joi, martie 28, 2024

30 octombrie 2012 -cum moare un stat al domniei legii

Votul de astăzi al Senatului României  prin care o sentinţă a celei mai înalte curţi  din sistemul judecătoresc a fost ignorată marchează un pas decisiv în direcţia lichidării în România a statului întemeiat pe domnia legii şi separaţia puterilor. Actul senatorilor de a trece, deliberat, peste decizia judecătorească prin care se constata  starea de incompatibilitate a lui Mircea Diaconu este un gest care  priveşte nu doar un caz particular, ci defineşte maniera în care Parlamentul înţelege să impună, în contra constituţiei şi a legilor,  inegalitatea dintre cetăţeni, subminând, în mod fatal, poziţia pe care o deţine puterea judecătorească.

Sfidarea unei decizii a Înaltei Curţi de Casaţie şi de Justiţie se înscrie în logica naturală a unei conduite ce  tinde să privească suveranitatea parlamentară ca fiind absolută şi ilimitată. O asemenea tendinţă conduce, în mod previzibil, la dispariţia tuturor elementelor pe care se sprijină ideea însăşi de domnie a legii.  Disponibilitatea camerei superioare de a  înfrânge voinţa unei Curţi de judecată, în numele solidarităţii de partid, nu se poate califica altfel decât ca o încălcare brutală şi deschisă a cerinţelor care definesc statul de drept. O dată cu acest vot al Senatului, întreg eşafodajul pe care se fondează ordinea constituţională este lipsit de relevanţă. Care mai este utilitatea juridică şi simbolică a unei instituţii ca Agenţia Naţională de Integritate? Şi ,mai cu seamă, care mai este poziţia constituţională a puterii judecătoreşti, în condiţiile unei ingerinţe vizibile a   legislativului?

Dincolo de aceste întrebări, rămâne o certitudine legată de ziua de 30 octombrie 2012.   În această zi,  majoritatea din Senatul României a indicat că statul de  drept şi separaţia puterilor în cadrul guvernământului încetează să mai fie  un cadru funcţional în  patria noastră. Este o zi de care merită să ţinem seama, dacă intenţionăm  cu adevărat să ne apărăm şi să păstrăm cuceririle libertăţii.

Distribuie acest articol

75 COMENTARII

  1. stimabile domn stanomir,

    va multumesc sincer ca m-ati convis ca aveam dreptate. nu in privinta statului de drept inexistent oricum, indiferent de ce a spus parlamentul acum, si nici in privinta unei inalte curti de casatie si justitie care are o lunga lista de erori judiciare „intoarse” la cedo.

    atat timp cat nu mentionati ca invocata stare de incompatitibilitate nu mai exista de mai multi ani inseamna ca nu exista un obiect de discutie.

    • Adica daca a furat mai demult si l-am prins acum, hotia nu se mai pune? Aveti o multime de convingeri (si toate ca aveti dreptate), interveniti peste tot cu greutatea „numelui” (frate, asta-i neamt, e corect, nu e un „ionel”, e un „franck”!) dar, in spatele lor, zambeste mai mereu dl. Felix, ori dl.Crin…Sa fie doar o senzatie ? Intr-o singura privinta va dau dreptate : ce importanta are o hotarare ICCJ daca nea Nelu vrea altfel?

      PS : Si nici nu e asa demult de atunci (doar un an si ceva!!!!).

      • stimabile domn gavrilache,

        este doar o senzatie! domnul felix este securist si daca s-ar fi dat legea lustratiei cand ar fi trebuit nu mai era o problema politica. sunt convins ca din inaltimile crescentiene ar fi tot acolo unde este, si nu ar mai face pe moralistul. da, am convingeri liberale dar nu gust apucaturi de domnisoara. mai mult, domnul tariceanu este in opinia mea responsabil pentru degringolada justitiei, dansul contrasemnand aberatiile macoviene. mai doriti si alte opinii?
        imi pare rau ca va deranjeaza numele meu dar nu m-il voi schimba, sper sa puteti dialoga cu mine trecand cu vederea acest defect – in cele din urma mi l-au pus parintii, nu mi l-am ales eu.
        ah, era sa uit – nu gust nici exteriorizari guevariste, dar socialistii, chiar daca democrati nu au fost niciodata pe gustul meu.
        in rest, un hot este un hot, indiferent cand il prind. daca intre timp s-a prescris fapta (generic vorbind) nu-l mai pot condamna, dar asta nu schimba faptul ca este hot. cu asta am inchis si a doua dumneavoastra interventie referitoare la actualul prim ministru.

        pe mine ma deranjeaza aceste vorbe mari, se practica si prin alte locuri – the rule of law, domnia legii. ganditi-va un pic stimabile, si in comunism domnea legea. desigur, legea era nedreapta din punctul nostru de vedere, dar din al lor era corecta. asadar, domnia legii, ca termen generic, este o alta forma fara fond.

        • „si in comunism domnea legea”
          Unde ati vazut dvs asta?!? Mai ca-mi vine sa cred ca n-ati trait in Romania…
          Pai mai toate arestarile, interceptarile, urmaririle, perchezitiile etc, ale Securitatii erau neconstitutionale (vezi art 31 si 32), daramite sa mai si respecte legea!?! Nu mai vorbim de violarea corespondentei (art 33). Nu mai zic de batai (astea se intamplau si la militie). La un moment dat un general i-a spus lui Ceausescu ca ceva e neconstitutional si Ceausescu a replicat (evident, din memoriile omului) ca ei au facut constitutia si ca stie el mai bine (ceva de genul asta)…
          Si la alegeri domnea legea?! Pai stiu personal oameni care dupa „alegeri” primeau indicatii cu ce procent trebuie sa iasa candidatul la MAN si incepeau sa „voteze” cu pixul. Asta tot legal era?
          Unde mai puneti ca ni se garanta libertatea presei si a cuvantului (art 29)
          Dupa revolutie cineva din vest ascultandu-l pe dl Plesu i-a replicat: „bine, dar de ce nu i-ati dat in judecata”, la care dl Plesu a ramas interzis, fiindca nu se astepta la atata necunoastere…
          Luati si studiati:
          http://www.rogoveanu.ro/constitutia/const1965.htm
          si daca si dupa asta vi se mai pare ca domnea legea in comunism inseamna ca vorbim alta limba…

          • stimabile gogu,

            toate actiunile se intemeiau in drept – asadar domnea legea. ca tovarasii nu se tineau de ea, si faceau toate abuzurile de care vorbiti este alta treaba. desigur ca nu indraznea nimeni sa-i dea in judecata. dar ati vazut dumneavoastra vreun act in care nu era intemeiata in drept hotararea, rezolutia, decretul sau ce mai vreti dumneavoastra? asadar, herr gogu, domnea legea.
            si actualmente domneste legea, intrebarea este legea cui, caci indiferent a cui este, e stramba. mai acusica cateva luni (cacofonie voita) alergau procurorii ignorand procedura prin sate – dupa creo trei zile au inceput sa scrie citatii pe genunchi. tot abuz de drept este, desigur mult mai putin nociv decat bastoanele pe spinare de odinioara.

            • Deci cand baietii intrau in casa in lipsa ta, si-ti puneau microfoane, respectau legea?
              Cand se vota cu pixul respectau legea?
              Cand te bateau respectau legea?
              Cand iti deschideau corespondenta sau iti ascultau telefonul respectau legea?
              Actiunile astea NU se intemeiau in drept de nici o culoare… Erau toate NECONSTITUTIONALE. Ma iertati, dar ceea ce afirmati, ca ar fi domnit legea in comunism, e o prostie. Faptul ca NU a domnit legea atata vreme face sa avem atatea probleme astazi, caci securistii care sunt astazi in fata nu au fost niciodata obisnuiti sa respecte vreo lege, ci doar dorinta sefilor…

            • stimabile domn gogu,

              nu ma contraziceti de loc, si eu va confirm – baietii cu ochi albastrii faceau abuz de drept. deci ei incalcau legea, dar nimeni nu indraznea, sau doar foarte putini, sa riposteze. deci vorbim de un abuz absolut, si nu contrazic acest lucru cu nici o litera sau virgula.
              eu vorbesc ca toate deciziile se luau in baza unei prevederi legale. nu veti vedea nici o sentinta din vremea comunista neintemeiata in drept. eu despre asta vorbesc. autoritatile statului isi exercitau functia in baza unor prevederi legale.
              mandatele de ascultare date in vara aceasta au o baza legala – siguranta nationala. in mod interesant am inteles ca majoritatea parlamentarilor erau considerati ca fiind amenintari la fiinta statului romanesc. nu vi se pare o coincidenta interesanta?
              oare lupul nu si-a schimbat doar parul dar naravul ba? asadar, despre ce stat de drept vorbim noi astazi? nu avem si astazi situatii in care procurorii intai aresteaza si apoi cauta dovezile?

            • Ba da, va contrazic. Domnia legii nu inseamna hartia sau justificarea, „acoperirea” cum s-ar zice. Desi e greu de definit notiunea asta (de ex „Rule of law implies that every citizen is subject to the law. It stands in contrast to the idea that the ruler is above the law, for example by divine right”), in nici un caz nu inseamna justificarea unei actiuni cu o hartie. E un principiu, nu o procedura (desi unii zic ca se poate reduce si la proceduri – http://en.wikipedia.org/wiki/Rule_of_law)
              Ideea e ca in domnia legii se da un cadru de reguli cu obtii niste rezultate. In comunism se dadeau rezultatele si se „strambau” regulile.

            • stimabile gogu,

              hai sa ne intelegem asupra urmatoarei formulari:
              1. in comunism domnea o lege stramba. stramba pentru ca nu erau programatic respectate cele mai elementare drepturi ale omului – libertatea de expresie, libertatea de circulatie, dreptul la viata, etc.
              in comunism se faptuiau abuzuri si oricine era invinuit de actiuni impotriva ordinii sociale, moment in care intrai intr-un alt malaxor, care nu avea legatura cu nici o lege. asadar, sub aspectul protejarii ordinii sociale se putea face cam orice, indiferent de lege, caci nu avea cine sa te apere, tocmai pentru ca programatic nu aveai de fapt acele drepturi.
              2. astazi, aparent avem acele drepturi, dar si astazi ele sunt asezate stramb. asadar, tot nu avem un stat de drept, pentru ca negociabilitatea legii fundamentale este continuta intransa.

              rule of law este insa, si asta este cel mai trust, negociabila mai oriunde – vedeti ca soldatul responsabil pentru moartea lui teo peter nu a fost condamnat, nici macar cu suspendare. el a fost scos basma curata, caci vezi doamne decesul persoanelor nu poate fi legat strict de accidentul provocat. deci despre ce rule of law vorbim?

            • Nu, nu ne intelegem. Va dau din link-ul de mai sus 3 definitii ale Rule of law, niciuna aplicabila perioadei comuniste. Punct. In perioada aceea nu se respectau nici macar legile alea strambe, tot ce conta era vointa de sus. Atat. A, ca in penal mai erau condamnati si criminali si violatori, asta-i altceva. Cata vreme ai un sistem cladit de sus pana jos pe minciuna si arbitrar, aia nu e domnia legii: e mai degraba legea domniei…
              1. International Commission of Jurists (Declaration of Delhi): The rule of law implies certain rights and freedoms, that it implies an independent judiciary, and that it implies social, economic and cultural conditions conducive to human dignity.
              2. United Nations: a principle of governance in which all persons, institutions and entities, public and private, including the State itself, are accountable to laws that are publicly promulgated, equally enforced and independently adjudicated, and which are consistent with international human rights norms and standards. It requires, as well, measures to ensure adherence to the principles of supremacy of law, equality before the law, accountability to the law, fairness in the application of the law, separation of powers, participation in decision-making, legal certainty, avoidance of arbitrariness and procedural and legal transparency.
              3. International Bar Association: An independent, impartial judiciary; the presumption of innocence; the right to a fair and public trial without undue delay; a rational and proportionate approach to punishment; a strong and independent legal profession; strict protection of confidential communications between lawyer and client; equality of all before the law; these are all fundamental principles of the Rule of Law. Accordingly, arbitrary arrests; secret trials; indefinite detention without trial; cruel or degrading treatment or punishment; intimidation or corruption in the electoral process, are all unacceptable.

              Iar Teo Peter sau experientele dvs cu justitia romana de acum sunt irelevante; discutia era despre perioada comunista.

            • stimabile gogu,

              ne pierdem vremea zau, si dupa aceea eventual imi mai ies vorbe ca as fi criptocomunist. eu stiu despre ce vorbiti, dar totusi romania comunista era membra cu drepturi depline la natiunile unite. nu stiu daca si in celelalte organisme.
              din pacate apucaturile deprinse atunci de o parte a populatiei se resimt si astazi si nu m-as incumeta sa spun ca sunt cantonate intr-o singura parte a spectrului politic. o sa mai trebuiasca ceva timp pana se vor aseza lucrurile pe fagasul lor firesc.

            • Ba nu, nu ne-o pierdem deloc. Ati afirmat o prostie, sau hai sa zic o aiureala, respectiv „si in comunism domnea legea” (tot dvs pomenind de „rule of law”) si pareti a nu fi in stare sa recunoasteti ca nu aveti dreptate in ciuda tuturor argumentelor.

            • stimabile gogu,

              dumneavoastra imi aduceti ca argument incalcarea legii in sustinerea lipsei acesteia. in orice sistem, legile sunt incalcate, altfel nu am mai avea ainfractori. ca unii sunt sau nu pedepsiti se reduce la neaplicarea legilor.
              faptul ca in cadrul natiunilor unite au fost acceptate tari cu un sistem de legi „neconforme” cu aspiratiile universale nu inseamna ca acele tari nu aveau legi si nu aveau instituit un sistem de drept, sau sa-i spunem un sistem legal. sunt si astazi membri ai acestui for tari cu un sistem legal care si dumneavoastra si eu il consideram nedrept – siria, coreea de nord, etc.
              legea ca atare nu reprezinta un sistem care sa nu fie perfectibil, cum se dezvolta astazi un spectru legal complet nou cu privire la avansul tehnologiilor de comunicatii sau preocuparile de armonizare a sistemelor legale privind activitatile multinationalelor.

            • I stand corrected: se pare ca intr-adevar imi pierd vremea de pomana…

            • Justitia nu o facem noi, oamenii frank. „Adevarul” nu trebuie sa-l descoperim noi,
              el exista dintotdeauna.
              Ceea ce se incearca este .. o tinere a pasului, cu el.
              Adevarul nu este vreun continent necunoscut.
              Noi ne-am nascut prea aproape de el pentru a fi capabili sa-l cuprindem (cu ochii)
              Este … cam cum ar vedea cineva doar o juma de pixel dintr-o pictura cat Gioconda.
              In timp ce pentru acela, pixelul ii vine cat un bolovanoi pe care, mai bine il ocolesti
              decat sa-l sari.

              PS. Sunt niste repere frank. Sub „drept” nu esti cand vrei, nu esti cand iti impui ci
              doar atunci … cand esti. Judecatorul cel mai inalt in rang, se numeste „Timpul”.
              El naruie tot ce se cladeste pe nisip.

    • Si in legatura cu plagiatul dlui prim-ministru ati fost bucuros ca aveti dreptate, dle Schmidt : ce legatura are, nu-i asa?, hotia ordinara de acum cativa ani cu capacitatea exceptionala a dlui Ponta de a conduce guvernul Romaniei?! Si, inca, ce daca a furat? Daca nu l-au prins atunci, de ce mai zgandare, „astia”, lucrurile?

      • Există în România doctori şi doctoranzi pentru care cercetarea doctorală presupune, pe lângă efortul intelectual enorm, un pact al onestităţii (de altfel, materializat în declaraţia de originalitate şi în respectarea paternităţii surselor bibliografice). Este nedrept ca toţi aceştia să trăiască frustrarea generată de acest scandal, la fel de nedreaptă este suspiciunea generalizată pe care un aşa-zis dr. ca Ponta (cap de listă într-o mai lungă înşiruire) a creat-o.
        Sigur că nu e obligatoriu să ai doctorat sau masterate ca să fii om politic, dar, dacă eşti unul, e obligatoriu să ai onoare.
        …Sau conceptul a dispărut?! Văd că da, din cazul Diaconu. Măcar el era un actor interesant. Unii ar zice că nici aici nu excela, dar îmi amintesc „Filantropica”…

      • In legatura cu plagiatul Derbedeului mincinos, incompetent si impertinent, nu mai este nevoie de confirmarea niciunei comisii, vazind ca nu este prieten cu cartea, cu munca, cu stiinta, cu studiul, cu cercetarea. Este evident ca lucrarea a fost copiata sau i-a fost scrisa de altcineva.
        Tot in legatura cu plagiatul Derbedeului mincinos, incompetent si impertinent, nu este nevoie de confirmarea niciunei comisii, vazind ca s-a inhaitat doar cu plagiatori, corupti, infractori, incompetenti, incompatibili, proxeneti si lichele.

    • @frank.g.smith

      sper ca glumiti, sau nu?
      deci starea de incompatibilitate nu mai exista deci decizia ICCJ este objectless ?
      pai dati-i drumul imediat lui Nastase, ca nici el nu mai e sef de partid
      (in care calitate a fost condamnat).
      decizia ICCJ este definitiva si irevocabila, urmarile ei sunt definite de lege
      (pierderea calitatii de parlamentar si anumite interdictii timp de trei ani).
      daca aveati macar bunavointa sa va informati in ce context a fost pronuntata decizia Senatului,
      ati fi aflat ca motivul a fost ca Mircea Diaconu a depus o contestatie in anulare .
      ori, asta nu suspenda carecterul executoriu al deciziei ICCJ cu privire la Diaconu.

      frankenstein .d. snitzel

      • @ frank.g.smith
        of, acum am vazut si asertiunea cu „lista de erori ale ICCJ intoarse la cedo”…
        avand in vedere ca CEDO nu intoarce (pentru ca nici macar nu judeca)
        decizii ale instantelor nationale, ci se pronunta doar pe chestiuni de respectarea dreptului la aparare, la timp rezonabil de durata a proceselor etc…, ca CEDO a condamnat „statul roman” si nu o institutie anume a acestuia, imi cer scuze pentru raspunsul precedent, ignorati-l si considerati, ca si mine, ca a fost doar o … pierdere de vreme!

        • stimabile io,

          sunteti sigur ca in dispozitivul sentintei este precizata pierderea calitatii de parlamentar si interdictia unor drepturi cetatenesti pentru perioada de trei ani? v-as ruga sa dati un link.

          in ceea ce priveste sentintele cedo eu am inpresia ca nu intelegeti despre ce este vorba – incalcarea unor drepturi fundamentale (acces la instanta, incalcarea dreptului de proprietate, dreptului la viata etc.) este retinuta in dauna statului. conform legilor, mai pe peste tot in lume, pentru erori judiciare (si despre asta vorbim aici!) este responsabil statul si nu judecatorul sau completul care le-a faptuit.
          in ceea ce priveste statul de drept, nu credeti ca ar fi trebuit ca sa existe o analiza a csm-ului si judecatori care in repetate randuri au savarsit astfel de erori judiciare sa fie exclusi din sistem? despre ce stat de drept vorbim cand o serie de judecatori incalca programatic anumite drepturi fundamentale garantate de constitutie?

    • hello Frank. Iar maskirovka? Problema era daca plenul unei camere poate nesocoti o sentinta definitiva? cu obiect, fara obiect, cu invinuit mort sau reinviat, INDIFERENT!!! Sentinta nu poate fi incalcata/nesocotita/insultata/omisa daca pretinzi ca esti stat de drept. Daca esti stat marxist, conteaza vointa „poporului”prin reprezentantii sai (cripto) comunisti ,. Deci Frank?

      • stimabile cinic-si-rau,

        eu nu am sustinut ca plenul unei camere a parlamentului poate nesocoti o hotarare judecatoreasca. eu doar am sustinut ca moartea statului de drept nu a putut interveni, caci el inca nu s-a nascut. mai mult, am invederat ca prezumtivul stat de drept mai fusese omorat si anterior, fara sa se sesizeze nimeni, ceea ce bineinteles ca era normal, caci nu se nascuse inca. asadar nu inteleg actuala inflamatie, caci ea deja a devenit traditionala – ma refer desigur la incalcarea prezumtivului stat de drept.

        m-ati pus pe cautari – nu stiam ce inseamna maskirovka. care ar fi camuflajul, invaluirea in cele ce am scris?

        • Spui ca „moartea statului de drept nu a putut interveni, caci el inca nu s-a nascut”. Ai mai spus cu alta ocazie ca „Romania ultimilor ani, de fapt de la Revolutie incoace, nu a fost un stat de drept in opinia mea, nici in perspectiva americana si nici in perspectiva europeana. Asadar, din punctul meu de vedere nu putea fi atacat ceva ce nu exista”.
          Eu iti mai spun inca o data: introduci in aceasta argumentatie o ipoteza falsa (subinteleasa), si anume faptul ca un stat de drept este ceva care apare brusc si se supune logicii binare: ori exista ori nu exista. Statul de drept se construieste in timp, cu efort din partea intregii societati. Statul de drept are nevoie de o baza legislativa corespunzatoare (primul pas, care poate fi facut cel mai repede, daca exista vointa politica majoritara) insa respectarea legilor este un element esential in evolutia si consolidare lui. Pentru asta este nevoie de separatia puterilor in stat, de o justitie necorupta, independenta si eficienta. Tocmai aici s-a dat lupta cea mai mare in Romania si tocmai aici a existat un atac asupra statului de drept (inca fragil), prin incercarea de lovitura de stat a USL-ului din aceasta vara. Asa ca statul de drept exista deja in Romania insa mai trebuie sa treaca timp pana cand principiile lui sa fie bine cunoscute, respectate si aparate de catre majoritatea populatiei (se pare ca si Senatul Romaniei are o problema!). Aici este miza cea mare si aici se da o lupta acerba impotriva statului de drept de catre cei care nu il iubesc, manipularea populatiei prin mass-media fiind arma lor cea mai de temut.

          • stimabile cetatean,

            ma obligati sa-mi repet argumentele pentru cele ce le sustin, dar nu o voi face in extenso. atat timp cat o constitutie prevede ca ea poate fi incalcata, si am adus exemple pentru aceasta, fara sa existe o sanctiune pentru aceasta, atat timp nu am stat de drept. constitutia se declara a fi negociabila, or legea fundamentala nu poate fi negociabila. legea fundamentala este ori alba ori neagra, gri nu exista.
            exact in ideea pe care am sustinut-o, domnul ciucu se intreaba de ce nu poate fi sanctionat un parlament pentru o lege neconstitutionala – vedeti articolul dansului. este o continuare a ideii pe care am deschis-o si eu, poate au mai fost si altii inaintea mea. dansul se leaga de parlament, si bineinteles ca ii dau dreptate, dar in legea noastra fundamentala nu numai parlamentul este „indreptatit” sa incalce constitutia, si executivul poate face asta si presedintele – TOTI fara sanctiune. eu despre asta vorbesc – nu ma intereseaza persoana domnului diaconu in acest context. este doar unul. poate cel mai recent dintre multiplele exemple.

    • Iar a aparut postacul austriac platit din banii contribuabililor (ai USL-ului) cu clisee anteniste? Frank G. Voiculeskenschmidt.

  2. Ce-ar mai fi de spus ? Sa mergem in corpore sa-i votam pe uslasi, o sa ne fie din ce in ce mai bine. Cu astia se potriveste bancul acela despre medicina, definita drept stiinta care contribuie la intarirea continua a organismului pana la intepenirea lui totala. Puneti in loc de medicina politica uselista si in loc de organism natiunea romana si obtineti definitia fericirii care ne asteapta. Partea proasta este ca de data asta nu este un banc.

  3. Domnule Stanomir, imi este foarte incomoda postura de a argumenta cu un autor, profesor de drept constitutional, totusi, opinia ca separarea puterilor in stat inseamna ca : fiecare putere este de capul ei,. si ca,se exclude ingerinta uneia in domeniul de jurisdictie a alteia, este o opinie empirica si nu corespunde intentiei promotorilor celor mai democratice constitutii din lume. Astfel, Constitutia Americana prevede la articolul III paragraful 2 dreptul Congresului de a avea jurisdictie asupra Curtii Supreme Americane , mai mult, prevede dreptul de a organiza si aboli curtile federale. De altfel, in istoria SUA , au fost cazuri cand Congresul a ridicat dreptul de jurisdictie a CSA infirmand deciziile acesteia. In anii 30′ cand Curtea a ridicat dreptul la greva a sindicatelor, in conflictul sindicate -patronat si, in anii 50′ cand hotararea CSA de a impune drepturile comunistilor a fost infirmata de Congres. Cu alte cuvinte, bazat pe principiul ca, Parlamentul este rezultat direct al votului democratic, acesta are drept de jurisdictie asupra puterii judecatoresti, astel fiind contracarat activismul politic al judecatorilor. Exemplul domnului Vosganian in care, cariera politica a senatoruli Pacuraru a fost sacrificata de puterea judecatoreasca prin activism politic, fara ca in instanta acesta sa fie gasit vinovat, este un argument de a contrabalansa activismul politic al ICCR. Din punctul meu de vedere, nu exista nici un remediu constitutional impotriva activismului politic al judecatorilor ICCR, decat jurisdictia Parlamentului asupra domeniului de exercitare a puterii judecatoresti. Rational vorbind, nu se poate ca persoane numite si nu alese sa aiba prevalenta in fata cetatenilor, alesi de natiune sa reprezinte interesele. De aceea in SUA , la nivel local, judecatorii sant subiectul alegerilor democratice, la fel ca membrii legislativului.

    • Ar fi un mare pas inainte daca in Constitutia Romaniei s-ar stipula faptul ca anumite notabilitati publice (seful politiei, judecatori, prim-procurori pe judet -, etc) SA FIE ALESI, SI NU NUMITI!

      Cred ca ar fi o modalitate destul de eficienta de responsabilizare a celor care vor sa ocupe astfel de functii publice.

      Oricum, in Romania, numirea de catre partidul aflat la putere, a procurorului general sau numirea, de catre primul ministru a ministrului justitiei ca membru al executivului ….este, oricum am intoarce-o, o ingerinta a puterii executive in trebile puterii judecatoresti.

    • dezinformare? abureala? Jurisdictia de care vorbesti se refera la ORGANIZAREA curtii nu la fiecare decizie in parte!!! Macar atat poti pricepe? sau in capul tau marxist, parlamentul (adica pana la urma partidul majoritar) poatre rasturna o decizie definitiva a unei curti? Atunci locul tau e in Cuba, Coreea de Nord etc.

    • Dvs incercati sa justificati nerespectarea legii folosind pe post de argument ideea ca legea, de fapt, nu e buna asa cum este, si ar trebui sa fie altfel. E un argument jenant. Fiecare poate scoate din palarie argumente filozofice, precedente, exemple din alte state si comisii de la venetia de fiecare data cand n-are chef sa respecte legea. Rule of law inseamna tocmai opusul acestei abordari.

  4. Ce as vrea sa stiu este pe ce baza a supus Senatul aceasta chestiune la vot ? Daca exista o asemenea prevedere in regulamentul Senatului, de ce a fost posibil ca ea sa existe ? Nu este clar ca o sentinta judecatoreasca definitiva trebuie sa fie pusa in aplicare automat ? Daca legislatorii sfideaza legea, nu este aceasta o lume absurda ? Si chiar ridicola, daca n-ar fi absolut de plans ?
    M-a izbit importanta acestei hotarari a Senatului imediat ce am auzit de ea si nu pot decat sa sper ca si alti cetateni obsinuiti ca mine au avut aceeasi intelegere.
    Ce se poate face acum ? Este posibil sa fie sesizata Curtea Constitutionala care cred ca e garantul mentinerii echilibrului puterilor in stat ? Poate ANI sa faca asta ?
    Acest „eveniment” pur si simplu nu trebuie lasat sa treaca in tacere. Se poate sesiza UE ?

    • stimabile cati,

      ati formulat aceleasi cereri cand executivul (guvernul boc) a trimis in neant hotararea definitiva a aceleiasi inalte curti referitoare la drepturile banesti ce se cuvin grefierilor si personalului auxiliar din instante?
      vedeti dumneavoastra, si guvernul este o putere in stat – executivul. de ce parlamentul sa nu poata face ce a facut si guvernul, mai ales in situatia in care pronuntarea inaltei curti se refera la o stare de fapt remediata intre timp, asadar hotararea este practic ramasa fara obiect, pe cand salariile neplatite sunt inca neplatite.
      sunt de acord ca statul de drept este de fapt un stat de stramb, dar totusi sa ne agitam de fiecare data cand este incalcat si nu doar cand ne convine.

      • @frank.g.smith
        e ultima data cand va mai deranjez pe acest subiect,
        asa cum am mai afirmat, e deja pierdere de vreme.
        http://revistapresei.hotnews.ro/stiri-radio_tv-8477011-emil-boc-sunt-pragul-unei-noi-asumari-parlament-care-inseamna-exact-opusul-demisiei.htm
        citez:
        „Emil Boc: Statul roman va respecta orice sentinta a ICCJ. Acesti bani se vor reesalona incepand cu 2012, pe parcursul lui, asa cum exista reesalonate drepturi salariale ale magistratilor”

        deci mai degraba dvs trimiteti in neant … bunul simt.
        sau veti spune ca si Senatul a reesalonat pentru 2013 decizia in privinta lui Diaconu.
        cand o sa postati fara manipulari si minciuni, poate o sa-mi reconsider pozitia.
        pana atunci, adio.

        frankenstein .d. snitzel

        P.S.
        aruncati un ochi asupra modului in care statul, indiferent de culoarea guvernului,
        a tratat problema retrocedarilor, desigur ca tot in baza unor hotarari definitive in justitie,
        si veti intelege ca in problema despagubirilor, retrocedarilor etc… statul NU POATE scoate din buzunar IMEDIAT banii necesari pentru a multumi toti petentii.

