Home » Reactie rapida » Citesti:

19 noiembrie 1946 – 11 decembrie 2016. După 70 de ani e posibil să asistăm la desfacerea lucrăturii începute atunci

Luminita Marcu decembrie 11, 2016 Reactie rapida
23 comentarii 6,683 Vizualizari

(În memoria lui Romulus Rusan)

Scriu acest text cu cîteva ore înainte de anunțarea primelor exit-poll-uri și aș vrea să fie limpede că nu anticipez nici un fel de înfrîngere a blocului anti-Justiție, nici nu vreau să-mi fac iluzii cu privire la scorul USR, nici nu voi exagera prezența la vot. Ceea ce vreau să spun ține doar de aniversarea rotundă, surprinzător de rotundă și de nebăgată în seamă în presa din România, a celor 70 de ani de la alegerile care au ratificat comunizarea României pentru următorii 53 de ani și de strania coincidență cu aceste alegeri din 2016, organizate, pentru prima dată după 1989, de un guvern ne-politic, cu o fermă voință de curățire a procedurilor.

Indiferent ce va ieși la urne azi, cred că sînt în asentimentul tututror oamenilor rezonabili, români sau care știu cîte ceva despre România, cînd spun că este prima dată cînd avem certitudinea unor alegeri corecte. Indiferent ce va ieși la urne, avem a le mulțumi celor care au muncit în tot acest an pentru ca aceste alegeri să fie organizate așa cum pare că sînt: cu imposibilitarea votului multiplu, cu verificarea instantanee a CNP-ului, cu prezența poliției care descurajează mișmașurile locale, cu miile de observatori acreditați peste tot, în sfîrșit, cu legea care a făcut posibil votul prin corespondență (nu contează că au optat puțini pentru această formulă, nu contează nici anulările, nici voturile care n-au mai ajuns la destinație din neatenția alegătorilor, contează că există, în sfîrșit, acest mecanism și că el cu greu va mai putea fi demantelat de acum înainte.). Toate aceste lucruri, care-i scot din minți pe toți cei care se bazau pe aceste proceduri la limita sau în afara legii (a căror căpetenie simbolică este condamnatul penal Liviu Dragnea), toată această normalizare, legalizare, transparentizare a procesului de vot se datorează guvernului Dacian Cioloș. Dacă la ora 21.00 o să fie cu șampanie sau cu lacrimi, să nu uităm totuși că rezultatul, acela care va fi, va fi măcar unul corect și să mulțumim cui trebuie că ne-a arătat că se poate și așa. Iar dacă țara și majoritatea ei vrea cu PSD și cu ALDE, nu avem decît să ne supunem voinței ei, dar măcar avem, în sfîrșit, certitudinea că e voința ei și nu a altora.

Pe scurt, ce s-a întîmplat în 1946.

În urmă cu exact 70 de ani, în 19 noiembrie 1946, au avut loc alegeri generale în România care era pe vremea aceea încă monarhie. Regele aflat atunci pe tron, Mihai I, este încă în viață, printr-un noroc căruia nu-i sîntem suficient de recunoscători. Nu trebuie să fii monarhist ca să spui asta, pur și simplu e suficient să fii un cetățean român care încearcă să-și înțeleagă istoria. Citiți, dacă aveți timp, extraordinarul interviu pe care i l-a luat profesorul Sorin Alexandrescu, înainte de 1989, regelui aflat în exil, un interviu reluat de curînd în ziarul Adevărul. Dacă mai aveați dubii cu privire la ce s-a întîmplat atunci, cel mai important participant la evenimente vi le poate clarifica, în sfîrșit. Sau puteți deschide o carte publicată la Londra, în 1964, la Oxford University Press, în care, cu mult înainte de orice reevaluări postume ale regimurilor comuniste din Estul Europei, Ghiță Ionescu explică faptele din noiembrie 1946, ”veselul cinism” practicat de Petru Groza, încrengătura de minciuni, șantaje, presiune militară și furt electoral masiv care a dus la finalul cunoscut. Cele cîteva minți malefic briliante care au condus totul și care trăseseră învățătura cuvenită după bîlbîiala din Ungaria, au făcut în România o treabă impecabilă. Poate părea o metaforă prea dramatică, din seria exagerărilor cu iz de Război Rece, dar mi-o asum: treaba făcută atunci, în noiembrie 1946, nu s-a des-făcut complet nici pînă în zilele noastre. S-ar putea să asistăm la desfacerea ei azi, iar asta nu în sensul inversării la loc a rezultatelor, ci în sensul revenirii la corectitudinea scrutinului.

Cu vorba spusă cîndva de Elisabeta Rizea, la exact 70 de ani de cînd a început marea răstălmăcire, pare că începe să se ”limpezească lumea”.

Nu știm încă, în primul rînd pentru că arhivele au fost în majoritate distruse, în ce măsură rezultatul, cifrele propriu-zise din 1946 au fost inversate. Mulți istorici se bazează pe arhivele din cele trei județe care au supraviețuit distrugerii, Cluj, Someș și Turda și extrapolează credibil la nivelul întregii țări (Ion Bulei). Alții se mărginesc să arate propaganda și teribila intimidare la care au fost supuși alegătorii, faptul că ziarele țărăniste și liberale au fost împiedicate să mai ajungă în teritoriu, faptul că arestările vechilor lideri și scoaterea în afara legii a partidelor istorice au urmat imediat, felul în care au fost împiedicați să voteze cei care făcuseră parte din personalul politic de dinainte de 23 august 1944, felul în care se vota ”pe uzine, pe șantiere, în intreprinderi, pe unități militare” (Catherine Durandin). Alții sînt mai categorici și vorbesc despre ”alegerile parlamentare, falsificate grosolan de comuniști” (Ion Mamina). În fine, cărțulia la care eu am apelat de cele mai multe ori ca să verific date și fapte, a cărei ediție în egleză o am mereu la îndemînă, ”Romania during the Cold War. A short Chronology of Events, Institutions and Mentalities 1945-1989”, spune limpede: ”19 November – the parlamentaries elections promised by the Allies, but not monitored by them, are blatantly rigged and falsified by the Groza government. Although the National Peasants-s Party won seventy per cent of the vote, the result was reversed in favour of the (pro-communist) Bloc of Democratic Parties.” Este o carte semnată de Romulus Rusan, apărută în 2008 la Fundația Civică, în traducerea lui Alistair Ian Blyth și realizată în colaborare cu mai mulți istorici. Fără să fie o sursă citabilă la nivel științific, cartea semnată de Romulus Rusan, ca, de altfel, toată imensa muncă realizată de Fundația Civică, umple un gol istoric dureros și exersează în spațiul public românesc o asertivitate a faptului istoric mai importantă decît orice referință, menită să desfacă, încet dar sigur, incantația mincinoasă începută după 23 august 1944. Trebuie să-i mulțumim în primul rînd lui Romulus Rusan, din păcate recent decedat și, indiferent de rezultatul de azi, să ne amintim imensa muncă de limpezire pe care a realizat-o acest intelectual exemplar și cei din jurul lui.

Cu alte cuvinte, tot ce s-a legat cu mii de funii ale minciunii, intimidării, crimelor, ocupației militare etc, temeinic, atunci în 1946, cu ocazia unor alegeri mai mult decît dubioase, pare că se dezleagă acum, e un fel de răs-răstălmăcire, o negare la firul ierbii (procesului electoral) a tot ce s-a făcut atunci.

Toate elementele noi, legale, procedurale, de logistică sînt menite să ne asigure că așa va fi. Să repetăm: toate CNP-urile pot fi verificate în timp real, pe tabletă; intimidările, turismul electoral (nu neapărat votul multiplu, atenție, ci darea de mînă de ajutor, plimbarea alegătorilor cu mașina primăriei etc) sînt dacă nu imposibile, oricum greu de înfăptuit avînd în vedere prezența poliției și a observatorilor; vigilența oamenilor încurajată, de data aceasta, pentru prima dată, de către autorități (candidatul USR din Teleorman, arhitectul Șerban Marinescu dacă nu e ajutat de polițistul local, sună la 112), tot procesul de numărare a votului e înregistrat. Mă gîndesc cu mare plăcere la felul în care tabletele prezente în fiecare birou electoral vor înregistra, literalmente, conversația celor din birou în timp ce numără voturile. Am fost nevoită prin natura jobului de atunci să particip în trei astfel de mese electorale. Nimic nu mi-a displăcut mai mult din tot ce am avut de făcut profesional în perioada respectivă, dar azi aproape că mi-ar fi plăcut să fiu măcar observator în vreo secție, mai ales la momentul înregistrării. Dacă în 2012, la Toledo, ar fi existat o astfel de tabletă, aș fi avut un material înregistrat prețios, cu un grup de susținători ai ”lu domnu Dan (Diaconescu) răcnind și înjurînd în afara secției și făcîndu-ne semne prin pereții de sticlă. Am numărat voturile la ușă, am mutat mesele, ca să ne vadă cum numărăm și să se liniștească, sub paza jandarmilor spanioli – a fost epic, a fost indescriptibil. Nici nu vreau să mă gîndesc cum va fi fost trăit momentul prin vreun județ din Teleorman.

Singurul lucru care a rămas la fel de strîmb e propaganda și presa complet dereglementată din România, dar e ca și cum la alegerile din 1990 n-ar fi fost acolo, să dea o mînă de ajutor, decît Răzvan Teodorescu și Televiziunea Română, plus ziarul Adevărul. Dacă ar fi lipsit veriga de forță și intimidare în teritoriu, vechii activiști reactivați, poliția post-comunistă bine antrenată de noii tovarăși, altfel ar fi stat lucrurile. Ion Iliescu știe ceva și simte pericolul, dacă pentru prima dată după 1989 și-a depășit liniștea legendară și a spus, azi, după vot, cu cine a votat. Ba chiar a vorbit, ca o candidată la Miss Univers, despre ”pace”. Apelul la pace mai ales mi se pare semnul disperării, la pace apela și Lenin, în vara lui 1917, la pace au apelat de curînd și trollii lui Trump cînd o prezentau pe Hillary pe picior de război. Dacă propaganda sălbatică de la Antene și RTV și toți cei afiliați a reușit să convingă populația, măcar ne putem resemna că a fost doar propagandă, că mai trebuie educat suveranul, dar nu că i s-a luat votul cu japca, cu amenințarea sau cu furtul.

Deci, să avem încredere și să ne bucurăm, orice ar fi, că asistăm la un scrutin corect. Istoria o să dovedească dacă intuiția mea e corectă și dacă, procedural, este primul scrutin absolut corect, transparent și ne-manipulat în nici un fel din ultimii 70 de ani.

2016 – Anul în care am trăit stupid

O să se confirme și România? Sau o să întoarcă în sfîrșit roata pornită pe dos în urmă cu exact 70 de ani, pe 19 noiembrie 1946?

Unul dintre cei mai cunoscuți comentatori ai ziarului El Pais a publicat imediat după victoria lui Donald Trump un articol cu un titlu care va rămîne în istorie: ”2016 – El año que vivimos estúpidamente”. El făcea acolo un rezumat al gesturilor stupide, de la Brexit la Trump, indicînd ca motiv pentru toate aceste alegeri exact ceea ce e de indicat: imensa manipulare. S-ar putea adăuga: minciuna propagată fără limite și fără constrîngeri, la fel de atotputernică pe cît de atotputernică este unealta numită internet și folosirea ei fără nici una dintre regulile vechiului jurnalism. Cine caută alte explicații, cine crede că de vină e ”prostia” unui anumit electorat, că de vină e Hilary cea lipsită de carismă sau nu știu ce măsuri nepopulare impuse de UE sau jugul corectitudinii politice, greșește prin parțialitate. Nimic din toate astea, fie ele și probleme reale, n-ar fi înclinat balanța în asemenea hal. Ceea ce a înclinat și înclină balanța este minciuna. Minciuna pură, dură, fără sfîrșit, minciuna unor politicieni, dar mai ales minciuna mass-media, minciuna ca o mîncare de fast-food servită constant, deja digerată, gratis și în cantități mai mult decît îndestulătoare la toată lumea. Ca s-o refuzi, trebuie să fi un anumit soi de om, și ca să fii 24 din 24 acel soi de om, să nu-ți alunece piciorul sub gheață niciodată, să te ții tare, să nu accepți meniul gratis nici măcar cînd ești obosit, sictirit și fără chef, se cere un efort care frizează ne-omenescul. Deci să nu ne mai mirăm atît. Lumea n-a înnebunit bursc, lumea e doar obosită și mințită cu o constanță de picătură chinezească la care chiar și cei mai puternici cedează.

Dacă azi, în România, PSD-ALDE, adică polul corupției, hoției, minciunii va cîștiga, putem adăuga cu succes și România pe harta anului în care am trăit stupid (și am fost mințiți atotcuprinzător, global și cu o eficiență malefică nicicînd egalată în istorie). Și după ce au trăit stupid englezii și americanii, că o fac românii, atît de tineri în ale democrației și atît de naivi și de lipsiți de experiență pe de-o parte și atît de deprimați de 50 de ani de minciună de stat, pe de altă parte, n-o să fie o mare surpriză.

Dar pînă la sfîrșitul acestei zile, pînă la primele exit-poll-uri de la ora 21.00, încă ne mai putem permite luxul speranței. Să visăm, deci.

PS. După 24 de ore: Nu ne mai permitem luxul speranței, gata, știm rezultatele. Omul condamnat pentru furt electoral a cîștigat alegerile fără să fie nevoie să fure. A cîștigat alegerile organizate transparent și corect de guvernul Cioloș, a cîștigat pe bune, asta vrea țara, vrea mai mult spre Belarus decît spre Lituania și cel puțin în acest moment nimeni n-o poate contrazice. De la o masă unde toată lumea se pune de acord și închină vesel cu infractorul, nu-ți rămîne decît să te ridici, să dai bună-ziua și să pleci. Să strigi la comeseni, să le arunci în față inconștiența sau imoralitatea, nu servește la nimic și în plus e nepoliticos.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "23 comments" on this Article:

  1. victor L spune:

    Nu stiu ce se va face ori desface azi, dar de la tata stiu ce s-a intimplat in satul meu in 1946 (unde au votat 10 localitati): la ora inchiderii urnelor, au aparut doua camioane cu militari in uniformele armatei romane, dar, zicea tata, aveau trasaturi prea asiatice sa fie militari romani ; ii cunostea, facuse o parte din front alaturi de sovietici.
    Au urcat urnele in camioane si dusi au fost.
    _Cu cine vota lumea pe aici?
    – Cu liberalii, dar de data asta am votat cu taranistii.
    – Dece?
    – -Din cauza lui Tatarascu, care se incurcase cu comunistii.
    Desigur, nu va mai sosi nimeni sa confiste urnele, dar raul a fost facut de dreptacii care s-au sfisiat intre ei, fiecare considerindu-se Mesia Salvatoare.
    Si uite ce pare sa ne astepte:

    Potrivit exit-poll IRES, la ora 17.30 partidele aveau următoarele procente: PSD-46%, PNL-22%, USR-9%, ALDE-6%, UDMR-5%, PMP-4%, PRU 3%.
    Desigur, mai e pina la ora 21, dar ceva negru se intrevede la orizont.
    Dar analistii si ziaristii nu ar mai trebui sa dea vina pe taranii inapoiati, pe pensionari, ci pe ei, caci au antagonizat dreapta, si au facut un rau greu cuantificabil.

  2. floriny spune:

    Execelenta , analiza !

  3. Lidia Bradley spune:

    Felicitari pentru acest articol exceptional ca informatie, perspectiva si stare de spirit.

  4. ion adrian spune:

    Da alegeri corecte si de acea a indurat Colos tot ce a indurat.In paranteza va spun ca pe feisul sau de mult i-am transmis ca in acest sens inteleg rabdarea pe care o are . Din pacate daca nu va fi PM nu voi putea sa-l vad si intro altfel de actiune care ar fi poate chiar benefica. :)

    • ion adrian spune:

      PS Dar este total tragic ca s-a ajuns ca acesti comunisti ca mentalitate , acesti cavaleri de industrie cu minti deloc briliante sa nu mai aiba nevoie nici macar de fraudarea unor alegeri .
      Asta este chiar o mare tragedie, pentruca daca atunci siluirea era adevarata adica venea din exterior, azi este abnormala, venind chiar din interior.

  5. Vasile Cornea spune:

    Cam rar pe aici, doamna profesoara. Nu pot decit sa va spun “sarut mana”.

  6. Stefan Michiu spune:

    Excelent articol, multumesc stimata doamna!Dar va intreb-oare nu exista o contra-arma fata de acesti teroristi, acesti profesionisti ai manipularii dintre cele mai grosolane?Minciuni infioratoare, calomnii, sugestii de conspiratii imaginare dar toate axate pe directia celor care promoveaza normalitatea , decenta politica, bunul simt?Oare nu avem nicio aparare fata de acesti adevarati teroristi?De ce trebuie eu, simplu cetatean, sa fiu bombardat sistematic cu falsuri,abjectii,fara nicio aparare din partea institutiilor statului platite sa sanctioneze aceste mizerii?De ce nu se reactioneaza?

  7. George T.S. spune:

    In titlu la acest articol bun trebuie sa fie 1946 (nu ’47), precum in text. Datele teribile a Romaniei moderne sunt: 23.8.1944, 12.9.1944, 20.2.1947, 6.3.1945, 19.11.’46, 30.12.1947, 22.12.’89. Diverse apucaturi pe la 21.8.1968, 15.6.1990 (multe momente in acel an), 1999 si chiar 2012.

  8. Incomod spune:

    “Să visăm, deci.”…. Gata, desteptarea… :)

  9. amanda13 spune:

    Doamne ajuta, Luminita Marcu! Sper sa reusim sa iesim din zona aia de umbra in care ne-am lafait sapte decenii. Dar anul asta a fost intr-adevar unul oribil, ca votant al lui Hillary imi este foarte teama de viitor nu doar in privinta Romaniei…
    Minciuna nesimtita, pura, nuda care nu incearca nici macar sa seduca, ci dupa care idiotii fug singuri zbatandu-se sa o imbratiseze – asta e in mic imaginea anului 2016. De la “lock her up” fiindca i se pun crime si conspiratii incredibile in carca si pana la Ciolos fiul nelegitim al lui Soros e o cale foarte scurta. Iar prostii care se inghesuie sa le creada vorbesc limbi diferite, dar sunt in fond, la fel.

  10. man of war spune:

    textu i corect, dar n am inteles solutia ? (sau sintem definitiv pierduti ? )
    daca in urma cu 70 de ani se cistiga cu minciuna si maciuca, acum am evoluat, unei gloate spalata pe creier ii e suficienta doar manipularea. decit sa ne consuman energia carind apa cu ciurul, n ar trebui cautat alt recipient mai eficient, fabricat nu doar din gauri ? sau ciurul este the ultimate frontier ? nu de alta, dar geniul uman a trimis rachete pe luna

    • Cornelia Topală spune:

      În cei 70 de ani care au trecut s-a creat cu perseverență diabolică, prin tot felul de mijloace de tortură și psihică, și fizică, OMUL NOU! Acest om constituie majoritatea care votează furtul, minciuna și sărăcia. Mă tem că va fi foarte greu și va dura foarte multă vreme revenirea la normalitate… Acum a început un mic proces de înnoire măcar prin faptul că au pătruns în parlament și în consiliile locale și județene câțiva oameni care se pricep la ce fac și sunt și cinstiți. Scriu aceste cuvinte a doua zi după alegeri. Vă mărturisesc că plâng după domnul Dacian Cioloș și după guvernul condus de el… În același timp sunt absolut de acord cu autroarea articolului. Trebuie să-i mulțumesc Domnului Cioloș pentru că ne-a arătat că, dacă există voință și bună credință, în țara noastră se poate schimba ceva în bine… A făcut acest lucru într-un moment în care mulți oameni printre care mă număr nu credeau că se mai poate face ceva. Și ne-a dăruit o mică rază de speranță…

      • victor L spune:

        - ” Vă mărturisesc că plâng după domnul Dacian Cioloș și după guvernul condus de el…”
        Iar eu marturisesc ca sint uluit: am intilnit oameni care plingeau si dupa Nastase. Plingeau efectiv, nu retoric pe net.
        “Sarac si cinstit” a fost si Iliescu; si dupa el au plins muuulti.
        “Cel mai cinstit guvern” a fost condus de prim plagiatorul national, dupa care au plins destui.
        Plinsul nu e un argument.
        “Guvernul condus de el” l-a avut pe Dincu, pe Curaj, pe Apud Toba (garantat de Presedinte), pe politrucul Lazar Comanescu

        • victor L spune:

          si voiam sa inchei “guvernul condus de Ciolos a fost pohta ce-a pohtit presdintele: “guvernul meu”.
          In urma caruia PSD-ul a reusit magistral sa iasa din conul de umbra (si ura) care se manifesta acum un an.
          Presedintelui si guvernului Ciolos datoram ascensiunea zdrobitoare a pesedeilor.
          Baletul facut de Ciolos cu vreau premier, dar nu vreau in partid v-a facut sa lacrimati?”

  11. Constantin spune:

    Poate de dragul adevarului ar trebui sa spuna cineva si cum se vota inainte de 1946.Cum au fost oamenii insemnati cu creta si batuti la sectiile de vot…etc. Cine au fost cu adevarat marii oameni politici de care se vorbeste pe la TV din partidele asa zis istorice(boieri si boiernasi, betivi, c…vari, si cheflengii). Talhariile, crimele , hotiile au fost la ordinea zilei, ca si acum de fapt.Ce atata regalitate, ca Lupeasca jefuia bugetul statului . Cine au fost ministrii de finante ani de zile si de ce?Daca doriti adevarul crud poate va trimit ceva ziare ale vremii.Eu stiu un lucru: Absolut toti romanii de peste 70 de ani (in 1990) care i-am intrebat cum era atunci mi-au spus ca cel mai bine a fost pe vremea lui Antonescu.

  12. Alina spune:

    Sfintii parinti spun ca diavolul este tatal minciunii. Traim inca intr-o lume demonizata. Din pacate. Eu nu mi-am facut iluzii cu acest scrutin. Am sperat ca PSD sa fie undeva la 40-42%, cum a fost mereu si ALDE sa nu intre in Parlament. Dar faptul ca ALDE are peste 5% imi spune ca sunt multi cetateni in Romania care au probleme cu legea si spera ca ALDE o sa ii salveze (normal ca au votat si ei si familiile celor cercetati) si nu au avut incredere ca o sa ii salveze aventurieri ca Ghita de la PRU. Au votat masiv cei care au varsta cuprinsa intre 45-70 de ani, si tinerii nu prea au votat, inteleg de ce PSD are acest scor. Cei cu varsta de 45-70, dupa ce au fost inselati de PD si PNL in ultimii 20 de ani (1996 si 2004, chiar si 2008) au preferat sa voteze cu PSD, care oricum par mai seriosi decat aventurierii de la PNL.
    USR este mult prea la inceput. Multi cred ca nici nu prea au stiut de el. Si daca au stiut, nu au inca incredere. Daca isi vor mentine actuala politica au sanse reale la urmatorul scrutin. PNL se va dezintegra pana la urmatorul scrutin, iar cei care au votat acum cu PSD (cam 10%) vor fi dezamagiti si vor cauta un partid cu care sa voteze. Este sansa USR acum. Iar pentru PSD acesta este cel mai mare scor din urmatoarele scrutine. Pentru ca vor face greseli mari. Pentru ca acum chiar detin aproape toata puterea.

  13. Paganel spune:

    Bună seara!

    Apreciez întregul articol, însă, ținând cont de faptul că am o formație academică și m-am ocupat un pic de subiect, consider că sunt necesare câteva completări bibliografice, legate de alegerile furate de comuniști, în noiembrie 1946 (cu voia Vestului, care, conform „înțelegerii” de la Yalta, s-a făcut „că plouă”):
    1. Despre alegerile falsificate a scris o carte bine documentată, încă din 2006, Dinu C. Giurescu – „Falsificatorii. „Alegerile” din 1946. Înaintea acestei cărți au apărut studiile lui Virgiliu Țârău din 1998 și 2005 (primul – în colaborare cu Ioan Marius Bucur și Petre Țurlea) având același subiect (în a doua lucrare sunt tratate primele scrutinuri parlamentare postbelice în Europa Central-Estică).
    2. Îmi cer scuze dacă pare că mă laud, dar, despre alegerile falsificate din 1946 am publicat un articol („Alegerile” din România în perioada comunistă) în volumul „Stat și viață privată în regimurile comuniste”, publicat, sub coordonarea lui Cosmin Budeancă și Florentin Olteanu la Editura „Polirom”, Iași, în 2009. De asemenea, revista „Geographica Timisiensis” a publicat, în 2008 – http://geografie.uvt.ro/wp-content/uploads/2015/06/27_BOAMFA.pdf – și 2009 – http://geografie.uvt.ro/wp-content/uploads/2015/06/08_Boamfa-final.pdf – un studiu, în două părți, consacrat evoluției crono-spațiale a vieții parlamentare românești, înainte de 1918 (partea I) și după 1918 (partea a II-a). În ambele lucrări, am realizat serii de câte 3 hărți, atât pentru preferințele politice ale alegătorilor, cât și pentru reprezentarea parlamentară, ținând cont de a) datele recalculate de Dinu C. Giurescu, confrom cărora PNL și, mai ales PNȚ, au câștigat alegerile din 1946; b) datele din „Informarea secretă a PCR”, în care activiștii comuniști au recunoscut, o parte dintre ei, cu „jumătate de gură” că au falsificat rezultatele (tot după Giurescu) și c) datele oficiale, publicate în „Scânteia”. Ultimul studiu a fost integrat în cursul de Geografie electorală (primul apărut în România), publicat în 2013, la Editura Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași. Dacă doriți, vă stau la dispoziție și cu alte detalii, legate de „profilul” reconstituit al alegătorilor din 1946 și nu numai…

    @Alina

    Citez: „Dar faptul ca ALDE are peste 5% imi spune ca sunt multi cetateni in Romania care au probleme cu legea si spera ca ALDE o sa ii salveze (normal ca au votat si ei si familiile celor cercetati) si nu au avut incredere ca o sa ii salveze aventurieri ca Ghita de la PRU. Au votat masiv cei care au varsta cuprinsa intre 45-70 de ani, si tinerii nu prea au votat, inteleg de ce PSD are acest scor. Cei cu varsta de 45-70, dupa ce au fost inselati de PD si PNL in ultimii 20 de ani (1996 si 2004, chiar si 2008) au preferat sa voteze cu PSD, care oricum par mai seriosi decat aventurierii de la PNL.”.
    Nu vă supărați, dar mi-a fost dat să aud tot la un om „din popor”, așa, ca mine (și ca dumneavoastră, presupun): „Ce, dom’le, dacă-a furat, că dacă eram în locul lui, făceam și eu la fel” (în legătură cu intrarea la „răcoare” a nu știu cărui demnitar). Apoi, printre frustrații – mulți „fani” ai man(iv)eliștilor – concetățeni cu noi circulă expresia: „Toți fură!…” (idee continuată în gând: „Numai eu nu pot să fur!”). Un plagiator și un hoț este admirat, fiindcă „s-a descurcat”. Cunosc oameni cu studii universitare, care lucrează în universități de stat, care se uită cu interes la haznale, (i)realități sau guitză tv… Eu cred că trebuie schimbat poporul (ca mentalitate) dar cine va face asta???
    În altă ordine de idei, intru în „categoria” dumneavoastră „45-70 ani” (am 46, aproape 47), dar, rețineți, fie ca muncitor, student, absolvent de studii superioare, nu am votat, din 1990 începând, NICIODATĂ, cu FSN/FDSN/PDSR/PSD… Deci, mai ușor cu generalizările!

    • Sergiu Simion spune:

      Inteleg ca aveti o formatie academica si ca v-ati ocupat de subiect , dar tocmai de aceea, de ce nu va prezentati opinile in nume propriu si va prezentati aici ( si nu numai aici ) sub pseudonim ?
      Nu de alta , dar sub stindardul lui “Paganel” va faultati singur credibilitatea pentru ca sunteti umar la umar cu trolii si postacii ( adica peste 80% din cei care activeaza pe forum-uri ) si putini au timpul sau curiozitatea sa caute pe Internet cine se ascunde sub acest pseudonim si poate multi nici nu vor citi ce scrieti.

      • Luminita Marcu Luminita Marcu spune:

        Eu am căutat, informatiile sînt utile și îi multumesc pentru ele. Fiecare alege să se prezinte cum vrea, eu nu-i acuz pe cei care scriu cu pseudonim sau doar cu numele de familie sau cu prenumele. Importanta, cîteodată, e informația. Opinia… ei, asta e altă poveste, foarte puțini oameni au curajul opiniilor și nu cred ca trebuie să-i punem la zid pe ceilalți. Iar cînd depinzi într-un fel sau altul de România, laboral, financiar, vă asigur că e încă și mai greu să-ți asumi opinii, prețul e mare.

        • T. Bucur spune:

          @ Luminita Marcu.
          Cum au decurs alegerile din 1946 in comuna Balaci, judetul Teleorman – asa cum mi-a relatat tatal meu, membru in Biroul electoral comunal din partea Frontului Plugarilor:
          1. Presedintele Biroului, venit “de la Centru”, a anuntat o anumita ora la care toti membrii sa se prezinte pentru constituirea Biroului. Pe reprezentantii comunistillor si aliatilor lor i-a anuntat insa confidential sa se prezinte cu o ora mai devreme. Cand au venit si reprezentantii partidelor istorice, nu au mai fost primiti, pe motiv ca nu au venit la ora stabilita. Au protestat, dar anemic, temandu-se ca vor avea de suferit ulterior.
          2. Seara, la numararea voturilor, cel venit de la Centru a luat loc la catedra (erau intr-o sala de clasa), ceilalti membri au luat loc in bancile din clasa. Cel de la Centru lua cate un vot, spunea pentru ce partid e votul dar fara a-l arata si celorlalti, iar cei din banci notau. Cum era de asteptat, numarul voturilor pentru comunisti si aliatii lor a iesit la numarare respectiva covarsitor. Astfel a fost incheiat documentul oficial privind rezultatul votarii.
          3 Cel venit de la Centru a dispus primarului sa arda imediat buletinele de vot. Tatal meu, frate cu primarul, a luat si el parte la arderea voturilor in soba din cancelaria scolii. Bineinteles, si-a dat seama ca numarul covarsitor al voturilor in realitate era pentru partidele istorice.
          4. Am relatat acest fapt de cateva ori pe diverse site-uri de cate ori am avut ocazia, dar teoria ca abia in final la conducerea PMR de atunci cifrele au fost inversate se mentine.
          Nu! Fraudele s-au produs la circumscriptii. Cand profesorul Scurtu voia sa refaca rezultatul alegerilor pe baza proceselor verbale (acestea se pastreaza la Arhivele Nationale) i-am atras atentia ca se va ajunge la concluzia ca alegerile au fost corecte si a renuntat la ideea lui.

          • Luminita Marcu Luminita Marcu spune:

            Va multumesc pentru comentariu, l-am preluat pe facebook și îl păstrez în arhiva mea, poate va fi util cindva.

      • Paganel spune:

        @Sergiu Simion

        Atunci când, prin clasa a IV-a (era prin 1979-80), un bun prieten și coleg de clasă m-a poreclit „Paganel”, nici el și cu atât mai puțin eu, nu ne-am gândit că va veni o zi în care mi se va cere „să mă demasc”… Explicația pseudonimului, menținut de atunci, era (și este) legată de plăcerea mea pentru călătorii, francofilie/francofonie și de faptul că am fost (și am rămas…) un pic cam… distrat, exact ca profesorul cu același nume din romanele lui Jules Verne (pe care, în urmă cu mai bine de 35 de ani, le citeam cu nesaț). Între timp, plăcerea pentru călătorii m-a adus la Geografie… Regret că menținerea unui asemenea pseudonim/poreclă (sau cum vreți să-i spuneți) mă transformă în „troll” și că este necesar să „îmi fac”, acum și aici, „autocritica”, în „spiritul” unor vremuri pe care le credeam apuse! Am prins evenimentele din 1989 ca militar, puteam să mor și consider că cel mai de preț lucru, câștigat atunci (pentru care unii dintre camarazii mei de arme au și murit atunci – Dumnezeu să-i odihnească!) este LIBERTATEA! Inclusiv libertatea de a-mi lua/păstra orice nume/pseudonim/poreclă doresc, atunci când postez ceva pe net! A avea, însă, o asemenea libertate nu mă scutește, indiferent cum semnez, de răspunderea pentru afirmațiile făcute!

  14. Sergiu Simion spune:

    70 de ani de inginerie sociala, prestidigitatie , manipulare si control social

    “Avem un sac ( Romania ) legat si plin cu soareci ( romanii ) si trebuie sa-i pastram in el. Inainte ( anii `50 -n.n.) puteai sa-i bati si sa-i omori daca voiau sa scape. Acum , daca lasi sacul jos , soarecii prin puteri se prind de el il rod si ies. Cum nu mai este voie sa-i bati sau sa-i omori , ii pui pe unii ( conducatorii ) sa-l tina si sa-l scuture mereu, iar daca obosesc fac cu randul si se schimba intre ei prin rotatie.”
    Parabola “sacului cu soareci” care circula prin C.C. al P.C.R. in anii `80

    Reteta a functionat perfect inclusiv in acest an in care comportamentul romanilor la vot este de neinteles pentru straini din moment ce romanii se declara impotriva coruptiei … dar voteaza masiv exact partidul coruptilor.
    Victoria PSD din 11 decembrie 2016 la alegerile organizate, pentru prima dată după 1989, de un guvern ne-politic si cu o fermă voință de curățire a procedurilor are loc , printr-o stranie coincidenta , la aniversarea a 70 de de ani de la alegerile din 19 noiembrie 1946 care au ratificat comunizarea României pentru următorii 53 de ani ( http://www.contributors.ro/reactie-rapida/19-noiembrie-1946-11-decembrie-2016-dupa-70-de-ani-e-posibil-sa-asistam-la-desfacerea-lucraturii-incepute-atunci/).
    Dincolo de reactiile emotionale , singura certitudine in aceasta adevarata catastrofa pentru intreaga societate este prezenta scazuta a vot a romanilor.
    Dezinteresul pentru alegeri ( mai exact un fel de “Praful sa se aleaga de toti si de toate !”) este in acelasi timp un dezinteres pentru viata sociala si chiar pentru soarta proprie ele reprezentand materializarea convingerii ca “toti sunt la fel”si ca orice alegere ar face alegatorii nu pot influenta mersul lucrurilor. Daca ne gandim la lipsa de consistenta a partidelor politice prin fluctuatia periodica a identitatii si doctrinei lor , la traseismul intre partide si la infiltrarea lor , inseamna ca alegatorii voteaza in cerc si in bucla o aceeasi Marie cu alta palarie , deci nu sunt prea departe de realitate.
    Pe de alta parte , acest dezinteres pentru alegeri si aceasta apatie sociala nu sunt doar un rezultat al actiunii clasei politice si al manipularii din mass-media , ci si al ineficientei societatii civile , al instantelor si liderilor ei.
    Din toate aceste considerente , incercarea intelectualilor publici si a jurnalistilor de a arunca pisica doar in spatele alegatorului, vaicarelile despre “caramida umana” si calitatea ei (http://www.contributors.ro/cultura/vin-alegerile-ceva-despre-%E2%80%9Ecaramida-umana%E2%80%9D-din-care-e-facuta-romania/) , elucubratiile marca Silviu Brucan despre “prosti” (http://www.contributors.ro/politica-doctrine/ba-alegatorule/) sau “idioti” (http://www.contributors.ro/politica-doctrine/militianule-ramane-cum-ne-am-inteles/ ; http://www.contributors.ro/politica-doctrine/idiotilor/ ) nu sunt decat o diversiune ordinara.
    Simpla comparatie intre starea societatii romanesti din decembrie 1989 sau din iunie 1990 cu starea de acum, arata o diferenta uriasa intre implicarea civica in cele mai periculoase momente ale timpului istoric trait de o societate si de catre cetatenii ei , si dezertarea civica impresionanta exact in conditiile democratiei si libertatii iar cel mai bun exemplu sunt tinerii care indrazneau sa riste atunci intalnirea cu gloantele armatei sau batele minerilor , dar refuza in conditiile libertatii exact votul care ar fi trebuit sa le schimbe viitorul. Singura explicatie rationala este aceea ca l-au considerat inutil pentru ca nu au incredere in cei care ar fi trebuit sa il primeasca .
    In acest caz, tragedia societatii romanesti este una imensa. Aflata deja in stare de parabioza , se autosaboteaza acum cu furie , dar acest sadomasochim social nu este decat este o expresie a revoltei cetatenilor impotriva unui stat si unei societati captive intr-o lume intoarsa pe dos in care , sub ochii tuturor instantelor legale , sociale si civice, penalii au ajuns sa conduca oamenii onesti , anormalul a devenit normal si invers .
    Deocamdata , mai rau decat acum 4 ani si probabil pentru inca un sfert de secol de aici inainte , Romania si cetatenii ei vor ramane in continuare incremeniti in spatiul dintre lumi si in acelasi stadiu : “No chance. No solution. No future” (https://sergiusimion.blogspot.ro/2016/12/70-de-ani-de-inginerie-sociala.html )

    P.S. Prezentul articol ne surprinde cu o afirmatie foarte interesanta :

    ” 11 decembrie 2016 este, înainte de toate, apoteoza lui Liviu Dragnea. Asemeni unui personaj balzacian, el îşi vede încununat drumul spre înalta societate. Condamnarea definitivă şi irevocabilă ( s.n.) este un detaliu nesemnificativ ( s.n.). Ascensiunea sa pare că nu mai poate fi oprită ( s.n.).”

    Problema este ca autorul*) este totusi profesor de drept constitutional , dar si in aceasta calitate prefera sa relateze cu detasare olimpiana posibila ascensiune sociala a unui condamnat penal exact dupa principiul “No comment”.
    Sa intelegem de aici ca in viziunea domniei sale posibila ascensiune sociala a unui condamnat penal este , cum ar spune Ghita Pristanda , “curat constitutionala” ?

    Nota

    *) Comentariul a fost postat initial la articolul profesorului de drept constitutional Ioan Stanomir – PSD ante portas : triumful fesenismului populist ( http://www.contributors.ro/reactie-rapida/psd-ante-portastriumful-fesenismului-populist/ ).



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Luminita Marcu


Luminita Marcu

Asistent universitar în Facultatea de Litere din Universitatea Bucureşti, doctorat în filologie cu o lucrare despre presa culturală din comunismul românesc (profesor colabora... Citeste mai departe


E randul tau

@ Victor L. Ce nu ați înțeles cu Trump și Brexitul? După criza din 2008, UE și Germania lui M...

de: Ioan

la "Dreapta vs. stanga a murit. Traiasca castigatorii vs. perdantii mondializarii"

Cauta articole

aprilie 2017
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Mar    
 12
3456789
10111213141516
17181920212223
24252627282930

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)