vineri, martie 29, 2024

20 mai 1990: după un sfert de secol

După un sfert de secol, alegerile din 20 mai 1990 apar drept temelia pe care s-a ridicat întreg edificiul nostru politic. Dincolo de chipurile schimbate, dincolo de numele de partide care venit şi s-au dus, ceva a supravieţuit în ţesutul nostru public, extinzându-se cancerigen, imposibil de extirpat, imposibil de ignorat: fesenismul.

20 mai 1990 este ziua în care românii au decis să ratifice noul contract social ale cărui clauze le fuseseră propuse de cei ce , din ianuarie, deciseseră că pluralismul şi critica erau inamicii formidabili ce se cereau confruntaţi şi lichidaţi. Pe 20 mai 1990 românii au ales să voteze în favoarea continuităţii cu un trecut totalitar care însemna, pentru cei mai mulţi dintre compatrioţii noştri, siguranţa sclaviei cotidiene. Pe 20 mai 1990, românii au ales să voteze în favoarea încremenirii şi imobilismului economic, în numele ataşamantului difuz faţă de planificare şi etatism. Pe 20 mai 1990 românii au ales să refuze “Proclamaţia de la Timişoara” şi să îmbrăţişeze valorile “Proclamaţiei de la Podul Înalt” Pe 20 mai 1990 românii au ales să consacre triumful fesenismului, ca ideologie şi practică ce recicla substanţa ceauşişmului târziu.

Desfăşurate în climatul de libertate îngrădită al unei sistem politic autoritar, decise, chiar înainte de desfăşurarea lor, prin intermediul manipulării mediatice şi al inegalităţii dramatice de forţe,alegerile din 20 mai 1990 au stabilit un tipar al relaţiei dintre stat şi cetăţeni, pentru deceniile care urmează. Amestecul, toxic, de populism, corupţie, patronaj şi obscenitate publică, iată moştenirea pe care o lasă Frontul Salvării Naţionale şi Ion Iliescu, celor de astăzi.

20 mai 1990 nu este şi nu poate fi un eveniment refondator. El este un moment ratat de regândire al fundaţiei noastre democratice şi debutul unei perioade de glaciaţiune identificabilă cu mandatele lui Ion Iliescu.Victoria FSN din 20 mai 1990 este victoria statului împotriva libertăţii şi demnităţii democratice. Un asemenea moment nu poate fi nici comemorat şi nici sărbătorit.

20 mai 1990 este punctul de plecare al istoriei în care ne aflăm,astăzi. Constituţia de la 1991, revizuită în 2003, este opera unui regim dominat de FSN. Sistemul nostru de instituţii este, în mare măsură, îndatorat acelui moment. Corupţia politică, venalitatea funcţiilor, parazitarea statului,sunt tot atâtea dimensiuni ale unei practici politice feseniste. Victor Ponta însuşi nu este decât versiunea reînnoită mediatic a aceluiaşi spirit fesenist.

Pe 20 mai 1990, Ion Iliescu,iar nu Ion Raţiu, a învins. Este aceasta un fapt la care merită să medităm în clipele în care facem un bilanţ al celor douăzeci şi cinci de ani scurşi de atunci. Cum ar fi arătat acea Românie imposibilă în care Ion Raţiu şi Corneliu Coposu să fi primit şansa de a-şi servi patria, pentru care se sacrificaseră şi luptaseră? Nu vom şti acest lucru niciodată. Ceea ce cunoaştem este chipul mediocru şi tarat al României lui Ion Iliescu,cel din care s-a născut prezentul de astăzi.

Distribuie acest articol

18 COMENTARII

  1. Ar fi mult mai util sa vedem ce se poate face de-acum inainte. Anii deja pierduti nu ni-i mai da inapoi nimeni, rememorarea continua a ceea ce s-a intamplat atunci nu poate face ca mineriadele sa dispara. Astazi suntem in 2015, peste un an sunt alegeri parlamentare si locale, astfel incat avem ocazia sa incepem sa schimbam ceva. Si in ciuda inapetentei sale pentru actiune, la Cotroceni se afla deja un personaj mult mai evoluat decat Ion Iliescu.

    • NU! Romanii NU au ales asa. Nu au vrut sa aleaga asa.
      Romanii AU FOST MANIPULATI SA ALEAGA ASA!
      Alegerile din mai 1990 sunt, in ceea ce priveste campania electorala, copie la indigo a alegerilor din 1947…..
      Profesionistii dezinformarii, manipulării maselor, poarta principala vina a ceea ce traim astazi, nu un popor care, fara a avea exercitiul democratiei, a fost o victima facila celor ce veneau cu pistolul intr-o mana (privatizare=somaj, partide istorice = vânzători de tara, etc) si cu mierea in cealaltă mana (tranzitie treptata, protectie socială, cunoasterea realitatilor interne, etc).
      Amintiti-va cum arata presa atunci! Amintiti-va cum si-a facut Vadim ziar, apoi partid (s-a dus la Petrica Roman si i-a zis pe sleau: da-mi o tipografie si-ti pun la zid PNT, PNL
      ..)
      Cat de limpede puteai sa judeci in perioada aia, in care toata media era a lor, expus unor profesionisti in manipulare, securisti si membrii de partid care au facut zid in jurul lui Iliescu, sustinandu-l cu toate fortele lor, iar pramatia le-a oferit apoi, pur si simplu, Romania…
      Nu romanii au ales asa, romanii nu au nici o vina…
      Vinovati sunt sleahta fesenista care au câștigat alegerile manipuland si mintind, apoi au pus bazele sistemului mafiot in politica, sistem cu care ne vom lupta muuult timp de acum incolo (daca o facem legal,in limitele legilor adoptate tot de ei)! Si sunt atat de vinovati fata de tara asta, ca nici dracii in iad n-au atatea cazane pentru cate pacate au!

      • @ Bogdan – am trăit vremurile alea, iar oamenii au ales exact ceea ce-și doreau: gorbaciovism, comunism cu față umană. Era o societate profund bolnavă, într-adevăr, însă aceea era societatea. Iar dreptul de vot trebuia acordat tuturor. Să nu uităm că opoziția a câștigat alegerile din 1996 și le-a pierdut dezastruos pe următoarele, ca dovadă că măsurile adoptate, deși multe din ele foarte necesare, au fost extrem de nepopulare.

        Astăzi e ușor să inventăm obiective înălțătoare ale mișcărilor sociale de-atunci, însă oamenii își doreau pur și simplu mâncare. Alimente la liber și program TV toată ziua. Ceea ce Iliescu le-a oferit imediat, așa că a obținut voturile lor. Adversitatea față de cei care ”n-au mâncat salam cu soia” era larg răspîndită în rândul publicului, n-a inventat-o presa fesenistă.

        Contributors e o platformă foarte civilizată, însă pe alte forumuri puteți vedea și astăzi aceeași atitudine ostilă față de cei plecați din țară, societatea nu s-a schimbat prea mult. Adică Iliescu s-a pliat foarte bine pe modul cum gândește românul de rând, așa se explică succesul lui fulminant.

  2. A fost ziua cuiva din familie.
    O zi plina de sperante transformata in cea mai mare dezamagire a democratiei.
    Cei 99,99% care votau in Iepoca de Aur nu erau o minciuna :P

  3. cine sa mediteze, domnule ? cei care au inteles inca de atunci nu mai sint in tara. ceilalti sint sclavii fericiti care au permis obscenitatea ce se intinde pe un sfert de veac. subiectele „fierbinti” sint si astazi, tonta, ponta, mondialul, copilul minune, eba, irinel si ghiocel. sclavii sint la fel de multumiti ca n epoca de aur iar „antreprenorii de stat” investesc in yahturi, vile si terenuri.

  4. Cum sa aiba Coposu si Ratiu sansa asta?

    Nu uitati ca prima forta a opozitiei era PNL (da, cu Patriciu si Tariceanu in el), iar PNTcd abia a obtinut 2% la alegeri! Romania era abia iesita dintr-o noapte totalitara iar torentul de laturi revarsat asupra opozitiei ma face sa ma minunez ca au obtinut totusi 10% din voturi…

  5. @Harald și @euripide
    iar vă grăbiți stimabililor: să trecem peste amănunte, să lăsăm deoparte trecutul, să vedem prezentul și ce e de făcut.

    Vă înțeleg intenția bună dar văd și de unde vine, din trecutul trăit-suferit. Dar dumneavoastră nu mai sînteți majoritatea aia care ar mai putea, eventual, schimba ceva. Majoritatea este acum formată din oameni care nu cunosc nefastul eveniment 20 mai 1990.
    Domnul Stanomir face o operă sanitară necesară de actualizare a momentului, nu pentru generația voastră/noastră (care nu prea mai contează) ci pentru cei care sînt acum în poziția de a face lucrurile să se schimbe. Nu știu dacă ați realizat amănuntul.

    Întotdeauna, veți fi uimiți să aflați, există o masă indefinită de oameni care n-au aflat încă de toate
    cele care se întîmplă pre lumea aceasta.

    • Dimpotriva, as zice ca abia dupa o anumita varsta oamenii se afla in situatia de a putea schimb ceva. Pana si Ion Iliescu a reusit sa schimbe ceva in Romania abia in 1989, nu in anii ’70 cand era apreciat de ieseni si de timisoreni. Sigur ca analogia nu e foarte reusita, el era doar un gorbaciovist, un comunist cu fata umana (daca facem abstractie de mineriade) insa fata de obtuzitatea lui Ceausescu tot a fost un progres. Iliescu ar fi fost un presedinte excelent in 1975, pacat ca Romania il avea inca presedinte si dupa 25 – 30 de ani (2000-2004).

      Revenind la vremurile de azi, cred ca exista oameni aflati in jurul varstei de 50 de ani care au idee cam cum ar trebui organizate lucrurile. Insa aceiasi oameni, in urma cu 25 de ani, nu aveau decat bune intentii. Pentru ca le (sau ne) lipsea capacitatea de a determina mari mase de oameni sa mearga in directia dorita. Asta era marele avantaj al lui Ion Iliescu la vremea aceea, el stia sa faca oamenii simpli sa-l urmeze. Chiar daca directia dorita de el nu era cea corecta.

  6. da de unde domnule autor ; 20 mai a confirmat drumul neabatut pe care poporul nostru l a ales inca de la infiintarea acestei tari.
    conducatorii nostri au stiut cum sa rezolve protestele din Ardeal si poporul sa ramina suveran

  7. Cum ar fi arătat acea Românie imposibilă în care Ion Raţiu şi Corneliu Coposu să fi primit şansa de a-şi servi patria, pentru care se sacrificaseră şi luptaseră? Nu vom şti acest lucru niciodată. Ceea ce cunoaştem este chipul mediocru şi tarat al României lui Ion Iliescu,cel din care s-a născut prezentul de astăzi.

    Nu cu mult diferită față de cea de acum. Desigur, cei doi fruntați țărăniști nu ar fi acceptat sau nu s-ar fi dedat niciodată la ceea ce a făcut „cel ales” în Duminica Orbului. Dar, materialul -vasta suflare românească- ar fi fost același în ambele scenarii: mentalități primitive, traume și frustrări, sărăcie și mizerie, goana după căpătuială, șmecherii, fărădelegi, bădărănii.

  8. 25 de ani nu inseamna mai nimic, in istoria unei natiuni milenare. In ’90 mergeam in Piata Universitatii si l-am votat pe Ion Ratiu, desi nu aveam sperante ca va castiga. Aveam interminabile certuri politice cu parintii mei si-i judecam pentru ca au votat Ion Iliescu. Am crezut ca „golanii” vor schimba ceva, ca va canta cucuveaua la Palatul Cotroceni si ca voi trai multe zeci de ani intr-un sistem democratic, meritocrat si normal. Astazi imi dau seama ca eram un prost. Daca am noroc, abia peste alti 25 de ani voi putea vedea imbunatatiri reale, in Romania. Inteleg, azi, asta si o accept. La fel cum ii inteleg si pe parintii mei, care au votat cu Ion Iliescu.

    Pana si clima planetei pare ca se schimba mai repede decat se schimba lucrurile in Romania. :) Dar orice pas e bun, oricat de mic ar fi, cata vreme e facut inainte si nu inapoi.

  9. „20 mai 1990 este punctul de plecare al istoriei în care ne aflăm,astăzi. Constituţia de la 1991, revizuită în 2003, este opera unui regim dominat de FSN. Sistemul nostru de instituţii este, în mare măsură, îndatorat acelui moment. Corupţia politică, venalitatea funcţiilor, parazitarea statului,sunt tot atâtea dimensiuni ale unei practici politice feseniste. Victor Ponta însuşi nu este decât versiunea reînnoită mediatic a aceluiaşi spirit fesenist.”

    Nu sunt de acord cu paragraful dumneavoastra. Mi se pare ca sunt o insiruire de acuze nefondate. Puterea corupe pe oricine, nu doar pe FSN-isti; si pe fiul lui Constantinescu, si pe ministrul pofticios de caltabosi si pe seful de la consiliul judetean. Apoi, sa afirmi ca Ponta e fsn-ist, e la fel cum cum ai fi spus in ’45 ca taranistii si liberalii au fost legionari. Dar, inteleg demersul dumneavoastra. Asa cum unii sunt simpatizanti stanga din principiu si sunt fani A3, tot asa, exista un alt grup de oameni care voteaza dreapta din principiu; si au si ei nevoie sa consume putina propaganda de dreapta; sa li se confirme ca cei in care cred ei sunt adevarata cale si ceilalti sunt raul absolut. Unde exista cerere (si finanate – desi, poate nu e cazul aici), apare si oferta.

    • Dupa multi ani, se pare ca exista o sansa de a polariza oamenii, dincolo de simpatiile lor politice. Justitia poate aduna laolalta oameni „de stanga” si „de dreapta” al caror numitor comun e ca sunt cinstiti. E ceva istoric, daca stai sa te gandesti. Pana la urma, doar oamenii necinstiti ar putea sa-si doreasca sa traiasca intr-un mediu necinstit. :)
      „Toti coruptii la puscarie” ar putea fi un slogan unificator…

    • sigur poporul rumin a invatat de fascisti la nivel de scoala primara….
      in timpul ocupatiei,in inchisorile franceze erau tot felul de condamnati,ca oriunde in lume
      cind aliatii au eliberat o, toti puscariasii declarau ca au fost inchisi ptr ca au luptat in rezistenta

  10. Dle Stanomir,

    Ma uimeste, mai ales la dvs, dar în general la toti, ideea precum ca „…românii au ales…”, „…românii au votat…”
    Care români? Cei mintit cu TVRL? Populatia rurala?
    Chiar credeti ca rezultatul de 78 % sau cât a fost exact a reprezentat cifra corecta?
    In calitatea mea de membru într-un birou electoral in „duminica orbului” si pe urma si la alegerile urmatoare, am fost martor ale unor fraude incredibile: voturile nici nu se numarau, stampilele nu erau colectate si sigilate, ci se foloseau ptr a anula voturi prin stampilare in mai multe locuri a celor non FSN.
    Eu cred ca mai degraba alegerile au fost fraudate masiv, populatia rurala nu s-a prezentat la vot (poate cei din ciimitir..). iar in toate centrele urbane s-a votat anti-FSN.
    Doar ca fiind organizate de FSN, ei având si puterea judecatoreasca in mâna normala ca „au câstigat..”

    • domnule; ha ha dumneata esti ca olteanul ce vede ptr prima data camila si spune ca nu exista
      poate dac n ati fi atit de sigur de adevarul dvs v ati da seama ca insasi argumentatia care o aduceti va contrazice : pai asta e poporul rumin !

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Ioan Stanomir
Ioan Stanomir
Profesor de drept constituţional la Facultatea de Ştiinţe Politice a Universităţii din Bucureşti, specializat în domeniul dreptului constituţional.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro