Home » Educatie »Reactie rapida » Citesti:

Aberația auxiliarelor: despre imbecilitatea agresiv-distructivă din România

Daniel Funeriu septembrie 13, 2017 Educatie, Reactie rapida
24 comentarii 12,147 Vizualizari

Iată o analiză a situației referitoare la auxiliare:

A) Legea 1 spune la articolul 69:

(1) În unităţile de învăţământ de stat sau particulare se utilizează manuale şcolare şi alte auxiliare didactice aprobate de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului. (…) (5) Auxiliarele curriculare sunt constituite din ghiduri metodologice care, prin conţinut, sunt în conformitate cu prevederile legale în vigoare şi pe care cadrele didactice le pot selecta şi utiliza la clasă, în baza libertăţii iniţiativei profesionale, în scopul îmbunătăţirii calităţii procesului educaţional.

În traducere: profesorul este liber să folosească orice auxiliar vrea el, dacă auxiliarul respectiv este aprobat de minister în baza unei proceduri specifice. E normal să fie așa, atâta timp cât ministerul este responsbil de programele școlare. Plus că astfel se evită predarea unor aberații educaționale. Procedura de aprobare era binișor făcută (OM 4916/2002).


B) Recent, Ministerul Educației dă un Ordin al Ministrului prin care, printre altele, se anulează toate autorizațiile acordate până acum:

OMEN 4576/2017, articolul (2) Începând cu data intrării în vigoare a prezentului ordin toate avizele emise în temeiul Ordinului Ministrului Educației și Cercetării nr. 4916/2002 pentru aprobarea metodologiei de avizare a mijloacelor de învățământ își încetează valabilitatea.

Acest articol este, evident, ilegal. Nu intru în detalii juridice, vă dau doar un exemplu: din 1995 până acum procedura de obținere a permisului auto s-a schimbat. Asta nu înseamnă că cei cu permise mai vechi de 1995 trebuie să dea din nou examenul. Legile României împiedică autoritățile publice să facă astfel de abuzuri asupra cetățenilor.

C) Ce e de făcut? Destul de simplu: o entitate interesată (profesor, editor, elev, părinite) să atace în contencios administrativ OMEN 4576/2017, disponibil aici. Vă garantez că orice judecător va anula acest ordin în 10 secunde.

D) De ce s-a făcut această măgărie cu auxiliarele? Simplu: s-a folosit o nemulțumire parțial justificată a părinților: unii profesori bagă pe gâtul părinților auxiliare scrise chiar de ei sau de influenți moguli educaționali locali. Pretinzînd că rezolvă acest aspect, un grup restrâns de oameni, acum cu putere în minister încearcă să capete o influență perenă și să câștige pe termen lung bani. Foarte mulți bani.

Altfel spus: o soluție mafiotă pentru o problemă existentă, pe care chiar eu am ridicat-o în 11 septembrie 2011 aici. (mulțumesc Google)

Pe ce mă bazez când spun că este o acțiune concertată și facută cu bună știință? Și pe circulara 37284/10.08.2017, disponibilă aici, care spune că noua metodologie va fi elaborată de minister „în colaborare cu reprezentanţi ai Federaţiei Sindicatelor din Educaţie “Spiru Haret, Federaţiei Sindicatelor libere din Învăţământ (…)”


Ce anume au de-a face sindicatele cu elaboararea auxiliarelor nu știu. A, stai un pic, știu: parcă ministrul era ceva lider de sindicat acum câțiva ani, nu? Desigur, doar o coincidență.

Vreau să fie clar un lucru: nu apăr editurile. Ele sunt afaceri și nu au decât să se apere singure. Sau să plătească oameni să le apere. Am avut o impresie foarte proastă (și o colaborare la fel de proastă) despre majoritatea lor pe perioada mandatului meu. Acum un reprezentant de-al lor mi-a cerut să dau comunicate de presă în favoarea lor. Nu o fac și nu o voi face pentru că nu o merită. Și editurile au partea lor de răspundere legată de decredibilizarea manualelor din România, dar asta nu înseamnă că trebuie să lăsăm o bandă de mafioți educaționali care au pus mâna pe minister să monopolizeze pe zeci de ani piața educației din România.


Dar noh, se pare că în stradă se iese pentru multe, dar nu pentru viitorul copiilor din România, atâta timp cât la televizor vă sunt vândute cuvinte meșteșugite.

PS: ca ironie a sorții, în 2011 am emis un ordin cu același număr (4576/2011, disponibil aiciexplicat aici) prin care luam sindicatelor banii pe care ele le luau cu japca de la profesori. Atunci au plâns la mine în birou, jurându-mi sprijin pe viață, dacă le dau banii înapoi. Evident, nu am făcut-o, dar a făcut-o Ponta în primele zile de mandat. Noh, dacă așa votează nația…

Text aparut pe blogul autorului

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "24 comments" on this Article:

  1. victor L spune:

    Cum sa li se dea voie profesorilor “sa aiba cuvintele la ei”, ori sa pronunte altcumva decit “genunche”?
    O gasca de retardati care vor ca lumea sa fie dupa chipul si asemanarea lor.

    • Dedalus spune:

      Ei ne reprezinta. Asa e Romania. Romania nu e Contributors.

      Socialismul naste astfel de monstri, care traiesc 8-10 ani. De abia am pasit pe drumul suferintei, mai avem de rabdat multi ani.

  2. Dedalus spune:

    “dacă auxiliarul respectiv este aprobat de minister în baza unei proceduri specifice. E normal să fie așa..”.

    Nu e normal. E de-a dreptul anormal deoarece auxiliarele sunt mult mai diverse decat programele.

    “Ce e de făcut? Destul de simplu: o entitate interesată (profesor, editor, elev, părinite) să atace în contencios administrativ OMEN 4576/2017, disponibil aici. Vă garantez că orice judecător va anula acest ordin în 10 secunde. ‘

    Nu as fi atat de sigur. De ce nu o atacati Dvs.?

    “Și editurile au partea lor de răspundere legată de decredibilizarea manualelor din România, dar asta nu înseamnă că trebuie să lăsăm o bandă de mafioți educaționali care au pus mâna pe minister să monopolizeze pe zeci de ani piața educației din România. ”

    Raspunderea apartiene in totalitate ministerului. Pentru ca el le aproba. De ce ar trebui sa raspunda editurile?! Pentru ca functionarii ministerului sunt incompetenti?! Nu credeti ca ar fi logic sa raspunda ei, pentru ca au aprobat?

    ===

    Modificari administrative ale aceluiasi sistem nu inseamna “reforma”.

    Cand va veti rupe de abordarea socialista a educatiei poate veti intelege ce spun.

    • victor L spune:

      “Cand va veti rupe de abordarea socialista a educatiei poate veti intelege ce spun.”
      @ Dedalus,
      domnule, nu fi asa aspru cu dl Funeriu, doar stii ca nu are Bac-ul.
      Dar serios: tu dece nu faci nimic, ci dai altora sfaturi pe Contributors celor care au facut ceva?

      • Dedalus spune:

        Nici domnul Funeriu nu face nimic, vazut prin acelasi ochean. Sau, altfel spus, “doar” scrie. Cum faci si dumneata, cum fac si eu si alti multi altii pe Contributors.

        Daca vi se pare ca a scrie sau comenta pe Contributors inseamna “a nu face nimic”, atunci de ce mai comentati?!

        De acord ca domnul Funeriu a fost ministru. Dar asta inseamna ca numai cine a fost ministru are dreptul sa comenteze? Pe acest principiu ar insemna ca orice bolnav de gripa sa mearga numai la medicii care au facut gripa in viata lor :-) .

        ===

        Domnul Funeriu se incapataneaza sa gaseasca solutii administrative, cat mai elaborate si mai adaptate. Nu schimba de fapt nimic, doar imbunatateste un sistem ineficient, pe care il face, poate, mai putin ineficient.

        Consider ca este o abordare daunatoare, pentru ca abate atentia de la problemele reale si impiedica solujtiile sa apara.

        Am argumentat in alta parte in detaliu, asa ca reiau doar ideea principala: nu poti avea educatie pentru competenta cand competenta nu este rasplatita de economie. Nu exista cerere pentru competente, iar aceasta ceere nu va fi niciodata stimulata prin imbunatatirea educatiei asa cum este ea in prezent. In acest context, dorinta unora pentru competente nu ar trebui confundata cu cererea de competente (exprimare a pietei).

        ===

        Un exemplu simplu: cand s-au marit salariile in administratie, a devenit aceasta mai competenta? De ce nu? Raspunsul scurt este ca marirea s-a facut in deterimentul sectoruli privat si ca in adminstratie nu exista o concurenta care sa stimuleze cererea de competenta.

        ===

        Fiecare doreste sa isi vada problemele pe care le stie rezolvate printr-o lege a educatiei. Sunt foarte multe probleme punctuale si, avand in vedere si multiplele legaturi, e foarte greu, daca nu imposibil.

        Funeriu a postat un extras si a comentat o anumita situatie punctuala. Sunt nenumarate alte cazuri punctuale. Multe idei sunt de fapt inoperante, pentru ca birocratia riposteaza iar educatia controlata exclusiv administrativ, de stat nu are nici un fel de forta reformatoare in ea, ci dimpotriva.

        Sigur ca ideile lui Funeriu sunt mai putin anchilozate decata ale altora. Dar raman in aceeasi structura interventionista si etatista. Si, mai ales, nu au cum sa functioneze daca piata ramane asa cum e (rigida si disfunctionala).

        Oricat l-as admira (sau dimpotriva…) pe domnul Funeriu, sentimentele mele nu schimba abordarea sa.

        Dupa cum nici reactiile umorale de respingere a unora sau altora nu folosesc nimanui. Imaginati-va ca ati avea de discutat reforma educatiei cu Liviu Pop, sau cu oricine altcineva din cei caspru criticati. Cum veti discuta? Veti spune poate ca nu aveti ce discuta cu asemenea persoane. Si asta le-ar face invizibile?

        Eu incerc sa nu imi pun pe masa sentimentele, nici macar in comentarii. Consider ca fiecare are dreptul sa fie ascultat si respectat, ca fiecare ministru a avut (si) intentii bune.

        Evident insa, nu am pretentia ca si altii sa aplice aceasta abordare. Cu toata consideratia insa, as dori ca nici abordarea mea sa nu fie “degradata”. Pentru ca eu cred ca a pastra un canal de dialog cu toata lumea este esential pentru democratie si pentru libertate.

        • victor L spune:

          Sigur ca nu conteaza :P ce spun altii, conteaza doar ce spune @ Dedalus.
          Ma scuzi.

          • Dedalus spune:

            Ai mai adaugat si un atac la persoana.

            Sigur ca eu spun ceea ce spun, la fel cum si tu spui ceea ce spui. Daca nu conteaza ce spun eu, nu conteaza nici ce spui tu. Adica, pana la urma, nu conteaza nimic, in viziunea ta.

            Asa nu ajungem nicaieri. Cand doar unul vrea sa discute si celelalot vrea doar sa desconsidere si sa isi manifeste agresivitatea, chiar ca nu ai cum sa dialoghezi.

            Imi mentin deschiderea catre dialog, in masura in care el exista. Dar sa to raspund la atacturi, asta nu mai e dialog, e pierdere de vreme.

    • victor L spune:

      Nicio vorba despre “Genunche” ori matusa-i Abramburica, dl Funeriu care a facut studiile in capitalism trebuie sa inceteze “abordarea socialista a educatiei “.
      Memorabil.

      • Dedalus spune:

        Nu conteaza cine e. Conteaza ce spune.

        Si nici nu imi plac divagatiile. Articolul e scris de Funeriu, despre domnia sa vorbim. Nu despre altcineva, nici despre altceva. De ce ar trebui sa comparam cu ce au facut alti ministri? La ce ar folosi si care ar fi logica?

        Asa, de ce sa nu comparam articolul cu abordarea Zen a educatiei? Sau de ce sa nu vorbim despre educatia in feudalism?

        Una din regulile de baza ale discutiei este sa ramai pe tema data. Indemnul la divagare nu este un argument ci pur si simplu denota lipsa de argumente.

  3. observator spune:

    Dezavantajele manualelor alternative: La literatura observam ca fiecare manual alternativ isi promoveaza proprii scriitori. Ajungem sa nu intelegem care au fost scriitorii romani mai importanti. La istorie, evenimentele sunt comentate pozitiv in unele manuale si negativ in altele.
    La matematica se cere a fi invatate pe de rost sute de formule inutile in practica. Fiecare manual alternativ accentueaza ecuatiile si formulele preferate.

    • Gicu spune:

      Asa cum hartile si atlasurile rutiere sunt pe cale de disparitie, asa si manualele si auxiliarele vor pierde importanta de azi. Se vor inlocui cu sisteme informatice performante capabile sa asigure ghidarea elevului pe drumul achizitiei de cunostinte si abilitati, la fel cum functioneaza un sistem GPS. Nu conteaza ce putere de invatare are elevul: sistemul se va adapta la ritmul sau, asa cum ghideaza waze un sofer, tinand cont de trafic si de traseul optim.
      Ritmul de dezvoltare in IT este exponential.
      Totul e ca ministerul sa defineasca acele cunostinte si abilitati pe care elevul trebuie sa le dobandeasca in scoala.
      Profesia de cadru didactic se va liberaliza inevitabil. Profesorul va fi o combinatie de trainer si mentor iar manualul, ca instrument didactic, va intra in derizoriu.

      • Dedalus spune:

        Daca ministerul va defini acele abilitati, suntem deja pierduti. Asta pentru ca vad cum un minister ar putea decide ce fel de competente cere piata.

        Ceea ce este fezabil in materie de programe este reducerea acestora la minim. Intr-un fel, acest lucru s-a si facut, Institutul de Stiinte ale Educatiei fiind incredibil de bun si de efficient cu cei cativa oameni pe care ii are.

        Numai ca au intervenit autorii de manual, adesea profesori “de moda veche” , ce au “completat” programa cu toate cunostintele anchilozate pe care ei le-au mostenit sau le-au peluat? De ce? Pentru puncte. Care puncte inseamna bani. Avansare si bani.

        In cazurile in care nu s-a intamplat asa, ne-am ciocnit de sistemul de promovare a cadrelor didactice. Un cumplit amestec de birocratie pura, pseudo-standard, masuri legale imposibil de aplicat.

        Asa ca profesorii buni in loc sa fie aclamati, au fost de multe ori pusi la zid in Consilii profesorale sau s-au peirdut in timp, pentru ca nu au amvut smekeria unora de a se cocotza pe maldare de articole, carti si alte bazaconii complet inutile dar care asigura promovarea.

        Un profesor obidit imi spunea odata ca sunt prea dur cu tagma asta. I-am dat dreptate. De cate ori am criticat educatia, am lovit fara sa vreau si in acesti oameni care isi fac datoria si isi ascund sarcia si mai ales lacrimile. Stiu bine ca sunt unii care realmente au lacrimi in ochi pentru ca stiu ca isi facdatoria si nimeni nu-I vede si mai sunt si criticati, pusi in aceeasi oala cu toti impostorii si nebunii.

        Fara acestia ne-am fi prabusit de tot demult. Dar incetul cu incetul, dispar si ei sub asaltul incompetent care si-a croit o tara dupa asemenarea incompetentilor. Peste tot e asa – predimina impostura in fonduri europene, in administratia de stat, in administratiiule locle, nu mai spun in educatie.

        Bine, dar ne tot plangem. De ce nu se intampla nimic? Tocmai pentru ca asteptam o minune de la ministerul Educatiei. O minune care nu mai vine si nu va veni niciodata. O minune care s-ar traduce printr-o Lege a Educatiei miraculoasa care sa resolve in cele mai mici detalii toata organizarea educatiei, care sa elimine incompetent, sa rasplateasca eforutl, sa elimine plagiatul, sa promoveze profesporii buni si sa pregateasca absolventi pregatiti pentru piata.

        Nu se poate din pacate. Nu exista un Mos Craciun al Educatiei si oricate de multe jucarii educative I-am cere acestui minister, dorintele si asteptarilr noastre nu-l vor transforma in Moc Craciun al Educatiei.

        O Lege noua a educatiei ar trebui sa fie una bazata pe piata libera, pe promovarea concurentei si a sectorului privat, simultan in educatie si in economia reala. Nu un ministru face asa ceva. Un minstru al Guvernului (al Executivului) pune in practica ceea ce un partid isi propune. Noi vrem ca din singurele noastre partied, ambele de stanga (USR-ul nu se pune) sa rasara o politica de dreapta, adica in mod concret sa propuna o reforma a educatiei bazata pe piata. E o asteptare absurda si zadarnica.

        Cand socialiasmul ne va adduce in situatia de a muri de foame, vom intelege aceste lucruri. Pana atunci, cum spunea cineva, vom trai anesteziati, minindu-ne ca exista Mos Craciun.

  4. Cosmin spune:

    Domnule Funeriu,

    Că tot veni vorba de manualele auxiliare, am descoperit zilele trecute că manualul de Comunicare în limba română și cel de Matematică pentru clasa a II-a ale fiicei mele sunt scrise de aceleași autoare: Cleopatra Mihăilescu și Tudora Pițilă. Mi s-a părut un pic cam ciudat, eu întotdeauna am avut impresia că fiecare manual în parte ar trebui să fie scris de un expert în materia respectivă. Așa că le-am căutat pe Google pe cele două autoare și am descoperit că au mai scris împreună peste 100 de alte manuale, culegeri și caiete de exerciții pentru clasele I-IV, dar și pentru clasele gimnaziale. Manuale de limba română, matematică, istorie, geografie, educație civică, educație pentru sănătate, istorie în limba germană, educație pentru societate etc. Și nu la edituri de garaj, ci pentru Aramis și Arthur, deci două edituri din top 5 național.

    Ce părere aveți despre această situație? Este normal ca două învățătoare să scrie manuale pentru toate materiile din programă?

    Nu am apucat să mă uit decât în fugă peste manualele de limba română (clasa a II-a). În afară de stilul atroce al textelor care nu sunt preluate din diverși autori, nu mi-a sărit altceva în ochi, dar nu sunt în niciun caz un specialist, așa că nu pot să-mi dau cu părerea despre restul. Dar nu pot să nu mă întreb: care ar putea fi calitatea acestor manuale având în vedere că autoarele scriu și publică 10-11 volume pe an? Și având ca tematică materii atât de diverse?

  5. admir spune:

    Cu toata stima pentru un fost ministru profesionist al educatiei, dupa 27 de ani de experimente in acest domeniu pe spinarea atator copii, cred ca e nevoie de raspunsuri la cateva intrebari esentiale:

    1. Am plecat de la ideea ca invatamantul inainte de 1989 era stufos, incarcat, fara conotatii practice pentru elevi, iar dupa 27 de ani de ratari, calitatea actului de invatamant a scazut, nu a crescut. De ce nu se poate reveni la formula dinainte de 1989 cu manual unic per disciplina si, in sfarsit, o programa scolara adaptata realitatii in care traim (care dupa mine ar insemna o educatie financiara, chiar fiscala minima, aspecte concrete legate de meserii si profesii despre care copiii sa aiba cunostinte cu ani buni inainte sa decida pe ce drum o iau)?

    2. De ce inchidem ochii la o monstruozitate creata in ultimii 27 de ani in educatie, dupa tiparul unei monstruozitati create in sanatate? Ma refer la sistemele after school in care cadrele didactice la stat se ocupa de vanzarea unor servicii private in scoli pe modelul daca vrei ca si copilul tau sa fie bine pregatit, ma gasesti dupa ore la adresa X? Adica asa cum s-a impamantenit dezastruos practica acelei consultatii la medicul in unitate de stat care te cheama pt o solutie la cabinetul sau privat? De ce nu avem curaj sa separam apele – medici si cadre didactice la stat sau la privat ca sa eliminam un serviciu public conditionat in acest fel?

    3. De ce copiii mici trebuie sa inceapa scoala la ora 8, iar cei din gimnaziu la ora 12? Spuneti-mi si mie ce randament se obtine de la un copil de 7 – 8 ani, care pleaca la 6 sau la 7 de acasa, ar fi asa de greu sa inceapa la ora 9 de exemplu?
    Explicati-mi ce castiga un elev de 12 ani de la un program in care la ora 11 pleaca de acasa si se intoarce la ora 18.30 de la scoala? Cand invata, cand se odihneste? Este imposibil oare sa inceapa la ora 14 ca sa poate avea o jumatate de zi la dispozitie pentru teme si pregatire? Se gandeste cineva la randamentul elevilor?

    4. De ce exista profesori, directori, scoli deci, care fug de raspundere in cazul evenimentelor care au loc in incintele lor si in orele de program? Am avut si stiu cazuri concrete. Este o problema majora aceasta fuga de raspundere.

    5. De ce se face publicitate mascata unor firme in scoli de stat? Am vazut teste scolare in care erau mentionate nume precum Coca Cola sau Danone, nu am nimic impotriva companiilor, insa cred ca este si nepotrivit mediul scolar pentru astfel de actiuni si chiar o forma de concurenta neloiala fata de alte firme concurente. De ce exista astfel de practici in scoli de stat?

    6. De ce inca se cere fondul clasei, cand la nivel de ministru s-a spus deja ca asa ceva nu este legal? Daca invatamantul de stat este gratuit atunci nu ar trebui sa solicite prin diferite practici bani de la parinti. Cine vrea mai mult, plateste si merge intr-un scoala privata.

    Sunt sigur ca lista de intrebari nu s-ar epuiza prea repede, dar in opinia mea mai sus sunt lucruri care nu ar trebui sa se intample in acest sistem al educatiei de stat.

    • Dedalus spune:

      Eu cred ca ati sesizat esentialul: avand in vedere interventionjismul si etatismul prezent, educatia actuala ar trebui sa se intoarca la vremurile ante-1989. Cu aducerea la zi a continutului programelor.

      Daca insa ar trebui sa vorbim despre reforma educatiei, aceasta ar insemna, dupa mine, 2 lucruri:

      a) diversificare (ca mod de organizare/finmantare si ca oferta educationala), ceea ce ar crea concurenta intre scoli

      b) o economie de piata libera, cu o piata a muncii de-rigidizata si cu un real stimulent pentru antreprenoriat, insotit de o restrangere a protectiei sociale – acest lucru ar crea cererea de competente

      Astfel, exclusiv la stat ar ramane doar ciclul primar- dar acesta foarte bine controlat, organizat si finantat. Restul s-ar duce treptat spre sectorul privat.

      Astfel, in loc de a ne bate capul cu o mai buna administrare a sistemului actual (care nu este si poate fi adaptat conditiilor capitaliste), ne-am lupta pentru o educatie flexibila, controalta in principal de legile de piata. Multe din problemele listate, ca si nenumarate altele, nu si-ar mai cauta rezolvarea in nenumarate prevederi ale unei Legi a Educatiei stufoase, adaugate la nesfarsit de tot felul de HG si de Ordine de ministru, care ar multumi (sau nemultumi…) cand pe unii, cand pe altii..

      • victor L spune:

        “educatia actuala ar trebui sa se intoarca la vremurile ante-1989.”
        Utecistii de ieri, pesedistii de azi :P

        • Dedalus spune:

          DACA tot suntem in socialism, nu vad sensul manualelor alternative. Sau a oricaror mimari de capitalism. Este mult mai bine sa recunostem ce suntem decat sa ne mintim singuri.

          Cand vom fi pregatiti sa trecem la capitalism, o vom face. Acum nu suntem. Sa nu confundam cativa cetateni revoltati de pe Contributors cu masa populatiei. Bula Contributors este … o bula (“masina germana e masina germana”! :-) ).

          ====

          In principiu, orice economie controlata de stat, cu masuri interventioniste si cu protectie sociala inlocuita de o ascunsa “re-distributie dupa nevoi” nu necesita o educatie bazata pe piata, ci una controlata de stat daca se poate 100%.

          Asta este problema pe care o tot subliniez in fel si chip: economia Romaniei prezente nu are nevoie de competentente, ci de diplome (“certificari” de nimic, utile doar pentru salarii marite la stat si pentru un oarecare prestigiu, si acela in scadere).

          Studiile superioare acopera o parte din somajul din Romania. Nu cred ca exista vreo deosebire reala intre absolventii cu Bac si cei cu doctorat in Romania. Cu exceptii, desigur.

          Ne mintim, asta facem. Ne amagim ca putem imbunatati educatia, dar ca numai ghinionul ne-a urmarit, avand prea multi ministri incompetent. Ne mintim spunand ca ministrii competenti au fost sabotati de sindicate sau de propriul aparat sau de OZN-uri si karma nefericita… Ne mintim crezand ca se poate reforma educatia cand de fapt nimeni nu are nevoie de ea.

          Si mai presus de toate ne mintim crezand ca fara economie de piata libera si cu un stat paternalist ce depadeste in unele cazuri chiar si fostul stat comunist ne va merge mai bine doar pentru ca avem mai multe partide, un Parlament si libertatea presei.

          Cautam zadarnic vinovati unde de fapt noi toti suntem la fel de vinovati (“-Tantzo, esti divina! ” “-Di vina suntem amandoi, Costele!”).

          Nw asteapta peste 10 ani de marasm, de mizerie si de captura a statului. Nu coruptia ne-a distrus, ci captura statului. Ne uitam in directia opusa uraganului.

          Ce ar fi trebuit sa facem? Sa contrapunem acestei miscari socialiste cancerigene un partid puternic de dreapta, unul real nu stanga aia revopsita de PNL. Sincer, am crezut o vreme ca USR ar putea fi sansa aceea. M-am inselat – USR isi contempla buricul si se bate cu homosexualii, reinventeaza teoria politica, insista pe un catch-all complet nefezabil, isi fagociteaza propriul lider si se ocupa cu actiuni in justitie, ca un fel de militia populara.

          Vreau sa spun ca reforma educatiei nu e posibila intr-un regim al stangii radicale. Ca nu exista educatie capitalista intr-un stat socialist, oricate grafitii I-ai desena pe frunte. Ca numai un partid schimba, nu si populatia. Populatia se poate doar revolta, dar nu va putea vreodata sa conduca. In fine, ca fara un partid de dreapta la putere, comentariile si protestele nu servesc decat la scaderea riscului de atac cerebral.

      • silicon_v spune:

        “Astfel, exclusiv la stat ar ramane doar ciclul primar- dar acesta foarte bine controlat, organizat si finantat. Restul s-ar duce treptat spre sectorul privat.

        Astfel, in loc de a ne bate capul cu o mai buna administrare a sistemului actual (care nu este si poate fi adaptat conditiilor capitaliste), ne-am lupta pentru o educatie flexibila, controalta in principal de legile de piata. ”

        Nu m-am considerat niciodata un socialist, dar nu mi se pare ok.

        Ca sa recapitulam: suntem o tara cu un coeficient Gini ridicat si cu discrepante uriase intre zonele dezvoltate ale tari si cele subdezvoltate.

        Sa lasi educatia incepand cu clasa a V-a pe mana in cea mai mare parte a “pietei”, Inseamna in fapt sa blochezi accesul la educatia la sute bune de mii de copii, daca nu mai mult.

        Sa ne gandim un pic: Ce educatie flexibila, controlata de legile pietei credeti ca se poate face in Dorohoi incepand cu clasa a V-a? Or sa fie investitori privati care sa se ocupe de scoli gimnaziale sau de licee acolo ca de o afacere privata? Cati din dorohoieni or sa aiba bani sa sustina asa ceva? Cum va creste abandonul scolar in conditiile astea?

        Dar in satul Salcia, comuna Burtoasa, judetul Valcea? Or sa aiba localnicii bani de scoala privata? Sau de bani ca sa isi dea copilul la oras de la 10-11 ani? Repet: cum va creste abandonul scolar in conditiile astea?

        Nu, nu sunt cazuri izolate, sunt cazuri generalizate in orasele mici si mediul rural. Fara invatamantul de stat din ciclul gimnazial si liceeal, riscam sa nu mai avem invatamant deloc.

        Dar poate ca m-am exprimat gresit vorbind de zonele astea. Limitarea accesul la educatie de calitate in functie de banii parintilor incepe deja sa se simta astazi chiar in zonele dezvoltate ale tarii. Chiar in Bucuresti, licee de stat foarte bune pierd masiv profesori catre liceele private.

        Evident ca discutam de niste oameni liberi si profesorii nu pot sa fie legati de glie (desi e o practica cvasi-generalizata sa isi pastreze cumva titularizarea si la stat, just in case, asta ca sa o spunem pe drepte). Evident ca initaitiva private nu trebuie limitata in vreun fel.

        Dar imaginati-va ce s-ar intampla daca sistemul public s-ar dezagrega complet la nivelul asta.

        E nasol pentru natie sa ai copii cu creiere bune, dar sa le pierzi, pentru ca piata, bani, concurente, bla-bla. Adica doar pentru ca tat’su nu are destul bani ca sa plateasca taxa anuala la o scoala buna.

        Sunt unii care isi permit sa aplice sisteme de genul “cine poate, oase roade”. Aia au alte conditii si isi permit importuri masive de creiere din alte tari, cand e cazul. Noi, nu prea.

        Ca sa va arat ca nu sunt socialist pana in maduva: daca doriti, eliminati orice ajutor social, orice ajutor de somaj, orice asigurare medicala doriti pentru o persoana care e ADULTA SI APTA DE MUNCA. Sa se descurce cum stie.

        Dar nu bloca accesul copiilor la un sistem generalizat de educatie de 10 clase. Chiar si asa chinuit cum e astazi. Statul (adica noi toti, ca statul nu e Dragnea si dobitocul celalalt cu genunchele) trebuie sa utilizeze fonduri publice rezonabile pentru un acces facil la educatie pentru orice copil din tara asta. E singura cale spre dezvoltare si recuperarea decalajelor dintre noi si occidental dezvoltat.

        Coreea de Sud a refacut in mod fabulous decalajele economice investind sume publice uriase in educatie zeci de ani, nu lasand piata libera sa se descurce. Asta inseamna sa stii unde vrei sa ajungi.

        Si a mai fost ceva ce face diferenta intre noi si Coreea. Acolo idea ca reusesti in viata prin educatie e sustinuta public pana la paroxism. Noi ne indepartam parca din ce in ce mai rau de sustinerea populara pentru asta. Si chiar ministrul asta al educatiei nu face decat sa confirme ca poti sa reusesti in viata mai ales prin cu alte metode.

        • Dedalus spune:

          Desigur, intr-o postare pe contributors nu poti pune un sistem intreg, asa cum il vezi. Partile pe care nu le descrii, apar inevitabil ca lasate in voia sortii.

          Dar nu e asa.

          Am amintit de diversificarea formelor de organizare. Diversificarea are doua caracteristici:

          a) Se face treptat, o perioada coexistand cele doua modalitati de organizare, cele noi si cele vechi. Mai mult, este evident ca unde caracteristicile de relief de exemplu exclud o privatizare reala, alte soluitii pot fi puse in practica.

          b) Presupune exact ce spune: diversificare. Astfel, avem scolile charter – scoli care sunt finantate de stat, dar la care managementul este independent (un fel de scoli private subventionate prin elevi), avem scoli comunitare, gestionate de comunitati (inclusiv in ce priveste angajarea profesorilor si conditiile puse acestora), avem scoli private finantate din afaceri si o multime de alte modalitati de organizare.

          Sistemul este de fapt pe jumatate prevazut in legislatie – prin “finantarea urmeaza elevul”

          Nu se pune in nici uin caz problema: daca ai bani dai copilul la scoala, daca nu – nu. Pe de alta parte, sistemul actual practic doar de stat taie si posibilitatile de progres ale celor care ar putea. Sa recuinoastem ca nu e drept ca de dragul “sanselor egale” sa ii transformam pe toti in ratati. Nici nu am putea imgaina un sistem perfect. Insa asa cum il descriu va fi cu siguranta mai bun decat cel prezent.

          Spuneam de atentia maxima acordata educatiei ciclului primar, prim mentinerea sa doar la stat. Aici privatizarea este imposibila, ori din pacate in Romania s-a privatizat primordial fix acest segment.

          Cauzele imposibilittii privatizarii educatiei primare sunt 3, dupa mine:
          1) nu este posibil controlul de catre societate sau de catre parinti, estea absolut imposibil sa alegi intre 2 scoli primare, cel putin in conditiile viitorului previzibil in Romania. Aici statul trebuie sa pastreze un rol determinant si exclusiv. Atat prin finantare cat si politica de personal. Exceptia ar trebui strict limitata la scolile primare confesionale sau de tip Waldorf/ Step by Step si acolo cu maxima grija.

          2) Tentatia profitului prin inselare este mult prea mare

          3) Scoala primara reprezinta baza educatiei, nu ne putem permite erori de nici un fel, pentru ca ele nu mai pot fi indreptate ulteror

          ===
          Sistemul de astazi care insista pe frecventarea scolii este unul in care ne furam caciula. Simplul fapt ca elevii stau la scoala nu inseamna nimic.

          Un elev care ajunge in clasa a XII-asi de abia stie sa citeasca e raportat ca “a frecventat scoala”. Cum credeti ca un astfel de cetatean “ne asigura perspectivele de deszvoltare”?!

          Eu spun ca este preferabil sa infruntam realitatea si sa vedem care sunt de fapt copiii care nu pot merge la scoala, sa vedem de ce, care sunt copii care de fapt frecventeaza scoala doar formal si sa vedem ce putem face pentru ei, decat sa infiintam programe mincinoase prin care se dau bani sau se fac meditatii pentru acei copiii. Un sistem bazat pe piata libera ar scoate toate acest lucruri la suprafata.

          ====
          Degeaba ne ferim de piata libera. Speranta ca fara ea putem avea o educatie eficeinta este iluzorie. Ori pe unde a fost posibila o educatie fara piata libera, ea a consfintit de fapt absenta sa.

          Avem de fapt 2 alterantive:

          1) o piata libera care sa ceara competente in loc de diplome

          2) un sistem de educatie care sa se chinuiasca la maxim pentru a furniza o educatie cat mai buna dar pana la urma inutila

          Toata lumea si-ar dori “si in caruta si in teleguta” = un sistem de educatie excelent intr-o economie de piata rigida, in care statul sa joace un rol determinant. E foarte greu sa convingi oamenii de imposibilitatea unor asemenea vise. Greu convingi cu vorba. Se vore convinge insa singuri cand va izbucni criza. Nu e asa depate, din fericire.

          Marea iluzie ca un sistem educativ eficeint ne-ar face sa ne dezvoltam lucreaza ca un anestezic administrat unui bolnav de cancer in faza terminala. Credem ca am gasit problema: durerea si ca daca o tratam, vindecam si cancerul. Nu! Trebuie vazut cum putem trata cancerul care a produs durerea. La fel, “caqncerul” nostru nu este educatia, ci disfunctionalitatea majora a pietei, rtigiditatea sa, incapacitatea sa de a pune in valoare pe cei care depun efort si fdace ceva pentru societate.

          ===

          Coreea de Sud are o economie speciala, bazata pe legaturi stranse intre stat si marile coirporati, cu integrare pe verticala si rol social asumat. Cetanii sunt legati de acele corporatii iar elevii sunt supusi unuji sistem educativ cumplit. Pe langa scoala obisnuita, fac si meditatii la nivel industrial, de fapt doar invata mai tot timpul.

          Dupa mine nu este ceva ce sa iti doresti. Sigur ca sta bine la teste Coreea de Sud. Dar plateste un pret cumplit: copilaria cetatenilor sai. Desigur ca este parerea mea, prin comparatie. Probabgil ca lor li se pare bine. Intrebarea nu e daca ei fac bine (e stat suvern, nu ii judec eu) ci daca noi am face bine facand la fel cu ei :-) )

  6. Cristian Felea Cristian Felea spune:

    Îmi este foarte greu sa înțeleg și imposibil sa accept ca in intervalul anual iunie – septembrie, cei care manageriaza învățământul romanesc (minister de resort, inspectorate) nu reușesc sa organizeze un nou ciclu anual de pregătire școlară. Este o totala lipsa de respect fata de profesori, elevi și familiile lor. Cum este posibil sa începi școală fără manuale, auxiliare aprobate și sa dai vina pe edituri pentru aceasta situație? Sau sa ameninți cu plângeri penale profesorii care aleg material didactic neaprobat – din vina cuI? – ca sa-și facă treaba, asa cum e normal, dacă tot a început școala. Sau cum este posibil sa cauți soluții pentru elevii care se trezesc ca nu pot face cursuri în spatii ce nu întrunesc conditiile de signoranta abia după începerea scolii? Nu se știa ca acele spatii sunt Improprii? Dar, dacă totuși se întâmplă astfel, întrebarea următoare este: de ce nu răspunde nimeni? În primul rand politic ministrul, cu o demisie de onoare.

    • Ela spune:

      Va impartasesc atat nedumerirea cat si revolta! Intr-adevar, este insuportabil ce se intampla cu invatamantului romanesc, in indiferenta totala si culpabila a responsabililor sai succesivi.
      Spun doar indiferenta, nu incompetenta si nici mediocritate flagranta, ca sa nu deviez discutia intr-o sterila desemnare a vinovatilor, ci sa incerc sa vad care ar fi solutiile…cu calm.
      Pornind de la “demisia de onoare” a ministrului – in contextul in care Premierul l-a felicitat pentru modul in care a asigurat inceperea anului scolar -, constat o discrepanta ireconcilabila intre exigentele noastre si ale guvernantilor!
      Or, NIMIC pe lumea asta nu se va corecta, daca NU E NEVOIE!
      Deci, ca scoala sa nu mai fie PERICULOASA, fizic, mintal si emotional, pentru elevi, profesori si parinti, este indispensabil ca responsabilii guvernamentali sa ADMITA ca astazi, ea este periculoasa!
      N-as spune ca, degeaba noi consideram situatia inadmisibila, cand Premierul o gaseste idilica, ci as propune sa ne servim de aceste afirmatii iresponsabile, ca sa initiem ceva concret si, in fine, constructiv, in interesul viitorului acestei natii!
      In opinia mea, PSD&ALDE au atins 2 limite decisive : a capacitatii lor de guvernare, si a rabdarii noastre!
      Daca, si altii considera la fel, solidaritatea constructiva dintre noi, va genera modalitatile aplicarii singurei solutii care convine unei situatiei extreme : eliminarea cauzelor care produc efecte pe care nu le mai suportam!
      Mai bine un sfarsit dureros, decat o durere fara sfarsit.

    • Dedalus spune:

      Ministerul incompetent si iresponsabil – asa cum rezulta din postarea Dvs. – este efectul si nu cauza acestei situatii.

      Altfel spus, oricati ministri ai schimba si orice masuri administrative vei lua, lucrurile nu se vor imbunatati semnificativ. Poate doar la nivel formal.

      Dvs. va revboltati si e legitima revolta. Dar v-ati gandit vreodata ca pentru multi deja actualul sistem a devenit un rau inevitabil, fata de carte si-au gasit deja solutii alternative? Sa amintim doar de studiile in strainatate.

      Intrebarea fundamentala nu este de ce este asa, ci de ce nu se poate schimba? Pentru ca veti fi de acrd cu mine ca trebuie sa fie “ceva putred in Danemarca” de nu se poate schimba in 27 de ani, ba chiar sa se schimbe in rau. De ce e posibil? De ce aceasta revolta la nivel individual nu se transforma intr-o forta reformatoare? De ce partidele nu pun nimic in oferata lor educativa decat niste lozinci obosite si fara sens, si totusi sunt votate?

      De ce nu se schimba educatia in Romania? De ce nu este posibila reforma sa?

      Raspunsul simplu este ca nu e nevoie de reforma. E nevoie doar de diplome. Intrebvarea uirmataore este evident, de ce e nevoie de dipl;ome si nu de competente? Raspunsul meu e asa:

      a) Piata muncii e prea rigida, pra puternic reglementata si blocata de legislatie depasita. Nu e usor sa reformezi piata muncii. A se vedea ce pateste MAcron. Dara fara asta nu se paote imagina o reforma a educatiei.;

      b) Piata muncii e dezechilibraqta. Un stat, o administraatie mamut plateste gras funcionari multi a caror competenta este in mod obiectiv imposibil de masurat (ganditi-va practicf, nu la soluitii de birou). Caand ai salarii mari fara prea mare efort in admin istratia de stat, de ce te-ai mai cazni sa mergi in privat unde ai fi platit mai prost si ai munci mai mult?!

      c) Antreprenoriatul este blocat adminstrativ prin tot felul de masuri si prevederi mai mult sau mai putin oculte

      d) Avem un fenomen de “captura a statului” (prozaic “a fura cu legea in mana”) ce distorsioneaza puternic piata. Paita achizitiilor publice e dominata de impostori, intermediari si persoane “cu relatii”. Acestea nu comit infractiuni din categoria coruptiei (sunt prea “buni” pentru asa ceva) ci determina aparitia unor legi, ordine, instructiuni care le sunt lor favorabile. Cu concursul autaoritatilor publice sau profitand de naivitatea acfestora (sau din ambele motive).

      Cand vorbesc despre reforma eduacatiei spun si ca ea nu este posibila izolat, in absenta corectarii acestor procese sociale din afara sa. Iar aceasta corectare nu se va putea face prin politici de stanga, interventioniste. Cel putin din simplul motiv ca intr-o astfel de politica rolul pietei libere e minimizat. Iar piata libera este principalul (si de nelipsit) aliat al reformei educatiei. Nu poti face una fara alta.

  7. Mircea Ordean spune:

    Eu unul mă feresc de vorbe precum aberație și imbecilitate, chiar și privind doar pe ceilalți.

  8. victor L spune:

    “Genunche” a vorbit iarasi: “In viata, ca si in politica, exista greseli si exista erori. Greselile se pot corecta, erorile nu”.
    Eu zic ca are oarece dreptate. Pentru greseli te poti ruga Celui de Sus sa te ierte; erorile nu sint prevazute in Cartea cu Rugaciuni :P



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Daniel Funeriu


Daniel Funeriu

Ministru al învățământului din 2009 până în februarie 2012. În anul 1999 a obținut titlul de doctor în chimie la Universitatea Louis Pasteur din Strasbourg, sub coor... Citeste mai departe


Bucharest Science Festival 2017

Bucharest Science Festival 2017, 27 septembrie - 1 octombrie

Cateva dintre evenimente:
  • Exploratorii frontierelor Cosmice - Conferința susținută de Prof.l Mark McCaughrean, Senior Advisor pentru Ştiinţă şi Explorare în cadrul Agenţiei Spaţiale Europene
  • Food Evolution - Cum decidem cum să ne hrănim? - vizionarea documentarului Food Evolution + o discuţie prin Skype cu scenaristul şi producătorul lui, Trace Sheehan
  • Atelierele de chimie Kids' Lab
  • Atelierele GeneEd - ateliere practice de extragere a ADN-ului
  • Noaptea Cercetatorilor de la Muzeul Muzeul Naţional de Istorie Naturală "Grigore Antipa" si de la Muzeul National de Geologie

Pentru detalii despre programul complet al festivalului și rezervări vă invităm să vizitați siteul www.BucharestScienceFestival.ro.

E randul tau

Nu se pune problema „acceptării” anonimatului. Pur și simplu nu am fost întrebați, am fost r...

de: Gabriel Fornica-Livada

la "Învățământul care îl merităm. Despre țapul ispășitor și arderea canapelei"

Cauta articole

septembrie 2017
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Aug    
 123
45678910
11121314151617
18192021222324
252627282930  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)