Cred că ați auzit deja de „Alcatraz: țapul ispășitor”. Este un joc de societate foarte intrigant unde principalul scop este acela de a dispune de un individ care să țină spatele tuturor pușcăriașilor ce doresc să evadeze din cea mai temută închisoare din lume, Alcatraz. Să zicem de la bun început că, acest personaj poate fi oricine, deși nimeni din cei ce joacă nu și-o dorește. Oricine poate face cărțile evadării, oricine dictează reguli, dar sarcinile se îndeplinesc în așa fel încît, cel puțin teoretic, gardienii să nu observe planurile acestora. Jocul se bazează pe înșelarea loialităților atît cît să poată construi atmosfera conspirativă din penitenciar și să se sustragă imaginii de țap ispățitor. Oricine riscă, oricine se poate face indispensabil, oricine poate analiza judicios situații. În fine, oricine simulează orice îl va putea despărți de pecetea de „țap ispășitor”. Fiecare jucător rîvnește să evadeze, însă doar unul singur va rămîne păcălit, în cele din urmă, deținut. Dar nu cumva există ceva mai genial decît atît ? Nu cumva putem să salvăm înclusiv „țapul ispășitor” ? Cărțile pot fi făcute în așa fel încît să nu existe riscuri și toată lumea să cîștige. Să vedem cum!
Parteneri de „Alcatraz”. Începând cu 2006 există o lege de executare a pedepselor, încă în vigoare, foarte permisivă cu deținuții ce intenționează elaborarea unor lucrări cu caracter științific (cf. http://www.snlp.ro ). Inițial, legea oferea timpi de elaborare în afara penitenciarului pe perioada derulării și a elaborării acestei lucrări, iar nu mai mult. Așadar, nu constituia încă un bonus în a recalcula zilele de detenție. Conform datelor furnizate de către Sindicatul Național al Lucrătorilor de Penitenciare, una din sursele principale ale prezentului articol, aflu că „…prin Legea 254/2013, cîștigul raportat a fost fixat la 30 de zile pentru fiecare lucrare, fară a se stabili limite sau condiționări. În cronologia normativă a acestor legi (2006-2014), ordonanțe sau hotărîri (OUG 3, HG 1897, HG 113 care modifică HG 1897 și, în fine, un OUG 3 ce permite aplicarea acestor ultime două hotărîri de guvern, cf. www.snlp.ro), apare ca un corolar în 2011, decizia ANP 619/14.10.2011 [http://inside-out-solutions.net/2016/01/09/decizia-dg-anp-nr-6192011-extras-lucrari-stiintifice/#more-358], ce reglementează „metodologia pentru acordarea zilelor considerate executate ca urmare a elaborarii de lucrari știinfice publicate sau a inventiilor brevetate de catre persoanele private de libertate” [cf. www.snlp.ro]. Este o decizie semnată de către chestorul de penitenciare dr. Ioan Băla, director general al Administrația Națională a Penitenciarelor (ANP). Acest document cuprinde șase capitole și patru anexe. Punctul de interes analitic este conținutul secțiunii a 8a, cap. II, care se referă la „ acordarea zilelor considerate executate ca urmare a elaborarii de lucrari știinfifice [sic!] publicate sau a inventiilor brevetate de catre persoanele private de libertate (pg. 24-27, art. 63-85) – decizia 619.lucrari”.
Am identificat primul jucător în „Alcatraz”, contînd foarte mult și, în mod egal, pe partenerii din penitenciare, autorii de cărți „științifice”: criminali, tîlhari, membrii ai organizațiilor criminale, proxeneți, manipulatori de mite, artizani ai abuzului în serviciu, ai traficului de influență etc. În „Alcatraz”-ul general vor mai intra și alți parteneri, precum zeci de profesori universitari și de conferențiari, membrii a multor universități de stat și private, ai unor institute a Academiei Române, membrii evaluatori ai Colegiului Național al Cercetării Științifice din Învățămîntul Superior (CNCSIS), Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci (OSIM), directorii de penitenciar, coordonatori ai „sectorului educație” și asistenți psihosociali (vezi și articolul HotNews din 12 ianuarie 2016, http://anticoruptie.hotnews.ro/stiri-anticoruptie-20721865-dna-incepe-cercetari-cazul-puscariasilor-scriitori.htm). Vom citi împreună, succesiv.
Reguli ale jocului în „Alcatraz”. Cum spuneam mai sus, secțiunea a 8a, §1 dispune de regulile generale aplicabile activității de elaborare ale unei lucrări științifice sau invenții. Ce demersuri trebuie să facă persoanele condamnate care doresc să realizeze lucrări științifice sau invenții? Mai întîi, nu trebuie să pretinzi „administrației așezămîntului de detenție obligația achitării de taxe, a suportării unor cheltuieli ori a asigurării accesului la: bibliografie de specialitate, bază materială, tehnică, tehnologie, echipamente IT sau alte materiale utile” (art. 66). Fiecare deținut este cel care se finanțează în tot acest demers „științific”, avantajele fiind cu totul altele, citez din art. 63-65:
„Persoanele private de libertate, care au publicat lucrări științifice sau care au elaborat invenții brevetate li se calculează partea din pedeapsă executată pe baza muncii prestate, în condițiile legii de executare a pedepselor (vezi supra cronologia actelor normative!). Intră în categoria lucrărilor științifice:
a) lucrările publicate în reviste științifice recunoscute, la data publicării, de Colegiului Național al Cercetării Științifice din Învățămîntul Superior (CNCSIS);
b) lucrările publicate la edituri recunoscute, la data publicării, de către Colegiului Național al Cercetării Științifice din Învățămîntul Superior (CNCSIS);
c) comunicările științifice susținute la o conferință națională sau internațională și publicate în analele manifestării științifice.
Este asimilată muncii prestate, activitatea de cercetare, care s-a finalizat prin obținerea brevetului de invenție eliberat de Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci (OSIM).” [sursa citată: https://allsoldotorg.files.wordpress.com/2016/01/decizia-619-lucrari.pdf]
Voi demonstra succesiv că aceste reviste, edituri „recunoscute CNCSIS”, la data publicării lucrărilor unei largi majorități de deținuți, nu sunt nicicum acreditate de către instituția invocată în regulamentul ANP, dimpotrivă, nici CNCSIS nu mai există succesiv lunii martie 2011. Dar să revenim la regulile „Alcatraz”!
Sectiunea 8a, §2, aduce lămuririle necesare în privința lucrărilor știintifice publicate, așadar, condamnatul poate solicita directorului de penitenciar, conform unei cereri tipizate, anexa 22 [https://allsoldotorg.files.wordpress.com/2016/01/merged_document_3.pdf], stabilirea unui program de lucru în vederea elaborării unei asemenea cercetări, specificînd titlul lucrării, domeniul, termenul estimat de finalizare a lucrării, recomandări [*persoanele menționate și sugerate de către deținut pentru recomandarea acestei lucrări sunt contactate atît de către deținuți, dar și de administrația penitenciarului]. În art. 69 (2) se precizează că, „recomandarea privind relevanța tematicii în domeniul ales, trebuie să aparțină unui profesor universitar sau a unui conferențiar universitar”. Ulterior, „o comisie de selecționare și repartizare la muncă analizează cererea” (art. 71), după care începe o „negociere” asupra spațiului desfășurării activității de cercetare, acesta putînd fi atît în penitenciar, cît și în afara penitenciarului, tot comisia de mai sus (din penitenciar) deliberînd asupra programului de lucru și a locației destinată activității de elaborare (art. 73), alături de „coordonatorul sectorului educație și asistență psihosocială” (n. aut. preot? profesor? asistent social?); în cele din urmă, directorul unității aprobă sau respinge o astfel de solicitare (a deținutului) și de analiză (coordonatorul de sector). Art. 74 este și mai palpitant, (1) „ținerea evidenței timpului afectat elaborării lucrării” se face pe baza „tabelului nominal, completat de educatorul desemnat de coordonatorul de educație și de asistență psihosocială”, iar (2) ne lasă fără prea multe informații: „…cu ocazia transferării, ridicării în cercetări, întreruperii executării pedepsei sau liberării, tabelul nominal de scoatere la muncă și documentele care au stat la baza aprobării elaborării lucrării sau invenției se clasează în dosarul individual prin grija serviciului/biroului evidență și organizarea muncii.” Cu alte cuvinte, cred că sunt îndeplinite toate condițiile ca această cercetare să fie efectuată oriunde, iar noi să nu avem dreptul de a verifica tempourile și locațiile de lucru. Doar directorul de penitenciar își asumă totul pe semnătura, căci oricum, ulterior întreruperii executării, tabelul nominal de scoatere la muncă și cam toate documentele care mijlocesc informarea asupra întregului proces, se clasează prin „…grija serviciului de evidență și de organizare a muncii.” Să continui cu povestea!
Art. 77, (1) În mod judicios, deținutul se va „…adresa administrației penitenciarului în momentul finalizării lucrării, oferind simultan spre aprobare, valoarea acordării zilelor de cîștig; (2) la cererea depusă, deținutul trebuie să anexeze lucrarea științifică publicată, în original,” chiar dacă nu se specifică unde poate fi consultată și ce beneficii aduce comunității științifice tout court. Există o portiță și pentru cei ce nu reușesc să publice în revistele acreditate de către CNCSIS, „…pot fi stimulați prin acordarea uneia din recompensele prevăzute de Legea de executare a pedepselor privative de libertate.” (art. 78). În mod analog se procedează cu invențiile. Secțiunea a 8a, §4 declară apoteotic, art. 83 (1): „Directorul unității poate aproba solicitarea persoanei condamnate, repartizată în regim deschis, de a desfășura demersuri practice de cercetare în vederea elaborării unei lucrări științifice sau invenții, care presupun acces la bază materiala, la tehnică ori la tehnologia existentă în afara unității, ținîndu-se cont de conduita persoanei private de libertate și de participarea constantă a acesteia la activități în afara locului de detenție fără supraveghere. (2) Persoana privată de libertate are obligația de a pune la dispoziția administrației penitenciarelor documentele care atestă acordul instituțiilor, institutelor sau centrelor de cercetare cu privire la utilizarea bazei materiale proprii, precum și intervalul orar destinat utilizării acestuia.” Mai mult decat atît, art. 85 lasă complet libertatea ca aceste persoane studioase să poată participa la activități lucrative, de instruire școlară și formare profesională, în interiorul sau exteriorul așezămîntului de detenție, cu condiția respectării programului de lucru și a dispozițiilor legale privind durata muncii prestate.
Facînd un rezumat, nici „Alcatraz”-ul, trebuie să recunosc, nu mai este ce a fost odată: poți „evada” la orice oră, ba chiar te poți intoarce oricînd dorești, suficient să ai un director de „Alcatraz” înțelegător, permisiv, într-o perfectă sintonie cu deținutul studios, cu profesorul coordonator, cu institutele de resort, respectîndu-le tuturora programul de lucru. Poți oricînd ieși din „Alcatraz”, nimeni nu te va suspecta că nu te vei întoarce vreodată, nu este nevoie să ai temeri, toți știu că te vei întoarce cu temele făcute, cu invențiile puse la punct, cu recunoașterile la zi, apt să îți reduci pedeapsa. Profesori universitari și conferențiari îți stau la picioare, edituri fără comitete științifice vor gira fără probleme cercetarea ta, ele au recunoașterea unui imaginar CNCSIS și a OSIM, comisiile sub pălăria UEFICSDI si a MECTS au deja expertiza pe valoarea adăugată, nu pierd niciun efort, nici măcar cel al deținuților din „Arcatraz”. Totul este pus la punct „ca la carte”, iar fenomenul este definit de către Sindicatul Național al Lucrătorilor în Penitenciare, Penal Academic Escape. Cum, exista posibilitatea evadării din „Alcatraz” conform legii? Aparent, sindicaliștii mai sus menționați, par sceptici, încă nu au găsit soluții, tricksteri pentru cauza cea bună și nici măcar urmă de vreun „țap ispășitor.” Povestea continuă, vă propun să ne gîndim un pic la edituri împreună, in primis la recunoașterea lor, căci brevetele sunt oricum în minoritate.
De ce „Alcatraz” se bazează pe CNCSIS și de ce este cercetarea atît de importantă pentru deținuți? Motivul este mult mai banal decît credeți: pentru că aceste instituții de omologare a cercetării nu există și nu au existat niciodată așa cum le-a programat ANP sau „Alcatraz”! La o minimă investigație a datelor prezentate în website-ul (nu reiese cînd este ultima oară adus la zi cu datele!) CNCSIS [http://cncsis.gov.ro/Public/cat/523/Legislatie.html], rezultă că acesta „este organismul abilitat cu evaluarea în vederea atestării sau acreditării capacității de a desfășura activități de cercetare-dezvoltare a instituțiilor de învățămînt acreditate [cf. OG 57 2002, care se modifică și completează cu OG 6 2011, respectiv HG 551 2007]. CNCSIS este organul consultativ al METCS și al UEFICSDI din februarie 1994 și pînă în 2011, astfel că este extrem de greu de înteles cum decizia ANP 619 din noiembrie 2011, poate viza o instituție care practic se desființează cu doar cîteva luni inainte de data emiterii documentului ANP: 14 octombrie 2011.
Revenind pe firul acreditărilor, mă concentrez iar pe edituri și înțeleg că CNCSIS este responsabil doar pînă în martie 2011 [vezi editurile acreditate pînă la data indicată aici: http://cncsis.gov.ro/userfiles/file/CENAPOSS/Edituri_partial_2011.pdf], chiar dacă din sursa web indicată, nu rezultă criteriile de evaluare a editurilor, ci doar a revistelor academice. Cine sunt membrii CNCSIS? Sunt în număr de 37, între care și actualul ministru METCS, prof. univ. dr. Adrian Curaj (vezi aici lista completă a membrilor CNCSIS). Nu o sa fie nevoie însă să întîrzii cu comentarii în marginea numelor membrilor, ci voi preciza doar că schimbări de guverne au determinat reorganizarea CNCSIS, evaluarea acestor edituri fiind preluată de către un alt comitet, omolog, anume Consiliul Național al Cercetării Științifice (CNCS). Se menționează pe website-ul CNCS, că această instituție a funcționat din martie 2011 și a fost generată tot de un act normativ, anume de OG 3794 și 3795 din 2011 [vezi aici]. Pulsul acreditărilor este fluctuant, în martie 2013 aflăm într-o știre HotNews de demisia în bloc a membrilor CNCS. Așadar, între martie 2011 și aprilie 2013, se acreditează „din nou” editurile cu caracter științific, de această dată respectîndu-se minime criterii de eligibilitate, cel puțin pentru domeniul umanist și social (vezi aici) :
- existența unei pagini web a editurii;
- folosirea sistemului peer review;
- respectarea obligativității de depozit legal și trimiterea, începînd cu anul 2011, unui exemplar din fiecare carte tipărită în limba română, din domeniul vizat, la Biblioteca Națională a Republicii Moldova;
- revocarea de către CNCS a recunoaşterii şi ierarhizarii unei edituri în cazul în care la dosarul de evaluare au fost depuse informaţii false, în cazul constatării nerespectării condiţiilor de participare la procesul de evaluare, precum şi în cazul nerespectării condiţiilor asumate conform contractului încheiat cu CNCS ulterior procesului de evaluare (pentru editurile A şi B)
O altă notă importantă, acreditarea editurilor de către CNCS nu este nelimitată, ci revistele și editurile care au obținut o categorie CNCS (edituri în domeniul umanist și științe sociale) în sesiunea 2011, va fi valabilă pînă în anul 2014 inclusiv, în condițiile respectării conduitelor editoriale. Pentru editurile tehnice nu există comisii de acreditare, ci doar competiții de finanțare, așa cum reiese din website-ul Autorității Naționale pentru Cercetare Științifică și Inovare (vezi detalii aici). Recapitulînd, cu riscul de a mă repeta, șefii din „Alcatraz” se bazează pe regulamentul ANP 619 din noiembrie 2011, fără să știe că din martie 2011 CNCSIS nu mai acreditează edituri, că cele acreditate din 2006 pînă în martie 2011 nu sunt acreditate conform unor criterii riguroase de eligibilitate, că CNCS reacreditează doar editurile care au depus dosarul în sesiunea de la finele anului 2011 și că cele acreditate au validitatea acreditării doar pînă în 2014, inclusiv. Desigur, mă refer la editurile cu profil umanist și social, pentru că literatura tehnico-științifică nu are termeni de acreditare, ci doar competiții anuale de finanțare. Dacă informațiile furnizate de către website-urile instituțiilor citate de pînă acum sînt eronate, atunci implicit opinia publică și eu sîntem induși în eroare. Deținuții, cu mici excepții, nu se pot baza pe evaluările CNCSIS, cu atît mai puțin cu cît foarte multe din editurile la care au publicat ori le-a expirat termenul de acreditare, ori pur și simplu, nu au fost niciodata acreditate sau acreditabile. Dacă Ministrul Justiției în funcție, dna Rodica Prună va citi acest articol, îi va fi cu mult înlesnită intenția analizei pe care promite să o întreprindă în acest sens, însă va trebui să ofere grabnic răspunsuri precise opiniei publice. De asemenea, Ministrul MECTS, dl. Adrian Curaj, în calitate de fost membru al CNCSIS și de fost director al UEFISCDI, instituția care asigura sprijinul tehnic și executiv pentru activitatea CNCS, va trebui să ofere răspunsuri foarte precise cu privire la incorporarea atribuțiilor CNCSIS în corpul normativ al ANP, exact în momentul în care instituția cu pricina devine o fantomă. Trebuie să avem un tablou foarte clar al raportului instituțional dintre ANP și CNCSIS, la momentul semnarii deciziei 619 din 14 noiembrie 2011.
Cine sunt savanții din „Alcatraz”? Desigur, îi stim pe nume și stim că mulți dintre ei sînt VIP-uri, dar vă asigur că și fără nume tot o să ne atragă atenția, dau doar cîteva exemple răzlețe:
- 2007, un deținut condamnat la 7 ani închisoare pentru perversiuni sexuale, scrie volumul „Viața și timpul lui Vlad Dracul”; nu sunt semnalați coordonatorii și nici edituri acreditate, este un scriitor pur și simplu; [http://www.romaniacurata.ro/wp-content/uploads/2016/01/2007.pdf]
- 2007, un alt deținut condamnat la 6 ani cf. legii spălării de bani, efectuează o cercetare cu tema „Cercetări și politici de marketing internațional”, publicată de la o editură universitară de stat, coordonată de către un profesor universitar;
- 2012, de la un condamnat pentru omor calificat la 15 ani de detenție, putem afla multe despre „Detenție și educație morală”, cercetarea fiind publicată la o editură universitară particulară, iar coordonatorul științific este un conferențiar universitar;
- 2012, condamnatul O.C. publică la o editură universitară renumită, cercetarea „ABSTRACT BOOK al conferinței”, coordonat fiind de către un reputat inginer profesor universitar; [http://www.romaniacurata.ro/wp-content/uploads/2016/01/2012.pdf]
- 2013, un proxenet condamnat la 5 ani de închisoare, ne oferă cercetarea cu titlul „Soluții energetice eficiente de răcire și de încălzire”, sub eficienta coordonare a unui profesor inginer doctor;
- 2013, un condamnat la 15 ani omor calificat, livrează comunității academice o cercetare comparativă asupra „revizuirii conținutului și limitelor revizuirii administrative și judiciare a evaluării profesionale a magistraților”, cercetare publicată la o prestigioasă editură academică transilvană de stat;
- 2013, deținutul a cărei condamnare este de 4 ani pentru complicitate – înșelăciune, ne oferă volumul „EDUCATIE JURIDICA”, cercetare girată tot de o renumită universitate transilvană; [http://www.romaniacurata.ro/wp-content/uploads/2016/01/2013.pdf]
- 2014, este anul în care deținuții încep să scrie mult mai multe volume (peste 50), devin mult mai prolifici și beneficiază de tot sprijinul coordonatorilor, al universităților de stat sau private, de edituri care mai de care mai importante pentru comunitatea academică; [http://www.romaniacurata.ro/wp-content/uploads/2016/01/2014.pdf]
- 2015 este prin excelență anul de vîrf în cercetare a sutelor de deținuți din „Alcatraz” dar și anul în care scade acreditarea editurilor recunoscute de către CNCS/CNCSIS, iar aceștia, ca un făcut, trag să devină specialiști în teologie, în științe politice, în științe sociale, în jurisprudență etc. [http://www.romaniacurata.ro/wp-content/uploads/2016/01/2015.pdf]
Pentru documentare, toate tabelele în care sunt înregistrate cercetările celor din „Alcatraz” sau rețeaua penitenciarelor din juristicția ANP, sînt disponibile on-line astfel încît oricine le poate studia atent, așa cum și eu am facut-o. Mi-am făcut judicios datoria, asta-i mania cercetătorului, trebuia cumva rezumată activitatea laborioasă a „Alcatraz”, a membrilor ei, deținuți sau mai puțin, decidenți sau mai puțin, a rețelelor interdependente dintre lumea universitară, pușcăriași, edituri flămînde și oropsite cu sau fără acreditări, a lumii ne-norocite de noi cei ce căutăm țapi ispășitori cînd aceștia nu există. Este doar un început, restul vor rezolva miniștrii implicați, care ne sunt datori cu multe răspunsuri, în mod special această strînsă legătură între instituții precum ANP, CNCSIS, MECTS, universități și edituri, așa spus, acreditate sau recunoscute științific.
Pentru încheiere, avansez ipoteza celei mai marețe evadării din „Alcatraz”, cea cu acte în regulă sau pe cea a Penal Academic Escape:
1) pușcăriașul solicită doi coordonatori științifici, conferențiar sau profesor universitar;
2) pușcăriașul apelează la edituri recunoscute de catre foruri de cercetare care tocmai își incheie activitatea și numai „Alcatraz” le mai dă un sens;
3) pușcăriașii dau tirajele la topit, iar cărțile nu există sau sunt de negăsit în rețeaua de biblioteci, contează doar că editura a încasat o sumă importantă de bani pentru un tiraj oarecare;
4) puscăriașii sînt pe același plan cu cercetătorii pentru că zeci de profesorii universitari, conferențiari, decidenți mai mici sau mai mari, universitati, fie de stat, fie particulare le girează nebunia, iar ANP, CNCSIS, MECTS sunt niște instituții numai bune să regenereze musca apteră;
5) pușcăriașii semnează pe propria lor răspundere un angajament prin care se obligă „să elaboreze o lucrare științifică/invenție, să respecte normele de bună conduită în cercetarea științifică, dezvoltarea tehnologică și inovare” [vezi aici]
6) pușcăriașii și instituțiile mai sus citate, chiar contează pe tacerea și lipsa de replică a întregii comunități științifice reale, nimeni nu s-a delimitat, nimeni nu a cerut socoteală cu adevărat (în termeni legali, iar nu de opinie), contribuțiile deținuților sunt tacit recunoscute de toți.
Epilog. Tocmai citesc un raport al unei organizații americane sprijinite de Bureau of Justice Assistance, [vezi aici] și înteleg că există o comunitate a deținuților tutelată de către legi ale SUA, la care se alătură programe serioase de educație specifică, ceea ce este mai mult decît benefic. Cu toate acestea, orice cercetare sau produs intelectual generat de către un deținut este riguros examinat, un întreg aparat operațional este pus la punct, pînă și coordonatorii științifici sunt supuși unui peer-review asumat de parteneri independenți.
__________________
*Sintagma Penal Academic Escape am preluat-o de pe website-ul Sindicatului Național al Lucrătorilor în Penitenciare, accesat în data de 11.01.2016, ora 16.00
A consemnat în 12 ianuarie 2016, ptr. contributors.ro, Daniela Dumbravă, cercetător temporar asociat al Università Cattolica del Sacro Cuore, Milano (Departamentul de Istorie Modernă), colaborator al Centrului pentru Resurse Civice.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Excelent articol.
De ce nu se sesizează nişte procurori, pentru obstrucţie la adresa Justiţiei. Prin Alcatraz , însăşi Soluţia Justiţiei(soluţia aleasă de un judecător) este alterată utilizând ilegalităţi.
-e simplu de demonstrat şi sancţionat că e imposibilă redactarea unor cărţi într-un interval scurt de timp.
-e simplu de demonstrat că a fost imposibil accesul la resursele bibliografice la care fac referinţe lucrările respective.
-e şi mai simplu de demonstrat , că intenţia autorilor prolifici e de alterare şi influenţare a unor decizii judecătoreşti.
-utilizând metode de anchetă judiciară se pot obţine evidenţe privind eventuale foloase necuvenite ale conducătorilor de lucrări ştiinţifice.
Bun, se cunosc autorii prolifici, informaţia e publică, se cunosc şi cei care au girat lucrările respective…
De ce nu se i-au măsuri legale şi predictibile, nu de la nivel de ministru, parlament, ci la nivelul de procuratură regională etc, imediate ca fenomenul respectiv să înceteze imediat??
Multumesc pentru aprecieri! Suntem in sintonie, iar articolul este o provocare pentru ca punctele mentionate de dvs. sa fie analizate serios, asa cum si complicitatea institutionala denuntata de mine in articol. In mod normal, toate aceste institutii ar trebui sa ofere fiecare din ele un raspuns oficial si sa aloce timp pentru solutii punctuale.
Citesc ca DNA-ul s-a sesizat. Deci, sa vedem.
Pentru că altfel, e foarte previzibilă mutarea U.E
MCV şi niema Schengen.
Şi atunci toate cheltuielile de vizită prin străinătăţuri ,sisteme de securizare a frontierelor, campanii PR,campanii anticorupţie…care au costat contribuabilul o avere sunt egale cu zero rezultat. Şi iarăşi frustrare la maximum şi revine feroce tema duşmanilor din exterior alimentate chiar de autorii prolifici şi giranţii lor.
La modul serios, „gulerele albe” nici n-ar trebui să facă închisoare. Ar trebui să li se ofere ocazia să plătească de 3 ori prejudiciul în schimbul unei pedepse cu suspendare, iar statul și societatea în ansamblu ar ieși mult mai câștigate dintr-un asemenea târg.
Pedeapsa cu suspendare rămâne oricum în cazier, interzicerea drepturilor pentru o perioadă oarecare de ani rămâne și ea valabilă, deci pericolul social e practic înlăturat. Societatea are nevoie să se protejeze de tâlhari și de violatori ținându-i în închisoare. Dar nu de ”gulere albe” cărora li se poate interzice pur și simplu accesul la orice funcție, fie chiar și administrator de bloc. Societatea nu câștigă nimic prin faptul că Gigi Becali e în închisoare, e doar un mod de a oferi satisfacție publicului, dar asta nu prea mai are nimic de-a face cu justiția.
„Gulerele albe” primesc cate 3 sentinte de viata + confiscarea averii + amenzi + cheltuieli de judecata in tari cu apa calda…
@ bogdan192 – poți să dai un exemplu concret?
http://blogs.wsj.com/law/2013/12/11/a-reordering-of-the-top-10-white-collar-prison-sentences/
Madoff era la mijlocul listei.
Astfel de sentințe nu se explică decât prin aberația vizunii americane ”130 de infracțiuni similare x 5 ani = 650 de ani de închisoare”. Asta nu e justiție, asta e manifestare tipic neofascistă a unui stat care guvernează prin teroare. Vorbim despre o țară unde se aplică pedeapsa capitală și unde polițiștii împușcă mortal suspecți pe stradă fără a fi trimiși în fața justiției, așa e? Și adevărul e că pe vremea când Germania nazistă făcea același lucru, ”țările cu apă caldă” nu aveau nimic împotrivă să se așeze la aceeași masă de negocieri.
Vorbim despre o țară unde se pot pierde alegerile în ciuda unui număr mai mare de voturi obținute fiindcă o curte de justiție ordonă încetarea renumărării voturilor. Renumărare desfășurată într-un stat al cărui guvernator este tocmai fratele celui care va câștig alegerile ca urmare a acelei decizii.
Vorbim despre io țară unde în urma acelei decizii, un grup de petroliști ajunge la guvernare și invadează Irak-ul sub pretextul existenței unor arme de distrugere în masă. Deși același grup de petroliști ajunge să compromită proprii agenți CIA fiindcă nu găsiseră urme ale acelor arme de distrugere în masă. Iar când justiția își spune în fine cuvântul și condamnă un trepăduș ca Scooter Libby, președintele îl grațiază. Cam în maniera în care Ion Iliescu l-a grațiat pe Miron Cozma. Tre’să recunosc, bun exemplu de ”țară cu apă caldă” v-ați ales. Despre Singapore ce-ai putea să ne spui?
De ce nu scrii un articol?
Ai cerut o informatie, primul caz care mi-a revenit in memorie a fost cazul Madoff, ti-am oferit referinta.
In rest ,
Fara sa te simti insultat,
I don’t care.
Mai concret, adica, pe caz: „Becali” sa fie lasat in libertate (desi când a fost bagat in puscarie se minuna lumea ca doar pentru asta l-au bagat? … ca ar mai fi 1000 de motive mai serioase dar daca nu sunt probe, mergem pe metoda Al Capone) si ca compensare sa scrie carti, eventual sa predea la universitati ca sa ne invete pe toti cum se face banu’.
Pai ne-a mai explicat recent la televizor chiar el, zeul zer(o)ului intelectual revenit in libertate fara ambitii politice (zice deocamdata dar are sanse reale la presedintie).
Asa ne vor da lectii si altii si va trebui sa-i ascultam cu gura cascata. Se incalzeste pe tusa dom’profesor sa ne invete adevarata cale.
Suntem de acord, cel putin partial. Nu uitati insa ca articolul denunta in primis decandenta vocabulei „cercetare” in Romania, chiar daca intr-o maniera indirecta. Am minimizat intentionat nume si am aratat in ce situatie grotesca ne aflam, noi cei ce formam comunitatea academica reala, cata vreme institutii precum ANP si CNCSIS (? mai exista din 2011) ne aduc in acest punct. Indiferent cum, nu am vazut proteste de amploare ale cercetatorilor in ce priveste „contributiile stiintifice” ale acestor domni cu sau fara „gulere albe”.
Cercetarea românească e oricum o glumă proastă și la fel era și pe vremea lui Ceaușescu. Savanta de renume mondial beneficia de întreaga considerație a cercetării românești.
„La modul serios, “gulerele albe” nici n-ar trebui să facă închisoare. Ar trebui să li se ofere ocazia să plătească de 3 ori prejudiciul în schimbul unei pedepse cu suspendare, iar statul și societatea în ansamblu ar ieși mult mai câștigate dintr-un asemenea târg.”
Ciudat mod de a vedea justitia aveti. Unul care a furat o gaina, 3 ani in puscarie. Ca nu e guler alb. Unul care a furat 10 milioane de euro din sistemul de sanatate public, de exemplu, e liber sa isi cumpere libertatea cu bani. El nu e „fraierul” care a furat o gaina.
Asta vi se pare justitie? Societatea ar iesi mult mai castigata?
In fapt, „societatea” ar fi incurajata sa treaca la furat pe scara mare. Risti mult daca furi o gaina sau ii dai unuia cu un par in cap. Nu risti nimic in materie de coruptie sau spalare de bani, scopul e sa furi cat mai mult, ca sa iti poti cumpara libertatea cand te prind. Este „minunat” pentru societatea romaneasca de astazi. Poate nu v-ati prins, dar DNA-ul are doar ceva peste 100 de procurori si cam atat. Procentual vorbind, cei mai multi infractori de tipul de mai sus nici macar nu ajung la judecata, pentru ca fenomenul e cvasi-generalizat, iar procurorii sunt putini si aglomerati cu zeci de dosare fiecare.
Un scurt exemplu: Adrian Nastase a fost obligat de niste instante sa plateasca peste 1 million de euro in urma judecatii. A platit fara sa clipeasca, desi veniturile lui declarate in ultimii 10 ani nu ajungeau nici pe departe la suma asta: a fost toata viata angajatul statului si profesor universitar. Daca nu platea, se trecea la sechestru si la inventarierea tuturor activelor detinute,
Parerea mea e ca posibilitatea de a-ti cumpara libertatea cu bani pentru „gulerele albe” e o mizerie pentru idea de justitie. Pe termen lung, duce la cresterea coruptiei si la inmultirea fraudelor de tipul furt din banul public/spalare de bani. Fara gandul puscariei (singura frica reala pentru astfel de oameni, priviti-i in zilele astea cum se comporta!), dispare orice frica in a face astfel de infractiuni. Totul e doar sa strangi destul cascaval pana in momentul in care vei fi prins, daca vei fi prins vreodata, ca sa ai de unde plati „taxa de liberare”
@silicon_v (13/01/2016 la 10:39)
Cei care sustin asemenea idei despre „gulere albe” si/sau „aberatiile unor sisteme de justitie” (din diverse tari) au interese in a le sustine proactiv pentru ca fac parte din acelasi grup de „oameni de afaceri”.
La asta cred ca nu v-ati gandit. Este o ipoteza destul de plauzibila si logica.
@ silicon_v – aici ar fi vreo 3 aspecte de comentat:
1. omul comite o infracțiune în funcție de ceea ce obține dacă îi reușește, nu în funcție de ceea ce pățește dacă e prins. În China și în Iran se practică inclusiv pedeapsa capitală pentru corupție, ceea ce totuși nu face corupția să dispară. Oare de ce? Pentru că nu sunt pedepsele destul de mari sau pentru că unii dintre noi sunt autiști în materie de comportamente umane reale, nu cele bazate pe wishful thinking.
2. justiția nu poate cerceta decât o foarte mică parte din infracțiuni, la absolut toate nivelele. Becali mai are probabil sute de fapte penale pentru care nu a fost judecat, Adrian Năstase la fel. Prin urmare, cea mai mare parte rămân oricum nepedepsite, dar făptașul ar fi dispus să plătească în diverse situații, pentru că el știe mai bine decât anchetatorii ce-a comis și ce nu.
3. exemplul cu Adrian Năstase dovedește exact teoria mea. A fost dispus să plătească, iar dacă în loc de un milion de euro i s-ar fi cerut 3 milioane de euro în schimbul unei pedepse cu suspendare, i-ar fi plătit și pe aceia. Visele astea de justiție care nu iartă nimic sunt doar vise.
În realitate, grupul de petroliști pe care l-am dat ca exemplu mai sus nu a fost și nu va fi judecat niciodată, deși au luat statul captiv și l-au folosit în interes personal. În schimb, unul care nu face parte din establishment primește sute de ani de închisoare pentru a da satisfacție prostimii. Care chiar se bucură când vede ”gulere albe” la închisoare și uită de grupul de petroliști, că doar nu degeaba e prostime. Cam asta-i.
As aborda si alte aspecte.
1. Puscariasilor li se verifica lucrarile (mai mult sau mai putin formal), DAR asa-ziselor cadre didactice care n-au ajuns INCA in puscarii cine le supervizeaza MACULATURA care a inundat lumea academica? Am aflat ca la Univ. Dimitrie Cantemir cadrele didactice sunt obligate sa scrie anual cite o carte! Practic criteriile de evaluare ii obliga (!) sa scrie maculatura. Cine le verifica „operele”? Desigur cartile se vind, studentii fiind obligati prin diverse metode (unele extrem de josnice sau paote ingenioase!) sa le cumpere.
2. M-am uitat in viteza asupra unor coordonatori(?) ai puscariasilor si am gasit un profesor pe care nu-l numesc, nu-l cunosc personal, dar ii stiu cateva dintre lucrari. Eu nu cred ca a dat avizul contra bani. Dar desigur exista si contrariul (poate prea multi).
3. Scriind carti, sau mimand ca le scriu, probabil ca le si citesc, deci exista un mic aspect educativ al detentiei.
4. Nu m-ar mira ca de exemplu cartea scrisa de fotbalistul Gh. Popescu sa fie mult peste maculatura cu veleitati academice. S-ar putea sa existe si alte exemple, deoarece sunt si carti scrise de detinuti anonimi.
„3. Scriind carti, sau mimand ca le scriu, probabil ca le si citesc, deci exista un mic aspect educativ al detentiei.”
Pai in cazul asta sunt persoane care pot sa comita nu stiucate crime ca sunt deja iertate.
Adica daca un om reuseste sa citeasca o carte pe care o semneaza ca autor, este deja un asa mare pas inainte pentru omenire?
Daca am citit deja cativa metri cubi de carte pot sa fac o frauda fiscala de 15 M?
S-ar putea sa raminem fara „obiectul muncii”, si la „Alcatraz-ul” mioritic sa fie interzise evadarile:
„Raluca Pruna, ministrul Justitiei, despre dispozitia care ii scuteste de inchisoare pe detinutii-scriitori: Propun guvernului ca printr-o ordonanta de urgenta sa fie abrogata aceasta dispozitie”.
Numai sa nu fie o abureala, ci o propunere pusa in practica.
Sperante sint:
„DNA s-a autosesizat in cazul zecilor de puscariasi care au scris carti in penitenciar si a inceput cercetari pentru presupuse infractiuni de favorizare a faptuitorului, potrivit unui comunicat al institutiei. DNA sustine ca pentru ajutarea condamnatilor „s-ar fi creat un mecanism” in care sunt implicati profesori universitari, reprezentanti ai unor edituri si membri ai comisiilor din penitenciare.”
Da. Aveti dreptate! DNA si Min. Justitiei reactioneaza prompt si bine fac! Mai trebuie avut grija mare la riscurile instrumentarii unor institutii din sistemul de educatie si de cercetare. In plus, imi doresc ca acest articol sa poata sprijini ideea anularii de facto a acelor lucrari din puscarie.
Exista totusi un element de coerenta in toata povestea aceasta: George Becali coordonat de Teodosie Snagoveanul. Primul a fost condamnat al doilea a scapat cu cazierul fecior (nu spun virgin ca asta e la catolici). Deci e clar cine e invatacelul si cine e indrumatorul, nu?
@Margicu (12/01/2016 la 19:06)
Vai de mine atacati biserica nationala (sau prin reprezentantiin sai)?
Dl. jurnalist si teolog Bichir spunea la B1 TV ca a vorbit cu persoana respectiva si acesta i-a declarat ca doar l-a „binecuvantat” pe Gigi Becali sa scrie carti: un alt fel alambicat de a „aburi” lumea.
Exista multi, si de ani buni, care ajuta pe ascuns evadarea vinovatilor (nu neaparat scriitori-penali):
http://www.evz.ro/dosarul-revolutiei-asociatia-21-decembrie-1989-completul-de-la-inalta-curte-a-refuzat-sa-judece-vinovatii.html
Iarasi multa vorbarie: Esential este ca un detinut face pentru a i se scuti din pedeapsa o munca necesara ceruta social . Pentru asta de ex primaria care nu are destui oameni platiti sa faca curatenie face apel la penitenciar si acesta daca are detinuti disponibili incheie un contract evaluabil in bani cu respectiva institutie.
Problema cu munca intelectuala de a scrie caet nu e clar carei necesitati sociale ii corespunde.
Sunt altele cu adevarat utile si necesare : De ex un mare profesor universitar ar putea sa predea specialitatea sa chiar detinut fiind, daca universitatea ar cere-o asumandu-si evident raspunderea, un mare chirurg sa execute o anume operatie sau daca o editura este dispusa sa finanteze o carte de un anumit fel poate contacta un penitenciar in care se afla un detinut capabil recunoscut ca atare national si international anterior intrarii in inchisoare, dar o asemenea situatie nu s-ar putea obtine decat printr-un concurs.
Sau ca un intelectual inchis sa predea diferite cursuri in scopul educarii si instruirii altor detinuti
Nu credem ca o inchisoare poate decide ea utilitatea, nu a curatitului de strada sau a oricarei munci fizice evidente, ci a aparitiei unei carti anume si apoi daca asta chiar a aparut cine hotaraste utilitatea ei?
In concluzie domeniul scrierii de carti poate fi acoperit de la cea mai lipsita de valoare maculatura(situatia cu probabilitate maxima dupa orice opinie avizata ) si pana ca, exceptie rarisima, la ceva de genul unui Wilde sau Villon.
Asadar cred ca domeniul scrierii de carti trebuie exclus din activitatea detinutilor pentru care s-ar acorda scutiri de pedeapsa, ramanand doar ca activitate la latitudinea detinutului pentru care acesta eventual sa se bucure de niste facilitati de documentare. De exemplu poate ca A.Nastase avand timp mai mult, ar fi scris si fara sa i se scada din pedeapsa ,dar poate nu sub o atat de mare presiune volitiva :)
Foarte bun articolul! Felicitari!
sa speram ca se starpeste raulul de la radacini.
Asa este, un articol foarte bun si de a carui aplicare ar depinde starpirea acestui rau, dar nu articolul poate rezolva problema ci doar vointa politica, inclusiv vointa noastra a tuturor care ne preocupam cat de cat de astea.