        • stimabile io,

          daca va intereseaza eu nu mananc schnitzel, sunt lacto-vegetarian. si in ceea ce ma priveste pe mine ati observat deja ca sunt indigerabil.

          doi ani de zile dupa respectiva oug nu s-a platit nimic grefierilor. sa dat amanare la amanare, deci un fel de maskirovka cum bine ii spuneti.

          eu stiu foarte bine cum e cu retrocedarile, caci inca mai am patru revendicari pe rol – care se pot da inapoi in natura!!! deci fara parale. dar statul, indiferent de culoarea politica nu prea este interesat in chestiunea aceasta – este doar o mascarada. repet – indiferent de culoarea politica.
          balamucul retrocedarilor si a inceput cu legea 112/1995! beneficiari ai dansei se gasesc astazi in ranguri inalte, inclusiv maiintaistatatorul statului. l-a tot injurat pe tovarasul iliescu, dar ce conteaza ca legea-i stramba, daca pot sa pun de-o mamaliga, pun si eu.
          in jurul acestor bunuri imobiliare, unele de valoare foarte mare, s-a format o intreaga mafie, si nici portocalii nu sunt straini de ea.

  5. care stat al domniei legii, ala in care Guvernul Boc a spus ca va respecta o hotarare a ICCJ (cea referitoare la plata salariilor profesorilor) atunci cand situatia financiara o va permite?

    • @licurg. Daca esti condamnat sa platesti si TU, LICURG, nu ai bani in buzunar se prabuseste statul de drept? Statul de drept se prabuseste cand senatul declara ca nu-i place o decizie definitiva si declara ca nu o aplica.

  6. Suntem totusi in Romania nu in America si Cati pune corect problema.
    Dar ce nu ma mira absolut deloc, este faptul ca Mircea Diaconu nu-si da demisia sa se termine odata. Aici se vede micimea individului, care judecand dupa comportarea sa ar fi in stare de orice ca sa ramana in Parlament. Oameni de nimic cu care nu-i bine sa pornesti la drum. Ce educatie le-o fi dat acest personaj copiilor?!?! Rusine!!!

  7. Când vor ieşi în stradă măcar 10.000 de cetăţeni împotriva acestui atac al parlamentarilor împotriva statului de drept, al leguitorilor împotriva legii şi a ţării lor, mai avem o şansă.

    Alltfel, când vom ajunge în fundul prăpastiei, ne vom fi mirat cum am ajuns acolo…

  8. Curte de Casatie de doi bani !
    Nici un senator nu a bagat-o in seama. Iau banii de pomana Statului roman.
    Puterea judecatoreasca? Puah !!! Ce putere e aia care nu are forta sa se impuna, sa ii fie recuoscuta o decizie. Si de cine ? De aia care fac legi .
    Jenant ! Mai exista ICCJul asta , sau si-au dat toti demisia de onoare , renuntand la sutele de mii de lei salarii.

    • @menadi regep.
      Ar trebui să citeşti despre roluri instituţionale, instituţii legi. Iar apoi să comentezi cu comentarii…de doi bani despre bani şi salarii. Denotă efectiv o lipsă de cunoaştere pe subiect şi mai mult stilul care caracterizează sute de semidocţi care îşi permit să ridiculizeze ceea ce de bine de rău ţine administraţia unui stat în afara abuzurilor.
      Referitor la subiect.
      Spuneţi unui poliţist de stradă însărcinat cu un mandat de judecător să aresteze un senator găsit vinovat de o instanţă că partidului lui a hotărât că nu e vinovat. Vă va zâmbi în faţă şi în plus dacă nu îi ascultaţi ordinul de a nu interveni vă va acuza de obstrucţionarea muncii sale.
      Nu sunt impresionaţi de nume, chiar să fie Diaconu, un mare actor. Şi americanii au actori şi vedete , politice sau mediatice, care se fac acuzaţi şi aduşi în posturile de poliţie, uneori mai petrec noaptea în celulă.
      Chestiunea e simplă.
      Respectăm legea pentru toţi sau îi găsim pe unii deasupra legii.
      Ceea ce Parlamentarii au făcut, se cheamă Abuz de Putere.
      Opţiunea logică ar fi contestarea deciziei la Curtea Constituţională.
      Şi din moment ce a fost declarat incompatibil deci nu poate exersa rolul de parlamentar…aplicarea legii. Cu toate consecinţele. De la evacuarea biroului personal până la tăierea salariului. Dacă se consideră o victimă, nu are decât ca toate victimele sistemului judiciar să se adreseze Curţii Europeene. Pe cheltuiala dânsului.

      • Stimate domn 3/4 doct, eu nu am asa de multa carte ca mata, si nici citit in ale : roluri instituţionale, instituţii legi, … etc., nu sunt .
        Dar scumpul meu corector de constiinta, in momentul in care hotararea unei puteri a Statului (forma de exprimare a autoritatii unice) devine caduca ca urmare a nerecunoasterii (hai sa zicem dispretului) unei clici, din acel moment ai o problema la nivel de institutie si la nivel de mecanism de recunoastere si punere in aplicare – adica ai dat-o degeaba, si mai mult, stiai ca o dai degeaba. DACA hotararea era susceptibila de a fi pusa intr-o asemenea executare (ceea ce ma indoiesc)! Sesizarea CC este o varianta. Dar ce te faci cand vor fi 1.000 sau 10.000 de astfel de probleme?
        Rezolvarea legala este crearea unui mecanism de posibilitate de punere in aplicare a acestor dispozitii ale instantelor „in numele legii” – daca dispozitivul este clar, ferm, si fara nicin un echivoc.Traiesc senzatia ca judecatorii ICCJ stiau ca exista aceasta posibilitate (ceea ce s-a si intamplat), si ca orice solutie ar fi dat, efectul hotararii lor era caduc. Cu alte cuvinte, dormi judecatorule, dormi in pace, tara magistrat te face – si pe banii mei (stai linistit dragul meu prieten, ca si indolenta noastra naste monstri).
        Si nu e singura hotarare. Pot sa iti postez pe moment doispezece hotarari ale ICCJ pronuntate in contestatii in anulare si recursuri in anulare, pe care chiar instante judecatoresti inferioare (Tribunal si CAp) le-au ignorat pe motiv ca : Statul nu este in posesia unui mecanism real si efectiv de a isi valorifica proprietatea (si asta incepand cu anul 2000). Nu conteaza ce anume, conteaza ca deja este o practica care deja a trecut de pragul de risc, intrand in sfera certitudinii. Sunt sigur ca ICCJ cunoaste toate acestea, dar prin asociatiile sale profesiobnale, prin asocitatiile europene, internationale nu a atras atentia si nu a sesizat asupra acestui pericol Chiar stii cate asociatii si fundatii au :
        – in actul constitutiv şi statutul asociaţiei; „elevarea omului”; „apărarea şi respectarea drepturilor omului aşa cum sunt ele stipulate în tratatele internaţionale”; „contribuţia, prin activitatea tuturor membrilor săi, la consolidarea statului de drept şi a valorilor democraţiei”;
        – denumirea asociaţiei a cuvântului „Români…”, cu acordul Secretariatului General al Guvernului României conform art.7 alin.32 din O.G.nr.26/2000 republicată „?
        Cele de mai sus sunt citate dintr-un statut / act constitutiv al unei asociatii de renume .
        Stii tu oare cati bani se manaca pe astfel de obiective pompoase ?

        In alta ordine de idei, m-am cam saturat de hotarari care sa sune bine si frumos, dar sa fie fara nici un efect. Inseamna ca nu am nevoie de justitie care nu imi este de folos, si trebuie sa gasim urgent o alternativa (deja exista mediatorii si curtile de arbitraj – in materiile civila si comerciala).

        Parlamentarii au făcut Abuz de Putere, in masura in care aveau in puterea lor, nerecunoasterea unei alte puteri, sau mai rau incalcarea ei (calcatul in picioare) a unei alte puteri. Si sincer, nu imi pare rau, fiindca insasi instantele au contribuit la astfel de ignorar . Parerea mea este ca nerecunoscut o hotarare judecatoreasca, sau mai rau au savarsit un abuz de drept, repet, in masura in care li s-a dat in competenta asa ceva.

        P.S. Si crezi ca hotararea CC il va face pe militian sa il aresteze pe actor sau pe senator?As!
        P.P.S. Cred totusi ca in dispozitivul deciziei ICCJ, nu scrie „i se interzice exersarea mandatului de parlamentar”. Cu siguranta ca scrie ceva ambiguu, cu totul altceva decat interdictia de a exersa functia de parlamentar, pe care parlamentarii l-au pus in valoare. Aici apare duplicitatea magistratilor ICCJ, sau mai rau refuzul lor de a da o hotarare clara, ferma, fara nici un fel de echivoc .Nemteste !

        • Mulţumesc pentru răspuns.

          În primul rând , am să vă răspund cu argumente.

          1. În nici o ţară din lume, Parlamentul nu va emite o Lege, Hotărâre pentru un Individ. Cu destinaţie specială, CÂND ESTE membru al propriului Plen. Este o formă de Abuz. Există excepţii dar privesc situaţi excepţionale şi apolitice. Ca exemplu, există state unde căsătoria între verişori poate fi exceptată de la regulă, doar cu ajutorul unei legi individuale.
          În România, votul a unei legislaţii în favoarea unui Individ a Parlamentului a devenit o regulă, când acel Individ, de obicei are.

          a)acuzaţii de corupţie- incompatibilitate.
          b)este membru al Plenului unei camere
          c)este membru al Partidului Politic-Coaliţiei de la Putere

          Ceea ce conduce la concluzia că Parlamentul şi membrii săi au tendinţa de a se pune deasupra Legii şi Regulilor normale. De acolo o întreagă dereglare de funcţionare în societate. Competiţie anormală pentru a prinde un loc în Parlament, locul de unde poţi face abuzuri fără să fii pedepsit(care include bani şi unii murdari) , senzaţia de injustiţie socială vs impunitatea pe fapte care normal nu beneficiează de imunitatea parlamentară(un alt concept care ar trebui definit în funcţie de practicile internaţionale- există doar impunitate în declaraţiile politice libere, nu şi impunitate pentru faptele individuale comise asupra persoanelor). Mai există şi argumentul simplu, de eficienţă. Dacă 15 membri ai Parlamentului comit diferite fapte asociale, timpul alocat de Colectiv pentru a vota etc…a apăra..este timp cheltuit în defavoarea unor legi mult mai importante. Cu alte cuvinte dumneavoastră plătiţi , Parlamentarul nu ca să se ocupe de problemele propriilor membrii, îl plătiţi ca să se ocupe de problemele dumneavoastră.

          2. În orice ţară civilizată din lume o hotărâre a unei Instanţe Superioare în Justiţie, singura cale de recurs rămânând Curtea Constituţională (dar atenţie e la atitudinea acesteia să accepte recursul sau nu în funcţie de nişte criterii care în general pun interesul de societate înainte, în ce măsură o hotărâre judecătorească afectează în general raporturile de justiţie între individ şi societate ). Există evident pe lângă instanţe naţionale, instanţe internaţionale tocmai pentru a proteja Individul în faţa Abuzurilor în faţa unor Instituţii a Statului.

          O variantă perfect legitimă şi constituţională pentru dl Diaconu ar fi fost adresarea dânsului la Curtea Constituţională sau Curtea Europeeană.
          Revenind la hotărârile instanţelor judecătoreşti, aici vă împărtăşesc moderat punctul dumneavoastră de vedere, însă ţin să vă atrag atenţia că majoritatea dosarelor de exemplu la CEDO soluţionate în favoarea unor persoane ca urmare a unor hotărâri definitive în România sunt datorate nu Instanţelor ci datorită Legilor Strâmbe. Prima lege strâmbă care a cauzat cele mai multe probleme, este cea referitoarea la Retrocedări. De la Casele Naţionalizate. Problemă tot politică, legea care a permis instalarea chiriaşilor în defavoarea proprietarilor(urmaşilor de drept) a oficializat şi perpetuat o nedreptate. Datoria atunci Parlamentului şi Partidelor Politice era să repare acea nedreptate şi să ofere în alt mod ajutor persoanelor în dificultate în urma aplicării legii, prin alte mijloace. De la construirea de locuinţe pentru aceştia până la despăgubirea corectă a proprietarilor. Însă interesele au fost prea mari, case naţionalizate de valoare situate central în localităţi, ocupate de foşti potenţaţi ai comuniştilor…şi transformaţi peste noapte în Democraţi. Aceste abuzuri nu au fost corectate nici până astăzi. Sunt sigur că vă puteţi gândi la un caz din familia proprie care caută dreptate(un teren de returnat pe amplasarea iniţială, o casă etc). În plus de a crea o nedreptate, Legea a creat şi multă corupţie, în sensul că bătălia pentru terenurile centrale se tranşa la mâna primarului şi funcţionarilor prin mită încurajată. Iar apoi în tribunale prin judecători avocaţi corupţi. Însă răul pe care l-a propus, este că la nivel moral valoarea proprietăţii a ajuns să fie…..extrem de relativă..şi a încurajat acte anormale. Un fost proprietar care exasperat face apel la plic ca să-şi obţină dreptatea este la fel de vinovat în faţa legii ca cel care a făcut apel la plic pentru a obţine proprietatea. Însă ICCJ nu poate fi acuzat, el a respectat o Lege Naţională (rea aşa cum a fost) deci a intrat în rolul său constituţional. Nu poate opera în afara legii, persoanele care nesocotesc Legea riscă să înfunde puşcăria. Deci corectarea situaţiei revenea Parlamentului, Puterii Legislative. Însă ghici ghicitoare de ce nu s-a făcut. Vă sugerez să faceţi o incursiune în lumea parlamentarilor români şi să vedeţi câţi folosesc sau au obţinut imobile naţionalizate de exemplu. Unii judecători au partea lor de vină de aemenea atunci când probele materiale au fost în favoarea proprietarilor au dat judecăţi strâmbe.(nu au fost scutiţi de flagelul corupţiei) Dar la nivel general, Legea a fost strâmbă.

          Vă mai dau un exemplu. Legea ce reglementa prost Taxa de Poluare. A creat două categorii de proprietari de vehicule, cei care aveau deja maşini vechi şi cei care urmau să-şi procure o maşină nouă. Din start nemulţumire, cele vechi poluau mai mult iar cele noi..la fel de mult, plătirea taxei nu a îmbunătăţit calitatea mediului, banii erau alocaţi altundeva probabil. În plus a creat condiţiile ca lumea să se îndatoreze prin înhămarea la credite în favoarea maşinilor noi, altfel în condiţii normale (acceptabile) ar fi optat pentru variante mai economice şi adaptate bugetului personal şi familial. Da. Au profitat dealerii(printre ei dl Tăriceanu) şi constructorii auto care au văzut boostate creşterile. Un argument invocat siguranţa pe drumurile publice. Care totuşi ţine de infrastructură şi educaţie mai mult decât de calitatea maşinilor.

          Şi atunci se pune întrebarea.
          Vă doriţi să trăiţi într-o ţară unde unii sunt mai egali ca alţii la nivel de tratament? Fraza clasică a lui George Orwell.

      • stimabile daniel t,

        eu am o hotarare a inaltei curti de casatie si justitie in care IN DISPOZITIVUL ei (nu stim cum arata dispozitivul sentintei date in cazul diaconu!!!!) scrie ca obliga primarul respectiv o comisie pentru aplicarea unei legi sa dea o decizie. si m-am dus cu executorul, ca asa-i procedura, si au ridicat din umeri. nu vor domne s-o dea – deci nu vor s-o dea nici cum, nici pozitiva nici negativa, nu vor s-o dea! si eu ce fac in statul de drept pe care il invocati? mor cu dreptatea in mana? pai nu este stat de drept stimabililor, este o panarama!
        dupa o sentinta la cedo, aceeasi inalta curte constatand ca asta este situatia, sunt mai multi ca mine, a dat, insa numai in unele cazuri (probabil prietenii stiu de ce) sentinta in locul deciziei, adica a constatat ca respectiva comisie nu vrea sa dea si a gasit calea de a se subroga in obligatiile comisiei si sa dea decizia in respectiva speta, fara sa mai oblige comisia la nimic. dar uite ca nu suntem toti egali in fata legii – mie mi se constata ca dosarul este complet, ca nu mai exista nici un document care mi-l mai poate solicita comisia, si in loc sa dea instanta decizia de restituire pe mine ma trimite inapoi la comisie. pai nuar trebui sa fim toti egali in fata legii? concluzie: nu este stat de drept!

        domnul stanomir din inaltimile gandirii sale nu mai vede romania reala si marele sistem independent de justitie. asta este o justitie care face ce vrea si asta este independenta ei prezumtiva, ori justitia nu trebuie sa faca ce vrea, ea trebuie sa aplice legea! in momentul in care ar face acest lucru, si l-ar face in litera si spiritul legii, atunci ar fi intr-adevar independenta. dar atunci nu am avea un lung sir de procede la cedo – si nu sunt numai pe probleme de proprietate!

        • V-am răspuns mai sus dle Schmidt.

          În opinia mea personală nu deciziile instanţelor sunt factorul care au creat problematica retrocedării proprietăţilor ci formularea Legilor care au reglementat retrocedarea lor…problemă de competenţa Parlamentului, şi nu a Justiţiei.

          Justiţia lucră cu materialul clientului. Oricât de bun meseriaş ar fi, o pardoseală de vinil nu are calitatea uneia de marmură. Referitor la Legile pe care Parlamentul le oferă Justiţiei.

          • stimabile daniel t,

            desigur ca la baza abuzului sta legea stramba, dar legea stramba de exemplu deschide oportunitatea judecatorilor sa ia decizii abuzive. am vazut o sentinta prin care se declara ca o casnica este asimilata marilor exploatatori de imobile, caci nu era expressis verbis mentionata la exceptii in ominosul decret. doar ca respectiva casnica nu avea decat un singur imobil, de fapt un apartament, frumos ce-i adevarat, dar unul singur. era dobandit inaintea incheierii casniciei si sotul, functionar, asadar exceptat de la aplicarea decretului, mai avea si el un apartament. de luat. s-au luat amandoua.

            • Dacă aţi clarifica termenii în sensul să clarificaţi cine a luat(înţeleg că e vorba de două apartamente) şi în ce context v-aş putea oferi opinia mea. Până atunci însă chiar dacă aş dori să vă răspund, nu pot să desluşesc sensul frazei dvoastră dacă nu o pot plasa într-o situaţie cu repere . Vă mulţumesc.

            • stimabile daniel t,

              o domnisoara primeste donatie de la parinti, inainte de casatorie, un apartament. se casatoreste cu un functionar, care are si el un apartament. ambii sunt de familie buna, asadar cele doua apartamente sunt situate in centrul bucurestiului si sunt sa spunem respectabile. vine ominosul decret si se nationalizeaza pe numele sotului ambele apartamente. repet, sotul este functionar si de fapt ar fi trebuit exceptat de la nationalizare.
              ajungem in perioada postdecembrista si se deschide proces civil pe nulitatea titlului statului, avand in vedere ca nu s-a aplicat corect decretul, mai ales ca nationalizarea s-a produs pe numele sotului. curtea suprema, caci nu fusese inca redenumita spune: decretul desigur permitea sa se nationalizeze bunurile comune (!) pe numele doar unuia dintre ei (nici unul din apartamente nu era bun comun! – chiar este de vazut daca la vremea respectiva opera aceasta notiune, dar cert este ca ambele apartamente fusesera dobandite inainte de incheierea casniciei), si cu toate ca este adevarat ca functionarii ar fi trebuit exceptati de la nationalizare, apartamentul doamnei ramane nationalizat, caci casnicele nu erau mentionate ca exceptii de la nationalizare. punctum.
              asadar, curtea admite ca de fapt s-a nationalizat gresit, caci altfel nu facea referire la faptul ca dansa era casnica, dar apoi trateaza aceasta casnica in mod echivalent cu „exploatatorii de imobile” mentionati in preambulul respectivului decret. asadar, titlul statului ramane valabil.
              nu ma intereseaza mai departe cazul, caci nu este din familia mea, am aflat despre el dintr-o coincidenta, dar aceasta sentinta este clar ilegala, si deopotriva cinica, avand in vedere ca discutam undeva la nivelul anului 1998!

              din propriile experiente ale statului de drept va pot spune ca tatal nu este mostenitorul bunicii mele cu toate ca este singurul fiu, ca mi s-a realizat dreptul de proprietate cu toate ca am contestat decizia de restituire, ca constatarea ruinei edificiului este supusa termenului de prescriptie de trei ani si alte multe baliverne, care nu mai are rost sa le enumar. va asigur ca as putea scrie o carte, suntem in procese din 2003 pentru situatii juridice incredibil de simple – de ex. credeti ca exproprierea unui mort in baza decretului 223/1974 este titlu valabil? mortul fiind ingropat crestineste in 1941 si mentionat in evidenta populatiei ca atare, imobilul aflandu-se in aceeasi localitate! s-ar putea sa va surprinda, dar judecatori de la tribunal si curtea de apel sunt de parere ca titlul este valabil, asadar mortii mai au patrimoniu. asta este statul de drept despre care vorbim.

            • stimabile daniel t,

              na ca trebuie sa dau si eu cu erata: suntem in procese din 1993. cand ma gandesc ca se fac in curand 20 de ani, mai bine nu spun ce-mi vine sa fac.

  9. Cu respect, domnule Stanomir. Cu sima, domnilor.
    Se pare ca avem o Constitutie extrem de labila. In logica manifestarii actului juridic, acum era natural ca parlamentul sa fie dizolvat.

    • Corect ! Si nu este singura situatie in care Parlamentul se declara putere suverana in Stat. Puterea suverana este doar votul majoritar 50%+1. Restul puterilor ( autoritatilor) se controleaza si se echilibreaza reciproc.

    • Nu mai este timp, suntem in preajma de alegeri parlamentare.

      Este insa important pe cine votezi! Cine a fost in actualul Parlament si nu a catadicsit sa tina cont de vointa exprimata a poporului legata de reducerea numarului de p\rlamentari NU MAI ARE CE CAUTA in PARLAMENT!

      Asta este parerea mea!

  10. Cind a existat stat de drept in Romania altfel decit ca o forma fara fond?

    E un model de organizare politica de import, fara nici o legatura cu firea romanului, cu valorile si traditiile lui. Nu intereseaza pe nimeni asa ceva in Romania, nu s-a facut nici o revolutie si nu s-a murit eroic pentru libertate pe coclaurii Moldovei si Valahiei. Razvratirile au fost rare si totdeauna solitare. Doar citiva indivizi in citeva sute de ani, ii numeri pe degetele de la doua miini, au incercat sa se ridice in picioare si sa se poarte altfel decit neamul de slugi amorale din care aparusera. Niste inadecvati care s-au sacrificat degeaba. Unora nici macar numele nu le sint retinute de istoria oficiala, citiva sint amintiti intr-o doara, iar despre memoria colectiva nu e serios sa vorbim. La acest din urma capitol cred ca pina si triburile amazoniene stau mai bine.

    Nu va exista stat de drept in Romania atita vreme cit tara va fi condusa de romani tot asa cum nu vor face romanii in veci automobile care sa concureze cu Mercedes. Ori devine Europa imperiu si Romania o provincie guvernata de straini, ori se alege praful de statul asta in care doar hotii, prostituatele, criminalii si prostii se simt bine.

  11. Eu totusi nu pricep de ce tot efortul? Diaconu a spus ca nu mai candideaza, chiar era asa importanta ultima luna de mandat?
    Mie mi se pare ca si-au pus (iar) pe toata lumea in cap, si de data asta pentru nimic…

    • stimabile ubuntu,

      nu, este important pentru ca este vorba de un principiu. ceea ce am incercat eu sa ilustrez este ca nu acesta este momentul cand acest principiu a fost prima oara incalcat – daca a fost incalcat, pentru ca nu am vazut cred ca nimeni de aici dispozitivul sentintei – asadar se prea poate sa se agite unii de dragul agitatiei – nu stiu daca stiti, ca pe vremuri, brigada artistica de agitatie.

    • Cred că nu-i vorba de Diaconu aici, bănuiesc că senatorii (sau ce-s ăia) n-au vrut să creeze un precedent, că mulți se știu cu musca pe căciulă și le e teamă să nu zboare fix pe același model.

    • E importanta luna asta. Cine are un mandat complet in spate, primeste pensie! Cam la asta se rezuma statura d-lui Diaconescu astazi.
      Tot din cauza pensiei nu exista in Romania alegeri anticipate: decat sa piarda banii, mai bine se inscriiu alesii nostri in alta tabara.

    • Diaconu are nevoie sa isi incheie mandatul, pentru a beneficia de pensia speciala de parlamentar.
      De aceea e important pentru el sa ramana in scaun.
      Iar colegii lui stiau asta, inainte de a se pronunta prin vot in plen.

      • Nefericitul Diaconescu poate ajunge intr-o situatie si mai grea.

        Aceea de a returna banii de la Parlament si, daca apuca, banii din pensie.
        De aceea cu atat mai repede pleaca, cu atat mai bine!

        Invatatura pentru o gasca intreaga! Unul trebuie sa fie primul la executie!

  12. Parlamentul a nesocotit decizia justitiei, pentru ca aceasta n-a indicat si sursa finantarii. Constitutional!

    Aaaa, nici nu era vb de vreo finantare?! Atunci cu atat mai mult …

    • Si cine ti-a spus tie ca daca nu este indicata sursa finantarii, hotararea irevocabila nu produce efectele juridice pentru care a fost edictata ?

      • stimabila helga(viitoare olga),

        domnul hantzy face o subtila trecere la tovarasul maiintaistatatorul statului, care s-a ofuscat asupra hotararii aceleiasi inalte curti in ceea ce priveste taierea pensiilor. desigur ca produce efecte juridice dar intr-un viitor incert – cand or fi bani.

  13. Domnule Santomir, va rog sa reproduceti pe net Hotararea Curtii de apel, in cazul senatorului Diaconu !! Am auzit ca este o bazaconie juridica de zile mari !!
    Nu ar fi mai bine sa vedem adevarul, negru pe alb, si apoi sa ne exprimam opinia ???

  14. Stimate dle Schmidt,
    Este regretabil că după 20 de ani o situaţie juridică nu este clarificată. Acelaşi lucru pot afirma şi despre proprietăţi ale cunoscuţilor, există tendinţa de a tergiversa returnarea unor terenuri , imobile case naţionalizate. Generaţiile născute posterior naţionalizării nu au cum să înţeleagă miza şi oarecum e normal.

    • stimabile daniel t,

      problema nu este proprietatea in sine. problema este cauzata de faptul ca unele persoane aparent educate sa inteleaga si sa aplice legea, nu inteleg ca un mort nu poate fi expropriat si ca validarea unui astfel de act, astazi, dar si atunci de fapt este o grava atingere adusa ordinii publice. este absurd sa argumentezi ca cineva decedat in 1941 nu putea sa paraseasca ilegal tara in 1978 si implicit sa fie pedepsit in baza unei legi emise in 1974. dar uite ca in instantele romanesti se poate, in intelegerea legala a unor persoane inamovibile mortiii sunt subiect de drept. nu discutam de fineturi juridice de fostul patrimoniu al defunctului devenit patrimoniu succesoral, de aceptul sau incredintarea sezinarului etc. ceea ce ma mira este ca exista carti ale unor eminenti juristi romani in care sunt prezentate si studii de caz si interpretari ale jurisprudentei, dar pesemne ca nu fac parte din lectura institutului magistraturii.

      • Stimate dle Schimdt.
        Înţeleg exasperarea
        Dar în perspectivă largă, de societate, unde e graniţa dintre o problemă individuală şi una colectivă. Mă refer la convergenţa aceea pe care 1,2,3 …100000 ..22 milioane probleme individuale dau o 1 mare problemă care trebuie rezolvată pe cale de regulă generală.

        • stimabile daniel t,

          eu cred ca legea in sine are si un scop educativ. si atunci propun sa incepem cu constitutia. avem astazi o constitutie unicat – ea prevede pe parcursul ei ca poate fi incalcata fara sanctiune. am mai spus-o si o s-o repet pana la obstinatie – daca legea fundamentala insasi se declara negociabila, cred ca indignarea stimabilei si respectabilei doamne judecator garbovan este lipsita de importanta. desigur denota bun simt, dar atat.
          domnul ciucu a scris despre lipsa responsabilitatii parlamentarilor pentru legi neconstitutionale. este un inceput. eu am tot spus despre presedinte si guvern. am spus despre criteriile de „populare” ale curtii constitutionale. acestea sunt lucrurile cu care trebuie inceput.
          apoi ele trebuie flancate de educatie si sanatate. un om educat si sanatos are putere de munca si majoritatea vor avea si vointa. daca le dau posibilitatea cu siguranta vor face bine.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Ioan Stanomir
Ioan Stanomir
Profesor de drept constituţional la Facultatea de Ştiinţe Politice a Universităţii din Bucureşti, specializat în domeniul dreptului constituţional.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro