vineri, martie 29, 2024

1947, 30 decembrie- zori comunişti

În panteonul comunist, ziua de 30 decembrie 1947 era una de sărbătoare, una în care poporul muncitor se elibera, în fine, de cătuşele burghezo- moşiereşti. O tenace propagandă, prelungită şi în anii regimului Iliescu, avea să impună imaginea regalităţii sub semnul opresiunii, lăcomiei şi al imposturii. Republica populară devenea întruchiparea unui vis secular de libertate,apoteoză şi împlinire epocală.

Detronarea regelui Mihai I, înfăptuită la un an de la falsificarea alegerilor generale din 1946, era, în ordine dialectică, ultima cărămidă aşezată la edificiul democraţiei populare. Ca şi în celelalte ţări central-europene, decorul falselor coaliţii era înlăturat, înlocuit fiind de ordinea sovietică a democraţiilor populare: lovitura de stat de la Praga din 1948 era cea din urmă în această serie istorică. În România, 30 decembrie 1947 pune capăt unui proces de remodelare totalitară ce debutează pe 6 martie 1945. Strategia de coabitare cu monarhia nu mai avea nici o justificare în acest nou peisaj monocrom ideologic.

Abolirea monarhiei consacra, oficial, naşterea unui comunism care se insinuase , deja, în spaţiul românesc, o dată cu cabinetul Groza. Spre a relua formula memorabilă a lui Anne Applebaum, Regatul României fusese strivit în acest efort de sovietizare. Insulele de pluralism, de la partide la instituţii de presă, erau sub asalt, continuu. Instrumentele de teroare ale stalinismului erau vizibile, de la poliţia politică la intimidarea prin procesele- spectacol. Anul 1947, cel care se încheia cu abdicarea forţată a regelui Mihai I, cuprindea, în paginile sale, înscenarea odioasă de la Tamădău. Lichidarea naţional- ţărăniştilor era semnul acestei orientări totalitare. Epoca de rezistenţă împotriva tiraniei, în cadrele cvasi- legale, se încheia.

Din acest moment, al toamnei lui 1947, opoziţia nu mai era tolerată. Criminalizarea ei era parte din acest proiect de viitor. Liberalii şi social- democraţii erau înlăturaţi, la rândul lor. În locul curajului lui Titel Petrescu, se va instaura liniştea de mormânt a PMR. Cât despre tătărescieni, cei care nutriseră ambiţia de a fi un factor de colaboraţionism “ burghez”, misiunea lor se încheia, în aceeaşi toamnă a lui 1947, prin votul de blam şi epurarea ministerului de externe, acolo unde se instala “Passionaria “ autohtonă, tovarăşa Ana. Regimul de partid unic era o realitate, la finele lui 1947. Ampla operaţiune de arestare din 1950 şi detenţia de la Sighet decurgeau, legic, din voinţa de extirpare a unui întreg trecut politic şi intelectual.

30 decembrie 1947 intra în memoria comunistă ca o zi a bucuriei. Ceea ce aceste fotografii nu pot reconstitui este disperarea acelora dintre români pentru care proclamarea RPR însemna consfinţirea tiraniei şi oficializarea unui protectorat sovietic. În jurnalul lui Alice Voinescu, abdicarea forţată este un semn al acestei vârste tragice- epurată din învăţâmânt, arestată şi alungată în domiciliu forţat, Alice Voinescu ilustrează un destin care nu are nimic din lucirea proletară.

Republica populară şi mai apoi cea socialistă vor întruchipa această dominaţie, implacabilă, a partidului- stat. Ordinea comunistă consacră nu doar represiunea, atomizarea, tirania, dar şi modernizarea malformată şi monstruoasă pe care nu încetează să o elogieze entuziaştii stângii radicale. Egalitatea socială,locuri de muncă, patria ca un vast şantier, accelerarea progresului şi mobilitatea socială, toate acestea sunt emblemele pe care stângiştii autohtoni le celebrează, în clipele lor de nostalgie. Din acest decupaj subiectiv sunt absente victimele, de vreme ce sacrificarea lor este justificată, dialectic, prin avansul istoriei: orbirea este dublată de amoralitate.

30 decembrie 1947 anunţă aceşti zori ai democraţiei populare. Noua umanitate ce îi acompania, entuziast, pe mineri în asaltul lor bucureştean din iunie 1990 îşi are rădăcinile în acest trecut al tiraniei şi al conformismului. România lui Ion Iiescu şi a FSN ducea mai departe memoria acestei zile. Post comunismul românesc se fonda pe asaltul stalinist.

Distribuie acest articol

3 COMENTARII

  1. Cu ocazia zilei republicii tin sa-i felicit pe toti romanii. In special pe cei cu vederi anti-monarhice si pro-republicane. Acum 68 de ani prietena noastra de la rasarit, URSS, ne-a ajutat sa scapam de greul jug al exploatarii bughezo-mosieresti si sa instituim o foarte frumoasa si democratica republica populara romana. Cu aceasta ocazie regele a fost pus sa abdice, elitele romanesti au fost omorate, bagate la inchisoare, fortate la exil si ingenunchiate pur si simplu. In locul lor ocupantul sovietic a pus oameni de nadejde, din popor (ei … nu chiar toti erau din poporul roman dar totusi … erau si ei oameni dintr-un popor). In acest fel valorile au fost rasturnate si … asa au ramas pana in ziua de astazi. Inca o data, felicitari poporului roman care timp de 26 de ani, in deplina libertate a acceptat ceea ce ocupantul sovietic ne-a impus acum 68 de ani. Traiasca Republica Populara Romana.

  2. Republica Populară a fost proclamată prin fraudă… la 30 decembrie 1947 nu s-a întrunit cvorumul de parlamentari necesar schimbării formei de guvernămant (numeroși parlamentari nu se aflau în capitală la acea vreme – erau plecați acasă cu ocazia sărbătorilor de iarnă). Minciuna reîmpachetată de Ion Iliescu și autorii Constituțiilor Republicane post 1989 continuă. Garbage in, garbage out!

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Ioan Stanomir
Ioan Stanomir
Profesor de drept constituţional la Facultatea de Ştiinţe Politice a Universităţii din Bucureşti, specializat în domeniul dreptului constituţional.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro