vineri, martie 29, 2024

Apoteoza autocraţiei:Erdogan şi Turcia sa

Democraţia globală şi-a găsit cel mai recent campion-victoria Preşedintelui Turciei împotriva loviturii armate a fost salutată ca un triumf al voinţei populare. Tancurile au fost înfrânte, voinţa naţiunii a fost reafirmată, libertatea a fost salvată în Turcia. Teza unui complot ţesut de un cleric exilat în Statele Unite, devenită naraţiune oficială, a fost acceptată în Occident, acolo unde memoria trupelor şi a blindatelor strivind democraţia a servit ca o perfectă cauţionare a preşedintelui Erdogan.

Dar ceea ce începea a fi o poveste cu happy-end, livrată cu entuziasm, devine o istorie sordidă de epurare politică. Lovitura de stat, stângaci executată şi uşor lichidată, este urmată, cu viteză deloc surprinzătoare, de un efort fără precedent de eliminare, sistematică, a tuturor insulelor de rezistenţă sau de independenţă din Turcia. Regimul de la Ankara intră în faza sa revoluţionară. Noaptea de 15 iulie oferă ocazia de a ataca, frontal,statul de drept. Judecători de la Curtea Constituţională sunt plasaţi în stare de arest şi un număr impresionant de magistraţi sunt excluşi,în baza unei decizii expeditive. În ceea ce priveşte armata, seria de arestări este şi aici impresionantă. Spre a încorona acest moment de vigilenţă “democratică”,regimul Erdogan pare tentat de ipoteza reintroducerii, temporare, a pedepsei capitale, spre a sancţiona pe trădători.

Zilele din urmă relevă, dramatic, natura autocratică a guvernării de la Ankara. Ţinta acestor măsuri brutale, ni se explică, este apărarea democraţiei şi a suveranităţii naţionale.Zdrobirea justiţiei independente este, în această logică ce evocă putinismul, condiţia obligatorie a consolidării democratice. Dizolvarea Curţii Constituţionale ar fi pasul natural pe acest drum al inovaţiei turce.

Travestiul democratic stângace al regimului Erdogan este înlăturat, definitiv, în aceste ore. Ceea ce rămâne este nucleul de autocraţie plebiscitară şi de delir populist. Asemeni totalitarismelor de secol XX, guvernarea de la Ankara predică valoarea justiţiei expeditive şi a epurărilor. Furia discursurilor oficiale evocă retorica stalinistă sau nazistă. Procesele-spectacol şi execuţiile sumare vor fi parte din noul decor turc.

Asaltul împotriva statului de drept pare de neoprit. Fuziunea dintre sultan şi supuşii săi isterizaţi aminteşte de momentele de efuziune pe care dictaturile le pun în scenă, cu dexteritate. Regimul Erdogan este pe cale să lichideze,de această dată definitiv, temeliile kemaliste ale Turciei. Epurările care se produc sunt o probă a premeditării şi planificării. Maniera în care Erdogan acţionează este meticuloasă, ca în vremea proscripţiilor romane. Inamicii statului sunt umiliţi şi distruşi.

Autocraţia turcă îşi atinge maturitatea ei teribilă. O societate controlată prin religia de stat unită cu statul însuşi, un aparat de securitate fidel şi brutal, un pluralism mediatic eliminat aproape în totalitate: elementele acestei noi ordini sunt deja existente. Atacul de acum este încoronarea organică a unei involuţii dramatice.

Această tragedie turcă inaugurează şi un interval de turbulenţă internaţională. Vehemenţa cu care regimul Erdogan a atacat Statele Unite este simptomatică. La fel de neliniştitoare este blocarea bazei de la Incirlik. Aroganţa regimului de la Ankara este consecinţa belicozităţii sale interne. Pentru NATO, defecţiunea Turciei ar marca un început al sfârşitului. Pentru Statele Unite, adoptarea unui curs anti-american al Turciei ar fi, în termeni strategici, un dezastru similar cu revoluţia islamică din Iran şi detronarea Şahului.

Autocraţia neo-otomanistă a lui Erdogan înlocuieşte arhitectura kemalistă. Armata turcă a fost un gardian al stabilităţii şi al laicităţii. Acum, ea este castrată de puterea de la Ankara. Cât despre statul de drept, demantelarea lui în Turcia se petrece , în timp real şi fără ca Occidentul să reacţioneze. Sfidarea regimului Erdogan este una globală. O Turcie epurată de kemalism şi domesticită de Erdogan este un risc pe care nu îl putem subestima. Cu atât mai mult cu cât el este deja realitate.

Distribuie acest articol

32 COMENTARII

  1. Ar mai fi de adăugat corupţia masivă a regimului Erdogan – cauza lichidării justiţiei independente.
    Dar blocarea bazei de la Incirlik a avut cauze obiective – avioane turceşti de acolo au fost implicate în tentativa de lovitură de stat.
    „pentru NATO, defecţiunea Turciei ar marca un început al sfârşitului.” – nu văd în ce fel. NATO poate să funcţioneze foarte bine şi fără Turcia.
    Ar trebui însă analizată foarte serios oportunitatea menţinerii bombelor nucleare aflate la Incirlik. Nu se ştie în mâinile cui pot să cadă.

    • Puciul a fost o…autolovitura de stat, ca sa apara pe un car alegoric triumfator un alt dictator ca cel din Coreea de Nord… Listele a mii de militari, judecatori , functionari publici care au si fost arestati in dimineata imediat urmatoare puciului, nu puteau sa fie intocmite peste noapte. Probabil ca Putin a pompat din greu prin serviciile lui ca sa-l faca sa inebuneasca de putere pe aceasta paiata orientala, cu scopul ca Marea Neagra sa devina un lac ruso-turc, pentru inceput… Ca la sah, dupa anexarea Crimeii, dai o alta lovitura fara legatura aparenta una cu cealalta, iar la sfarsit iti vezi visul implinit de a controla teritorii de la Mare la Mare. Tot ce a gandit bine Attaturk s-a dus…

  2. In 1939/40, Turcia avea 18 milioane de locuitori, iar Romania 20 milioane de locuitori si cu siguranta un PIB mai mare de asemenea. Chiar si dupa pierderile umane din razboi de circa 1 milion de persoane si amputarile teritoriilor estice cu locuitorii lor, in 1945 Romania cu 15.8 milioane locuitori ramane comporabila ca potential cu cele 18.8 milioane ale Turciei. Azi insa Turcia are 74 de milioane si Romania doar 20 de milioane de locuitori…. iar Turcia nu are doar un PIB absolut mult mai mare, dar chiar si pe cap de locuitor un pic mai bogata decat Romania….

  3. Un bun şi util articol, nu doar prin mesajul său direct – acela al demascării contra-loviturii de stat executată de Erdogan la adăpostul reprimării unei lovituri de stat militare – ci şi prin învăţămintele mai largi ce se pot desprinde de aci: contrastul dintre aparenţă şi esenţă în politică, deghizamentul democratic al dictaturii, dificultatea de a opera cu clişee şi tabuuri, vigilenţa împotriva manipularii pseudo-democratice.

    Este foarte dificil, practic imposibil pentru omul de rând de a mai face diferenţa între democraţie şi ochlocraţie (domnia gloatei), de a pricepe că nu orice referendum e bun, că nu orice parlament reflectă poporul, că nu orice demonstraţie exprimă interese legitime, că acolo unde cad bombe americane nu creşte musai democraţie şi bunăstare, că Franţa nu este neapărat ţara luminilor şi drepturilor omului, iar nemţii nu sunt automat paşnici şi bine-intenţionaţi, că turbo-liberalismul este de fapt opusul liberalismului, că siguranţa cetăţeanului nu poate justifica restrângerea drepturilor cetăţeneşti, că nu comunicatele oficiale pot decide cine şi ce este „terorist”.

    Mai ales într-o ţară prăpădită ca a noastră, asemenea dileme şi diferenţieri subtile creează nedumerire şi dezorientare. La asemenea complexităţi contradictorii, omul nostru de bază recţionează înjurând Occidentul asupritor şi declamând patetic „noi suntem români, aicea stăpâni”- daci drepţi şi falnici, cu cea mai mare mortalitate infantilă şi cel mai mic consum de săpun.
    Sfâşiat între complexitatea conflictuală şi manipulatorie a „lumii libere” şi mârlănia ignar naţionalistă a unei – totuşi – majorităţi populare, timorata intelighenţie autohtonă nu reuşeşte să producă un discurs prin care să putem şi noi ieşi din această dilemă.

    • Domnul Stanomir s-a descurcat onorabil …

      Cred ca viziunea distopica asupra Occidentului nu pot decat, cel mult, sa sporeasca confuzia de care vorbiti …

  4. Domnule profesor, ce autoritate ar mai avea SUA și UE să forțeze Turcia să respecte niște minime principii dacă nu ar accepta ideea că un regim ales trebuie să plece la următoarele alegeri și nu la presiunea armatei?

    • „Ce autoritate ar mai avea SUA și UE să forțeze Turcia să respecte niște minime principii dacă nu ar accepta ideea că un regim ales trebuie să plece la următoarele alegeri și nu la presiunea armatei?”

      Exact aceeasi autoritate pe care o aveau si inainte de „evenimentele” din Turcia, ca doar nu ar fi fost prima lovitura de stat pe care au organizat-o, finantat-o sau, cel putin, blagoslovit-o in caz de succes: autoritatea celui mai puternic, autoritatea pe care le-o da forta lor militara, economica si financiara.

      Ianukovici, ales democratic, nu a fost fortat sa plece? Lui Bashar al-Assad, ales democratic, nu i-a cerut Obama de mai multe ori in ultimii ani (si pe un ton ultimativ!) sa plece?

      Istoria nu e o lupta morala ca in povestile cu zine, ci mai degraba o competitie fara sfirsit pentru teritorii si resurse. Nu exista baieti buni si baieti rai, ci doar invingatori si invinsi. Avea dreptate Mao cind zicea ca puterea politica iese pe teava pustii. Razboaiele sint cistigate de asasinii cei mai eficienti, nu de cei cu ideologia cea mai angelica. La fel si revolutiile.

      Exista, totusi, si lovituri de stat justificabile moral cind, de exemplu, un popor terorizat de o dictatura singeroasa e eliberat din sclavie. Asa a fost cea din decembrie 1989 din Romania, chiar daca pentru salvarea aparentelor (pe de o parte suna prost „lovitura de stat”, pe de alta era preferabil pentru organizatori sa ramina necunoscuti) s-a pus in scena un spectacol singeros care sa permita etichetarea evenimentelor ca revolutie. Au facut ce au vrut si cum au vrut cu autoritatea celui mai puternic.

      Sigur ca, peste ani, ne-am amintit de bancul cu elefantul, soricelul si motanul, a carui morala e: nu oricine te baga in rahat iti vrea raul; si nu oricine te scoate din rahat iti vrea binele.

    • pe blog n-ai responsabilitati si teoria – conservatoare, libertariana bla, bla – e departe de oferi solutii practice, oricum Romania imbatata, in declin, abandonata cu milioanele si gestionata prost

    • sunt regimuri alese in mod democratic dar care nu vor „sa mai plece” deloc !
      imaginati-va de exemplu urmatoarele alegeri pe care Erdogan le va organiza in Turcia – cat de libere vor fi ? cat de previzibil este deja rezultatul lor ? nu in sensul polarizarii-pozitionarii politice a populatiei ci al controlului brutal si totalitar pe care actualul regim il exercita asupra mediei si asupra tuturor institutiilor publice

      exista in istorie cazuri in care puterea a fost cucerita in mod nedemocratic si a fost utilizata pentru dezvoltarea-impunerea unui sistem democratic si invers … aici suntem in varianta 2

      este atat de greu de inteles ca Erdogan are o viziune profund islamica asupra rolului sau in „istorie” si a viitorului Turciei ? chestia asta intra in contradictie directa cu anumite lucruri din trecutul modern ca de exemplu abolirea Califatului (facuta de catre Ataturk in 1924 – pe care f posibil va incerca sa o reverseze) ? chiar nu intelegeti ca el gandeste pur speculativ si pragmatic in relatia cu Occidentul (US si UE), ca nu are nici un fel de principii democratice in miezul valorilor sale interioare si ca isi va utiliza la maximum pozitia pentru a isi atinge adevaratele scopuri ? si ca mare parte din „popor” il sustine, fara a intelege ca actuala pozitie puternica a Turciei se datoreaza reformelor si valorilor aduse de Ataturk … care au adus o situatie speciala, credibilitate, investitii, dezvoltare economica si sociala etc.

      din pacate modernizarea Turciei se pare ca a fost o paranteza a istoriei, care se inchide brusc astazi, in timpul in care noi „vorbim” aceste lucruri …

    • Acum câteva zeci de ani, Iranul era un aliat al SUA. SUA și-a impus voința pe termen scurt, dar pe termen lung a pierdut incomensurabil. Nu poți să nu ții cont de voința majorității populației.

      Se știe de la Bush încoace că a număra voturi nu-i la fel de simplu cu a număra bani. Erdogan a avut totuși 56%. Oamenii au încredere în el, iar atâta timp cât se poate discuta rațional cu el, această șansă trebuie folosită.

  5. articolul e bun, cu o mica rectificare, nu i vorba despre democratie globala ci despre jaf planetar.
    politrucul si camatarul n au scrupule, doar interese. banul pica si de la comunistii chinezi si de la satrapii orientali si n general de oriunde. ce i intereseaza pe ei (politruci si camatari) ca rasele si poopoarele asa au fost lasate de Dumnezeu, nu se pot mixa fortat si necontrolat ? o cultura poate absorbi si educa doar treptat o masa de barbari, o migratie necontrolata nu va face decit sa calce n picioare civilizatia. ce treaba are taranul roman cu batutul din aripi al fluturelui in new delhi sau istanbul ? pina una alta, o tara bogata precum romania se depopuleaza, imbatrineste si saraceste. se stinge ! din cauza hotiei si proastei guvernari. cred ca asta ar trebui sa ne preocupe in primul rind.

  6. S-au mai facut asemenea caracterizari ale situatiei din unele tari indepartate ca de exemplu Iracul lui Sadam sau Libia lui Gadafi; urmate de o implicare a tarilor democratice din vest, alaturi de niste forte locale nedefinite clar.
    Rezultatele le vedem si astazi si nu sunt deloc pozitive.
    Pana cand nu reusim sa consolidam democratia proprie, cred ca ar trebui sa ne abtinem sa emitem judecati de valoare in legatura cu situatia din alte tari. Si nici dupa aceea nu e bine sa incerci sa aplici propriile norme democratice pe altii.

  7. PS. Repet: Trebuie institutionalizata reduta civilizatiei euro-atlantice . Alta cale pentru Europa -SUA nu mai este si vorba lui Marin Preda :timpul nu prea mai are rabdare cu noi sau a lui Eminescu: prea va lasati petrecuti doar de noroc(parafraza)

  8. Erdogan si Putin se vor intalni la inceputul lunii august. Cred ca asta spune f. mult. Cred ca puciul asta a fost folosit pt un nou 23 august. Or sa intoarca armele. Si astia doi vor face ordine in bazinul Marii Negre si in Europa de Est. Iar daca se supara, vor face si in Europa. Alegerea lui Trump, la toamna, va pune capac. Nu numai noua. La tot UE.

    • nu stiu daca alegerea lui trump va pune capac si cui, mai degraba migratiei chicanos, dar despre alegerea unor merkel, holande, etc, ce parere ai matale, va pune vreun capac sau nu? Si daca va pune, cui anume? Pe cine santajeaza cu mult succes smecherul erdogan, pe trump oare?

    • Da, a iesit la iveala un nou vector strategic: INTUITIA GEOPOLITICA A BULGARIEI.
      Bulgarii au fost primii care au dat jucaus din coada spre Putin , luandu-i – poate – caimacul lui Erdogan.
      Spun `poate` pentru ca in realitate, pentru cine stie un pic de istorie, nu exista in zona stat mai profund anti-rusesc decat Turcia.
      Este de asteptat ca in perioada urmatoare Erdogan sa joace o carte amicala fata de Rusia. Pentru ca nu Rusia a incercat sa-i infiga acum pumnalul in spate.
      Pe termen mediu si lung insa Turcia ramane singura forta serioasa de baraj contra Rusiei si singurul nostru sprijin cert. Ceilalti sunt labili si dezorientati , nu fac decat sa genereze incendii princcipiale si nu ar trebui sa ne mire cand, in toamna sau peste 5 ani isi vor retrage scutul pe motiv ca nu l-am pus Premier pe Vasilica D de la CSM.

      • Daca ma uit la (re)-configurarea geo-politica dupa 2000 as zice ca Erdogan si Putin sint pe cale sa ajunga la o intelegere prin care sa-si imparta sferele de influenta. Din asta vor pierde probabil kurzii care se vor vedea singuri in fata Turciei. Siria lui Assad se va restringe, iar DAES se va stabiliza pe un teritoriu ceva mai mic decit acum. Foarte posibil ca Ciprul sa aiba de suferit cu exceptia cazului in care britanicii se vor hotari ca au interese prea mari ca sa nu se amestece. In ce priveste dusmaniile, Turcia nu are dusmani mai mari decit Bulgaria si Grecia. Din acest motiv cele doua sint interesate de relatia cu Rusia. Statul bulgar isi datoreaza existenta in mare parte Rusiei oarecum in contra vointei Occidentului. Nu poti cere bulgarilor sa fie prieteni cu un stat care i-a asuprit vreo 500 ani si de care a scapat de doar 108 ani! Norocul nostru se cheama UE altfel am ajunge in sfera Turciei care oricum incearca sa stabileasca aici un cap de pod RO fiind cea mai apropiata, si posibil singura (cu exceptia DE) tara din UE dispusa sa coopereze (vezi super-moscheea si VVP). Sa nu uitam ca una din temele principale ale BREXIT-utului a fost iminenta intrare a Turciei in UE sustinuta de DE.

  9. Erdogan e istorie e doar o chestiune de timp Nato nu e gradinita sau manastire.niciodata o gasca sau camarila nu va infrange sistemul si progresul. Erdogan si gasca lui parandarat au fost tolerati de armata turca si Sua pt ca avea turcia crestere economica consistenta sub regimul sau de acum ni va mai abea si e deja istorie

  10. oare revolutia intregului popor romin condusa de iliescu nu seamna cu „Fuziunea dintre sultan şi supuşii săi isterizaţi aminteşte de momentele de efuziune pe care dictaturile le pun în scenă, cu dexteritate.”? pe alt aspect si totusi nu tare departe:
    cica basescu (sau daca va place, taticul lui nastase andrei ) ii spune mamei sale cite a realizat el in viata. ii arata casa din Mihaileanu cu mobila adusa din China, masina de spalat vase,frigiderele,servitori,toate.O ia pe batrina la paminturile lui de la Oana (!?),ii arata casa de vacanta cu piscina,multi servitori.totusi batrina nu este impresionata.Ii vorbeste de cele doua fiice realizate si ele cu aportul sau.dar nimic,batrina ramine impasibila.Mama ,de ce nu zici ceva ?Nu esti mindra de mine ? atunci batrina zice : Ii minunat Traiane !, dar ce vei face tu daca comunisti vin inapoi ?

  11. Nato in disolutie fara Turcia? Turcia va fi in disolutie fara Nato stimate Domnule Stanomir. Turcia isi datoreaza prosperitatea acestei apartenente, turismul etc. afacerile. Turcia nu poate santaja, cu succes, SUA, nici chiar sub conducerea unuia ca Obama. Si, in locul Turciei, ar putea intra Egiptul.

  12. Cine stie, poate Erdogan gindeste in viitor, mai mult decit am putea noi crede. Se pare ca s-a impacat cu Putin… Cine stie, poate chiar viseaza sa devina un mic Putin (daca mai are timp – sa speram ca nu !). Poate chiar ca viseaza sa rezolve problemele Siriei si Iraqului de unul singur, sau mai degraba cu ajutor si sustinere de la Putin… Poate chiar au avut o mica intelegere, asa cum a avut URSS cu Germania hitlerista, de a imparti din nou lumea… Poate Putin i-a spus lui Erdogan: hai sa-i dam pe Americani si Europeni afara din ecuatie, iar tu, Erdogan sa iei Siria si Iraq sub aripa ta, devenind astfel un lider regional, pe linga Rusia, care, cu voia dvs., (crede ca) e mai mult decit atit… Vom vedea ce ne rezerva viitorul, insa devine evident ca lucrurile nu prea merg spre bine…

  13. De aceea jubila Ponta, se revedea pe el si gasca lui in 2012. Cât rău ne-a făcut noua doar un derapaj politic, dar cel armat din Turcia! Nici nu vreau sa ma gândesc la ce mai urmează.

  14. Dacă e să mă pun pe pronosticuri :-D aș zice că Turcia va părăsi NATO în cel mult câțiva ani. Asta cu condiția ca Erdogan să nu se confrunte cu o lovitură militară de stat pe bune care să-l expedieze direct în barațele celor 72 de fecioare durdulii. Ceea ce (lovitura pe bune) e totuși foarte puțin probabil. În momentul ăsta Turcia e o problemă imensă pentru NATO la fel cum NATO e o piedică imensă în îndeplinirea gărgăunilor politici ai zgubiliticului suprem de la Ankara și în primul rând în calea unei trainice alianțe cu ălălalt cadavru în descompunere al răsăritului: Rusia.

    A doua chestie care mă aștept să se producă e ruperea Turciei în cel puțin două părți: Cea de vest unde islamiștii furibunzi au fost mereu în inferioritate și grosul Anatoliei unde islamul e la fel de puternic ca și în Emirate sau Iran. Comedia cu aterizarea lui Erdogan la Stambul și cu cetățenii indiganți care au mai decapitat câte un ienicer singuratic au fost cu schepsis și în principal pentru consum intern: Erdogan a vrut să arate că vestul țării e cu el de bună voie și nesilit de nimeni :-D Asta pentru că el cunoaște foarte bine falia ce desparte tot mai mult cele două părți ale țării și se chinuie să o ascundă.

    Puciul de operetă e doar o încercare disperată de consolidare a puterii islamice și de amânare a inevitabilului: Ruperea țării. Chestia cu Erdogan care se zbenguie în public cu avionul deaupra Turciei ca vodă în lobodă căutând loc de aterizare a ridicat primele semene serioase de suspiciune ale autenticității puciului. Dacă era într-adevăr lovitură militară pe bune, avionul lui era doborât înainte de a fi aflat eu și toată planeta de el :P Că în același timp se povestea despre F-16-urile puciștilor ce zburau la mică altitudine desupra Stambulului…

    • Mai există o variantă care nu ar trebui neglijată:ca Erdogan să facă totul cu acceptul „marilor democraţii” şi al Rusiei.Pentru pacificarea Orientului Apropiat este nevoie de o putere militară de tip islamic în zonă care să-i liniştească pe insurgenţi cu mijloace islamice(…).”Marile democraţii” nu pot recurge la mijloace sângeroase,un stat islamic poate,este „de-ai lor”.

      • Asta mi se pare varianta cel mai putin probabila. In cardasie cu Rusia, poate cu toate ca e putin probabil. In intelegere cu ceilalti, in nici un caz. Nici americanii si nici europenii nu au capacitatea de cloci o conspiratie atat de elaborata. Si nici nu au interesul sa o faca, chiar daca ar putea ;-) . Erdogan cauta in momentul asta motive acceptabile intern pentru a decupla Turcia de la lumea civilizata pentru a-si indeplini visul creerii unei turcii islamice. Decuplarea va avea costuri economice semnificative, deci inainte de a se produce el trebuie sa fie sigur ca prostimea o accepta.

        Erdogan transforma Turcia in mod accelerat intr-un soi de Iran sunnit. Turcia nu „combate” nici un fel de insurgenti islamici. Turcia pur si simplu lupta (alaturi de emiratele din Golf si Iordania) prin intermediul diferitelor bande sunite din Siria impotriva bandelor siitie si alawite sprijinite de Iran. Cum familia Al Assad ce stapaneste Siria din 1970 e alawita e automat tinta atacurilor turcesti. Nu e lupta dintre bine si rau. E o lupta intre mai rau si foarte rau. Partea ingrijoratoare e ca nimeni nu stie precis care e raul cel mai mare :P

        • „Nici americanii si nici europenii nu au capacitatea de cloci o conspiratie atat de elaborata”. Sa o crezi dumneata! Esti un maire naiv daca nu iti dai seama de ce sunt in stare „marile democratii” ale lumii.

  15. Îngrijorările autorului sunt legitime.De acord că eşuarea puciului va duce la un fel de revoluţie islamică care numai democratică nu poate fi.Turcia va fi pierdută pentru Occident.Până şi alt lider „democrat” numit Putin este oripilat de ce se întâmplă în Turcia.Se adună nori negri pe cerul Europei.

  16. PS. Cine a ctit ce scrie dl George Friedman, fondatorul STRATFOR in cartea sa din 2009 imediat tradusa si in romana: The Next 100 Years veti intelege de ce spun cum ca timpul nu mai are rabdare cu noi . Se pare ca unele din previziunile acestui politolog se implinesc mai repede decat prognozase dlui asa ca eu personl nu vad ca raspuns adcvat la ce se intampla oricum ar carmi-o in viitor Turcia sau orice alta tara exterioara a ceea ce numim civilizatie euroatlantica ingloband in asta si Australia, Noua Zeelanda, Canada ar trebui sa devina reduta euroatlantica in care nu e o fericire tari ca Romania, Polonia , Balticii, Australia ar trebui sa devina niste bastioane (nu de soiul URSS bastionul pacii e! :) ) ale occidentului in raport cu Asia si zona de tranzitie eurasiatica unde Georgia ar putea fi si ea asa ceva dar este dificil. Rusia va avea o portita lasata daca renunta la visul de a stapani ea cu panslavismul ei Europa si, cine stie ce mai viseaza, poate chiar si lumea

    Vezi si : http://www.hotnews.ro/stiri-international-21166233-george-friedman-complotul-din-turcia-monument-incompetenta.htm?nomobile=
    sau
    https://geopoliticalfutures.com/the-coup/

    Dl Cristoiu le foloseste dar nu le citeaza :) ca la noi este patria plagatului si aici la portile orientului totul este luat in bascalie(asta este un citat dar nu mai stiu cine a spus prima oara asta) :)

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Ioan Stanomir
Ioan Stanomir
Profesor de drept constituţional la Facultatea de Ştiinţe Politice a Universităţii din Bucureşti, specializat în domeniul dreptului constituţional.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro