit alt termen decât “antisemitism”.
    Asta deoarece şi arabii sunt tot semiţi, ca şi evreii.

  2. man of war spune:

    domnule, daca terorismul este justificat transcendent, atunci ce motiveaza elitele conducatoare ale natiunilor democratice (fiti un pic mai atent, ca i diferenta intre liberalism autentic si democratie bazata pe vot popular) pe care le invocati adesea in articole ? ce i mina n lupta pe acesti homosexuali masculini si feminini, mincinosi si hoti cu staif, globalisti si multiculturalisti din fruntea guvernelor tarilor civilizate si civilizatoare ? unde i mult invocata bogatie a tarilor prospere ? cu tineri la limita subzistentei (sau intretinuti de parinti) care nu pot avea o locuinta, nu si pot intemeia o familie, nu si pot permite copii (asta explica rata negativa a natalitatii, si n final extinctia sau asimilarea), si nu din lene sau prostie ci din lipsa oportunitatilor economice ? daca liberalismul despre care vorbiti se refera la ruleta bursiera sau specula bancara s ar putea sa fiti in eroare

  3. idealogul spune:

    Eu nu sunt Charlie. Cetateanul Hebdo este un fals erou. A dat afara si a cenzurat un coleg ziarist care a incercat sa publice o caricatura cu feciorul presedintelui Sarcozy.
    Hebdo era un ipocrit care pe de o parte clama independenta si dreptul la libera exprimare iar pe de alta parte avea o lista foarte clara de inamici pe care ii distrugea zilnic in ziarul si o lista de prieteni (finantatori) de care nu se atingea fiind in stare ca sa ii apere sa distruga mult clamata independenta jurnalistica.
    E in spiritul vremii in care traim plin de propaganda, dezinformare si manipulare sa ni se propuna un fals erou.

  4. ion adrian spune:

    Cred ca este sugestiv articolul dlui Traian Ungureanu din Adevarul din care citez:

    “Mesajul cu adevărat sinistru plecat spre noi din inima Europei nu e scandalul sexual. E scandalul sexual încoronat de complicitatea autorităţilor. Consenul oficial german cere tăcere şi supunere. Poliţia, ziarele, televiziunile, primarii, directorii de şcoală şi atâţia alţi domni şi doamne cu creiere lucind de curăţenie după spălătură au decis că neamul lor e dator să sufere cu plăcere şi în tăcere. Femeile pot fi, adică, violate cu voie de la poliţie, dacă distinşii autori sînt ambasadori ai tradiţiilor afro-arabe şi, cu atît mai mult, dacă sînt refugiaţi. Germania şi atîtea alte state vest-europene trăiesc sub şantaj. Orice protest, orice deget îndreptat spre valul de violuri care bîntuie de la Oslo la Zurich e imediat înregistrat la capitolul rasism sau extremism în prag de fascism. E de datoria organelor publice să nege şi să ascundă faptele. Adevărul e periculos pentru că n-ar face decît să toarne ţiţei (actualmente foarte ieftin) pe foc, stîrnind extremismul.’

    Pentru detalii:
    http://adevarul.ro/international/europa/europa-vreau-f-1_569295d937115986c65821f0/index.html?ref=yfp



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Ioan Stanomir


Ioan Stanomir

Profesor de drept constituţional la Facultatea de Ştiinţe Politice a Universităţii din Bucureşti, specializat în domeniul dreptului constituţional. Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)